Compuneri

Fragmente/ Expresii /Idei – despre carte

 

Cartea este un prieten de nadejde, care iti vorbeste, iti da sfaturi, te invata lucruri pa care nu le stiai.

Sunt cinci ani de cand paseam pentru prima data pragul scolii. Eram o fetita sfioasa, cu multe spaime in suflet, dar hotarata sa invat carte. Doamna invatatoare ne-a condus pe fiecare in banca si ne-a spus ca urmeaza sa ne dezvaluie o mare comoara: cartea. De atunci , cartile m-au atras pe un taram luminos, intr-o alta lume, pe care o vad doar in mintea mea. Cartile m-au invatat si ma invata foarte multe expresii noi, cum sa ma comport si cum sa vorbesc. Daca simti ca iti sunt prietene , le citesti cu placere si vrei sa stai cat mai mult in prajma lor.

Citirea unei carti valorea mai mult decat un cufar plin cu aur.

Compunere despre carte trimisa de Teodora Daria.

Prietena mea cartea

Cartea nu este doar un obiect şi profesoara noastra, prietena noastra orce considera cei care citesc. Ea este comoara valoroasă care ne ajuta să descoperim lumea şi să aflăm tot ce nu ştim. Ea te face să fi trist, să fi bucuros, să plângi să râzi. Ea ne ajuta să ştim sa ne exprimăm incă din copilarie când invăţam să scriem şi să citim. Cartea face parte din viaţa tuturor şi nimanui nu trebuie să-i lipseasca. Ele sunt scrise de autorii, nişte oameni care sa dau viaţă carţilor prin poveştile lor. Mulţi oamenii au cărţi preferate, anumite, eu nu. Nu pot gasi preferate fiecare carte are povesti minunate încât nu pot alege unele. Fiecare carte te surprinde. Diferite poveşti, altele cu final fericit, altele cu final nefericit. Nu am preferate dar mai mult îmi plac cărţile cu final fericit.-

Prima carte
de Mazalu Teodora Alexandra
Maria… este o fetita de zece ani ,simpatica,cu ochi verzi,cu parul balai,pielea e alba ca spuma laptelui iar obrajii sunt rosii ca petalele unui trandafir sangeriu.Ea este o prietena minunata si o mare iubitoare de carti.
Si acum isi mai adduce aminte de prima carte citita…si emotiile nestapanite pe care le-a avut cand a pasit prima oara intr-o biblioteca.
Maria a fost fascinate de incaperea cea mare si impresionanta si de multitudinea de carti asezate frumos.Toate cartile erau misterioase si fiecare cartea ascundea cate o mica poveste.Cand te uitai la ele vedeai toti scriitorii care isi dadeau mana in marea hora a unirii iar povestile lor magice incununau acel spatiu de vis.
Mirosul Cartilor vechi o ademeneau spre potecile aurite si glorioase ale basmelor lui Ispirescu,povestile lui Creanga,poeziile lui Eminescu si romanele lui Slavici.
Prima carte pe care a citit-o Maria a fost ,,Povesti,povestiri si amintiri din copilarie”  de Ion Creanga.
Fetita spune ca aceasta carte a fost primul pas spre lumea lecturilor,introducerea si regasirea copilului in minunatele povesti.

Idei de prezentare

Introducere: Prezinta titlul si autorul unei carti pe care ai citit-o de curand. Explica de ce-ti place si de ce ai ales cartea aceasta.

Cuprins: Aici ai mai multe variante. Poti povesti pe scurt ce s-a intamplat in aceasta carte si de ce ai ales aceasta carte ca sa scrii o compunere despre carte. In caz contrar poti alege sa scrii despre ce ai invatat citind aceasta carte. Exemplele pot fi:  ai invatat despre familie, despre cum nu trebuie sa fii rau cu oamenii, poate ai invatat niste lucruri noi, tari noi sau cuvinte noi.

Concluzie: Poti concluziona cu un citat din cartea ta preferata. De asemenea, poti incheia cu o recomandare a cititului, de ce este bine sa citesti, te ajuta sa-ti dezvolti imaginatia, te ajuta sa scrii compuneri frumoase, sa-ti imbogatesti vocabularul sau sa afli lucruri noi.

Asteptam sa ne trimiteti si voi compunerile voastre despre carte.

