Compuneri

Amurgul ultimei zile de vară
Se stinge-ncet, iar la chitară
O melodie tristă cânt
Şi-afară-i toamnă…
Amintirea verii se prăbuşeşte încet în adâncul sufletului, iar îmbelşugata toamnă vine cu furoiu-i aurit, lăsând urme ruginii.A aşezat pe firele de telegraf, ca mărgelele pe ață, ultimul şir de rândunele călătoare.Vântul aspru a dat iama-n codri, lăsându-i golaşi şi singuri.Soarele este întemnițat după gratiile norilor furioşi şi grei.
Noaptea îşi țese acum pânza de abanos, dar Luceafărul nu mai străluceşte ca în scurtele nopți de vară.Liniştea şi întunericul domnesc pretutindeni.O scrisoare pierdută hoinăreşte străzile nestingherit.
Răsăritul târziu al toamnei se dezmorțeşte, luminând văzduhul.În zare, totul e trist…Nici o urmă de viață…Doar susurul izvoarelor aproape înghețate se aude in surdină.Soarele plânge de dor, vărsând perluțe cristaline pe pământ.
Strugurii din vie s-au copt, butoaiele mustesc de vin, nucile cad din copaci în cojoace zdrențuite…În aleea parcului are loc dansul frunzelor…Într-un colț de masă cu lumină slabă, poeții îşi exprimă gândurile…Valurile mării răspandesc emoția de toamnă care renaşte in inimile tuturor…
Toamna îşi spune povestea…

Compunere trimisa de Dinu Dacian .

Paseam ieri pe strazile orasului cenusiu, in care nu e iarna, e doar frig. Ma uitam la cladirile mohorate si la oamenii zgribuliti care treceau pe langa mine.
Am simtit ca vreau sa vad altceva si mi-am lasat mintea sa alerge si sufletul sa viseze. Intai s-a schimbat cerul, care s-a facut albastru si deodata ochii ferestrelor au clipit veseli. Apoi a aparut soarele bland si vesel al primaverii din sufletul meu si mi-am imaginat verdele crud al ierbii cu coltul abia iesit si al mugurilor pe care ii urmaresc in fiecare an in devenirea lor in frunze si flori. Mi-am dar seama cat de dor mi se facuse de timida frunza a ghiocelului , de frunzele de lalea olandeza brazdate cu mov, de mirosul de neegalat al zambilelor. Apoi au sclipit in lumina luciul frunzelor de trandafir, palma frunzei de stejar, uimitorul contrast dintre verdele mesteacanului si coaja lui, culorile fluturilor ingemanandu-se si contrazicandu-se cu marea de verdeata din jurul meu.
Alunecasem deja spre vara, spre frunzele de fag si brad ale muntilor vacantei, cu florile firave, dar nespus de frumoase ale inaltimilor. Coboram cu gandul spre vale si am simtit ca incepe sa miroasa a galben de toamna. Acea simfonie avea nuante atat de fine, incat cu greu ni le putem imagina si chiar vedea daca imbratisam cu privirea padurea lui septembrie.
Nu mai era demult frig pentru mine cand am ajuns in fata casei si l-am intalnit pe prietenul meu, bradul, care mi-a fost si mai drag acum, fiindca era singurul care imi alina iarna dorul de frunzele restului de an.

Compunere trimisa de Zavoi Georgiana Nicoleta .

Unui pictor celebru care a pus rosu aprins pe frunzele de vita salbatica si galben ruginiu  pe cele de nuc.  Frunzele cad cu miscari de aripi moi . Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor .Raspandind tristete, vantul cu a lui suflare le alunga pe frunze . Printre ramurile goale impodobite de lumina , crivatul canta la un nai . Copacii ofteaza iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte . Lacrimile lui septembrie uda pamantul  pentru ca urmeaza sa vina iarna cea grea . Pasarile pleaca vaslind in inaltimi.
Toamna este un anotimp plin de culoare!

Compunere trimisa de Pop Luciana.

