Search Results

Fragmente/ Expresii /Idei – despre iarna

Posted in Compuneri on Nov 03, 2015 with 4 Comments →

compuneri iarna

Iarna,incaltata cu paslari moi,a pornit prin munti si vai venind si pe la noi. Flori sclipitoare de argint se tes pe geamuri.Roiurile de fluturi albi se plimba prin vazduh,raspandind fiori de gheata.Zapada cristalina pare un lan de diamante ce scartaie sub picioare.Casele satului dorm sub acoperamantul de omat.Glasurile copiilor se aud ca niste vrabii gurese.Toti arborii poarta un palton gros de nea alba.Vantul geme jalnic,dealurile ca niste uriasi dorm sub zapada.Soarele nu mai este puternic in acest anotimp,caci el se ascunde pein rapi adanci,unde fulgii plutesc rar. Iarna,toata natura se ascune dupa o armura alba si aproape nemarginita.  De vorba cu un fulg de nea Afara ninge . Ionel stind afara ii cazu un fulg de nea in mina . El il intreba :-Fulgule, in cit timp ajungeti la pamint?

-Noi pina la pamint plutim cam o luna de zile.

-Voi , fulgii sunteti tineri?

-Nu , deobicei picaturile de ploaie sunt mai tinere.

-Care este circuitul vostru?

-Venim de sus. In nori ii avem pe cei mai buni prieteni ,ingerii.Apoi ne ducem la Dumnezeu . Acolo el ne trimete pe pamint cind vrea el . Putem sa atam acolo chiar un an . Doar ca sa ii facem fericiti pe copii ca tine.

-De ce plingi fulgule ?

-Caldura miinilor tale ma topeste.

Fulgul se transforma intr-un pic de apa.Ninsoare se opri . Iarna se linisti in noapte aceia .

Batrinii spun ca noapte aceia a fost ce mai linistita noapte din toate iernele.

Descriere de iarna

Peste dealurile masive,cu copaci tristi si pustii bate un vint rece ca ghiata.Fulgii cag spre pamint printr-un dans in continu.Natura adormita se apleaca in fata aerului rece.Frigul nemilos a patruns si pina in scoarta copacilor, suntul crengilor inghetate se aude de departe.E iarna, cerul s-a deschis si cerne o ploita de stele albe.Casele aoperite cu zapada stralucesc in lumina unei raze ratacita de soare. Magia iernii Adierea usoara a vantului taios imi rumeneau obrajii, fulgii gingasi se asterneau intr-un dans ametitor peste intreg orasul, formand un covor alb precum spuma laptelui,care se asternea sub uimirea ochilor mei, impingandu-ma sa-mi continui drumul. totul era acum pregatit , pasarile plecasera demult , fulgi dansau neincetat , umezindu-mi mereu obraji la fiecare pas, copii faceau oameni de zapada, amintindu-mi de copilarie ….pomii se faleau cu noua lor podoaba cristalina, care le frangea crengile sub puterea frumusetii neinchipuite .din hornurile caselor iesea fumul cenusiu care trezea fiori in fiinta mea … Gandurile ma impingeau spre casa cu gandul la ciocolata calda, facuta de mama !!! din aceea zi mi-am dat seama de frumusetea cu care magia iernii isi facu loc in inima mea !!!!!  In sfarsit a sosit iarna in caleasca sa de nea urmata de un alai de fulgi ,unii mai mari,iar altii mai mici. Copacii si-au luat haina lor argintie si sclipito are.Campiile sunt invelite de o patura de fulguleti daraguti,iar vantul bate amenintand mari gheturi ce urmau sa vina si sa puna stapanire pe lume. Totul e pustiu . Stau si ma gandesc :,,Ce se va mai intampla oare?”Ganditoare cum eram mi-am spus:,,Eiarna!O iarna misterioasa!”                        Sfarsit. Aha, si acesta e doar inceputul unei ierni friguroase si inghetate!!!!!  Norii au inceput sa cearna stelute argintii , iar iarna a pictat flori de gheata pe la geamuri . Craiasa zapezii poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii . Soarele nu mai straluceste asa darnic si nu mai are putere, iar vremea este mai figuroasa . Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.    Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi . Padurile parca sunt de cristal cu o haina argintie . Zapada este un imn inchinat naturii . Dealurile stau ca niste uriasi care dorm sub zapada rece si stralucitoare .                                                                Pe la portite se aud clicnete de clopotei , iar zapada cade pe deasupra pomilor , potecilor , florilor si animalelor .  Fulgul-floare mica si rotunda , o minune de-o secunda , alb ca spuma laptelui , lucitor ca si cristalul . Casele poarta caciuli de blana alba , friguroase .            ”Fulg de nea esti ca o stea ,           Tu cobori in mintea mea .           Si cand iarna va pleca .            Vei ramane-n viata mea ”

