Compunere despre Delta Dunarii

compunere-delta-dunarii

Mereu mi-am dorit sa merg in Delta Dunarii. M-a atras natura, nu stiu de ce, orasul ma face sa ma simt inghesuit, amortit si mereu obosit.

Prima oara cand am ajuns in Delta a fost impreuna cu parintii mei. La momentul respectiv nu am vrut sa merg cu ei. As fi preferat sa stau cu prietenii mei si sa joc pe calculator, dar au insistat si am mers.

Mi-a placut foarte mult aerul de acolo. Mirosea foarte bine, da, aerul nu miroase, dar probabil asta era ce-mi placea. Nu gaze de la masini, nu praf. Era mai racoare, nu era asfalt mult in zona in care stateam.

Am ajuns seara, tarziu, nu m-am plimbat mult, doar pe langa locul unde am fost cazati. A doua zi dimineata, tata a vorbit cu cineva si am mers cu barca in Delta. Peisajul a fost superb, razele soarelui atingeau Delta in orizont si apa stralucea. Multe animale, pasari, pesti care sareau jucausi in apa. Barca nu mergea foarte repede, dar avea motor si era racoritor sa te plimbi cu ea. Am mancat niste fructe de apa, erau protejate de spini dar daca indepartai coaja dadeai de un miez dulce. Localnicul care ne-a plimbat cu barca a aporit pentru a manca aceste plante.

Tata a vrut sa mearga la pescuit, eu l-am insotit. Am stat toata dupa-amiaza la prins de peste. Nu am avut mult succes, dar oricum, fiecare peste pe care-l prindeam il aruncam inapoi in apa. Nu aveam timp de gatit si pensiunea avea mancare foarte buna.

Ne-am plimbat foarte mult in aceasta calatorie dar m-am relaxat, m-am bucurat sa ies din oras si sa fiu in mijlocul naturii.

 

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Monolog despre viata

compunere monolog

Despre viata as putea spune multe deoarece exista mii de modalitati pentru a o descrie. Viata este o comedie ciudata care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand zambet langa lacrimi si lacrimi langa zambet. Viata ne este data ca o bucata de plastilina. Important este sa stim cum sa o modelam.

Viata nu trebuie traita cu ochii inchisi. Traim atat de putin, incat nu avem timp sa o luam de la capat sau sa ne indreptam greselile. Traiesc ca si cum as muri maine, dar fiecare zi pare prea scurta pentru toate ideile pe care le concep, pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac, pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad.
Eu cred ca unii oameni spun ca viata trebuie traita la maxim pentru ca le este teama ca la batranete sa regrete ca nu au profitat destul de tinerete. Eu mai degraba as regreta daca nu am facut nimic cu folos: daca nu am construit o casa, daca nu mi-am intemeiat o familie sau daca nu am ajutat pe cineva.
Cred ca noi trebuie sa traim cu frica de Dumnezeu pentru ca pana la urma, fiecare va raspunde in fata Creatorului despre realizarile din viata sa.

Compunere trimisa de Debi.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Printre stele

printre stele

Stau scufundata in intuneric privind la cer.Cel mai bun loc de unde puteam observa astrele este stiut numai de mine.Stau pe un camp deschis,intinsa pe iarba si lasand-o sa imi mangaie pielea deja rece.

Simt in mine ceva, ceva ce niciodata nu experimentez inafara padurii,sentimente de nedescris. Linistea padurii ma calma,animalele padurii imi erau surate,cerul imi era mama,iar pamantul imi era tata.Soarele imi era sursa de fericire,luna sursa de tristete si sfatuitoarea mea, iar stelele imi erau sursa de inspiratie pe care nu o aveam.Stelele erau muzele mele,idolele mele.Visez sa ajung printre astre,sa plec din acest loc lacrimos si sa ajung in al vostru frumos. Totul pare atat de minunat, sa fii pe ”scena”,aplaudat.Sa fii admirat de toata lumea care te vede,sa fii inspiratia tuturor poetiilor sau scriitorilor.Inima si mintea mea tanjesc dupa acestea,dar trupul meu nu apartine astrelor.

