Archive for the ‘Compuneri’

Compunere despre Delta Dunarii09.10.16

Anunturi



compunere-delta-dunarii

Mereu mi-am dorit sa merg in Delta Dunarii. M-a atras natura, nu stiu de ce, orasul ma face sa ma simt inghesuit, amortit si mereu obosit.

Prima oara cand am ajuns in Delta a fost impreuna cu parintii mei. La momentul respectiv nu am vrut sa merg cu ei. As fi preferat sa stau cu prietenii mei si sa joc pe calculator, dar au insistat si am mers.

Mi-a placut foarte mult aerul de acolo. Mirosea foarte bine, da, aerul nu miroase, dar probabil asta era ce-mi placea. Nu gaze de la masini, nu praf. Era mai racoare, nu era asfalt mult in zona in care stateam.

Anunturi



Am ajuns seara, tarziu, nu m-am plimbat mult, doar pe langa locul unde am fost cazati. A doua zi dimineata, tata a vorbit cu cineva si am mers cu barca in Delta. Peisajul a fost superb, razele soarelui atingeau Delta in orizont si apa stralucea. Multe animale, pasari, pesti care sareau jucausi in apa. Barca nu mergea foarte repede, dar avea motor si era racoritor sa te plimbi cu ea. Am mancat niste fructe de apa, erau protejate de spini dar daca indepartai coaja dadeai de un miez dulce. Localnicul care ne-a plimbat cu barca a aporit pentru a manca aceste plante.

Tata a vrut sa mearga la pescuit, eu l-am insotit. Am stat toata dupa-amiaza la prins de peste. Nu am avut mult succes, dar oricum, fiecare peste pe care-l prindeam il aruncam inapoi in apa. Nu aveam timp de gatit si pensiunea avea mancare foarte buna.

Ne-am plimbat foarte mult in aceasta calatorie dar m-am relaxat, m-am bucurat sa ies din oras si sa fiu in mijlocul naturii.

 

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Monolog despre viata02.15.16

compunere monolog

Despre viata as putea spune multe deoarece exista mii de modalitati pentru a o descrie. Viata este o comedie ciudata care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand zambet langa lacrimi si lacrimi langa zambet. Viata ne este data ca o bucata de plastilina. Important este sa stim cum sa o modelam.

Anunturi



Viata nu trebuie traita cu ochii inchisi. Traim atat de putin, incat nu avem timp sa o luam de la capat sau sa ne indreptam greselile. Traiesc ca si cum as muri maine, dar fiecare zi pare prea scurta pentru toate ideile pe care le concep, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad.
Eu cred ca unii oameni spun ca viata trebuie traita la maxim pentru ca le este teama ca la batranete sa regrete ca nu au profitat destul de tinerete. Eu mai degraba as regreta daca nu am facut nimic cu folos: daca nu am construit o casa, daca nu mi-am intemeiat o familie sau daca nu am ajutat pe cineva.
Cred ca noi trebuie sa traim cu frica de Dumnezeu pentru ca pana la urma, fiecare va raspunde in fata Creatorului despre realizarile din viata sa.

Compunere trimisa de Debi.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Printre stele02.07.16

printre stele

Stau scufundata in intuneric privind la cer.Cel mai bun loc de unde puteam observa astrele este stiut numai de mine.Stau pe un camp deschis,intinsa pe iarba si lasand-o sa imi mangaie pielea deja rece.

Simt in mine ceva, ceva ce niciodata nu experimentez inafara padurii,sentimente de nedescris. Linistea padurii ma calma,animalele padurii imi erau surate,cerul imi era mama,iar pamantul imi era tata.Soarele imi era sursa de fericire,luna sursa de tristete si sfatuitoarea mea, iar stelele imi erau sursa de inspiratie pe care nu o aveam.Stelele erau muzele mele,idolele mele.Visez sa ajung printre astre,sa plec din acest loc lacrimos si sa ajung in al vostru frumos. Totul pare atat de minunat, sa fii pe ”scena”,aplaudat.Sa fii admirat de toata lumea care te vede,sa fii inspiratia tuturor poetiilor sau scriitorilor.Inima si mintea mea tanjesc dupa acestea,dar trupul meu nu apartine astrelor.

