Mici inspiratii- partea 101.31.15

In aceasta serie de “Mici insipratii” vom publica fragmente sau compuneri scurte ce ne-au fost trimise si ce nu pot fi publicate de sine statator. Consideram totusi, ca pentur inspiratia voastra, aceste texte va pot fi de folos:

Compuneri- Vraja ploii

Muzica ploii se aude usor.Te cuprinde dandu-ti fiori placuti.Te mangaie usor iar tu intri in vraja ei.
Stai si ii asculti melodia.Te uiti i jur si vezi celelalte parti ale naturii,cuprinse ub vraja ei.Te simti protejat.
Simti cum iti cuprinde corpul.Picaturile iti strapung pielea ca o ploaie de ace.Te sperii si incerci sa fugi.Dar nu poti..este prea placut.
Scapi si ajungi la adapost.Regreti si vrei sa te intoarcu dar nu mai e la fel.Momentul s-a dus..ploaia…nu mai canta..

Trimis de Mihaela.

Compunere- Primavara in livada

Suntem in mijlocul primaverii.Razele calduroase ale discului auriu,trimit sageti catre pamant.Am hotarat sa ne plimbam prin livada sa vedem frumusetile acestui anotimp.Ne-am asezat pe iarba moale de un verde inchis si am ascultat minunatele triluri ale pasarilor.Merii din livada au o coroana bogata ce ne asigura multa umbra.in locl florilor au aparut fructele mici si rotunde de care ne vom bucura in alt anotimp.
Prin iarba se vede puful papadii ce a aparut in urma florilor.Micile vietati nu lipsesc:fluturasii,lacustele greierii,furnicile isi desfasoara activitatea neincetat.Albinele zumzaie,iar noua ne e teama de acele ace usturatoare.Ca niste gospodine adevarate,aduna polenul florilor si in curand ne vor da miere.
Primavara in livada totul este fermecator si plin de viata.
A fost o plimbare placuta.

Trimisa de Larisa.

Compuneri- In padure

Este o zi frumoasa de vara.In paduri ursii bruni au iesit de mult din pestera.Iar acum stau tolaniti pe iarba cea verde si deasa.Caprioara neagra se plimba pe crestele muntilor.Apa s-a dezghetat si pestii inoata din nou fara griji.Soarele arde pe cerul ca oglinda.Pasarile zboara din nou libere.Ciocanitoarea a iesit sa salveze copacii.

Padurea este un loc minunat!!!!

Trimisa de Ana.

Compunere- In excursie

Este o zi frumoas de primavara. Elena,Mihai,Geanina,Cristiana,Alexandra,Andreea,Andrei,Rares,Ana,Maria si Alex se pregatesc impreuna cu doamna invatatoare  sa mearga in excursie la fabrica de ciocolata.
Copii cand au ajuns la fabrica, s-au desenat pe fata cu ciocolata, au facut figurine de ciocolata si multe altele.
Copii sunt tare bucurosi. A fost o excursie minunata

Trimisa de Cristiana.