Ar fi urat ca sa nu vad rasaritul sau apusul.Sa nu imi mai vad Maretul Soare. Pe langa toata admiratia as fi si judecata. Urasc specia noastra de oameni scarnavi, nu realizam ce se intampla in jur. Sunt copila si realizez de pe acum cat de stricata este aceasta omenie.

De aceea imi doresc eu sa fac parte dintre stele, sa nu ma mai despart de ele.Stelele imi incalzzesc sufletul, facandu-ma sa uit de oamenii rai.Stelele sunt stralucitoare, imi lumineaza calea si imi arata cararea. Stelele, atunci cand dispar, ma simt distrusa. As vrea ca viata sa fie la fel de usoara. Stelele sunt frumoase, dar nu as renunta,totusi, la a mea padure.Nu as renunta la ale mele surate, la ai mei parinti.

Acuma stau si plang, gandindu-ma la poveri,sper sa nu ma schimb mai mult decat m-am schimbat deja. Adevarata mea fata este aceasta. O expresie care exprima dorinta,tristete,durere si rareori fericire.

Compunere trimisa de Ciubotaru Giorgiana

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Fragmente/ Expresii /Idei #6

Fragmente/ Expresii /Idei –scrisoare catre noapte

Ma ridic somnoroasa din pat .Am senzatia ca ma sufoc.Ora 4 dimineata.Deschid geamul,sunt curioasa.Ce liniste e!E frig. Defapt nu e frig.. e ucigator.Aerul e un diamant taios si rece ,splendid. Nicio lumina.Ma asez pe scaun.Respir adanc. Miroase a liliac si si a ploaie .E atat de liniste.Bate vantul,cred,dar copacii nu se misca..Mi-a inghetat pieptul in bluza decoltata .Am sentimentull ca voi plange,sau poate ca nu.Ieri era altfel. Mirosea a paine calda si dulce ,era cald ,se auzeau gaze ,aripi batand ,greieri.Ieri m-as fi dus si as fi fi dormit afara .Ieri zambeam,nu era un DA,era tacere.

compunere-cainele

Fragmente/ Expresii /Idei – despre animalul preferat, cainele

animalul meu preferat este cainele.cainele meu se numeste bobi.il iubesc pt ca imi este loial ca orice caine.aceste fiinte sunt foarte inteligente,de incredere si niste prieteni extraordinari.cand era mic bobi avea niste ochisori adorabili si dadea din coada foarte des.

acum s-a facut mare,dar tot e adorabil.

cainii sunt adevarati,dar pisicile sunt false.cainii stau cu tine numai de dragul tau,insa pisicile numai pt mancare.cainii si-ar da viata pt noi,oamenii.unii oameni orbi se bazeaza pe caini pt a face activitatile de zi cu zi.cateodata s-ar putea ca apropiatii sa-ti intoarca spatele,dar exista vietatea aceea cu numele de caine care nu-ti intoarce spatele pana la deces.

Posted in Idei,sfaturi,resursewith No Comments →

Fragmente/ Expresii /Idei –despre toamna

Fragmente/ Expresii /Idei –despre toamna

compuneri-toamna

Este toamna. Frunzele copacilor sunt galbene, uscate. Fructele aurii, parfumate si gustoase ajung in camarile bunicilor. Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie.       Bunicii nostri fac dulceturi din mere, pere si gutui, iar din struguri fac must sau vinuri. Nepoti lor ajuta bunicii la strangerea fructelor. Bunicul ii roaga pe Cornelia si Alexander sa culeaga strugurii si gutuile din livada.        Gutuile cu puf galben ca de pui si cu parfumul lor ametitor colinda prin livada.          Struguri colorati nu mai au rabdare si asteapta sa fie zdrobiti de gospodari.        Merele aurii, rosiatice, verzui sunt adorate de copiii.         Bogatiile toamne trebuie sa fie aprieciate.