Ar fi urat ca sa nu vad rasaritul sau apusul.Sa nu imi mai vad Maretul Soare. Pe langa toata admiratia as fi si judecata. Urasc specia noastra de oameni scarnavi, nu realizam ce se intampla in jur. Sunt copila si realizez de pe acum cat de stricata este aceasta omenie.

De aceea imi doresc eu sa fac parte dintre stele, sa nu ma mai despart de ele.Stelele imi incalzzesc sufletul, facandu-ma sa uit de oamenii rai.Stelele sunt stralucitoare, imi lumineaza calea si imi arata cararea. Stelele, atunci cand dispar, ma simt distrusa. As vrea ca viata sa fie la fel de usoara. Stelele sunt frumoase, dar nu as renunta,totusi, la a mea padure.Nu as renunta la ale mele surate, la ai mei parinti.

Acuma stau si plang, gandindu-ma la poveri,sper sa nu ma schimb mai mult decat m-am schimbat deja. Adevarata mea fata este aceasta. O expresie care exprima dorinta,tristete,durere si rareori fericire.

Compunere trimisa de Ciubotaru Giorgiana

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Fragmente/ Expresii /Idei –despre toamna12.14.15

Fragmente/ Expresii /Idei –despre toamna

compuneri-toamna

Este toamna. Frunzele copacilor sunt galbene, uscate. Fructele aurii, parfumate si gustoase ajung in camarile bunicilor. Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie.       Bunicii nostri fac dulceturi din mere, pere si gutui, iar din struguri fac must sau vinuri. Nepoti lor ajuta bunicii la strangerea fructelor. Bunicul ii roaga pe Cornelia si Alexander sa culeaga strugurii si gutuile din livada.        Gutuile cu puf galben ca de pui si cu parfumul lor ametitor colinda prin livada.          Struguri colorati nu mai au rabdare si asteapta sa fie zdrobiti de gospodari.        Merele aurii, rosiatice, verzui sunt adorate de copiii.         Bogatiile toamne trebuie sa fie aprieciate.


 

a sosit toamana cu multe frunze de diferite culori si forme.pasarelele sunt pe cale sa plece in tarile calde. fara pasarile noastre cuiburile vor ramane pustii.


 

O zana cu rochie din frunze ruginii a sosit.Este toamna.Vacanta a zburat ca un stol de randunele.

Zilele calde s-au dus iar soarele nu mai incalzeste asa de tare. Pe cer putem observa pasari care vaslesc in inaltimi spre tarile calde printre norii plumburii.

Voua va place toamna?

 


 

Culorile toamnei au un aspect aparte ,deoarece nu toate frunzele au aceleași culori. Culorile toamnei apar atunci când vara si căldură trec si vine toamna și frigul ei care ajuta frunzele sa își schimbe culoarea si sa cada. Toamna este anotimpul in care zilele devin din ce in ce mai scurte si mai răcoroase,noptime devin din ce in ce mai lungi si mai friguroase. Toamna se mai numește si anotimpul schimbarii , deoarece totul se schimba când vine toamna. Atunci când frunzele își schimba culoarea si cad înseamnă ca a venit toamna. Toamna este un anotimp plin de culori si farmec. Frunzele pot cădea pe zi ce trece , pana la venirea iernii toți copacii rămân fara frunze frumos colorate. Toamna toate culorile sunt închise la culoare.

 


 

Este o zi posomorita de toamna.

Pe strazile noastre niciun om nu indrazneste sa dea piept cu ploaia rece de tomna. Alungati de vremea rea, oamenii stau in casele lor calduroase , privesc pe geamuri vremea rea de afara .   Stropii mici de apa cad si cad din ceruri . Parca ar fi in ceruri un ocean. Pe strada vezi vezi numai biltoace de apa . din unde-n unde mai vezi si cite o masina si cite un om cu o umbrela . Pasarile sunt sgribulite ,oamenii tristi deoare ce nu pot merge la munca.Cel ce poate rezista la apa este arborele chiar daca are frunze aurii .Natura ,viile ,livezile si lanurile sunt cele mai bucuroase de ploaie .

