Search Results

Prietenia

Posted in Compuneri on Nov 04, 2013 with 3 Comments →

Prietenia este un lucru foarte important in viata noastra, deoarece ne uneste. Toata lumea are unul sau mai multi prietenii pe care poate conta mereu.
Si eu am o prietena inca de la gradinita pe care ma pot baza mereu. A fost alaturi de mine la bine si la rau si mi-a demonstrate de nenumarate  ori ca imi este prietena. Uneori stau si ma intreb daca merit cu adevarat prietenia ei; suntem persoane cu caractere asemanatoare, amandoua suntem timide, rusinoase, dar totusi eu sunt putin mai zburdalnica nu sunt chiar atat de retrasa. Oricum ne intelegem foarte bine si chiar daca ne certam, dupa doua minute incepem sa radem si dam totul uitarii, de obicei avem conflicte de idei eu am o parere pe care o sustin , la fel si ea si nu ne dam battue pana nu vedem cine are dreptate, in majoritatea datilor ea are dreptate.
Suntem apropiate si ma bucur ca nu ne certam din lucruri prostesti cum am vazut la alti oameni. Facem multe lucruri impreuna, ne distram in felul nostrum; la noi distractia poate consta si in a merge la plimbare cu bicicletele. Nu mergem la discoteca , club sau cine stie ce alte baruri deoarece nu este stilul nostrum si nu avem nevoie de astfel de distractii.
De multe ori suntem comparate una cu cealalta, iar mie personal imi place acest lucru deoarece ea este o fata exemplara de la care poti invata multye si sunt mandra ca este prietena mea. Cand ma gandesc , ca dintre toate fetele din clasa mea ea m-a ales tocmai pe mine sa I fiu prietena am un sentiment de bucurie.
Tin minte ca am inceput sa fim mai apropiate din clasa a V-a, iar de atunci facem totul impreuna: vorbim la telefon zilnic, ne consultam cand vine vorba de teme, ne plimbam impreuna si multe alte lucruri.
In incheiere as vrea sa va spun ca nu am multi prieteni adevarati, daca ar fi sa I numar mi-ar ajunge o singura mana.Ganditi-va care va sunt prietenii adevarati si aveti grija de ei!

Compunere trimisa de Franciska.

Compunere despre prietenie

Posted in Compuneri on Aug 06, 2012 with 55 Comments →

Prietenia….. este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care oamenii le detin. Ea poate sa existe intre o fata si un baiat, intre colegi, intre oameni de varste diferite etc. Insa , prietenia trebuie sa fie adevarata adica neconditionata si sa vina din suflet.
Acum foarte multi ani am avut o prietena pe care o consideram ca fiind o sora mai mult decat o prietena. Ne cunosteam de la gradinita si am stat impreuna pana la terminarea scolii. Dar , din pacate…. m-am inselat amarnic in privinta ei. Cand eram la scoala ea era foarte timida si cuminte, dar , o data cu plecarea la facultate a intervenit schimbarea. S-a schimbat in rau mai mult. Devenise egoista, foarte increzuta si plina de ea si ii placea ca toata lumea sa-i stea la picioare. Ne intalneam ocazional la discoteca si vorbeam. Toata lumea imi spunea ca s-a schimbat ca ma ,, invarte,, pe deget dar eu n-am vrut sa cred pe nimeni. Am vrut sa ma conving singura ca e sau nu asa. Am fost naiva… Asa era… Intr-o seara si -a aratat adevarata fata pe care nu vroiam s- o vad si de care imi spunea toata lumea. M-a pus intr-o situatie foarte jenanta fata de ceilalti din cauza unui baiat- care era mult mai mic decat noi- cu care se,, juca ,, de multa vreme. N-am mai vrut sa mai stiu de ea. Din acea seara n-am mai vorbit cu ea pana in prezent.

Compunere trimisa de Andreea.

Un simplu ramas bun

Posted in Compuneri on Nov 20, 2011 with No Comments →

As vrea sa plang…Dar nu mai am lacrimi. Si atunci imi spun: „De ce sa plangi ca s-a terimat,bucura-te ca s-a intamplat”, dar imi este atat de greu sa cred…
Toamna anului 2003: Primul inceput. Vara anului 2011: Primul sfarsit. În primele zile nici nu îmi trecea prin cap că acest vis frumos, la care au contribuit douăzeci şi patru de persoane, se va termina atat de curand.
Acum, cand  ne aducem aminte, vrem sa plangem. Dar de ce? De ce doar acum la final? De ce nu am plans la fiecare final de an? Speranta care ne alina sufletul era doar gandul ca ne vom revedea peste 3 luni. Dar acum,cand fiecare o ia pe un alt drum, ne dam seama cat de mult ne doare ca se termina.
Acum patru ani noi şi doamna dirigintă aveam un vis: sa devenim un colectiv unit. Exceptând anumite momente, am reusit.
Noi. 8A. Doar un grup de adolescenti pe care dacă i-ai privi cu atenţie nu a-i zice că au ceva în comun. Dar avem: prietenia.
Pana azi am fost colegi, de maine vom fi fosti colegi. Acum, trebuie doar sa ne stergem lacrimile si sa zambim,de dragul amintirilor pe care nu ni le poate lua nimeni.
Nu pot să închei fără să îi mulţumesc doamnei diriginte care s-a străduit să ne ţină în frâu şi să scoată tot ce e mai bun din noi.Un singur lucru mai am de spus: nu sunteţi doar diriginta noastra, ci sunteti o parte din noi, din 8A, cei ce vor fi mereu in frunte.

