Sfarsit de toamna11.26.15

sfarsit-de-toamna-compunere

Toamna,fiica mijlocie a batranului an,a sosit cu covoarele de frunze colorate,cu ploaie si vant.Pomii s-au dezbracat de roadele lor mari,pentru a se gati cu noua lor mantie alba.Culorile toamnei se joaca pe covorul de frunze multicolor.

Pamantul,batran,ca un somnoros urs,asteapta sa fie acoperit cu noua mantie de nea.In desisuri,orchestra mare de flori,acum uscate nu mai raspandesc mireasma lor frumoasa.Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului cenusiu indepartanduse spre tarile calde.

Randunica cea vesela nu ne mai trezeste dimineata cu ciripitul ei dulce.Cu mantia ei alba iarna se apropie tot mai tare de noi impartind din pocalul ei spiritul iernii.Soarele palid abia daca se mai zareste incearca sa isi mai strecoare pentru ultima data printre ramurile copacilor adormiti.

Aerul iernii se simte deja puternic,vantulspulbera toate frunzele de pe pamantul rece.harnicile albinute fiindca nu mai au flori colorate si nectar,s-au adunat toate la stupi.Nici noi nu ne-am lasat mai prejos si ne-am pregatit de iarna,acum o poftim cu drag la noi.

Bucurosii copii stau la fereastra privind cum primul fulg de nea cade din cer,iar in cateva clipe totul este acoperit de o plapuma alba ca spuma laptelui.La revedere,dulcatoamna!Bine ai venit,draga iarna!

 

Compunere despre sfarsit de toamna trimisa de Tinca Oana Bianca.

Tags: ,

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Poezie iarna de Bianca Andreea11.25.15

poezie iarna

iarna vine incetisor
primi fulgi se-astern usor
ninge , ploua si iar ninge
insa ploaia nu ma convinge

la noi ninge-ncetisor
cate-un fulg si  cate-un fulg
se asterne pe la noi 
pe la case de oameni buni

iarna vrea sa vina incoace
pe la noi , pe la ferestre
pe la ferestre luminate 
inflacarate lumini voioase

de Iacob Bianca Andreea
Tags: ,

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

Fragmente/ Expresii /Idei – despre iarna11.03.15

compuneri iarna

Iarna,incaltata cu paslari moi,a pornit prin munti si vai venind si pe la noi. Flori sclipitoare de argint se tes pe geamuri.Roiurile de fluturi albi se plimba prin vazduh,raspandind fiori de gheata.Zapada cristalina pare un lan de diamante ce scartaie sub picioare.Casele satului dorm sub acoperamantul de omat.Glasurile copiilor se aud ca niste vrabii gurese.Toti arborii poarta un palton gros de nea alba.Vantul geme jalnic,dealurile ca niste uriasi dorm sub zapada.Soarele nu mai este puternic in acest anotimp,caci el se ascunde pein rapi adanci,unde fulgii plutesc rar. Iarna,toata natura se ascune dupa o armura alba si aproape nemarginita.  De vorba cu un fulg de nea Afara ninge . Ionel stind afara ii cazu un fulg de nea in mina . El il intreba :-Fulgule, in cit timp ajungeti la pamint?

-Noi pina la pamint plutim cam o luna de zile.

-Voi , fulgii sunteti tineri?

-Nu , deobicei picaturile de ploaie sunt mai tinere.

-Care este circuitul vostru?

-Venim de sus. In nori ii avem pe cei mai buni prieteni ,ingerii.Apoi ne ducem la Dumnezeu . Acolo el ne trimete pe pamint cind vrea el . Putem sa atam acolo chiar un an . Doar ca sa ii facem fericiti pe copii ca tine.

-De ce plingi fulgule ?

-Caldura miinilor tale ma topeste.

Fulgul se transforma intr-un pic de apa.Ninsoare se opri . Iarna se linisti in noapte aceia .

Batrinii spun ca noapte aceia a fost ce mai linistita noapte din toate iernele.