 

Povestea unui fulg de nea

Posted in Compuneri on Dec 04, 2011 with 103 Comments →

Privind cerul pe care se aduna fulgii usori si albi ca florile de cires,un fulg de nea se opreste in palma.Parea o mica fiinta asemeni unei lebede ce plutea alene spre pamant.Parca-mi cerea cu induiosare sa-i dau drumul,ca apoi sa-i pot afla povestea.
Fulgul de nea fusese candva o picatura de apa ce-si avea locul intr-un nor pufos din inaltul cerului.Curiozitatin  il facuse sa plece intr-o calatorie spre pamant,din care stia ca nu se va mai intoarc.Intr-o zi alaturi de alte picaturi mici porni calatoria spre necunoscut.In drumul lui se intalneste cu Mos Crivat care-l transforma intr-o frumoasa steluta argintie.Fulgul de nea era tare incantat de noua sa infatisare.
Coborand spre pamant vazu o multime de fulgii de nea ce se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi,apoi se lasau pe pamantul somnoros.Copii se bucurau de venirea lor si adunandu-i la un loc faceau un bulgaras cu care se jucau.
Intr-o zi zburand ca de obicei din loc in loc,ajunge din intamplare in palma mea moale si calda unde se transforma din nou in ceea ce fusese:o picatura mica de apa.

Compunere trimisa de Burnel Elena Adriana .

Dansul fulgilor de nea

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 6 Comments →

Era iarna! Anotimpul acesta nu prea isi merita numele. Nu cadea nici un fulg, caci in aceasta perioada a anului, copiii se dadeau  cu sania….O fi din cauza ca anul trecut a nins prea mult.Stiam, doar ca e frig dar nu e zapada.Mai bine sa fie frig si zapada decat doar frig.Fiind curios, am iesit afara si ma uitam spre cer si am vazut un fulg.L-am prins in mana,dar….minune,nu s-a topit! Ba chiar mi-a vorbit:
-Hei, tu!
-Eu?intrebai uimit.
-Da, tu! sti sa dansezi?
-Da.Chiar pot da lectii,daca vreau.
-Asta si vreau,vino cu mine!
Si atunci, o dara de lumina m-a tras in sus.Trebuie sa recunosc ca imi era putin frica,dar nu puteam da inapoi.Pina la urma am ajuns, dupa cum se vedea, intr-un nor.Atunci am vazut miliarde de fulgi care dansau.Fulgul mi-a zis:
-Avem nevoie de cineva care sa ne ajute la ultimele repetitii.
-Repetitii?am intrebat eu.
-Da.De ce crezi ca ninge doar doua luni pe an? Iti spun eu! Deoarece zece luni facem repetitii.
-Ce repetitii? Va trebuie pregatire sa cadeti pur si simplu?
-Asa crezi tu?Noi nu cadem asa oricum ci cu stil,dansand, a spus fulgul.
-Bine! si ce stil dansati?intrebai eu.
-Depinde de vreme.Vremea influenteaza mult dansul nostru.Daca vremea e agitata,dansam”cha-cha”,iar cand vremea e linistita, valsam.
-Mie, unul, imi place mai mult valsul. Deci, de aceea mi se parea mie ca in zilele linistite cadeti mai cu stil.
-Hai sa revenim spuse fulgul.Ne poti antrena?
-Hai sa incercam!
Am facut eu ultimele repetitii de vals deoarece era vreme linistita si dupa si dupa multe ore si batai de cap eram gata.
Am coborat pe pamant si mi-am privit munca.Acum, ca stiam, se pare ca nu degeaba faceau ei pregatiri.Cat de bine a fost sa-mi vad” elevii” la treaba, facand totul foarte frumos.
Vedeti,pentru nestiutori fulgii nu sunt mai mult decat o combinatie de cristale de gheata minuscule.
Dar pentru mine sunt niste adevarati dansatori!

Compunere trimisa de C. Evelin.