Asa este o zi posomorita pentru mine!


 

Toamna în pădure

Sunt în pădure cu părinţii mei.Aici totul este minunat.

Am plecat să adun lemne pentru foc. Lângă un copac eu întâlnesc o rândunică care este rănită la aripă. O duc la cort şi acolo o îngrijesc.Îi pun un bandaj la aripă, iar apoi îi dau nişte firimituri de pâine. După aceea mâncăm şi ne culcăm. A doua zi dimineaţa ne îmbrăcăm şi plecăm acasă.Rândunica şi-a revenit şi a plecat la cuibul ei.

A fost foarte frumos în pădure.


 

Este toamna.Soarele mangaie pamantul.Razele lui sunt din ce in ce mai palide si mai putin calduroase. Iarba se ingalbeneste.Peste coroanele copacilor adie vantul scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Animalele se grabesc sa-si adune provizii pt toamna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul senin,lasand cuiburile si locurile lor pustii.Copiii isi i-au ramas bun de la vacanta si merg la scoala.Pomii fructiferi se scutura din cauza frigului de afara.Fructele aurii gustoase frumos mirositoare ajung in camara.Toamna este un anotimp imbelsugat si plina de culoare.


 

In racoarea diminetii,padurea parea de arama,poleita de razele timide ale soarelui. Pe pamantul amortit cad miresme stinse si frunze vestejite . Vantul adie usor prin livezi,imprastiind arome dulci si amarui. Se simte parfumul imbietor al fructelor coapte . Copacii si-au pierdut podoaba,iar frunzisul ruginiu este asezat in tot codrul . Fiecare frunza imi sopteste fericire . Linistea se inabusa in sunetul cristalin al raului. In curand nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor .


 

A sosit toamna , cu nouri plingaciosi , frunze ruginii si cu veseli copiii . Toamna asta ne – a adus un belsug bogat din fructe si legume ca toti erau bucurosii sa – le adune . Ploua incet ,domol , agale . Peste sat nu vine o ploaie oarecare ci ca o binecuvintare cereasca . Pasarile stau zgribulite sub stresina calda .Iar stropii cad mascati si blinzi pe pamintul Moldovei . O zii intreaga a tot turnat iar oamenii se tot mitau de atita frumusete si prospetime a Domnului . O! tablou fantastic!!!…

 

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

Miroase a toamna11.29.15

miroase-toamna-compunere

O zi comună şi plictisitoare, numai bună pentru a hoinări cu mintea prin trecut şi prezent. Stau în faţa ferestrei şi privesc pe fereastră la pomii rămaşi golaşi şi neajutoraţi. Ştiindu-i astă primăvară verzi, nu pot să nu mă întreb de ce nu-şi pot păstra culoarea frunzei şi tinereţea pură. În loc de răspuns, urechile-mi percep un foşnet de frunze uscate. Gândul completează restul răspunsului: e legea firii. Unii se nasc, trăiesc şi gustă din bucuriile vieţii, iar alţii în loc de bucurie au doar speranţă. Aceştia din urmă îşi fac bagajele şi se îndreaptă spre noi orizonturi, ascunse de ochii lumii.

O rază ruşinoasă de soare, răsărită de după nori, mă aduce cu mintea în prezent. Îmi mângâie faţa blândă şi imediat simt admiraţie faţă de creaţia naturii. Un zâmbet discret îmi încolţeşte în colţul gurii, iar ochii sorb cu plăcere apariţia soarelui. Îmi aduce aminte de dimineţile de vară. Mi-e dor de păsărelele vesele, de rândunicile ce zi de zi ciripeau la geam să le deschid şi să le presar grăunţe pe pervaz.

Încântarea durează puţin, căci soarele obosit de arşiţa verii, se ascunde după un deal pe când măreaţa lună apare, ca de obicei, mândră şi graţioasă. Lăsarea serii aduce cu sine şi un vânt rece. Acesta suflă cu putere şi răscoleşte toate frunzele. Atmosfera este sumbră, am senzaţia că natura se poartă duşmănos, risipind covorul ruginiu în cele patru zări. Prin geamul deschis vântul îşi face loc în cameră. Miroase a frig. Miroase a toamnă.