Descriere de iarna

Peste dealurile masive,cu copaci tristi si pustii bate un vint rece ca ghiata.Fulgii cag spre pamint printr-un dans in continu.Natura adormita se apleaca in fata aerului rece.Frigul nemilos a patruns si pina in scoarta copacilor, suntul crengilor inghetate se aude de departe.E iarna, cerul s-a deschis si cerne o ploita de stele albe.Casele aoperite cu zapada stralucesc in lumina unei raze ratacita de soare. Magia iernii Adierea usoara a vantului taios imi rumeneau obrajii, fulgii gingasi se asterneau intr-un dans ametitor peste intreg orasul, formand un covor alb precum spuma laptelui,care se asternea sub uimirea ochilor mei, impingandu-ma sa-mi continui drumul. totul era acum pregatit , pasarile plecasera demult , fulgi dansau neincetat , umezindu-mi mereu obraji la fiecare pas, copii faceau oameni de zapada, amintindu-mi de copilarie ….pomii se faleau cu noua lor podoaba cristalina, care le frangea crengile sub puterea frumusetii neinchipuite .din hornurile caselor iesea fumul cenusiu care trezea fiori in fiinta mea … Gandurile ma impingeau spre casa cu gandul la ciocolata calda, facuta de mama !!! din aceea zi mi-am dat seama de frumusetea cu care magia iernii isi facu loc in inima mea !!!!!  In sfarsit a sosit iarna in caleasca sa de nea urmata de un alai de fulgi ,unii mai mari,iar altii mai mici. Copacii si-au luat haina lor argintie si sclipito are.Campiile sunt invelite de o patura de fulguleti daraguti,iar vantul bate amenintand mari gheturi ce urmau sa vina si sa puna stapanire pe lume. Totul e pustiu . Stau si ma gandesc :,,Ce se va mai intampla oare?”Ganditoare cum eram mi-am spus:,,Eiarna!O iarna misterioasa!”                        Sfarsit. Aha, si acesta e doar inceputul unei ierni friguroase si inghetate!!!!!  Norii au inceput sa cearna stelute argintii , iar iarna a pictat flori de gheata pe la geamuri . Craiasa zapezii poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii . Soarele nu mai straluceste asa darnic si nu mai are putere, iar vremea este mai figuroasa . Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.    Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi . Padurile parca sunt de cristal cu o haina argintie . Zapada este un imn inchinat naturii . Dealurile stau ca niste uriasi care dorm sub zapada rece si stralucitoare .                                                                Pe la portite se aud clicnete de clopotei , iar zapada cade pe deasupra pomilor , potecilor , florilor si animalelor .  Fulgul-floare mica si rotunda , o minune de-o secunda , alb ca spuma laptelui , lucitor ca si cristalul . Casele poarta caciuli de blana alba , friguroase .            ”Fulg de nea esti ca o stea ,           Tu cobori in mintea mea .           Si cand iarna va pleca .            Vei ramane-n viata mea ”

 

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Iarna de Iasmina10.11.15

O compunere despre iarna trimisa de Iasmina
Mantie alba si stralucitoare pe tot satul.Afara totul e fara viata albinele nu mai zumzaiesc pasarile nu mai cainta totul e pustiu.
Copacii sunt acoperiti cu praf de creta nu stiu cine ia pictat si ramurile sunt reci podoabe-goale.Ziceai ca ninge ca-n povesti totul era inghetat.Copii faceau sirag de saniutr si crengile erau gatite cu beteala era ca-n povesti.Pe geamuri parea ca sunt flori sclipitoare de argint tesute.Munti sunt ca niste uriasi acoperiti sub omat.Fluturasii de argint zboara pe aripile nevazute ale vantului si se jucau de-a prinselea prin aer.Zana invesmantata imbraacata intr-un cojoc alb picteaza flori de gheata pe camp.Iar brazii astepta sa i se puna clopotel de argint:
Iarna,Iarna nu pleca!
Ca mult te-am asteptat;
Frumoasa esti ca o craiasa,
Imbracata cu o rochie;
De arama,
Copiii mult te-au asteptat,
Si soferi s-au speriat;
Cand zapada a cernut;
Drumurile au inghetat;
Si ei nu au mai puptut pleca;
Iarna esti preferata mea !!!! 😉

Posted in Compuneriwith 6 Comments →

Mici inspiratii- partea 202.01.15

La fel ca si in aceasta prima parte, aici publicam compunerile scurte, expresiile si sfaturile pe care le-am primit prin formularul de contact dar care nu pot fi considerate compuneri intregi. Consideram, ca pentru inspiratia voastra, aceste resurse va vor fi de folos.

