Glasul padurii03.30.10

Era o toamnă cumplită. Întreaga pădure îşi pierduse nuanţele dulci de galben şi acum nu se vede decât griul cerului întunecat.
Privighetoarea plângea, stând abătută pe creanga unui copac. Lacrimile ei calde mângâiau trandafirul ale cărui petale erau roşii ca rubinul.
-Ce s-a întâmplat?De ce plângi? a întrebat aceasta.
-Trbuie să plec în ţările calde, dar sunt atât de slăbită…În plus, din cauza vântului mi s-a rupt aripa.
Trandafirul, văzând cât de tristă era Privighetoarea, i-a sugerat să meargă la Vânt şi să îl roage să nu fie aşa de aspru. Aceasta a spus:
-Cum să merg la el când eu abia mă ţin pe picioare?
-Ia-mi petalele şi bandajează-mi aripa.Eu, în câteva zile mă voi ofili, dar dacă faci cum ţi-am zis, tu te vei salva precum şi toate vieţuitoarele care acum îngheaţă de frig.
Privighetoarea a făcut întocmai cum i-a zis Trandafirul. Când a ajuns la Vânt l-a rugat să nu mai sufle cuatâta putere şi i-a povestit cum şi-a rupt aripa.
-Îmi pare rău pentru tine şi voi face ce vrei cu o singură condiţie: cântă cea mai frumoasă melodie pe care o ştii. Dacă nu îmi va plăcea, o să te îngheţ.
Privighetoarea a început să cânte. Glasul ei încălzea toată pădurea, iar Vântul era copleşit. Prcă toţi erau hipnotizaţi. Deodată a răsăritn soarele cu galbenul lui aprins şi pădurea şi-a recuperat culoarea vie.
Toată lumea i-a mulţumit Privighetoarei,care şi-a vindecat aripa şi a zburat spre ţările calde.

Compunere trimisa de Tăutu Raluca.

Posted in Compuneriwith 12 Comments →

Ultima zi de toamna01.03.10

Este ultima zi de toamna si afara este o priveliste ingrozitoare, este o liniste deplina, pasarile au fost alungate de frigul care s-a instalat peste orasul nostru iar copacii au fost dezbracati complet de vantul care bate cu putere printre crengile dezvelite. Zilele au devenit tot mai scurte si mai friguroase iar pe cer se asterne un nor mare cenusiu care pluteste deasupra caselor si imbraca orasul intr-o haina trista si melancolica. Soarele nu si-a mai facut aparitia de multe zile iar norii au format o perdea groasa transformand natura intr-un peisaj plumburiu.
Pe campii si in livezi , toate roadele au fost culese iar bruma s-a instalat si a inghetat pamantul. Din cer au inceput sa cada picaturi mari si reci de ploaie , care cu lasarea serii si a frigului s-au transformat in fulgi de zapada. Toamna a fost alungata iar batrana iarna i-a luat cu nerabdare locul.

Compunere trimisa de Stanca Sabina.

Posted in Compuneriwith 20 Comments →

Toamna de Andreea01.03.10

A venit toamna. Un lung rastimp vremea ramane egala cu ea nsasi: senina si calda , blanda si dulce . Sunt noile zile de neuitat.. cand razele soarelui par filtrate prin miere.
Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer “pata” rotunda, aurie se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul. Vantul de miazanoapte batea taicios , subtire , patrunzand pana in inima padurii.
Vacanta a zburat ca un stol de randunele. Padurea trista se inalta catre cerul albastru si zarile in ceata se desluseau zile dupa zile , in aceiasi tihna blanda.
A inceput sa rugineasca frunza-n codru si in vii. Gaze plapande, amortite de frig , cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate. Negurile se lasa perdeluind zarile.
Noiane de frunze desprinse par ca sunt purtate de vanturi.
Soarele se ascunde dupa norii cenusii . A inceput ploaia din cerul posomorat.
Toamna picteaza copacii goi. Luncile se rosesc si ele..

Compunere trimisa de Andreea.

