Compuneri

E minunat.Fondul multicolor uimeste pe toti.Razele de soare stralucesc precum scanteiele de foc,florile gingase zambesc ca un roi de fluturi albi.Lumina face minuni in toata imparatia.Firele de iarba se leagana sub adierea blanda a vantului de vara,iar intr-un coltisor se vad ochii lupului ce starluceau lacomi.Natura toata,plina de culoare te face sa te topesti in caldura inabusitoare,iar toti pomii sunt in sarbatoare.Cer senin,albastru ca floarea de “nu ma uita”.A picat un verde puternic peste padure,fosneste,rasuna mii si mii de glasuri,vietatile padurii.Vazduhul a incremenit deasupra lumii,iar in departare licaresc stele mici ca niste tinte de argint.

Compunere trimisa de Anca.

Este  vară. Vacanţa abia a început. Aurel şi-a făcut temele în timpul şcolii, aşa că avea toată vara la dispoziţie.
La cină, sora lui Aurel i-a dat o idee pentru a se distra cu prieteni pe care nu i-a văzut demult: să meargă să-l viziteze pe unchiul Grigore. Nerăbdător, Aurel îşi pregăteşte rucsacul pentru ca ziua următoare, dis-de-dimineaţă deja va pleca.
În drumul spre cabana dintre munţi, Aurel se minuna de frumuseţile
pădurii. Mii şi mii de fluturi zburau neîncetat, iar păsările ciripeau întruna.
Într-un sfârşit, Aurel ajunge la cabană. Unchiul Grigore era foarte încântat că nepotul său a venit pe la el.
Însoţit de verişorii săi,  Aurel a plecat la căsuţa din copac, aflată in pădure.
S-au jucat ei ce s-au jucat, şi, la un moment dat auziră ceva. După o tufă era un pui de urs rătăcit. L-au ajutat să-şi găsească mama, apoi s-au întors la cabană plini de bucurie.

Compunere trimisa de Luana Iovanesc.

Era o toamnă cumplită. Întreaga pădure îşi pierduse nuanţele dulci de galben şi acum nu se vede decât griul cerului întunecat.
Privighetoarea plângea, stând abătută pe creanga unui copac. Lacrimile ei calde mângâiau trandafirul ale cărui petale erau roşii ca rubinul.
-Ce s-a întâmplat?De ce plângi? a întrebat aceasta.
-Trbuie să plec în ţările calde, dar sunt atât de slăbită…În plus, din cauza vântului mi s-a rupt aripa.
Trandafirul, văzând cât de tristă era Privighetoarea, i-a sugerat să meargă la Vânt şi să îl roage să nu fie aşa de aspru. Aceasta a spus:
-Cum să merg la el când eu abia mă ţin pe picioare?
-Ia-mi petalele şi bandajează-mi aripa.Eu, în câteva zile mă voi ofili, dar dacă faci cum ţi-am zis, tu te vei salva precum şi toate vieţuitoarele care acum îngheaţă de frig.
Privighetoarea a făcut întocmai cum i-a zis Trandafirul. Când a ajuns la Vânt l-a rugat să nu mai sufle cuatâta putere şi i-a povestit cum şi-a rupt aripa.
-Îmi pare rău pentru tine şi voi face ce vrei cu o singură condiţie: cântă cea mai frumoasă melodie pe care o ştii. Dacă nu îmi va plăcea, o să te îngheţ.
Privighetoarea a început să cânte. Glasul ei încălzea toată pădurea, iar Vântul era copleşit. Prcă toţi erau hipnotizaţi. Deodată a răsăritn soarele cu galbenul lui aprins şi pădurea şi-a recuperat culoarea vie.
Toată lumea i-a mulţumit Privighetoarei,care şi-a vindecat aripa şi a zburat spre ţările calde.

Compunere trimisa de Tăutu Raluca.

Primavara a sosit.Primii ghicei ies de sub mantia alba a iernii.Soarele rasare cu razele moi de sub norii care au vegheat intraga iarna.Paraul limpede ca o picatura de roua a inceput a curge din nou,a strabate muntii cu brazii ametitor de inalti.Prin paduri este o negraita fericire.
In miezul zilei inflacarat a inceput un dumnezeiesc concert carese auzea peste hotarele pustiului.Cantaretii erau pe crengile copacilor cu florile lor imbalsamate de un parfum pur parca zugraveau fantastic padurea.
Dimineatza este o roua care se oglindeste pe intreg tinutul.Adierea racoroasa a vantului leagana molatic funzele ascutite ale pomilor.Razele soarelui spintecau vazduhul cu o radiere calda.
Padurea cu minunata ei floare albastra,cu scobiturile captusite in trunchiurile albe ale copacilor.Veveritele alergau dupa cateva ghinde,albinele,fluturi zburau din floare-n floare,buburuzele dansau pe cantecul vrabiutelor care dadeau culoare si grai padurii,acum deasupra veghea un vultur cu un zbor indraznet,isi astepta prada.
Din lacuri si pesti ies din maluri si incep a face diverse acrobatii prin apa cristalina.Albastrul limpede al cerului lumineaza cu putere natura.
O zi de primavara alaturi de o natura minunata teface sa traiesti momente fantastice,sa intri intr-o atmosfera de basm cu printi si printese.

Compunere trimisa de Georgy.

