Search Results

Peisajul preferat

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 3 Comments →

In fiecare vacanta  ma gandesc unde mi-ar placea sa o petrec: Iarna ,la munte :intr-o cabana calduroasa,langa focul semineului,unde pe sub geamurile cu flori de gheata intracate o adiere de vant rece,unde dupa ce ne incalzim  iesim la schi printre brazii albi.
Primavara ,pe o campie : la iarba verde ,culegand ghiocei si viorele ,apoi facand un picnic la umbra unui brad ,unde  simtim mirosul de prospetime din aerul curat abia desmortit de sub cojocul gros al iernii.
Vara ,pe plaja :la lumina lunii ,unde o adiere  sufla mirosul curat al marii, unde privesti pescarusii zburand.
Toamna ,privind frunzele ruginii cazand si formand un  covor multicolor ,vazand copacii goi,  ceea ce iti da o impresie de frica ,dandu-ti seama ca vine iarna cu gerul ei cumplit,facand turturi de gheata  ca si cum ar fi niste sageti care vor sa ne prinda .
In fiecare anotimp imi doresc ceva dar cel mai mult imi doresc sa petrec vacanta de iarna in acea cabana  calduroasa.

Compunere trimisa de Matasa Ecaterina.

La plimbare in padure

Posted in Compuneri on Feb 24, 2010 with 42 Comments →

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul. Eu, impreuna cu tata, mama si fratele meu mergem la tara, la bunica, intru cat aceasta ne asteapta cu strugurii cu boabe ca perlele negre, cu merele aurii, parfumate si miez dulce, gutui si bineinteles, faimoasele ei placinte, pe care le face mereu cand vin nepotii la ea.
Pe drum tata opreste neasteptat masina langa o padure trista, pustie, aproape moarta, ignorata de verde. Imi dau  seama ca singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Tata insita sa o privim cu atentie si sa observam vraja padurii toamna.
Nu dureaza mult si descopar de ce tata pare atat de incantat de acest peisaj mirific. Aceasta padurea nu este alta decat cea, in care vara trecuta, veneam la iarba verde. Nu- mi vine sa cred ! Totul este atat de diferit… Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze ce se intinde la nesfarsit si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat. Dar deodata, ploaia incepe sa palmuiasca parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le  sperie si
mai mult pe putinele vietuitoare. Noi ne urcam repede in masina si vad cum ceata zglobie ii joaca feste padurii .Greierii, pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat. Tata porneste repede masina, pentru a nu o mai lasa pe bunica sa ne mai astepte mult si sa nu se raceasca placintele. Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze vraja padurii in plina toamna.

Compunere trimisa de Ioana.

Zana iarna

Posted in Compuneri on Feb 05, 2010 with 9 Comments →

Intr-o zi,la regele anotimpurilor au venit trei imparati pe nume Rihan,Brak si Sabur.Ei erau vara,toamna si primavara.Imparatii au vrut sa o ia pe zana iarna ca imparateasa.Regele anotimpurilor a fost de acord,asa ca o chema pe zana.Cand imparatii au privit-o,parca era cu lumini galbui de vapaita si au simtit un crivat care te orbeste.
-Zana Iarna,cu cine ai vrea sa devii imparateasa?
-O sa-mi impartasesc bucuriile si intristarile cu cel care imi va aduce cel mai pretios cadou!
Deindata imparatii au plecat spre cadoul ideal.Ei au luat-o pe drumuri
diferite.Rihan a cumparat un colier atat de alb incat ziceai ca sunt padurile,in departare,cu tulpini fumurii,ciucurate de ninsoare,cercelate cu floride zarzari si de corcodusi.Brak a ales sa-i dea un ghiocel ce simboliza primavara.Anotimpurile s-au intalnit la un lac.Au mers impreuna la castel.Zana l-a ales pe Rihan.Fratii lui i-au urat toate cele bune.Peste o saptamana cand s-au logodit a amortit satul zgomotos.
De ceea,cand fulgii plutesc in aer si cand vremea se schimba inseamna ca sunt fericiti.