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

Iarna de George12.14.09

Zana invesmantata in alb a venit pe crivat calare.Norii fumurii au pus stapanire pe bolta cereasca si varsa flori albe de omat.Lacrimile inghetate ale iernii se prind in vartejuri.Ea presara din cununa ei de gheata fulgi de nea, ger si melancolie, desi este rece inima ei este calda pentru ca revarsa bucurie, emotie si incantare.Ea a invesmantat lumea intr-o mantie argintie.Fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi peste gheata ca oglinda.Afara ninge ca-n povesti.Craiasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii.Casele au marame dantelate.Regina ghetii a lasat in urma ei pomi impietriti ce par naluci ratacite.Ei au adunat pe brate manusi de argint.In oceanul de cristal,casele, abia se deosebesc de zapada rece si pura.
Iarna,animalele hiberneaza,cauta mancare si un adapost calduros.Iepurasul dragalas cauta o vizuina pentru a-si incalzi labutele.Puternicul urs,acum hiberneaza linistit.Veverita,micul ghemotoc roscat de blana sta in scorbura sa fara sa iasa afara din ea pentru ca nu va supravietui frigului.Lupusorul care era de temut vara,acum abia daca prinde un iepure sau o caprioara.
Pe ulita miroase a turta dulce si a cozonaci.De sub caciuli rasar obrajori de rubin.Este timpul de sanius.Pe derdelus, un sirag de saniute se imping intre ele si aluneca pana la un camp de cristal.Unii copii fac oameni de zapada,ingeri de zapada si se bat cu bulgari.
Iarna oamenii nu mai au la fel de multa treaba ca toamna.Ei iarna stau in casa, se joaca sau discuta cu familia ori impodobesc bradul pentru a se pregati pentru sarbatori.Ei se bucura impreuna cu familia sau pleaca la serviciu.
Sarbatorile iernii sunt:Mos neculai,Craciunul si Sfantu Ioan si boboteaza.Iin aceste sarbatori oamenii stau impreuna si sunt uniti la bine si la greu.Plang,rad si se bucura impreuna.Se ofera cadouri si multe dulciuri ,dar cele mai importante lucruri sunt iubirea si intelegerea.
Este sfarsitul iernii.Ea cu toti soldatii ei pregatesc atacul ofensiv.Desi soldatii ei sunt numerosi si curajosi nu se compara cu cei ai primaverii,cel mai important si mai puternic soldat, fiind soarele.Cu un ultim ragaz,iarna,nu a mai putut castiga si s-a retras spre munti,dar primavara se indreapta spre ea cu atacul decisiv.Iarna a decis sa se retraga in univers ,dar a promis ca se va intoarce peste un an cand isi va aduna noi forte.Primavara a scos iarna din tara si a adus caldura si lumina.

O compumere foarte frumoasa trimisa de Tirim George Gabriel. Multumim!

Posted in Compuneriwith 13 Comments →

Iarna de Simona12.06.09

Iarna
O zi de iarna.Totul pare o intindere tacuta si alba. Aerul geros plimbat de adierea lina a unor crengi uscative de fag , hornurile caselor prin care ies forme de neinteles,ce infatiseaza aburul cald  si aromat  al mancarurilor,drumurile par niste oglinzi poleite de soare stralucitor.Dar deodata,incep sa cada din inaltul vazduhului,flori albe  de zapada .Viscolul puternic isi face  aparitia  rascolind nametii din calea sa,si imprastiind fulgii de nea pe fata neagra a pamantului.Singurul care rezista in fata acestora,este bradul cu podoaba sa vesnic verde, care priveste mandru de pe crestele inalte ale muntilor . Este inconjurat de vietuitoare iernatice ,care ii impartasesc soarta:in departare,prin ceata groasa, se zareste neclar o faptura careia nu prea ii place sa ii fie incalcat teritoriul.Imediat,scoase un zbieret inspaimantator ,ce raspandea in sufletele bietelor animale, groaza si neliniste.Doua licariri scanteietoare se apropie incet de locul lor.
Insa,bradul,binevoitor,le ascunde in cetina sa,iar fiara de lup,se indeparta furios,fara nici un folos.Animalele ii multumira copacului pentru ascunzatoarea oferita,si ii spuse ca probabil,pentru bunatatea sa,este singurul copac,caruia nu i se fura haina sa cea verde,drept rasplata pentru ceea ce face.