De la varsta de 7 ani, am mers la scoala pentru a invata lucruri cat mai noi. Tin minte ca am inceput cu fiecare litera din alfabet,iar apoi am inceput sa inteleg cum le citesc,cum se creeaza anumite cuvinte,propozitii sau fraze din ele. Inca de mica m-au fascinat aceste lucruri,si iata am ajuns sa incerc sa exprim prin cuvinte ce inseamna pentru mine o carte.

Pentru mine cartea este o prietena foarte buna,poate ceea mai buna. La orice ora din zi sau din noapte,pot apela la ea. Cand citesc o carte am impresia ca imi vorbeste, ca imi spune lucruri interesante si ca eu la randul meu vorbesc cu ea. Prin aceste lucruri  am inteles ca o carte este foarte importanta si pentru mine este un sprijin, cineva care imi da sfaturi, ma sculta si ma ajuta chiar daca nu are gura si nu se misca. Asta este o carte pentru mine, si cu siguranta ca asta poate fi pentru mult mai multe fiinte care inca nu au descoperito asa cum este ea defapt.

Cartea este un insotitor de drum pe care il poti intreba orice nu stii.El iti raspunde si iti explica pe inteles.Din carti inveti orice.
Cartea este scris de anumiti genii ce ne impresioneaza si ne captiveazacu minunatele lor opere.Cartile se deschid spre tine cu inteles si te fac sa vrei sa le citesti.Cartile povestesc despre taine pe care nu toti le cunosc.
Acum imi amintesc de nazdravaniile lui Nica din ,,Amintirile din copilarie” ale lui Creanga.Din ce citesti te imbogatesti sufleteste si afli informatii noi.
Din toate povestile pe care le-am citit cel mai mult m-a impresionat Fram di povestea ,,Fram ursul polar”.El a trecut prin multe ca sa afle ca lucul lui e langa oameni.
Daca as scrie o carte as scrie despre taine pe care nu toti le cunosc.
Cartea este un prieten adevarat deoarece el te invata orice si oricand.

Compunere trimisa de Ionut.

Prima carte pe care am vazut-o a fost Abecedearul. Avam doar 5 ani si nu puteam descifra semnele ciudate ce erau inscrise pe ea. Ma gandeam ca nu voi reusi niciodata sa aflu ce scrie.
I-am spus bunici despre cartea descoperita intr-un sertar vechi din sufragerie. Probabil ca si ea folosise acel abecedar.
Impreuna , am descifrat semnele inscrise pe carte si, dupa cateva zile, am reusit sa citesc cursiv propozitii simple ca : ” Ana are mere ” sau ” O iubesc pe mama “.
Au trecut saptamani intregi pana am reusit sa descopar tainele cititului. Dupa ce am aflat cum se citeste fiecare litera din alfabet, am inceput sa citesc povesti simple ca ” Alba-ca-Zapada” sau “Ursul pacalit de vulpe”.
Cand am implinit 7 ani, am citit prima mea carte adevarata. Era un roman gros intitulat “La rascruse de vanturi ” cam de 300 de pagini. Mi se parea ca nu-l voi termina niciodata. Dar am reusit s-o fac dupa trei saptamani.
Astfel, m-am indragostit pur si simplu de lumea fascinanta a cartilor. Citeam din ce in ce mai multe iar dupa aceea imi insemnam numele personajelor importnate si cateva intamlari intr-un caiet . Dupa ce citeam o carte, ma imaginam pe mine fiind in mijlocul actiunii si vazand daca personajele procedeaza corect sau gresit.
Viteza cititului mi se marea si eu iubeam din ce in ce mai mult cartile.
Astazi, chiar daca nu mai citesc povestirile lui Creanga , si chiar daca acum citesc carti ale caror titluri nu le-ai putea ghici vreodata, cartea a ramas pentru mine prietena mea de suflet.

Compunere trimisa de Neacsu Miruna-Andreea.

Cartea este un insotitor de drum pe care il poti intreba orice nu stii.El iti raspunde si iti explica pe inteles.Din carti inveti orice.
Cartea este scris de anumiti genii ce ne impresioneaza si ne captiveazacu minunatele lor opere.Cartile se deschid spre tine cu inteles si te fac sa vrei sa le citesti.Cartile povestesc despre taine pe care nu toti le cunosc.
Acum imi amintesc de nazdravaniile lui Nica din ,,Amintirile din copilarie” ale lui Creanga.Din ce citesti te imbogatesti sufleteste si afli informatii noi.
Din toate povestile pe care le-am citit cel mai mult m-a impresionat Fram di povestea ,,Fram ursul polar”.El a trecut prin multe ca sa afle ca lucul lui e langa oameni.
Daca as scrie o carte as scrie despre taine pe care nu toti le cunosc.
Cartea este un prieten adevarat deoarece el te invata orice si oricand.