Vara calduroasa- compunere

Era o după-amiaza calduroasa de vara. Soarele trimite jar peste oras. Mioara ar vrea sa se odihneasca. Crede ca asa se va racori. Intinde banii vanzatorului si primeste dorita inghetata. O desface, o mananca incet, arunca hârtia jos si vrea sa plece. In acel moment o voce de langa ea îi adreseaza cuvinte de ocară:-Rusine pentru fapta ta! Ce s-ar întâmpla daca toti oamenii ar arunca pe jos in fiecare clipa, cele netrebuincioase? Rușine! Pe strada oamenii treceau grabiti pe la treburile lor, dar toți o priveau mustrător. Asa ca fata isi invată lectia si lua hartia de pe jos si o arunca la gunoi.

Trimisa de Poteleanu Andra.

Iarna- compuneri

Este iarna. Fulgii de nea danseaza in aer.Eu stau in casa si beau ciocolata calda,dar dintr-o data aud pe cineva strigandu-ma. ‘Oare cine sa fie’ imi spun eu.Ma uit in jurul meu si nu vad pe nimeni.Dar dintr-o data imi dau seama cine este. Un gandcel care aproape inghetase de frin venise la usa casei mele pentru a-mi cere ajutorul.Ma duc repde sa-i aduc ceva de mancare apoi in intreb:
-Cum ai ajuns la usa casei mele?
-Pai…Zburam linistit cand dintr-o data a inceput o furtuna de zapada care m-a adus aici.
-Saracul de tine!Daca nu ai unde sa stai iarna aceeasta sa sti ca te invit sa stai la mine.
-Multumesc mult!imi spune gandacelul ,apoi isi aseaza capul pe podea si adoarme.

Trimisa de Raluca.

Matematica vietii- compunere

( Am avut de facut o compunere in care sa imbinam notiuni de matematica cu literatura si doua moduri de expunere)
De-a lungul vietii sale, un om a decis sa-si contabilizeze toate evenimentele fericite pe care le-a trait , din copilarie , pana la batranete.
A adunat o familie iubitoare cu zeci de jucarii frumoase, a impartit la emotiile din prima sa zi de scoala si a adunat cu o persoana speciala, doamna invatatoare.La sfarsitul acestei mici operatii , a realizat ca a avut o copilarie perfecta.
A impartit rezultatul la toti anii minunati din liceu, a inmultit cu emotiile si bucuriile traite, si abia mai tarziu, a adunat cu o sotie iubitoare si cu doi copii extraordinari.
Dupa ore intregi de calcule, omul nostru a fost intrebat :
– Si cu ce ai ramas dupa ce ai rezolvat ecuatia?
-Cu un singur lucru : toate amintirile dintr-o viata minunata, notate aici, in acest carnetel.

Trimisa de Istrate Ioana-Lacramioara.

Primavara- compuneri

Este o zi frumoasa de primavara in care natura s-a trezit la viata impreuna cu animalele. Fluturasi cu aripi de aur si-au inceput dansul prin dumbravioara . Zilele se fac mai lungi iar noptile mai scurte,vantul adie molcom printre ramurile goale ale copacilor care din nou incearca sa-si coase o noua haina verde de frunze. Randunelele impreuna cu ghioceii ne dau de veste ca a sosit din nou primavara. Covorul de pe camopie si-a recapatat iarasi culoare lui cea verde crud. Prin curtiile taranilor sunt doar flori si animale. Oamenii pun in pamant si se pregatesc pentru sarbatoarea Pastelui . Este o atmosfera mirifica.pentru mine primavara este o atmosfera fantastica,uimitoare,si minunata.