Compunere trimisa de Narcisa.

Iarna de George

Posted in Compuneri on Dec 14, 2009 with 14 Comments →

Zana invesmantata in alb a venit pe crivat calare.Norii fumurii au pus stapanire pe bolta cereasca si varsa flori albe de omat.Lacrimile inghetate ale iernii se prind in vartejuri.Ea presara din cununa ei de gheata fulgi de nea, ger si melancolie, desi este rece inima ei este calda pentru ca revarsa bucurie, emotie si incantare.Ea a invesmantat lumea intr-o mantie argintie.Fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi peste gheata ca oglinda.Afara ninge ca-n povesti.Craiasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii.Casele au marame dantelate.Regina ghetii a lasat in urma ei pomi impietriti ce par naluci ratacite.Ei au adunat pe brate manusi de argint.In oceanul de cristal,casele, abia se deosebesc de zapada rece si pura.
Iarna,animalele hiberneaza,cauta mancare si un adapost calduros.Iepurasul dragalas cauta o vizuina pentru a-si incalzi labutele.Puternicul urs,acum hiberneaza linistit.Veverita,micul ghemotoc roscat de blana sta in scorbura sa fara sa iasa afara din ea pentru ca nu va supravietui frigului.Lupusorul care era de temut vara,acum abia daca prinde un iepure sau o caprioara.
Pe ulita miroase a turta dulce si a cozonaci.De sub caciuli rasar obrajori de rubin.Este timpul de sanius.Pe derdelus, un sirag de saniute se imping intre ele si aluneca pana la un camp de cristal.Unii copii fac oameni de zapada,ingeri de zapada si se bat cu bulgari.
Iarna oamenii nu mai au la fel de multa treaba ca toamna.Ei iarna stau in casa, se joaca sau discuta cu familia ori impodobesc bradul pentru a se pregati pentru sarbatori.Ei se bucura impreuna cu familia sau pleaca la serviciu.
Sarbatorile iernii sunt:Mos neculai,Craciunul si Sfantu Ioan si boboteaza.Iin aceste sarbatori oamenii stau impreuna si sunt uniti la bine si la greu.Plang,rad si se bucura impreuna.Se ofera cadouri si multe dulciuri ,dar cele mai importante lucruri sunt iubirea si intelegerea.
Este sfarsitul iernii.Ea cu toti soldatii ei pregatesc atacul ofensiv.Desi soldatii ei sunt numerosi si curajosi nu se compara cu cei ai primaverii,cel mai important si mai puternic soldat, fiind soarele.Cu un ultim ragaz,iarna,nu a mai putut castiga si s-a retras spre munti,dar primavara se indreapta spre ea cu atacul decisiv.Iarna a decis sa se retraga in univers ,dar a promis ca se va intoarce peste un an cand isi va aduna noi forte.Primavara a scos iarna din tara si a adus caldura si lumina.

O compumere foarte frumoasa trimisa de Tirim George Gabriel. Multumim!

Adio frunza

Posted in Compuneri on Dec 14, 2009 with 29 Comments →

Intr-o lume miraculoasa, unde copacii si frunzele lor pot vorbi a sosit toamna. Frunzele acestor copaci au ingalbinit si eratimpul ca ele sa cada jos.
Intr-o zi,o frunza mica, a unui copac a vazut ca toate frunzele cad si a intrebat de copac:
-Eu tot voi cadea jos ca celelalte frunze?
-Sper ca nu.Daca vei cadea si tu ca celelalte frunze eu voi ramine singur si nu voi avea cu cine sa vorbesc,dar cel mai rau tu te vei ofeli si noi nu ne vom vedea niciodata.
Cind s-a inoptat a batut un vintul foarte tare si unica frunza care a ramas pe acest copac s-a dezlipit de  pe o creanga si a cazut pe Pamint.Copacul s-a intristat,si stiind ca frunza nu se va mai intoarce niciodata la el,a strigat:
-Adio frunza!!!
Si asa s-a terminat toamna in aceasta lume miraculoasa.Iar copacul acela va tineminte toata viata lui pe frunza cea mica frumoasa si isteata.