Compunere trimisa de Ionut Hada.

Motto:
“Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Incet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.”

(Ex libris – Tudor Arghezi)

CARTEA MEA PREFERATÄ‚

Noaptea şi-a lăsat mantia de abanos peste oraşul obosit. E ora de culcare. Moş Ene nu se grăbeşte să mă viziteze. Îmi simt pleoapele tot mai grele.
Ori de câte ori timpul mi-e prieten, iau o carte şi încep să citesc,      cufundându-mă în tainele ei; exact aşa am făcut şi acum. Este cartea mea preferată: “20 000 de leghe sub mări” de celebrul scriitor francez, Jules Verne. Când am ajuns la pagina 120, am adormit brusc.
Deodată m-am trezit… Eram pe submarinul Nautilus, în compania celebrului căpitan Nemo. PereÅ£ii biroului erau “căptuÅŸiÅ£i” de comori nepreÅ£uite: mii de cărÅ£i vechi, adevărate izvoare de înÅ£elepciune. Ce n-aÅŸ fi dat să pot citi măcar o parte din ele!
Căpitanul Nemo m-a plimbat, apoi, prin încăperi înţesate cu diferite scoici rare si perle minunate. Nu puteam să-mi cred ochilor! Parcă aş fi ajuns în rai!
Am ieşit la suprafaţă să luăm o gură de aer curat. Am văzut balene uriaşe şi delfini jucăuşi. Delfinii făceau acrobaţii impresionante şi piruete în aer. Ce frumos!
Căpitanul Nemo m-a invitat să facem împreună scufundări. Ne-am luat echipamentele şi am pornit spre adâncurile oceanului. În jurul nostru, peşti nemaiîntâlniţi de om, mari şi mici, înotau nestingheriţi. Algele marine îşi unduiau “braţele”lungi, parcă ţi-ar fi făcut semn să te apropii. Coralii,  cu polipii lor multicolori erau insufleţiţi de mii de fiinţe mirifice: bureţi şi anemone, melci si castraveţi de mare, crevete, scoici, sepii. Ce mai aventură!
AjunÅŸi la suprafaţă, am respirat din nou aer curat. Păcat că atunci, chiar în acel moment, m-am trezit din nou în pat, în camera mea, deÅŸteptat de soneria zgomotoasă ÅŸi veselă a ceasului. Mi-am dat seama că totul a fost un vis…
Ce mult îmi plac minunatele cărţi scrise de Jules Verne! Aş  vrea să nu mă despart niciodată de ele şi mi-aş dori să călătoresc prin cărţile lui, fie în vis, fie în realitate !

Roată Ştefan Cristian
Clasa a IV-a A
Şcoala cu clasele I-VIII « I. Gh. Duca”
Rm. Vâlcea

Dupa ce maini dibace transforma lemnul in hatie,dandu-i miros de padure,dupa ce scriitorul da viata cartii,trece pe la editura ,opindu-se in tipografie.Impodobita cu coperte si file frumos ilustrate ajunge in librarii,in biblioteci si pe bancile noastre.Ea ne invata sa citim si sa scriem corect,sa vorbim corect si sa avem rabdarea sa-l ascultam pe cel care ne vorbeste.Cartea ne invata sa fim buni,politicosi,sa iubim binele,sa indepartam raul.Este hrana spirituala a cititorului,avand mesaje care trebuie sa ramana modele de viata.Cei care iubesc cartea trebuie sa aiba atitudine de grija si respect fata de aceasta.Din carti culegi multa intelepciune.Ea e o comoara de invataturi…

clasa a-3-aB,Scoala 176,inv. Petre Gabriela

Cartea

Cartea este o alinare a sufletului gol. Ea te invata sa fii bun,drept cinstit dar mai ales sa ierti.
Cartea e scrisa de scriitorii care pe moment simt acea emotie.Ei trudesc zi si noapte ca sa faca oamenii fericiti.Povestea acestei mici comori este scrisa in fiecare secunda.Ea incepe intr-un fel si se termina in alt fel.Unele carti se termina intr-un mos fericit,altele trist.Majoritatea personajelor sunt bune,altele rele,dar toate au rolul lor.
asa cum zanele sunt buna,vrajitoarele sunt rele,dar toti traiesc in aceeasi lume,binele si raul dragostea si ura.

Compunere trimisa de Oroian Adela.