Trimisa de Nitu Georgiana

Tags: ,

Posted in Idei,sfaturi,resursewith No Comments →

Delicata iarna02.25.14

Amurg…
Din vazduhul cenuşiu, curge un zăbranic de omăt peste pământul îngheţat de frigul mânios.Muscelele se odihnesc sub zăpada fină cernută ca făina.
Din căbănuţa mea de stejar, urmăresc lângă văpaiţa mea copii zburdalnici ce fug de acolo-acolo, bulgărindu-se şi împiedicându-se.Altora mai mici le curg mărgele reci de lacrimi, îngheţate de frig, pe faţa roşioară.
Lângă pădurea cercelată cu promoroacă, copiii se grăbesc să de-a viaţă unui om de zăpadă.Zâmbetul pietricelelor  aşezate delicat pe faţa pufoasă a omului de zăpadă, împreună cu cei doi ochi ca de smarald şi nasul îngheţat al omului de zăpadă, îl ajută pe acesta să se bucure de acest anotimp fabulos-iarna.
Pălăria bunicului, ornamentată frumos cu fragi şi frunzuliţe verzi, este aşezată pe capul omului de zăpadă, aşa de bucuros de dragistea cu care este înconjurat . Şi, desigur, nu s-a uitat să i se pună şi crenguţe bucuroase în loc de mâini, şi nici fularul croşetat cu  mare drag de către bunica.
Copiii, bucuroşi de noul lor prieten, i-au făcut omului de zăpadă un minunat cadou. I-au adus nişte  năsturei delicaşi pe care i-au “cusut” pe hăinuţa pufoasă a prietenului lor.
Dar, bucuria fu întreruptă de către vocea blândă a mamei :
“ Copii, veniţi în casă ! “

 

Compunere trimisa de Sabina Popescu.

Posted in Compuneriwith 20 Comments →

Iarna de Raluca Stefania02.06.14

Era o zi friguroasa de iarna. Eu si prietenii mei am stat la o cabana timp de o zi si o noapte. A fost foarte distractiv!
Ziua ne-am jucat impreuna cu catelusul lui Petrica,Zuzu, am facut un gratar si am facut un concurs de desenat ceva ce ne-nconjoara.
Se-nserase.Toti intraram la culcare. Nu dupa mult timp m-am trezit. Un frig de nedescris ma cuprindea,caci fereastra era deschisa.Iarna era de vis sub clar de luna.Iesirea mea pe usa i-a atras atentia lui Zuzu,care veni cu mine afara.
Peisajul inmarmurit arata ca un mic Coltisor de Rai rece. Coacii erau invelitiintr-o mantie alba si protectoare,cabana era acoperita cu o mantie stralucitoare ce agata de margini turturi de gheata, iar lui Zuzu ii crescuse ca prin minune o salba de zapada. Se zareau in intuneric doua puncte ca doi ochi de lup. Zuzustatea in fata mea maraind curajos.  Noi ne dadeam in spate, iar jivina se apropia. Iesira sub lumina lunii.Era un iepuras ratacit si infometat. L-am ademenit cu un cub de zahar. Nu realizasem ca Zuzu se indepartara. A venit apoi catre mine tare vijelios si m-a speriat atat de tare incat am tras un tipat ce a trezit intreaga cabana. Toti au iesit degraba sa vada ce se intamplara. Le-am povestit tot, dupa care dimineata incepu cu sfarsitul unei batai zdravane cu zapada de una sau doua ore.
A fost cea mai interesanta excursie la care am participat!