Posted in Idei,sfaturi,resursewith No Comments →

Padurea fermecata01.29.15

Compuneri – Padurea fermecata

Tom  evita de mic padurea din spatele curtii sale,in care pomi erau foarte desi si inalti.Acum Tom avea varsta de cincisprezece ani ,era un baiat inalt  ,slab ,cu parul brunet si ochii caprui.
Era pe la jumatea verii ,iar soarele ardea ca focul ,Tom si cu inca un amic de-al sau numit Mihai stateau afara in curtea  aproape morti de plictiseala.Mihai era ceva mai gras decat Tom cu ochii albastrii si parul blond.
Cei doi sa hotarara sa se joace in  spatele casei cu mingea lui Tom ,deoarece acesta avea amenanjat acolo un teren de fotbal.Terenul era pur si simplu o bucata de pamant acoperita cu iarba si avea doua porti facute din lemn ,destul de fragile.
-Hei Tom ce ai zice sa jucam fotbal , zise Mihai entuziasmat ca ii venise o idee.
-O idee destul de buna ,spuse Tom parand multumit , ma duc sa aduc mingea.
Ajunsera in spatele casei une erau o multime de pomi fructiferi ,flori si alte decoratiuni exterioare.
-Mihai fi atent la sutul asta , zise Tom.
Dar acesta lovii mingea atat de tare incat aceasta intra printer pomi care erau parca lipiti unii de altii.
-Ce ne facem acum? ,intreba Mihai speriat .
-Nustiu ,zise Tom la fel de speriat. ,eu cred ca ar trebui sa mergem amandoi sa luam mingea.
-Nustiu mereu am evitat padurea asta ,zise Mihai foarte speriat.
-Haide…sa incercam ce poate sa fie in ea.
-Bine bine ,zise Mihai care se daduse batut.
Cei doi prieteni mersera spre padure cu pasi grei si nesiguri ,dar cel putin erau doi si se puteau ajuta daca era ceva.
Intrara in padurea foarte stranie si dupa cinci minute de mers era foarte intuneric deoarece lumina era blocata de pomii foarte aporpiati si inalti.Acestia uitara de ce erau in padure si continuara sa mearga.
-Tom nu cred ca e o idée buna sa continuam ,spuse Mihai care era deja foarte speriat.
-Trebuie sa continuam e ceva ciudat cu padurea asta ,de afara pare foarte mica dar inauntru e mult mai mare ,spuse Tom entuziasmat.Acesta era un baiat curajos si in acelasi timp si curios care nu se lasa batut prea repede.
Dupa ce mai mersera inca putin ,se auzi ceva fosnind si o silueta invaluita de intuneric uriasa cam cat trei oameni la un loc trecu prin fara lor rapid.
Mihai care era deja alb ca varul intreba:
-Ce este asta?
-N-Nustiu, zise Tom speriat
-A-Arata-te
Dupa cateva clipe in fata lor statea statea un om de cinci-sase metrii inaltime si solid ca o stanca,avea o barba mare ca de sarma si niste ochi ca de taciune ,insa acesta era plin de sange.Era clar ca fusese ranit…
-C-Ce esti tu ? intreba Tom speriat
-Cine sunteti voi doi si ce cautati in padure ,ati venit sa atacati satul ? intreba uriasul cu o voce groasa si furioasa.
-E-Exista un sat in padurea aceasta? intrebara Mihai si Tom amandoi odata.
-Adica vreti sa spuneri ca nu voi atacati locuitorii? Intreba uriasul uimit
-Poi e evident… ,spuse Tom.
-Dar tu ce ai patit ?intreba Mihai speriat.
-Am fost atacat ,zise uriasul slabit.
-Daca sunteti nevinovati ajutati-ma sa ajung in sat si conducatorul nostru o sa va rasplateasca cumva ,dar trebuie sa va avertizez ca padurea e plina de creature de tot felul si multe capcane .
-Dar noi nu stim unde este satul , spuse Tom.
-O sa va spun eu pe unde trebuie sa o luam voi doar trebuie sa luati astea ,si scoase o sabie de argint si un arc cu sageti tot de argint, si sa luptati contra creaturilor ca sa putem ajunge cu bine pentru ca dupa cum vedeti sunt ranit grav.