Ce bine e să fii acasă, într-un loc cald, plin de iubire și siguranţă.

Compunere despre toamna trimisa de Gabriela.

Posted in Compuneriwith No Comments →

Sfarsit de toamna11.26.15

sfarsit-de-toamna-compunere

Toamna,fiica mijlocie a batranului an,a sosit cu covoarele de frunze colorate,cu ploaie si vant.Pomii s-au dezbracat de roadele lor mari,pentru a se gati cu noua lor mantie alba.Culorile toamnei se joaca pe covorul de frunze multicolor.

Pamantul,batran,ca un somnoros urs,asteapta sa fie acoperit cu noua mantie de nea.In desisuri,orchestra mare de flori,acum uscate nu mai raspandesc mireasma lor frumoasa.Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului cenusiu indepartanduse spre tarile calde.

Randunica cea vesela nu ne mai trezeste dimineata cu ciripitul ei dulce.Cu mantia ei alba iarna se apropie tot mai tare de noi impartind din pocalul ei spiritul iernii.Soarele palid abia daca se mai zareste incearca sa isi mai strecoare pentru ultima data printre ramurile copacilor adormiti.

Aerul iernii se simte deja puternic,vantulspulbera toate frunzele de pe pamantul rece.harnicile albinute fiindca nu mai au flori colorate si nectar,s-au adunat toate la stupi.Nici noi nu ne-am lasat mai prejos si ne-am pregatit de iarna,acum o poftim cu drag la noi.

Bucurosii copii stau la fereastra privind cum primul fulg de nea cade din cer,iar in cateva clipe totul este acoperit de o plapuma alba ca spuma laptelui.La revedere,dulcatoamna!Bine ai venit,draga iarna!

 

Compunere despre sfarsit de toamna trimisa de Tinca Oana Bianca.

Tags: ,

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Renastere si Foarte rapid11.22.15

Renastere
Renastere. Inca putin pana la rasarit… Discul mare de fac urca incat. A inceput sa-si recapete din stralucirea pe care nu a mai avut-o o perioada lunga de timp, aducand primavara peste natura, lasand lumina si caldura sa. Natura si-a dat jos mantia alba si rece. Peste tot e zarva. Pasarelele s-au intors bucuroare, ciripind printre ramurile copacilor infloriti care par a fi niste mirese fericite ca si-au gasit partenerii. Toate ganganiile pamantului si-au facut aparitia… Munca e-n toi. Oamenii deja au inceput sa munceasca, vopsind gardurile, casele, punand flori multicolore in gradina, pe la ferestrele caselor. Copiii isi petrec copilaria jucandu-se afara…

liniste-compunere

Foarte rapid…
Liniste. O liniste apasatoare se instalase in livada. Frunzele ingalbenite se desprind de pe crengi si merg cat mai departe pe adierea vantului.
Stau pe banca si privesc in jur. Pe cerul de un albastru inchis se mai zaresc cateva puncte negre. Se apropie furtuna.
Totul pare un tablou multicolor, unde artistul a creat o superba opera din mii si mii de culori dezordonate, imprastiate si aruncate pe panza.
Dintr-o data, zaresc langa un copac o veverita. Aceasta avea in “manute” o nuca pe care o rontaia. Ma gandesc sa-i fac o poza. Ma ridic usor de pe banca si merg in casa pentru a lua aparatul foto. Cand ma intorc ce credeti ca am gasit? “O familie” care, acum, ma privesc cu niste ochi mari, negri, stralucitori. Apas repede pe butonul aparatului si poza e gata. Veveritele fugisera. Cand ma uit sa vad cum a iesit poza, niciuna nu aparea in aceasta. Foarte rapid…