In anotimpul de toamna frunzele galbene si ruginii cad si fac  un covor multicolor.toamna e un anotimp minunat este o zana cu rochie din frunze ruginii si aurii.din cerul plumburiu cad picaturi de apa ca niste fulgi de nea.pasarile calatoare pleaca in tarile calde,iar animalele siau facut proviziisi siau pregatit culcusurile pentru iarna.oamenii au starns toate recoltele si legumele:rosii,castraveti,morcovi,vinete,pepeni galbeni si cartofi.razele soarelui sunt din ce in ce mai palide.marea de verdeata se ingalbeneste.Vantul legana crengile copacilor lin.Arborii batrani erau tristi pentru ca leau plecat cantaretii.Raurile limpezi curg in vaile satelor.Cocorii se aud crocaind peste tot.In natura nu se mai auzea nimic,era liniste deplina.Copii se pregatesc de mos nicolae si mos craciun.Ei isi pregatesc cizmulitele.Toamna este un anotimp minunat!

Compunere trimisa de Titi.

Dansul frunzelor

In jocul acesta al frunzelor asternute ca un covor pe pamantul putin  jilav datorita ploilor din ultima vreme,parca uitasem ca este toamna.
Si frunzele cad,si tot cad…pana ce copacii vor fi din ce in ce mai goi si mai infigurati.Mi-am amintit cu placere de mirosul toamnei,de multitudinea gamei de culori revarsate pe pamant,de razele pale ale
soarelui care picteaza acest tablou desprins dintr-o poveste frumoasa.
Vantul bate si odata cu el este minunat sa privim cum frunzele ruginii ne ating in caderea lor,dandu-ne un fior al temerii ca maine poate va veni iarna.
Si in tot acest dans al frunzelor,ma intreb unde vor pleca milioanele de frunze asternute pe pamant,atunci candii vor lua locul fulgii de zapada transformand tot acest spectacol intr-unul alb,imaculat.

Compunere trimisa de Adrian.

Era o toamnă cumplită. Întreaga pădure îşi pierduse nuanţele dulci de galben şi acum nu se vede decât griul cerului întunecat.
Porumbelul plângea, stând abătut pe creanga unui copac. O fetita l-a intrebat :
Ce s-a întâmplat?De ce plângi?.
– Trebuie să plec în ţările calde, dar sunt atât de slăbită…În plus, din cauza vântului mi s-a rupt aripa.
Fetita, văzând cât de tristă era Privighetoarea, i-a sugerat să meargă la ea acasa . Acesta spuse:
– Sigur ca o sa merg ,  dar te va lasa parinti?
Fetita raspunde:
– Sper ca o sa inteleaga .
Asa am inteles ca sunt multe animale pe care trebuie sa le ajutam si sa le protejam de salbaticia  codrului iarna , codrul de care in anotimpurile  de se bucura.

Compunere trimisa de Nicula Cosmin.

Era o zi catifelata de primavara.M-am asezat pe o banca si mi-am lasat privirea asupra peisajului.
Pasarile se intorceau grabite,fluturii si albinele roiau in jurul meu.Cucul canta intruna pentru a acompania natura si aerul cald.O adiere de vant a venit neasteptata si a adus un val de flori proaspete.Copacii imuguriti isi deschideau “aripile” roz cu alb ca sa poata “zbura” pana la toamna.Iarba devenea,parca tot mai verde.
Dar cel mai frumos era rasaritul ,rasaritul soarelui imi lumina mintea printre ramuri.
Hmmmmm…e delicioasa bucata cu gust de primavara.Savurati-o si voi!

Compunere trimisa de Laslo Diana.