compunere padure
-B-Bine presupun ca p-putem incerca pentru ca oricum numai stim drumul spre iesire ,spuse Mihai speriat iar Tom il aproba.
Cei doi prieteni si noul lor “prieten” plecara spre sat ,dar nu era atat de simplu pe cat pare.Dupa cateva indicatii ale uriasului gen stanga ,dreapta si in fata acestia dadura nas in nas cu un trol.Acesta arata destul de straniu ,avea o inaltime de vreo metrii ,avea ochii galbeni iar culoare corpului sau era verde cu galben.
-C-Ce e asta ? intrebara Tom si Mihai amandoi odata.
-Un troll ,spuse uriasul care ramase in spate pentru ca era ranit.
-Cum putem lupta impotriva lui ? intreba Tom.
-Poi trolii sunt destul de neinteligenti asa ca baiatul cu arcul ii poate atrage atentia in timp ce tu ii arunci cu piatra asta in cap.
Mihai trase o sageata in trunchiul unui pom dar trolul nu se lasa pacalit asa ca era in continuare atent precatit sa ii loveasca.Dar lui Mihai ii veni o idée mai buna si se duse prin spatele unor pomi pe o poteca si ajunse in spatele trolului de unde trasa cu o sageata in spatele acestuia.Tom fu pe faza si atunca cu piatra drept in tampla trolului si acesta cazu la pamant.
Uriasul era fericit de cum se descurcasera baietii si plecara imediat la drum ,dupa cateva capcane gen plante carnivore si gropi acoperite cu frunze ajunsera pe dealul unei vai unde se vedea satul imens la propriu al uriasilor.
-Haideti mai avem putin de mers si o sa ajungem in sat ,spuse uriasul fericit
-WOW ,spusera amandoi deodata Tom si Mihai.
Dupa inca zece minute de mers dar fara capcane si alte creature nemaintalnite in lumea reala ajunsera pe strada principala a satului.Acolo uriasul salute alti semeni de-ai sa-i.
-Unde mergem ? spuse Tom entuziasmat.
-La conducatorul meu ,spuse uriasul, dar apropos cum va cheama pe voi doi.
-Pe mine Tom iar pe el Mihai ,aratand spre acesta, dar pe tine?.
-Eu ma numesc Agrius , spuse uriasul mandru.
Dupa cateva minute de mers ajunsera la o casa uriasa cu o usa cam de zece metrii inaltime si ferestre cu diagonala de trei-patru metrii.Agrius batu la usa iar aceasta se deschise imediat si in usa statea un alt urias care avea parul alb so barba la fel si fata plina de riduri.
-Salut Agrius ,spuse el, ce mai faci?
-Nu prea bine am fost din nou atacat in afara satului iar acesti doi baietii m-au salvat.
-Intrati si o sa discutam despre asta ,spuse celalalt urias.
Intrara in casa , acolo camerele aveau o inaltime de cel putin doisprezece metrii ,iar mobilierul era rosiatic din lemn masiv .
-Deci cum au putut acesti oameni simplii sa te salveze? intreba uriasul nedumerit.
-Poi sunt foarte iscusiti , din ce am vazut eu , acum ar sa va fac prezentarea el este Tom (aratand spre acesta) iar el este Mihai (aratand spre el).
-Sunt incantat de cunostinta ,spuse celalt urias inainte ca Agrius sa apuce sa mai spuna ceva, eu ma numesc Argus.
Cei doi nu spusera nimic ramsasesera muti de uimire ,trecu o vreme fara ca cineva sa zica ceva pana cand Tom spuse:
-Domnule Argus ati putea sa imi spuneti de ce este asa mare padurea in interior iar din exterior pare ca are cativa pomi?
-Pentru ca este vrajita ,spuse uriasul pe un ton parca era ceva normal.
-Wow ,spusera cei doi amici amandoi odata.
-Deci ,zise Argus ,presupun ca o sa trebuiasca sa va rasplatesc pentru ca l-ati ajutat pe Agrius , as putea sa va ofer o casa in sat sau 100 de galbeni…
-Domnule noi nu vrem decat sa ne intoarcem acasa , spuse Mihai.
-Ma tem ca nu este posibil ,spuse Arugs , noi nu stim care este iesirea din aceasta padure.
-CE? ,tipa Tom, CUM NU STITI? si se uita speriat la Mihai care se albise de tot.
-Te rog sa te calmezi, spuse Argus.
-Si ce putem face ? spuse Mihai sfarsit.
-Sa traiti in sat, spuse Agrius.
-Dar nu avem nimic …si nici nu stim cum se “traieste” aici ,spuse Tom.
-Atunci puteti sa locuiti la mine ,spuse Argus , si asa nu am copii.
-Bine ,spusera Tom si Mihai suparati, daca nu se poate altfel.
-Prin urmare o sa trebuiasca sa urmati o scoala aici la noi cu ajutorul careia sa invatati sa va castigati existenta,spuse Agrius si facu o pauza, aceasta o sa inceapa pe 1 septembrie.
-Acum aveti nevoie sa va odihniti o sa va conduc imediat in camera voastra,spuse Argus ,te rog sa ma scuzi Agrius.
Cei trei urcara pe scara cu trepte de 30 centrimetrii si ajunsera la etaj intr-un hol luminat slab de tortele de pe pereti ,mersera pana in spate unde era o camera. Intrara si dadura peste o camera unde erau doua paturi mari incat incapeau 4 ca Tom si Mihai si un Dulap inalt de aproximativ 8 metrii.
-Aici o sa fie camera voastra ,spuse Argus, sper sa va odihniti bine ,acum o sa plec pentru ca ma asteapta Agrius jos.
Argus pleaca si inchise usa dupa el lasandu-i pe cei doi amici sa se odihneasca ,dar acestora nici nu le statea gandul la asta.Se gandeau la ce o sa spuna parintii lor cand nu o sa  ii mai gaseasca ,daca nu se intamplase deja ,se mai gandeau si la ce o sa faca in acest sat locuit doar de uriasi care era de sapte ori mai mari ca ei.
Printre aceste ganduri acestia adormira usor fiecare in patul sau fiind extenuati dupa drumul lung pe care il facusera.