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul. Eu, impreuna cu tata, mama si fratele meu mergem la tara, la bunica, intru cat aceasta ne asteapta cu strugurii cu boabe ca perlele negre, cu merele aurii, parfumate si miez dulce, gutui si bineinteles, faimoasele ei placinte, pe care le face mereu cand vin nepotii la ea.
Pe drum tata opreste neasteptat masina langa o padure trista, pustie, aproape moarta, ignorata de verde. Imi dau  seama ca singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Tata insita sa o privim cu atentie si sa observam vraja padurii toamna.
Nu dureaza mult si descopar de ce tata pare atat de incantat de acest peisaj mirific. Aceasta padurea nu este alta decat cea, in care vara trecuta, veneam la iarba verde. Nu- mi vine sa cred ! Totul este atat de diferit… Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze ce se intinde la nesfarsit si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat. Dar deodata, ploaia incepe sa palmuiasca parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le  sperie si
mai mult pe putinele vietuitoare. Noi ne urcam repede in masina si vad cum ceata zglobie ii joaca feste padurii .Greierii, pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat. Tata porneste repede masina, pentru a nu o mai lasa pe bunica sa ne mai astepte mult si sa nu se raceasca placintele. Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze vraja padurii in plina toamna.

Compunere trimisa de Ioana.

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul. Eu, impreuna cu tata, mama si fratele meu mergem la tara, la bunica, intru cat aceasta ne asteapta cu strugurii cu boabe ca perlele negre, cu merele aurii, parfumate si miez dulce, gutui si bineinteles, faimoasele ei placinte, pe care le face mereu cand vin nepotii la ea.
Pe drum tata opreste neasteptat masina langa o padure trista, pustie, aproape moarta, ignorata de verde. Imi dau  seama ca singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Tata insita sa o privim cu atentie si sa observam vraja padurii toamna.
Nu dureaza mult si descopar de ce tata pare atat de incantat de acest peisaj mirific. Aceasta padurea nu este alta decat cea, in care vara trecuta, veneam la iarba verde. Nu- mi vine sa cred ! Totul este atat de diferit… Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze ce se intinde la nesfarsit si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat. Dar deodata, ploaia incepe sa palmuiasca parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le  sperie si mai mult pe putinele vietuitoare. Noi ne urcam repede in masina si vad cum ceata zglobie ii joaca feste padurii .Greierii, pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat. Tata porneste repede masina, pentru a nu o mai lasa pe bunica sa ne mai astepte mult si sa nu se raceasca placintele. Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze vraja padurii in plina toamna.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Diana Anelisse Onel. Multumim!

Am rămas plăcut surprins, când, în ajun de Crăciun, Antonia mi-a trimis un e-mail cu o compoziţie proprie, mail în care şi-a exprimat dorinţa de a fi publicată compunerea ei. Mulţumesc Antonia, a fost cel mai frumos cadou de Crăciun primit pentru compuneri.co.cc !

Va urez din inimă tuturor Crăciun fericit alături de cei dragi !

Magia padurii in plina toamna

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasi marunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .

Antonia

Felicitari Antonia, este o compunere foarte frumoasă, ai talent la Limba şi Literatura Română. Se pare că tu ştii să apreciezi magia pădurii în plină toamnă. Deşi în general toamna, ca anotimp , este unul dezolant, nu uita că poţi găsi multe părţi îmbucurătoare şi nu trebuie să priveşti neaparat ca o hibernare a naturii. Probabil mă voi gândi la acest aspect şi voi veni ulterior cu mai multe comentarii. Înca o dată felicitări, o compunere foarte frumoasă.

Vom încerca să scriem împreună o compunere despre padure.

În primul rând trebuie să ne gândim în ce anotimp vom descrie pădurea. Câteva sfaturi pentru fiecare anotimp:

-Iarna - Că tot este iarnă este evident că ne vom baza pe culoarea alb. Pe zăpada din pădure, copacii albi, plini de nea . Putem spune cum tu cu prietenii tăi te bulgăreşti prin pădure. Zecile de jocuri care pot avea loc în pădure.

-Toamna- Aici vom pune accentul pe faptul că toamna frunze de zeci de culori frumoase cad: ruginii, portocalii, roşii şi alte culori din spectrul roşu. Puteţi prezenta cum vă jucaţi toamna în padure, întreceri sub razele plăcute ale soarelui, bătăi cu frunze, “perne, saltele” din frunze peste care vă aruncaţi fără frică. Mai puteţi spune şi cum mâncaţi mere sau pere pădureţe sau cum mergeţi împreună cu părinţii, bunicii sau prietenii la cules bureţi.

-Primăvara- Aici vom pune accent pe verdele din pădure ce predomina şi de asemenea vom accentua “reînvierea ” pădurii , ce prinde din nou viaţa, chiar sub ochii noştri. Nu puteţi uita faptul că mergeţi să culegeţi ghiocei şi viorele sau alte flori de sezon.

-Vara - Vara putem prezenta răcoarea oferită de pădure. Acoperişul ei protector de razele fierbinţi ale soarelui. Putem să ne imaginăm o întâmplare în care vedem un pui de căprioară şi îl hrănim. Va puteţi axa şi pe diversitatea faunei pădurii: broscuţe, furnici lucrătoare, păsări ce cântă minunat, căprioare, etc.

Indiferent de anotimpul ales trebuie să aveţi în vedere în compunerea voastră următoarele lucruri: trebuie să prezentaţi cum arată pădurea în anotimpul respectiv, sfaturile de mai sus vă vor ajuta. Trebuie să prezentaţi ce vă place şi ce nu vă place la pădure în perioada aceea. Trebuie să spuneţi ce faceţi când mergeţi la pădure. Cu cine mergeţi sau cu cine vă place să mergeţi la pădure. Puteţi prezenta şi o întamplare haioasă sau extraordinară .

Succes la compus!