Posted in Compuneriwith 23 Comments →

Vacanta de iarna- de Iulia12.11.13

Este prima zi din vacanţa de iarnă . Fulgii strălucitori de zăpadă acoperă totul în jur cu frumuseţea lor îngheţată . Totul arată ca-n poveşti . Beculeţe strălucitoare ard pe acoperişurile caselor şi decoraţiuni de Crăciun , care mai de care mai originale şi mai frumoase , le împodobesc geamurile stropite cu argint . Pe ici , pe colo , se mai zăresc chipuri de copii care privesc cu un licăr de încântare în ochi feeria ce se dezlănţuie dincolo de gemuleţul camerei lor . Alţii , se joacă afară în zăpada adâncă . Nu le pasă de frigul care începe să le înroşească tot mai tare obrajii , de foamea care începe să-şi spună cuvântul încet încet , de nimic . Sunt învăluiţi doar de frumuseţea acelei zile superbe de vacanţă .
Eu , personal , consider că aceasta este diferenţa dintre vacanţă şi timp liber din cursul şcolii . Această bucurie feerică ce încolţeşte în sufletele noastre odată cu încheierea cursurilor , când nu mai trebuie să ne trezim devreme , să ne culcăm devreme , să ne îngrijorăm aproape tot timpul pentru teste şi mai ales pentru teze . Acel sentiment de libertate , unic în toată copilăria , pe care îl simţim cu toţii când e vacanţă .
În vacanţa de iarnă , însă , se mai adaugă un sentiment minunat pe lângă toate celelalte : bucuria sărbătorilor . Sentimentul magic care ne cuprinde în Ajunul Crăciunului , când găsim cadourile sub brad sau când mergem cu zâmbetul larg pe buze la colindat , aşteptând cu mânuţele întinse fiecare bomboană , nucă , cozonac sau bănuţ , care parcă au cel mai mult farmec în acele momente şi de care nici un copil nu se lipseşte de sărbători .  Apoi vine Crăciunul , ziua în care îţi petreci timpul cu familia , o zi foarte specială care-i uneşte pe toţi cei dragi în jurul focului .
Orice copil din lume se bucură de clipele minunate şi speciale pe care i le oferă mult aşteptata vacanţă.

Compunere trimisa de Iulia.

Posted in Compuneriwith 46 Comments →

Poveste de iarna12.28.11

Este Ajunul Craciunului. Totul in jur este acoperit cu o patura alba,imaculata si pufoasa de zapada.Bradul este impodobit,iar darurile sunt impachetate.Il astept cu nerabdare pe Mos Crciun. Mama pregateste tot felul de gustari minunate,iar eu privesc la geamul inghetat sa vad stralucitorii fulgi de nea. pe strazi,colindele rasuna,iar totul in jur arata ca-n povesti.Eu,impreuna cu familia mea, stam langa brad, mancand gustari si povestind. La noi acasa , tatal meu ma ajuta la impodobitul bradului,mama pregateste masa, matusa si unchiul se ocupa de cumparaturi,iar bunicii mei se ocupa cu decorarea casei.Craciunul este acea sarbatoare , atunci cand esti aproape de cei dragi.La noi in familie nu numai ca primim ci si daruim cadouri…. Pentru mine, Craciunul este o sarbatoare in familie ,iar impodobirea bradului si cadourile, fac pate din farmecul ei.Un lucru mai frumos decat,POVESTE DE CRACIUN,, in familia mea nu exista. Asa este CRACIUNUL la mine acasa si asa va fi mereu…!!!…

Compunere trimisa de Adelina Elena.

Posted in Compuneriwith 30 Comments →

Iarna de Viorel12.28.11

Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri alegam dupa fluturii gingasi si multicolori si parka ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand si vedeam cum trece timpul.

Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam ca va fi o iarna lunga. Foarte lunga…Asa cum fusese anul trecut..

A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat si scartaitul omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta. Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela si Marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin. Desi era putin ger, ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi copii veseli, imbujorati si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am facut un om de zapada, am alergat, am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum; Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva peste, asa ca ne-am potolit si foamea, si apoi ne-am continuat jocurile.

Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost multe. O luna a tinut asa, dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui. Pe o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram. Dar, pe o parte ne parea rau. Se termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam. Ne intalneam tot mai rar si eram tot mai tristi. Abia asteptam din nou sa vina iarna.

Compunere trimisa de Viorel.

Posted in Compuneriwith 23 Comments →

  • You Avatar