O compunere frumoasa trimisa de Fieraru Simona.

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

Orasul meu natal12.01.09

Orasul meu natal este Sighisoara, situat in jud. Mures, tranversat de raul Tarnava Mare, aflat in inima Ardealului si este inconjurat de dealuri si campi. Este un oras superb care adaposteste o istorie de mi de ani, un oras unde convietuiesc in armonie mai multe nationalitati. Datorita arhitecturii sale remarcabile si a pozitiei domintante, orasul a fost supranumit de sute de ani ”Perla Transilvaniei”. Cetatea Sighisoara este consideranta si astazi a fi cea mai frumoasa cetate locuita din sud-estul Europei.
In Cetatea Sighisoarei erau 14 turnuri si 5 bastioane, din care se mai pastreaza pana azi 9 turnuri si 2 bastioane.
Turnul cu Ceas este principalul punct de atractie si reprezinta simbolul orasului. A primit aceasta denumire datorita ceasului cu figurine, unic in romania. In partea de sus a turnului se gasesc 7 papusi care reprezinta zilele saptamanii. Acoperisul se incheie cu un stalp meteorologic, iar in varful stalpului se afla un cocos care se roteste in bataia vantului. Astazi acest turn adaposteste Muzeul de Istorie al orasului, care colectioneaza o multime de obiecte vechi, toate oglindand instoria cetatii Sighisoara. De o parte si de alta, doua figurine reprezentate ca doi ingerasi vestesc ziua si noaptea. Ziua are o lumina in mana, si o inima aprinsa pe cap, in timp ce Noaptea poarta in ambele maini cate o torta.
Cele 9 turnuri din Cetatea Sighisoarei sunt: Turnul cu Ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Franghierilor, Turnul Macelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Tabacarilor.
Biserica din Deal este unul din cele mai valoroase monumente ale cetatii.
Scara acoperita mai poarta denumirea de ”Scara Scolarilor”. Este alcatuita din 175 de trepte protejate de un acoperis.
Casa Vlad Dracul a fost locuita de principele Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti. . Astazi Casa ”Vlad Dracul” adaposteste un restaurant in stil medieval. Casa, in trecut a fost locuinta oficiala, apartinand primarlui regal al cetatii.
Biserica Manastirii este un monument de arhitectura in stil gotic.
Catedrala Ortodoxa se afla pe malul Tarnavei Mari.
Primaria orasului este una din cele mai frumoase cladiri ale cetatii, aflata pe latura exterioara a cetatii si vegheaza asupra Orasului de Jos. Constructia impresioneaza prin dimensiunile si frumusetea ei.
Manastirea Sf. Mucenic Dimitrie este situata la vestul orasului. Un grup de credinciosi in frunte cu protopopul Boian Ioan au infintat aceasta Manastire. Se gaseste la marginea unei paduri, intr-un decor foarte frumos, fiind ferita vara de temperaturile ridicate.
Orasul Sighisoara este unic in Europa pentru cetatea medievala locuita, dar langa oras se afla un monument cultural-natural, un loc care reprezinta o atractie speciala pentru vizitatori. Acesta padure se numeste Breite.
Ma mandresc cu orasul meu natal Sighisoara, pentru ca are o cetate medievala vizitata de tot mai multi turisti, in fiecare an si pentru ca are multe paduri si locuri verzi.

Multumim si pentru aceasta compunere frumoasa Bianca.