Compuneri trimise de Borcescu Andra

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Un copil necajit11.19.15

compunere-copil-necajit

Pe străzile mici cenusii sau pe trotuare vedeai cum lumea alerga de colo-colo , iar masinile de culori diferite erau peste tot . O fata se plimba pe trotuarul de culoarea gri .
Ochii de inger albastri stropiti cu auriu ii erau inundati de lacrimi care aratau ca niste picaturi de roua cristalina . Parul ei stralucitor asemena unui suvoi de miere ii flutura in spatele sau . Avea o piele ca de lapte si foarte delicata . Avea obrajii foarte rosiatici ca o pata de foc , pentru ca statuse foarte mult in frig . Buzele sale erau rozali , crezand ca un trandafir i-a atins buzele .
Nimeni nu stia ce simte , schita un zambet iar toata lumea credea ca este fericita , chiar daca in ochii sai era multa durere . Avea un suflet bun si ajuta pe oricine , dar se pare caci aceasta trasatura nu o prea ajuta . Nimeni nu ii intorcea favoarea . Inainte sa spuna ceva , se gandea de doua ori .
Dintr-o data lacrimile incep sa ii alunece pe obraz mult mai rapid , iar in minte ii venea doar ultima discutie cu prietena sa . „Imi pare rau , dar asta este .. Atata timp cat tu nu mai ai familie , nu ar mai trebui sa pastram legatura , cel putin pana parintii tai vin din America” .
Parintii ei erau plecati in America pentru a strange bani , si pe fetita au lasat-o la bunica sa . I-au promis ca o vor vizita , iar intr-un timp , cand vor avea destui bani se vor intoarce pentru totdeauna . Mereu s-au bucurat cand fetita lor ii suna si invers . Vorbeau foarte mult , iar fata le spunea ce a facut toata ziua , cu cine si-a facut temele , cu cine s-a jucat si ce note a luat la scoala .
Dupa o plimbare foarte lunga pe strazile cenusii , fata si-a sters lacrimile si a pornit spre casa , unde bunica sa o astepta cu cina pusa pe masa .
Numai oamenii singuratici recunosc adevăratele valori ale prieteniei, pentru ceilati există familie…

P.S = Eu cand am transcris-o pe foaie am mai pus cateva detalii , asa puteti si voi , daca nu va place un detaliu , il stergi din compunerea ta sau adaugi un detaliu diferit .. Eu o am de facut la meditatii

Compunere trimisa de Crina

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

Compunere despre inundatii11.16.15

compunere-inundatii

O familie dintr-o localitate invecinata a plecat intr-o scurta vacanta la mare. Dupa cateva zile ploioase de vara,seara familia a aflat de la televizor ca in urmatoarele ore localitatea lor va fi inundata.
Speriati oamenii s-au intors repede acasa,si-au sunat apropiatii,vecinii si rudele sa le dea o mana de ajutor. Ajunsi in localitate,strada pe care stateau era situata in apropierea unui rau. Albia raului s-a umflat, iar apa a inundat toate casele din jur. Erau balti in toate partile, totul era ca dupa potop. Pe strada erau masini ale pompierilor care se chinuiau sa evacueze apa din curti si din case. Multi localnici au sarit in ajutorul acestei familii inundate si a altora care au suferit de pe urma apelor si incercau cu ultimele puteri sa le salveze gospodariile. Cei mai afectati de pe urma inundatiilor erau suparati si plangeau fara sa stie in ce directie sa o apuce.
In astfel de momente, mai putin fericite, oamenii trebuie sa fie uniti, sa se ajute intre ei, sa nu fie indiferenti la necazurile altora, sa dea dovada de mult curaj si solidaritate.
Sa-i ajutam pe cei care sunt astazi la necaz pentru ca maine putem fi noi in locul lor!

Compunere despre tema : ”Inundatiile” de Nagy Iosif Alexandru , 10 ani , Clasa IV-a , Alba Iulia.

Posted in Compuneriwith No Comments →

Fragmente/ Expresii /Idei – despre iarna11.03.15

compuneri iarna

Iarna,incaltata cu paslari moi,a pornit prin munti si vai venind si pe la noi. Flori sclipitoare de argint se tes pe geamuri.Roiurile de fluturi albi se plimba prin vazduh,raspandind fiori de gheata.Zapada cristalina pare un lan de diamante ce scartaie sub picioare.Casele satului dorm sub acoperamantul de omat.Glasurile copiilor se aud ca niste vrabii gurese.Toti arborii poarta un palton gros de nea alba.Vantul geme jalnic,dealurile ca niste uriasi dorm sub zapada.Soarele nu mai este puternic in acest anotimp,caci el se ascunde pein rapi adanci,unde fulgii plutesc rar. Iarna,toata natura se ascune dupa o armura alba si aproape nemarginita.  De vorba cu un fulg de nea Afara ninge . Ionel stind afara ii cazu un fulg de nea in mina . El il intreba :-Fulgule, in cit timp ajungeti la pamint?