Peisaj de iarna

Posted in Compuneri on Feb 24, 2010 with 87 Comments →

Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt încărcaţi cu flori albe de nea căzute din înălţimile cerului. De asupra lumii flutură florile albe, aşezându-se, când obosesc  din zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata neagră a pământului. Totul este alb, misterios, grandios şi zăpada este din abundenţă.  A răsărit şi soarele care aruncă peste sat oglinzile razelor sale care parcă te orbesc. Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea albului. Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor se sfârşesc în ţesuturi uriaşe. Monştrii cerului sunt norii cenuşii care cern zăpada. Un uriaş policandru îşi aprinde rând pe rând luminiţele. Desi iarna este cumplita si viscolul framanta lumea, derdelusul este plin de copii veseli cu obrajii aprinsi. Casele pitite sub caciuli mari si albe sunt inconjurate de un camp de cristal. Este un peisaj mirific:covorul moale si
pufos de zapada domina pamantul care pare mort.Singurele urme de viata le reprezinta copii zglobii și fumul care se ridica de asupra caselor . Acestea simbolizeaza sarbatorile de iarna care aduc bucuria si iubirea in sufletele noastre. Iarna este ca o zana alba ce soseste pe meleagurile noastre in sania ei de argint trasa de reni. Ca o adevarata razboinica ea pune stapanire pe pamant. Cerul este posomorat si trist,iar soarele, prizonier in spatele draperiilor de nori grei si amenintatori. Iarna aseaza peste intinderi o dantela alba stralucitoare, tesuta marunt cu miliarde de carlige si ace. Totul pare încremenit într-un alb fără de sfârşit. Marea de alb ce mă înconjoară îmi trezeşte emoţie şi bucurie în acelaşi timp. Flori de gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa mea apare un lung camp acoperit cu mărgăritare sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte povestea lui.Norii au început să se cearnă în stelu
ţe argintii.Fulgul – floare mică şi rotundă, o minune de-o secundă.Odată cu primul   fulg căzut vin și toate bucuriile copiilor. Ne place anotimpul iarna foarte mult deoarece se aprinde sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim naşterea Domnului Iisus Hristos, cântând colinde pe la casele oamenilor. Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-un alt an mai bun.

Compunere foarte frumoasa trimisa de Catalina.

Aproape cat o viata de om

Posted in Compuneri on Jan 29, 2010 with 6 Comments →

de Robert U.