Posted in Compuneriwith 14 Comments →

Toamna de Bianca12.01.09

Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer, soarele auriu se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna, este una din ficele Mosului An: Primavara, Vara, Toamna si Ianrna. Toamna ne bate la geam, pentru a privi spre culoarea maronie care domina natura. De acum frunzele vor dansa în vazduh, purtate de vânt.
Regina Toamna are părul auriu, o rochie moronie, făcută din mii şi mii de frunze vestejite, dar totusi are un chip luminos. Ea este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei.
Pe dealuri, pe campii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie.In padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul padurii.
Copacii au azvarlit frunzele de pe ei, ramanand goi si asteptand sa fie acoperiti de patura alba si pufoasa.
Strazile au imbracat haina aurie a frunzelor. Covorul de frunze moarte fosneste sub picioarele trecatorilor ce sunt din ce in ce mai rari.
Serenada greierilor din timpul verii a amutit. Ei se adapostesc sub covorul multicolor de frunze. Din cand in cand cate o veverita jucausa sare dintr-un copac intr-altul adunand ghinde pentru a-si face provizii pentru iarna.
Din cer incep sa cada picaturi ca nijte margaritare stravezii din ce in ce mai mari, mai reci si mai grele. Dar oare de ce plang norii ?! Poate dupa pasarile calatoare ce le tineau de urat in timpul verii, poate dupa incantatorulsoare ce deodata s-a facut nevazut sau poate dup copiii ce odinioara se jucau prin parcuri , facandu-i sa-si dezvaluie zambetul lor magic pe care nu multi il puteau aprecia. Acesta este un mister ce pare ca nu poate fi dezlusit !

Compunere trimisa de Bianca.  Multumim, este foarte frumoasa!

Posted in Compuneriwith 12 Comments →

Amurg de vara in ochii unui adolescent11.27.09

Vara iar…Fiica ea mai stralucitoare cu gene firave de mărar,ochi de mărgăritar şi cercei de cireşe,a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori şi fluturi multicolori.Cu multă măiestrie ea pluteşte între cer şi pământ într-un joc copilăresc ,în tăcerea blajină a nopţii ,spre nemurire…Aşa o vedeam eu în anii copilăriei mele,când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuţei bunicilor,ca pe un joc.Atâtea dimineţi!Atâtea dimineţi copilăreşti!Şi într-o clipă toţi anii din urmă se acoperi de lanul de aur al florilor.
Acum,începe adevărata viaţă a acestui copil,noi drumuri i se deschid,noi oportunităţi i se ivesc.Dar tot aceaşi privire blajină şi angelică parcă îţi spune că”Vreau să fiu copil din nou!”.Oare acest adolescent poate să redevină copil?
Îmi aduc aminte de o fetiţă mică,gingaşă,cu părul cârlionţat ce i se prelingea pe umerii acoperiţi cu bretelele unei rochiţe vaporoase.Alerga fericită toată ziua prin grădina bunicilor ei,dornică de a cunoaşte sub răsfăţul naturii!La amurg,privea  cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca nişte spinări de amurg…Era ultimul tablou  pe care l-a văzut când încă era un copil.A venit ziua aceea când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veşnicei copilării. Acel copil care devinea  adolescent sunt eu,şi acum iată-mă întoarsă la vechea casă a bunicilor.De întâmplările hazlii,poveştile spuse seara de bunica,ultimul amurg mi-am adus aminte când am păşit în casă,întâmpinată de bunici mei,poate mai  bătrâni cu aceaşi dragoste.
Se apropia momentul magic al asfinţitului astrului diurn în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele.Am rămas singură lângă băncuţa de lemn care se odihneşte la umbra unui nuc falnic,cocoşat de încercările mele de a ajunge în vârf.M-am aşezat ghemuită,cu bărbia sprijinită de genunchi.Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar.Obosită se aşeză be băncuţă.Pe frunză văd cum o mică gărgăriţă pictată cu un roşu intens se odihnea în bătaia lină a vântului.Am luat-o încet cu degetele din culcuş şi am încercat să îi dau un mic avânt,suflând încet pentru a-şi regăsi libertatea.Două aripioare subţiri,translucide       s-au desfăcut în zbor şi iată că gărgăriţa s-a pierdut în zarea trandafirie.
Stăteam şi priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire.Dar acum puteam înţelege adevărata frumuseţe.Ştiu că zborul fluturilor din floare în floare înseamnă graţie,iar simfoniile şi sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire şi armonie.Cunosc mirosul ierburilor,al  frunzelor arse de soare dar şi culorile intense ale roadelor din livadă,în preajma amurgului.Priveam în zare marea verde,agitată de vântul fugar,iar de departe aud basmul vechi al izvorului al cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam  la mingea roşiatică şi la jocurile ei de raze,stând la pieptul bunicii,aceasta mângâindu-mi părul cârlionţat.Priveam grădinile înflorite şi viile care împodobeau livezile prin care alergam nebună şi mă jucam cu bunicul”De-a  v-aţi ascunselea”.De fiecare dată când mă prindea mă săruta cu drag,luându-mă în braţe şi îmi făcea cerc
ei din cireşele cele mai mari şi lucioase.”Ce amintiri!”am exclamat,iar un zâmbet mi se ivi pe faţa îmbujorată.
Deodată,aurora ca un arc se iveşte pe cer iar zbuciumul pământului mă trezeşte din visul meu…O ultimă strigare de lumină,o rază pâlpâietoare de pasiune şi totul se ascunde în umbra nopţii!…Astrul zilei se stinge cu durere,sângerând de pe plaja vânătă a cerului.E ireal!Câtă durere,chin,jale!Departe se vedea satul ca într-o ceaţă subţire,învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunţă venirea nopţii.Dar aceasta dură nelinişte este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide,şi ivirea stelelor pe cer ca un zbor luminos de hulubi.Mă întorc într-o parte şi văd cum florile de câmp,obosite,s-au culcat în căpiţele de fân parfumat,iar cântecul greierilor  se înalţă către văzduhul înstelat.Se simte o umezeală înăbuşitoare afară,dar din casă vine un miros din copilărie amintit,cel de plăcintă cu mere coapte.
Primul amurg din lumea adolescenţei,va rămâne  amintit pe paginile unui jurnal,dar zâmbesc pentru că este noapte,şi totul o va lua de la început….