-Noi pina la pamint plutim cam o luna de zile.

-Voi , fulgii sunteti tineri?

-Nu , deobicei picaturile de ploaie sunt mai tinere.

-Care este circuitul vostru?

-Venim de sus. In nori ii avem pe cei mai buni prieteni ,ingerii.Apoi ne ducem la Dumnezeu . Acolo el ne trimete pe pamint cind vrea el . Putem sa atam acolo chiar un an . Doar ca sa ii facem fericiti pe copii ca tine.

-De ce plingi fulgule ?

-Caldura miinilor tale ma topeste.

Fulgul se transforma intr-un pic de apa.Ninsoare se opri . Iarna se linisti in noapte aceia .

Batrinii spun ca noapte aceia a fost ce mai linistita noapte din toate iernele.

Descriere de iarna

Peste dealurile masive,cu copaci tristi si pustii bate un vint rece ca ghiata.Fulgii cag spre pamint printr-un dans in continu.Natura adormita se apleaca in fata aerului rece.Frigul nemilos a patruns si pina in scoarta copacilor, suntul crengilor inghetate se aude de departe.E iarna, cerul s-a deschis si cerne o ploita de stele albe.Casele aoperite cu zapada stralucesc in lumina unei raze ratacita de soare. Magia iernii Adierea usoara a vantului taios imi rumeneau obrajii, fulgii gingasi se asterneau intr-un dans ametitor peste intreg orasul, formand un covor alb precum spuma laptelui,care se asternea sub uimirea ochilor mei, impingandu-ma sa-mi continui drumul. totul era acum pregatit , pasarile plecasera demult , fulgi dansau neincetat , umezindu-mi mereu obraji la fiecare pas, copii faceau oameni de zapada, amintindu-mi de copilarie ….pomii se faleau cu noua lor podoaba cristalina, care le frangea crengile sub puterea frumusetii neinchipuite .din hornurile caselor iesea fumul cenusiu care trezea fiori in fiinta mea … Gandurile ma impingeau spre casa cu gandul la ciocolata calda, facuta de mama !!! din aceea zi mi-am dat seama de frumusetea cu care magia iernii isi facu loc in inima mea !!!!!  In sfarsit a sosit iarna in caleasca sa de nea urmata de un alai de fulgi ,unii mai mari,iar altii mai mici. Copacii si-au luat haina lor argintie si sclipito are.Campiile sunt invelite de o patura de fulguleti daraguti,iar vantul bate amenintand mari gheturi ce urmau sa vina si sa puna stapanire pe lume. Totul e pustiu . Stau si ma gandesc :,,Ce se va mai intampla oare?”Ganditoare cum eram mi-am spus:,,Eiarna!O iarna misterioasa!”                        Sfarsit. Aha, si acesta e doar inceputul unei ierni friguroase si inghetate!!!!!  Norii au inceput sa cearna stelute argintii , iar iarna a pictat flori de gheata pe la geamuri . Craiasa zapezii poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii . Soarele nu mai straluceste asa darnic si nu mai are putere, iar vremea este mai figuroasa . Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.    Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi . Padurile parca sunt de cristal cu o haina argintie . Zapada este un imn inchinat naturii . Dealurile stau ca niste uriasi care dorm sub zapada rece si stralucitoare .                                                                Pe la portite se aud clicnete de clopotei , iar zapada cade pe deasupra pomilor , potecilor , florilor si animalelor .  Fulgul-floare mica si rotunda , o minune de-o secunda , alb ca spuma laptelui , lucitor ca si cristalul . Casele poarta caciuli de blana alba , friguroase .            ”Fulg de nea esti ca o stea ,           Tu cobori in mintea mea .           Si cand iarna va pleca .            Vei ramane-n viata mea ”

 

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

  • You Avatar

Reclame