Capitolul 1:O IARNA GREA>>

Curand imi dau seama ca zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.Soba arde lemnele trosnind in soba,alinand odaia cu o risipa de caldura.Odaia mea este mica-daca ma risic in picioare in pat tavanul nu este foarte departe de crestetul meu.In camera se simte un usor miros de mucegai,cei drept nu a mai fost locuita pana acum multi ani.Nu sunt proprietarul,ci sunt un simplu trecator.Calatorind am observat pe o straduta ingusta pe care poate pasi o singura persoana am observat in departare dealuri de cristal.Copacii ca nişte soldaţi muţi şi reci , cu zale de gheaţă erau ca niste fantasme.Nu am mai zabovit is am urcat ostenit dealurile adormite si spre suprinderea mea am zarit o casa abandonata.Nu era grozava,mai ales ca tuturii de gheata isi croiau drum de pe acoperis pana pe geamurile cristaline.Crăiasa poartă o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii”
“clopoţei de argint”.Flori sclipitoare de argint se ţes pe geamuri,drept dovada ca iarna isi intra in mana.Iarna a pornit prin munti si vai,dar nu a ocolit acest plai minunat si linistit.I se spune Comitatul,si din spusele pe care le-am auzit se pare a fi bantuit de Intuneric.Afara ninge ca in povesti,norii au început să se cearnă în steluţe argintii.Vremea este instabila-cerul este uneori înnorat alteori alb ca zăpada.Comitatul este mai mult un sat,cu multe strazi pavate si pietroase.Totul pare a fi fara viata.Casa are un gard viu,crengi gătite cu beteală,facandu-si aparitia un clopot imens,dar care nu isi are rostul.Oare de ce ar fi pus cineva un clopot in preajma unei case? In casa se aud tot felul de trosnituri si bubuieli,dar pun totul pe baza vechimii si le tratez ca atare.Dupa cum am amintit casa nu este foarte mare,dar este destul de spatioasa,exceptand odaia mea,care este cea mai neincapatoare.Casa are doua camere spatioase in care se simte acelasi mir
os de mucegai,dar se afla o scara care duce la etaj unde se afla o camera de oaspeti si o biblioteca.Cea mai interesanta mi s-a parut bucataria care se afla chiar la intrare in casa.Chiar daca focul ardea acolo se simtea o pacla de ghiata,o atmosfera friguroasa.M-a cam inspaimandat,dar sunt tare de inima.Insa in acest moment ma aflu in salajul meu,unde incerc sa imi fac ordine in minte.Privesc ce sa intampla afara.Norii au început să se cearnă în steluţe argintii,iar zăpada s-a aşternut ca o mantie albă şi strălucitoare.S-au dus zilele babei şi nopţile vegherii,iarna se pare a fi cea mai grea de pana acum.Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde,soarele nu mai este darnic şi nu mai are putere.Pe geam se impletesc cunune de stelute arginti.In fata mea copacii sunt de zahăr,si spre uimirea mea deja s-au format covoare albe si moi,fluturi lucitori gătesc pământul.Eu voi ramane aici o vreme daca nu cumva isi aduce cineva aminte si va veni sa ocupe din nou
casa.Eu imi voi gasi alt loc de stat.Comitatul se afla undeva prin Caster(SUA),nu departe de Prieston si Nottingham.Zăpada cade puzderie măruntă şi deasă ca făina la cernut,crengi îmbrăcate într-un palton de nea,fulgul – floare mică şi rotundă, o minune de-o secundă-totul este parca dintr-o poveste.
Sper sa am pace aici si ma gandesc tot mai serios sa raman sici.Dar un gand imi da tarcoale si nu imi da pace.Am auzit ca in Comitat este un vraci.Vracii nu sunt vazuti bine de proti.Ei cred ca apartin Intunericului si ca sunt in cardasie cu diavolul.Fluturaşi de argint zboară pe aripile nevăzute ale vântului asta ma face sa nu imi iau ochii de la minunata privelniste,dar stau si ma uit in delung,privind in gol.Casele şi-au pus căciui de blană albă-nu vedeam foarte multe case dar erau mai ingrijite decat se parea.Cerul ca un imens policandru prevestea sosirea noptii si instalarii lunii pe cer.O data cu aparitia lunii,o ploaie de lumina se rapandi in tot Comitatul.Acum ramane sa adorm linistit si sa am un somn adtac.
>>>>>>>>>:::::>>>>>>>>>>>>>::::>>>>>>>>>>>>>>>
Am avut un somn linistit,dar frigul mi-a strapuns pana si maduva spinarii.Focul din soba s-a stins ceva mai tarziu dupa ce am adormit,asa ca am tras o plapuma din lana de oaie.Am avut unele momente cand auzeam unele batai in pod desi sunt numai eu.Din pacate nu era nimic de mancat in toata casa,asa ca aveam sa stau cu stomacul gol ceva vreme,pana dadeam de stire in sat,la macelar sau aprozar.Afara fulgii inca  pluteau în zbor legănat,iar in departare puteai zari sirag de saniute.Iarna copiii sunt bucuresi.In drum nu se vede nicio miscare.Casele şi-au pus căciui de blană albă,
probabil oamenii sunt la caldura in case.Incet am luat o zdreanta si am curatat geamul de gheata.O farmita de lumina imi aparu lumina calea.Acum era mai multa lumina si puteam deslusi totul cu usurinta.Din cer am putut vedea soarele-ceea ce numesc eu raze de aur.Semana ca un gandacel imbracat in aur.Cu toate astea lumina face minuni,dar nu dura mult si norii plumburii l-au prins din nou sub mantia lor intunecata.Ceva se aude in pot.Ma opresc din neinsemnata mea activitate,si imi iau felinarul cu mine.Nu am fost pana acum in pot si nu stiu la ce sa ma astept.In scurt timp ma aflu in fata usii.Este o usa solida,nu pot spune prea multe pentru ca vorbesc in soapta.Ceva era acolo cred asta am auzit prea multe ca sa mi se para un vis neadevarat.Cu usurinta am deschis usa, si spre surprinderea mea nu aveam de ce sa ma tem.Colo jos langa un felinar spart sedea o fiinţa fragedă cu botul mic, catifelat şi umed.Era un motan si inca unul foarte mare.S-a uitat cu ochii indurerati la mi
ne si a intors vederea catre atentia lui, niste oase putrede,stoarse de maduva.Nu puteam deslusi,dar am bagat de seama ca mai erau resturi de maduva rosie.Asta este un semn ca orie ar fi mancat oasele acelea areu ale unui pui in cazul uni animal sau de copil.Fiinta se opri brusc si se uita indelung la mine cu niste ochi lacomi.Am fost cumplit de ceea ce a urmat.Inca imi aduc aminte ce rau mi-a fost.Motanul a facut niste salturi indraznete si a luat-o la fuga-o fuga fulgeratoare aproape ca m-a doborat,asadar se avanta ca o sageata.Dar din ce pricina?
Mie drag de vremurile in care natura era in sarbatoare si soarele era ca o minge de foc.Dar nu sunt departe acele vremuri.Voi indura pana si ultimul fulg de nea.Motanul a disparut,dar cel mai tare ma inspaimanta faptul ca zgomotele nu au incetat.De ce imi da bataie de cap?Sa fie mana motanului?Poate s-a intors in pod.Linistea este tulburata de clopotul zdruncinat al bisericii.Se da de veste in sat de rau.Ajunge la urechile mele ca in sat se ascunde o vrajitoare.In cazul in care ar fi demascata ea ar arde pe rug.Este cea mai cumplita pedeapsa-asta si inchiderea intr-un put de vie.Daca nu va parasi acest loc o va termina in chinuri.
In scurt timp urc in biblioteca neatinsa si prafuita.Acolo sunt multe randuri de carti.Fiecare ordonata cum se cuvine dupa alfabet.Prima care imi sare in vedere este intitulata chiar vrajitoare.Dupa ce am citit-o cu adentie am inteles ca sunt mai multe tipuri de vrajitoare,chiar si cele bune.Vreau sa descopar taina acestor carti,insa in timp pentru ca acum vreau sa fac o vizita neasteptata vraciului din sat.