 

a sosit toamana cu multe frunze de diferite culori si forme.pasarelele sunt pe cale sa plece in tarile calde. fara pasarile noastre cuiburile vor ramane pustii.


 

O zana cu rochie din frunze ruginii a sosit.Este toamna.Vacanta a zburat ca un stol de randunele.

Zilele calde s-au dus iar soarele nu mai incalzeste asa de tare. Pe cer putem observa pasari care vaslesc in inaltimi spre tarile calde printre norii plumburii.

Voua va place toamna?

 


 

Culorile toamnei au un aspect aparte ,deoarece nu toate frunzele au aceleași culori. Culorile toamnei apar atunci când vara si căldură trec si vine toamna și frigul ei care ajuta frunzele sa își schimbe culoarea si sa cada. Toamna este anotimpul in care zilele devin din ce in ce mai scurte si mai răcoroase,noptime devin din ce in ce mai lungi si mai friguroase. Toamna se mai numește si anotimpul schimbarii , deoarece totul se schimba când vine toamna. Atunci când frunzele își schimba culoarea si cad înseamnă ca a venit toamna. Toamna este un anotimp plin de culori si farmec. Frunzele pot cădea pe zi ce trece , pana la venirea iernii toți copacii rămân fara frunze frumos colorate. Toamna toate culorile sunt închise la culoare.

 


 

Este o zi posomorita de toamna.

Pe strazile noastre niciun om nu indrazneste sa dea piept cu ploaia rece de tomna. Alungati de vremea rea, oamenii stau in casele lor calduroase , privesc pe geamuri vremea rea de afara .   Stropii mici de apa cad si cad din ceruri . Parca ar fi in ceruri un ocean. Pe strada vezi vezi numai biltoace de apa . din unde-n unde mai vezi si cite o masina si cite un om cu o umbrela . Pasarile sunt sgribulite ,oamenii tristi deoare ce nu pot merge la munca.Cel ce poate rezista la apa este arborele chiar daca are frunze aurii .Natura ,viile ,livezile si lanurile sunt cele mai bucuroase de ploaie .

Asa este o zi posomorita pentru mine!


 

Toamna în pădure

Sunt în pădure cu părinţii mei.Aici totul este minunat.

Am plecat să adun lemne pentru foc. Lângă un copac eu întâlnesc o rândunică care este rănită la aripă. O duc la cort şi acolo o îngrijesc.Îi pun un bandaj la aripă, iar apoi îi dau nişte firimituri de pâine. După aceea mâncăm şi ne culcăm. A doua zi dimineaţa ne îmbrăcăm şi plecăm acasă.Rândunica şi-a revenit şi a plecat la cuibul ei.

A fost foarte frumos în pădure.


 

Este toamna.Soarele mangaie pamantul.Razele lui sunt din ce in ce mai palide si mai putin calduroase. Iarba se ingalbeneste.Peste coroanele copacilor adie vantul scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Animalele se grabesc sa-si adune provizii pt toamna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul senin,lasand cuiburile si locurile lor pustii.Copiii isi i-au ramas bun de la vacanta si merg la scoala.Pomii fructiferi se scutura din cauza frigului de afara.Fructele aurii gustoase frumos mirositoare ajung in camara.Toamna este un anotimp imbelsugat si plina de culoare.


 

In racoarea diminetii,padurea parea de arama,poleita de razele timide ale soarelui. Pe pamantul amortit cad miresme stinse si frunze vestejite . Vantul adie usor prin livezi,imprastiind arome dulci si amarui. Se simte parfumul imbietor al fructelor coapte . Copacii si-au pierdut podoaba,iar frunzisul ruginiu este asezat in tot codrul . Fiecare frunza imi sopteste fericire . Linistea se inabusa in sunetul cristalin al raului. In curand nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor .


 

A sosit toamna , cu nouri plingaciosi , frunze ruginii si cu veseli copiii . Toamna asta ne – a adus un belsug bogat din fructe si legume ca toti erau bucurosii sa – le adune . Ploua incet ,domol , agale . Peste sat nu vine o ploaie oarecare ci ca o binecuvintare cereasca . Pasarile stau zgribulite sub stresina calda .Iar stropii cad mascati si blinzi pe pamintul Moldovei . O zii intreaga a tot turnat iar oamenii se tot mitau de atita frumusete si prospetime a Domnului . O! tablou fantastic!!!…

 

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

Fragmente/ Expresii /Idei –despre iarna #2

Fragmente/ Expresii /Idei –despre iarna

compuneri-iarna

Frumoasa iarna si-a facut aparitia in mantia sa argintie.Copiii au intampinat-o cu mare veselie.Pe intreaga suprafata a tarii s-a asezat un covor alb de nea.Ramurile copacilor s-au impodobit cu ghirlande ca bezeaua. Privit de sus, satul pare ca o campie cu mici denivelari.     Casele adormite, mai dau din când in când un semn de viata prin fumul hornurilor ce se inalta mandru in vazduh.Natura pare amortita, fiind trezita la viata de sunetul copiilor.Cate o pasare ramasa ratacita zboara in cautarea unui cuib mai calduros.La ferestrele caselor se zareste cate o luminita multicolora, aducandu-ti aminte de sarbatori.     Se lasa seara…Partia satului devine din ce in ce mai nerabdatoare, in asteptarea saniilor frumos colorate.Zarva copiilor mai inmoaie gerul nemilos.     Imparateasa zapezii nu vrea sa mai paraseasca taramul nostru desprins dintr-o carte de povesti.

 


 

Este o zi de iarna,norii au inceput sa cearna in stelute argintiii,jos s-a asezat o mantie alba de de omat cu mii de diamante.Pe campul de cristal unde copii se jucau mereu am spus sa maduc la partie cu saniuta .Aculo multe saniute se dadeau pe iazul de gheata ca oglinda dar odat un copil a spus ca i place zapada…omatul din povesti


 

Era o zi frumoasa de iarna.Copacii erau impodobiti intr.o mantie alba de zahar. Au inceput a roii albinele albe de zapada , suavele floricele au pierit din pacate…Dar din fericire Craiasa Zapezii ne.a adus florile de gheata care astept a fi zarite de copii care se vor duce la derdelus. Peste doua zile va venii Mos Craciun care le va aduce copiilor jucarii sau hainute. Copii impodobesc bradul alaturi de familiile lor. In sfarsit a sosit si Ajunul Craciunului. Copiii s.au dus la colindat. Toti au primit bombonele , covrigei mandrine si alte dulciuri sau fructe.

Dimineata ,toti copii cuminti au primit cadouri de la Mos Craciun , dar cei rai au primit cate o nuelusa.

Asa se serbeaza craciunul…


 

A sosit multasteptata iarna.Totul este alb.Copiii zglobii iesau afara.Ei se dau cu saniuta de pe derdelus,luneca cu patinele pe gheata,mesteresc omuleti de apada,se bat cubulgari de nea.Iarna aceasta a fost minunata.


 

“fluturi albi argintii”

“albinele albe roiesc ”

“Craiasa Zapezii”

“fulgi arginti ”

“fluturi de nea se joaca prin aer ”

“plapama de nea pufoasa ” Etc


 

A sosit iarna pe meliagurile noaste cu mantia ei argintie si pufoasa. Ea pardoseste cerul cu margaritare si pamantul cu sclipici scartaitor. Mii de stelute sclipitoare plutesc in aer ca un roi usor de fluturi. Valuri nemiloase de zapada s-au revarsat asupra orasului. Intinderea de zapada seamana cu un ocean alb de nea. Copacii au capatat straie albe si pufoase. Campiile au si ele un cojoc de omat stralucitor si imaculat. Cu siguranta aceasta v-a fi o iarna ca-n povesti!!


 

A sosit CraciunulTata cumpara un bradut,eu sunt nerabdatoare sa il impodobesc impreuna cu familia mea.S-a pornit ninsoarea.Un necunoscut bate la usa,ma intreb:

-Oare cine e?