Cautarea Printesei
De Pirnevan Casandra

E o zi foarte frumoasa de toamna.Soarele straluceste,iar afara ploua cu frunze colorate.
Eu ies putin afara sa iau o gura de aer.Cainele meu Calu ma insoteste.Eu ii spun lui Calu:
-Ce tare bate vantul!
Calu ca raspuns,maraie usor.Eu,linistita ma uit prin jur.Frunzele colorate,parca,faceau un dans asa de minunat incat nu-ti mai venea sa-ti iei ochii de la ele.
Eu tot ma uit.Dar ce frunze sa mai vad.Nici macar nu stiu unde ma aflu.
Calu nu mai era cu mine.Eu eram pe o canpie plina cu crizanteme.Intristata ca nu mai steam unde eran,mam asezat printer flori.Si cum vantul batea mai incet si mail in si cum pasarelele cantau,m-a lovit somnul.
Dintr-o data incep sa aud niste copite de cal.Repede,repede eu ma ascund dupa copacul de pe marginea lacului.Ma uit incetisor sa vad cine este.Era un print.
-Buff!
Eram speriata.Printul a tras cu o sageata.El sa apropiat si a zis:
-Oooo,imi pare rau!Credeam ca este o caprioare,dar se pare ca esti un inger.Te rog,lasa-ma sa te duc la palatal meu.
Eu am mers cu printul la palat.Dar pe drum,m-a vazut un dragon rau care scuipa flacari.Nici nu am apucat sa ajungem la palat ca dragonul ne-a iesit in cale.Printul a inceput sa se lupte cu el.
Dintr-o data dispare totul.Eu ma intrebam:
-Oare a fost un vis?
Dar nu.Nu a fost un vis.Ma uit pe geamul palatului si il vad pe print luptandu-se cu maleficul dragon.Intr-un tarziu printul i-a taiat capul dragonului si a iesit victorios in lupta.Pentru generozitatea,bunatatea si vitejia lui,eu am vrut sa-I ofer un sarut,dar cand s ail dau,ma vad din nou in curte cu frunzele colorate si cu cainele meu calu.
Ce vis.Eu cred ca era un vis din visul visurilor mele.
Eu am aflat ca printul inca ma cauta,dar nicioata nu isi va putea imagina unde sunt.

Scoala ideala

Era toamna.Soarele palid, ramas fara puteri,mangaie usor pamantul amortit.In vacanta mare ne-am distrat si am avut parte de o multime de aventuri uimitoare.Acum incepeau scolile.Noi,copiii,eram nerabdatori sa invatam multe lucruri noi si interesante.
Cu cate un buchet de flori gingase in manutele mici,ma indreptam vesela catre scoala.Mi-am reintalnit colegii,pe care nu  i-am mai vazut pe parcursul vacantei.Impreuna am continuat drumul.Desi era chiar in fata noastra,nu vedeam scoala.In locul ei se afla o cladire mai mare si mai frumoasa.Atunci,am auzit de la un adult ca aceea este scoala,iar doamnele invatatoare vroiau sa ne faca o surpriza.Perdelele albastre,peretii galbeni,gardul inalt,langa care stateau paznicii puternici,ne faceau sa fim mandri cu noua noastra soala.
Dupa ce am admirat exteriorul scolii am intrat in interior.Totul era diferit:usile,gresia,tablourile,chiar si becurile erau noi.Ajunsi in clasa,am fost cei mai surprinsi.Tabla era magnetica,buretii noi,parchetul din stejar,bancile si scaunele curate,iar intr-un colt doamna invatatoare zambind.
Apoi sunetul clopotelului cristalin ne-a reamintit ca suntem la scoala si ne-am asezat in banci.Am inceput sa sciem,dar din pricina necunoscutului,ne simteam din nou niste copilasi de clasa intai.

Compunere trimisa de Costea Elena Loredana.

Era o zi de toamna . Soarele isi prelingea culorile palide pe cerul plumburiu . Ploua cu cristale mici, mici care detineau deja de o ora tot cerul si pamantul.Trandafirul , floarea iubirii ,se lasa spalata incontinu de lacrimile cerului.Si incet, ,incet isi lasa caputul cel firav sa cada lin pe tarana neagra .Am mers la floarea ofilita luandu-I petalele ruginii in mana dreapta si am inceput sa le las sa zboare impreuna cu vantul in departari .

Compunere trimisa de Goja Andreea.