O compunere frumoasa trimisa de Corina. Multumim!

Tags: ,

Vraja padurii noaptea

Posted in Compuneri on Dec 12, 2009 with 17 Comments →

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul. Eu, impreuna cu tata, mama si fratele meu mergem la tara, la bunica, intru cat aceasta ne asteapta cu strugurii cu boabe ca perlele negre, cu merele aurii, parfumate si miez dulce, gutui si bineinteles, faimoasele ei placinte, pe care le face mereu cand vin nepotii la ea.
Pe drum tata opreste neasteptat masina langa o padure trista, pustie, aproape moarta, ignorata de verde. Imi dau  seama ca singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Tata insita sa o privim cu atentie si sa observam vraja padurii toamna.
Nu dureaza mult si descopar de ce tata pare atat de incantat de acest peisaj mirific. Aceasta padurea nu este alta decat cea, in care vara trecuta, veneam la iarba verde. Nu- mi vine sa cred ! Totul este atat de diferit… Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze ce se intinde la nesfarsit si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat. Dar deodata, ploaia incepe sa palmuiasca parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le  sperie si mai mult pe putinele vietuitoare. Noi ne urcam repede in masina si vad cum ceata zglobie ii joaca feste padurii .Greierii, pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat. Tata porneste repede masina, pentru a nu o mai lasa pe bunica sa ne mai astepte mult si sa nu se raceasca placintele. Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze vraja padurii in plina toamna.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Diana Anelisse Onel. Multumim!

Imaginea toamnei

Posted in Compuneri on Dec 06, 2009 with 4 Comments →

Au inceput sa cada frunzele ruginii,aurii si caramizii.Soarele nu mai incalzeste asa de tare.Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor.Sunt mii de culori.Cele mai multe sunt galbene si aramii.Zana cu rochia din frunze ruginii si cu o coroana cu diamante mari in forma de fructe domneste acum peste pamant.Toate frunzele stralucesc ca niste monezi de aur.Concertul pasarilor nu mai are loc in padurea intunecata.Din cand in cand picaturile de argint stropesc pamantul uscat.Culorile toamnei sunt fara egal:de la galbenul pal pana la rosul de foc.La un moment dat lacrimile lui septembrie au inceput sa ude pamantul.Frunzele plutesc ca niste barcute in zborul lor pana pe pamant.Totul este un covor fosnitor.Acum,razele soarelui sunt mai palide.Tot timpul ne simtim sub un cer de cerneala.Cand este frig,vantul inghetat ne zbiciuie fetele.Cate o data,pe cer,sunt nori albi din care sageata ace de gheata.Natura parca este pictata in culori calde.Copacii sunt col
orati cu culori aprinse.Pasarelele se impart in stoluri si pornesc spre tarile indepartate si calde.Oamenii se grabesc sa isi stranga recoltele.Toate fructele striga sa le culeaga.Ele sunt zemoase si foarte dulci.CEL MAI FRUMOS ANOTIMP ESTE TOAMNA!

O compunere trimisa de Barbur Oana.

Dansul frunzelor

Posted in Compuneri on Dec 06, 2009 with 8 Comments →

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Rib Bianca
Clasa a 7 a
Sighisoara

Foarte frumoasa compunerea Bianca. Nici eu nu as fi putut sa realizez aceasta compunere asa bine. Ai talent, felicitari! Mai asteptam alte compuneri.

Dansul frunzelor

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Dec 02, 2009 with 3 Comments →

Ok, deci Bianca m-a rugat sa o ajut cu o compunere cu titlul “Dansul frunzelor”.