Va continua!

Iarna de Tabita

Posted in Compuneri on Dec 12, 2009 with No Comments →

Este iarna.Norii au inceput sa cearna in stelute argintii.Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare pe pamantul rece.Soarele nu mai este darnic si nu mai are putere.Casele si-au pus caciuli de blana alba,iar copacii sunt ca niste soldati muti si reci,cu zale de gheata.Pe cer roiesc albinele cele albe.
Iarna copii sunt fericiti.Ei se joaca prin covoaree albe si moi,bucurandu-se de asemenea si de campul de cristal.
Intr-o zi cand ningea ca-n povesti,m-am hotarat sa ies afara si sa admir minunile iernii.Cand am iesit afara un roi usor de fluturi albi imbracau brazii si pinii  cu cojoace grele de zapada.Muntii erau niste uriasi adormiti sub omat,iar perlele mari si albe dansau in vazduh un dans fantastic.Fulgul parea o floare mica si rotunda,o MINUNE de-o secunda.Crengile erau imbracate intr-un palton de neagatite cu
beteala parca doreau sa ne ureze “SARBATORI FERICITE”.Pe cer sclipea o cununa de stelute argintii.Fulgii incepeau sa devina tot mai mari.iar din cand in cand apareau tot mai multi copii care formau un sirag de saniute.
M-am bucurat de minunile iernii.Intr-adevar,iarna esta un anotimp minunat,plin de bucurii si cadouri minunate.
CE FRUMOASA CE IARNA!

O compunere frumoasa trimisa de Tabita. Multumim!

Compunere -Primul ghiocel

Posted in Compuneri on Dec 16, 2008 with 69 Comments →

Adriana Viorela Gărgărici, Bucureşti, clasa a VI-a ne-a trimis o compunere foarte frumoasă despre apariţia primului ghiocel.

Primul ghiocel

E sfârşit de februarie. E încă frig, dar razele soarelui îşi face loc prin norii de cenuşă şi, destul de timide, încearcă să topească petele mari de zăpadă, care încă au mai zăbovit.
Codrii sunt pustii , lipsiţi de frunze şi de cântecul păsărilor. În aer pluteşte o boare caldă, cu miros de pământ umed.
Iazurile se smulg din dunga gheţii şipotind ca nişte fluiere de argint, din care cântă ciobănaşi nevăzuţi.
Dar iată, acolo pe mal, sub o pată mare de zăpadă , se zăresc câteva firicele subţiri de iarbă. Trezirea la viaţă a naturii, căldura soarelui de primăvară au făcut ca acolo, în jos, pe mal, să răsară şi să se înalţe o floricică suavă, un gingaş ghiocel. Şi-a desprins capul din gluga lui cea verde înălţându-se cu trupul subţire şi crud spre lumina soarelui.
Dar, din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita , au început să zboare, în adierea vântului, mii şi mii de fluturi albi.În joaca lor, în dansul lor, din întâmplare, un fulg s-a desprins din dans şi a poposit pe clopoţelulde argint al firavului ghiocel.Pentru câteva clipe , au început să-şi vorbească unul altuia, spunându-şi fiecare povestea lui. Fulgul era supărat şi a început să plângă , cu lacrimi de cristal, şiroind peste petalele delicatului clopoţel . Era trist pentru că razele soarelui îl încălzeau. Era trist pentru că mama lui , Ianuarie, l-a părăsit şi pentru că era singur şi neajutorat.
Acesta a fost şi primul şi ultimul lui dans. o adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint şi acele câteva picături de cristal au alunecat uşor, ajungând în pământ de catifea.
Pentru o clipă, ghiocelul a simţit că este singur , dar aceasta numai până când firicelele subţiri de apă s-au strecurat la rădăcinile lui.
A trecut o noapte, iar dimineaÅ£a, când soarele proaspăt de primăvară ÅŸi-a revărsat razele blânde ÅŸi fragile, firavul ghiocel devenise un voinivel în haină albă – apa cristalină a fulgului de nea l-a hrănit peste noapte, i-a dat putere ÅŸi culoare.