Povestea va continua…

Compunere trimisa de Laurentiu.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Inceput de toamna10.16.11

Este  septembrie.Soarele mangaie pamantul amortit.Razele lui sunt din ce  in ce  mai palide.Marea de  verdeata se  ingalbeneste.Peste coroanele din foc ale copacilor ,adie vantul tomnatic,scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Vietatile se grabesc sa-si adune cu harnicie provizii pentru iarna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul trist in locuri mai calduroase,lasand in urma cuiburile si locurile unde au stat in anotimpul cald.Asa si noi copiii neam luat ramas bun de  la vacanta ,de la amici,colegi,verisori si vecini care si-au luat si ei zborul spre alte tari.Toamna este un anotimp plin de  culoare ,farmec si schimbare

Compunere trimisa de Branzei Paul.

Posted in Compuneriwith 91 Comments →

Peisaj de toamna10.16.11

În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.
Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Vântul adie uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor.
Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele.
Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Fiecare frunză îmi şopteşte fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.

Compunere trimisa de Simona.

Posted in Compuneriwith 113 Comments →

Bucuriile toamnei10.16.11

Dupa o vara fierbinte cu zile minunate si lungi,toamna se apropie cu hainele ei frumos colorate cu miros de fructe si recolte bogate,dar si cu zile mai scurte si mohorate
Prunii,merii,perii si alti pomi din livada deschid ochii uimiti si se scutura zgribuliti de frigul de afara, intrebandu-se-ntre ei “nu cumva e iarna?”.Un gutui mai marunt dar mai bine imbracat le spuse “ca-i toamna si ca a venit vremea sa arate fiecare ce-a facut toata vara”.Se scuturara,iara infrigurati si crengile lor imbelsugate de rod,umplu cu varf cosul toamnei.Fructele aurii si gustoase, frumos mirositore ajung in camara.Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie si le adulmeca mirosul si aromele placute,admirandule cu placere culorile:mere rosii,galbene si verzi s-au adunat din belsug in camara si stau pe rafturi ca niste globuri de aur si arama,gutui pufose,burtoase si-aromate s-au adunat in camara toamnei asteptandu-si randul la compoturi si dulceata,o gramada de nuci suna-n sacii mari si burdusiti,prunele si-asteapta cu nerabdare randul la cazanele de facut magiun sau tuica,
strugurii ajung in butoaie de lemn care aproape dau pe dinafara si mustul lor e dulce si bun ca mierea.
Soarele este departe si din cand in cand parca ne e dor de o zi calduroasa de vara.Dar cel mai nostalgic se pare,e un greier care dupa cum spune poetul tota vara a cantat si a dansat si nimic n-a adunat.
Toamna se apropie de sfarsit prin vai si pe la rascruci vanturile suna neincetat ducand cu ele frunze moarte si ciulini. o liniste apasatoare, o liniste grea si rece care ne prevesteste venirea iernii.

Compunere trimisa de Cristina.

Posted in Compuneriwith 37 Comments →

Toamna, un vis, o mangaiere12.05.10

Este o zi fabuloasa de toamna,in care,putinii nori cenusii se zaresc pe cer.Ca intr-un vis,zana toamnei parca mi-a aparut in fata.Coborand din caleasca ei de aur,a venit spre mine.Am intins mana sprea ea si am zburat impreuna printre frunzele ruginii.Am vazut copaci cu mere rumene,pere aurii si gutui parfumate.Miresmele lor ma imbatau.
Deodata,am deschis ochii si am auzit-o pe mama spunandu-mi: ‘Trezeste-te!’.
Atunci am realizat ca tot timpul acesta fusesem acasa,admirand miliardele de frunze care impanzeau padurea si se leganau usor,vesele,prin copaci.

Compunere trimisa de Madalina.