Ei bine, putem face aceasta compunere destul de interesanta. Pai cum am putea reusi acest lucru? Ne vom imagina aceste frunze drept niste personaje, deci implicit le vom personifica. Ele se vor juca , vor povesti, vor face nenumarate lucruri pana ce ajung la acest “dans al frunzelor” (sau dupa el, depinde cum preferi) iar acest dans al frunzelor reprezentand initierea frunzelor in : fie adolescenta, fie in lumea reala, fie o trecere intre primavara si iarna, fie in descoperirea sinelui, tu alegi.

Poti incepe prin prezentarea frunzelor, sa zicem ca avem 4 frunze, cate una pentru fiecare anotimp: frunza primavara- bruneta,vesela, foarte frumoasa, jucausa, plina de viata. Frunza vara- satena, fericita, vesela, vorbareata. Frunza toamna-blonda, tacuta, friguroasa, suparata. Frunza iarna- decolorata, fara viata.

In cuprin cele 4 frunze se intalnesc, povestesc despre ele, fiecare isi spun pasul ca apoi sa urmeze acest dans al lor, dansul frunzelor. In care fiecare dintre ele uita greutatile, si danseaza, fericite, lipsite de griji.

In concluzie poti preciza ce a inteles fiecare frunza si de fapt ce inseamna pentru tine aceasta initiere a lor.

Am venit doar cu niste sfaturi in linii mari pentru ca nu prea am timp. Sper ca am fost de folos. Mult succes Bianca la olimpiada!

Tags: ,

Un taram vrajit

Posted in Compuneri on Nov 28, 2009 with 11 Comments →

Intr-o zi de toamna,s-a intamplat o minune ce mi-a schimbat gandurile mele despre viata.
Era 27 noiembrie.Pentru mine,o zi cam trista.Ma gandeam la Craciun.O sarbatoare atat de frumoasa,care ne face sa fim mai buni,mai intelegatori si mai iubitori.Ma gandeam la cei saraci si osteniti care nu au familie si nu pot trai indeajuns sentimentul bucuriei nasterii lui Iisus.
Dar sa trec la subiect.Nu credeam in puteri supranaturale pana cand, cu o zi inainte,o matusa de a mea mi-a daruit o carticica,,foarte vrajita”.Bineinteles ca nu am crezut si o foloseam ca decoratie a camerei mele.Era o carticica mov,foarte fosforescenta.Asezata pe un raft al mobilei mele,imi atragea mereu atentia si o priveam pana ma plictiseam.Dar,intr-o zi, am inceput sa o rasfoiesc.Pagina numarul 24 era foarte speciala in afara de faptul ca era cea mai sclipitoare pagina din carticica.Am atins-o.Eram uimita in ce taram de basm am intrat.Nu stiam ce fenomen fizic a avut loc si cine sau cum ma va ajuta sa ies de acolo.Dar dupa ce am vazut in ce loc minunat eram,oamenii aveau aripi,natura era tanara si vrajita iar unicorni umblau dintr-un loc in altul.Era fermecat.
La un moment dat m-am intalnit cu cativa oameni.Erau foarte buni si intelegatori.Le-am povestit ce am patit dar, nu erau prea uimiti spunand ca au mai avut vizitatori.Le-am cerut ajutor,ingrijorandu-ma pentru parintii mei.M-au intrebat daca vreau sa raman in taramul fermecat  sau sa plec acolo unde ii am pe cei dragi.Nu am stat pe ganduri si am ales sa plec.
Impreuna cu oamenii am mers intr-un palat.Inauntru era o poarta catre Pamant.M-am indreptat direct spre ea.Mi-am luat ramas bun de la oameni si le-am multumit pentru ajutor.
Calatoria mea spre Pamant a fost foarte fericita pentru mine.Si brusc am cazut in pat.In timp ce radeam,mama a intrat in camera si m-a intrebat ce vroiam sa mananc la cina.M-am bucurat deoarece…nu ma intrebase unde am fost.
Asta a fost povestea.Sper ca v-a placut!

Da, mi-a placut povestea. Multumim Arcana Delia.

  • You Avatar

Reclame