Inca o compunere deosebita trimisa de Cioata Andreea-Elena. Multumim!

Posted in Compuneriwith 17 Comments →

Amurg de toamna11.27.09

Pe inserarea unei zile de toamna, doi tineri se pierd in linistea codrului.
In amurgul pustiu tinerii isi impartasesc dragostea. Frunzele erau purtate de un vant amarnic. Ciripitul pasarelelor se auzea din departate ca un cor de copilasi ce cantau cantecul vietii. Se auzeau frunzele cum se desprindeau din ramurile copacilor trecand pe langa ele un puternic vant de toamna, facand astfel un covor al iubirii.
Natura parca se intrista pierdandusi astfel si ultimii oaspeti. In tacerea noptii copacii se dezbracau  de vesmantul lor de frunze aurii asteptand cu intristare  iarna, crivatul si gerul.
.Si ziua cea melancolica de toamna se termina cu o ploaie care se napostea pe covorul cu frunze, inundand cu dor de toamna si ultimele crapaturi ale naturii

O compunere foarte frumoasa scrisa de Zaharia Daiana.

Posted in Compuneriwith 33 Comments →

Primavara09.21.09

Primavara este anotimpul renasteri.Petalele florilor se deschid,pesarile se intorc dinou in tara noasra zburand din creanga in creanga ciripind cu multa veselie si bucurie.Trandafiri sunt rosi precum buzele ALBEI ca ZAPADA si violetele sunt albastre .Soarele este vesel iar cerul este un albastru pur si campul parca este o explozie de maci asemenea unor petale de tradafiri. Pasarile reantoarse pe meleagurile nostre vestesc renasterea naturii aducand in inimile oamenilor multa fericire si bucurie.Salcamul ademeneste fluturasi multicolori cu parfumul dulce si ademenitor.Soarele este trist pentruca apune dar pe de alta parte este fericit pentruca stie ca maine va incepe o noua zi plina de bucurie,voiosie si fericire.

De Stancu Andra Georgiana. Bravo!

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

  • You Avatar