Posted in Compuneriwith 36 Comments →

Un anotimp plin de culoare11.26.10

Unui pictor celebru care a pus rosu aprins pe frunzele de vita salbatica si galben ruginiu  pe cele de nuc.  Frunzele cad cu miscari de aripi moi . Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor .Raspandind tristete, vantul cu a lui suflare le alunga pe frunze . Printre ramurile goale impodobite de lumina , crivatul canta la un nai . Copacii ofteaza iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte . Lacrimile lui septembrie uda pamantul  pentru ca urmeaza sa vina iarna cea grea . Pasarile pleaca vaslind in inaltimi.
Toamna este un anotimp plin de culoare!

Compunere trimisa de Pop Luciana.

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

Toamna de T3kl@11.26.10

Era o dupa amiaza frumoasa, cu vant plapand de toamna.M-am plimbat incet pe strduta impodobita de frunze si nuci imbracate in camesi verzi-maronii. Pe marginea strazii frunzele galbene, maronii, rosii, portocalii asternute parca erau un covor multicolor. Farmecul toamnei a schimbat parca ceva in natura.
Copacii au devenit tristi fiindca si-au pierdut „copii” frunza.
Soarele palid apare printre ramurile nemiscate si incearca sa ne mai incalzeasca. Un greier mic pe aripi pudrat de bruma este trist, pentru ca stie ca se apropie timpul friguros, cand va rabda de foame. Pasarile calatoare nu se mai afla la noi.
Parca un pictor a pictat cu rosu aprins, cu galben ruginiu frunzele nucilor.
Frunzele cad cu miscari de aripi ai unei pasari obosite.
Degeaba incercam sa aud cantecul lor, nu s-a auzit decat un cirip, cirip…
Era o ciocanitoare, care isi cauta hrana sub scoarta unui copac.

Posted in Compuneriwith 14 Comments →

Toamna de Renata04.19.10

Toamna,toamna ai sosit!
Anotimpul meu iubit.
Ce surpriza ai adus,
Care in cosul tau sta pus?
Multe fructe,ce minune
Mere,gutui,pere si prune.
Dovlecei si gogonele,
Nu te mai saturi de ele.
Acum trebuie sa pleci,
Fiindca iarna va veni,
Si atunci foarte frig va fi.
Ai venit de departe,
Cu alai de frunze moarte,
Si tot asa vei pleca,
Fiindca iarna semne va da.

Poezie trimisa de Trofin Renata-Georgiana.

Posted in Poeziiwith 18 Comments →

Toamna aurie04.15.10

Razele soarelui sunt din ce in ce mai palide.
Marea de verdeata se ingalbeneste .Florile se apleaca sarutand pamantul.Frunze multicolore se leagana in vant ca niste barcute pe apa.Padurea pare poleita cu aur.Peste coroanele de flacari ale copacilor,pasarile calatoare plutesc spre apa albastra a cerului.Se apleaca spre arbori cu falfairi de aripi ca un ramas bun,apoi se sterg in departare ,ducand pa aripile lor cantecul anotimpurilor.
pe ogoare ,in livezi,in gradinile de zarzavat,munca e in toi.Oamenii strang recoltele.Porumbul auriu abia asteapta sa intre in hambare.Fructele parfumate,legumele multicolore incalzesc privirea tuturor.Mustul viilor ,de pe culmile incarcate de rod ale dealurilor,nu mai contenesc sa curga.
Vietatile padurii se grabesc sa-si adune ,cu fara asemanare harnicie  provizii pentru iarna. Lupul si-a schimbat  parul,dar naravul,ba! Vulpea tot mai viseaza sa cumpere gaini… O flacara roscata aduna ghinda,saltand jucausa pe crengile ce se leagana in bataia vantului. Iepuraul ,cu urechile ciulite,cu blana de culoarea ierburilor ce parca si-au muiat varfurile  in auriul granelor de vara,isi asculta ritmul inimii,mirat ca nimeni nu mai are timp sa aletge dupa el.
Copiii sunt veseli.Toamna le-a adus in dar prima zi a anului scolar. Lascoala e recreatie. Larma peste tot.Sunetul cristalin al clopotelului se grabeste si el sa aminteasca tuturor ca anotimpul harniciei si al roadelor bogate a sosit dominand strazile cu mantia-i stralucitoare .

Compunere trimisa de Cioclu Alexandra.

Posted in Compuneriwith 82 Comments →

  • You Avatar