Compunere trimisa de Rib Bianca.

Compunere – Prietena mea

Posted in Compuneri on Jan 04, 2009 with 38 Comments →

O compunere frumoasă despre prietenie, intitulată “Prietena mea” scrisă de Sofia Andoci, clasa a VIII-a.

Prietenie…prietenă…cuvinte al căror sens îl înţelegi cu greu când eşti numai de-o şchioapă. Îmi amintesc şi azi cînd ieşeam la joacă cu copiii vecinilor. Nu ştiu cum se întâmplă că jucăriile mi se amestecau, se stricau uneori şi-atunci începea cearta.
Mama mă lua în casă şi mă dojenea cu vorba ei blândă: “Nu uita că împreună cu ei ai să mergi la şcoală şi toată viaţa voastră o să vă amintiţi de aceste frumoase clipe!” . Nu puteam să înţeleg ce înseamnă o prietenă.
Dar iată că anii au trecut şi într-o zi am păşit pentru prima dată în curtea şcolii. O mulţime de copii erau adunaţi aici. Mă simţeam străină între şirurile de copii, mulţi necunoscuţi.
Dar deodată am zărit şirul celor mai mici şcolari, cei mai cunoscuţi pentru mine de la grădiniţă. Am intrat apoi în clasă. Aici cuvintele, calde, blânde ale învăţătoarei noastre ne-au povăţuit, printre altele, să fim buni colegi, prieteni.
Mi-am amintit îndată de cuvintele mamei şi-n mine s-a trezit nevoia de a avea o prietenă. Ei trebuiau încredinţate anumite gânduri , trebuia să-i cer părerea în anumite probleme şcolăreşti.
Şi aşa, ochii mei au rămas aţinţiţi asupra unei fetiţe durdulii, cu ochi blajini, cu voce blândă şi tare cuminte.
“Aceasta va fi prietena mea!” mi-am zis în minte. Şi astfel m-am apropiat de ea, am început s-o cunosc mai bine, şi cu cît o cunoşteam, cu atât o iubeam mai mult.
Au trecut mulţi ani şi prietenia noastră se dovedeşte durabilă. Mă bucur de orice bucurie a ei, de orice succes şcolar, iar orice necaz al ei apasă şi pe inima mea. Ne ajutăm întotdeauna şi suntem alături la toate activităţile organizate.Prietena mea este o bună colegă cu toţi din clasă. Îi ajută la pregătirea temelor acolo unde întâmpină greutăţi, îi povăţuieşte ca pe nişte fraţi. Este ordonată şi punctuală . Iubeşte mult adevărul , cinstea şi cu o asemenea prietenă nu-i drept să mă mândresc ?

Compunere – Speranta

Posted in Compuneri on Dec 23, 2008 with 2 Comments →

Adela Corbescu a venit la noi cu o compunere interesantă, “Speranţa”.

Speranţa

   Octombrie. Zi tristă de toamnă, cu ploaie şi vânt ce anunţă apropierea iernii.
   Şcolarii, înfofoliţi şi cu ghioydanele grele, se grăbesc spre şcoală, unde-i aşteaptă sălile de clasă. Frigul toamnei nu le potoleşte neastâmpărul şi gălăgia. Adunaţi în clasă, ei povestesc ultimele năzdrăvănii sau repetă împreună lecţiile.
   Deodată, uşa clasei s-a deschis şi intră doamna învăţătoare. Nu e singură ; grăsuţă, pistruiată şi cu o servietă mai mare decât ea, Maria, noua noastră colegă, îşi ascunde timidă mânuţa în mâna caldă a doamnei învăţătoare.
   Zilele de şcoală trec repede, dar Maria rămâne la fel de tristă şi de tăcută ca în prima zi. Grăsuţă şi peltică , nu se amestecă în gălăgia de pe coridor. Ochii ei privesc visători spre fereastră.
   Un caiet de pe banca Mariei cade cu zgomot şi un desen îmi atrage atenţia. Un vrăjitor, o baghetă fermecată şi o prinţesă numită “Speranţa” .
   Maria primeşte glumele colegilor ei, le adună în suflet şi de acolo se naşte speranţa de a fi frumoasă.
   Mâna ei talentată pune pe hârtie în desene minunate tot cuprinsul sufletului. Ridic ochii şi o văd pe Maria frumoasă. Este frumuseţea talentului şi a cuminţeniei pe care nu am văzut-o până atunci.
   Ne întrecem să îi câştigăm prietenia, pentru că alături de ea suntem ceva mai bogaţi.

  • You Avatar