Expresii frumoase – Compunere iarna

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Dec 16, 2008 with 455 Comments →

Avem pentru voi câteva expresii frumoase ce pot fi folosite în compuneri cu titlul “Iarna” sau ce ţin de anotimpul iarna:

“norii au început să se cearnă în steluÅ£e argintii”
“zăpada s-a aÅŸternut ca o mantie albă ÅŸi strălucitoare”
“au început să roiască albinele cele albe ”
“cerul este uneori înnorat alteori alb ca zăpada”
“soarele nu mai este darnic ÅŸi nu mai are putere”
“iarna vremea este friguroasă”
“s-au dus zilele babei ÅŸi nopÅ£ile vegherii”
“prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde”
“ÅŸi mugurii pe creangă văd imbobocind”
“s-a dus zăpada albă de pe întinsul ţării”
“reci podoabe-n ramuri goale”
“iarna copiii sunt fericiÅ£i”
“fulgi mari ca de vată”
“iarna cerne norii”
“cunună de steluÅ£e argintii”
“mantie albă, strălucitoare”
“covoare albe ÅŸi moi”
“copaci de zahăr”

“fluturi lucitori gătesc pământul”
“iaz de oglindă”
“inimă de gheaţă”
“crengi gătite cu beteală”
“câmp de cristal”
“ÅŸirag de săniuÅ£e”
“ninge ca-n poveÅŸti”
“haină argintie”
“gheaţă ca oglinda”
“steluÅ£e mici ÅŸi albe”
“fulgii pluteau în zbor legănat”
“Crăiasa Zăpezii”
“zăpada cade puzderie măruntă ÅŸi deasă ca făina la cernut”
“flori sclipitoare de argint se Å£es pe geamuri”
“roiesc albinele cele albe”
“copacii ca niÅŸte soldaÅ£i muÅ£i ÅŸi reci , cu zale de gheaţă”
“munÅ£ii ca niÅŸte uriaÅŸi adormiÅ£i sub omăt”
“copacii ca niÅŸte fantasme”

“zâna înveÅŸmântată în alb”
“crengi îmbrăcate într-un palton de nea”
“a aÅŸternut pe cer nori cenuÅŸii”
“zăpadă albă ÅŸi pufoasă ”
“iarna a pornit prin munÅ£i ÅŸi văi”
“a îmbrăcat brazii ÅŸi pinii cu cojoace grele de zăpadă”
“a pus crengilor mănuÅŸi de puf”
“roi uÅŸor de fluturi albi”
“iarna, vrăjitoarea cea căruntă”
“fulgul – floare mică ÅŸi rotundă, o minune de-o secundă”
“alb ca spuma laptelui”
“strălucitor ca un diamant”
“fluturaÅŸ de argint zboară pe aripile nevăzute ale vântului”
“se joacă de-a prinselea prin aer”
“cad din cer ca niÅŸte mărgăritare”
“cojoc de omăt”
“perlele mari ÅŸi albve dansau în văzduh un dans fantastic”
“casele ÅŸi-au pus căciui de blană albă”

“a pictat flori de gheaţă pe geamuri”
“cerul ca un imens policandru”
“zăpada ca un ocean de ninsoare”
“Crăiasa poartă o rochie cusută cu ace de gheaţă ÅŸi împodobită cu steluÅ£e argintii”
“clopoÅ£ei de argint”

  • You Avatar

Reclame