Deschid usa,un batranel cu un sac in spate plin de daruri,cu o barba alba ca fulgii de nea,si cu imbracaminte rosie.Strig bucuroasa:

-Mos Craciun!!!!! Mama,Anca,veniti!

Am ramas incremeniti,deodata,ajunse tata cu bradul,ramase incremenit,si intreaba:

-El e Mos Craciun?

-Da,tata,e Mosul!

Noi si cu mosul ne imprietenim,si ne ajuta sa impodobim bradul,apoi ne lasa cadouri si pleaca.A fost o seara de neuitat.


 

Iarna cu zapada ei alba ca spuma laptelui, a fost alungata de primavara.Soarele ca un glob de lumina incepe sa fie mai blind iar razele lui mai stralucitoare.Mici firisoare de verdeata scot capul, la lumina. Isi fac aparitia si vestitorii primaverii ghioceii, cu capsorul lor plapind.Pomii odinioara goi au inmugurit deja,dind semne ca ei urmeaza sa infloreasca si mai frumos decit anul trecut.Vintul acum adie usor, imprastiind mirosul florilor multicolore,vesele de venirea primaverii.Fluturii si gizele zburda prin aer ca intr-un dans iar pe pamint copiii zglobii isi reiau jocurile preferate si cinta impreuna.Stoluri de pasari zboara aproape de cerul limpede ca cristalul spre locurile in care aveau cuiburi anul trecut. Pe cimp se aud tractoarele oamenilor ,grabiti sa mearga sa are pamintul ,care de-abia s-a trezit din somnul lui lung.Totul in natura invie.In aer pluteste veselia si iubirea.

 


 

A sosit cea mai friguroasa fiica a batranului an,Zana Iarna.Totii copiii au astept acest anotimp minunat.Cand au vazut ca ninge s-au bucurat nespus si au inceput sa iasa afara pentru a se bate cu bulgari,sa faca oameni de zapadasau sa se dea cu sania.S-au bucurat cand a venit vacanta de iarna si se puteau duce la bunici sa se joace prieteni lor de-a colo si sa stea impreuna cu bunici sai la caldura focului si sa povesteasca ceea ce au facut la scoala si unde au mai mers.Le au povestit tot ce-au facut.S-au distrat de minune la bunici.Acasa le-au povestit parintilor tot ce au facut la bunici.De Mos Nicolae au primit multe dulciuri,iar de Craciun lafel si la scoala au povestit totul intre ei.Pe urma a fost Anul Nou si au petrecut de minune.Cand s-au reunit s-au imbratisat si se-au spus totul.               Ce frumoasa este ZANA IARNA!!!!!!!!!!!!


 

Peripetii in zapada

Sunt in camera hotelului privind pe geam. Afara ninge ca in poveste. Norii plumburii acopera cerul ca intr-un decor fantastic. Fulgii cristalini coboara incet formand un covor moale si pufos. Aici, la Predeal totul in jur este alb. Brazii nu mai au acea culoare tonica pe care o au toamna, acum sunt albi , ca de zahar. Astazi o sa invat sa skiez pe o partie de incepatori. Sincer imi este putina teama de cazaturi deoarece cand eram mica am avut foarte multe. Mi-am luat echipamentul de ski pe mine si am inceput sa skiez usor, la vale. Simteam ca zbor, o senzatie extraordinara pana cand am pierdut controlul si am cazut direct cu capul in zapada. Toti cei din jur au inceput sa se amuze de cazatura mea. Am simntit o durere groaznica, dar acest fapt nu ma putea opri sa rad. M-am ridicat usor si am plecat sa las echipamentul, dornica sa ajung acasa sa ma odihnesc putin pentru ca am avut o zi plina de peripetii.    Sper ca maine sa nu mai am aceasta intamplare si sa skiez mai bine. Iarna isi ninge amintirile. Fulgii plutesc intr-un dans alb de gheata. Caldura din camera ma adoarme. Ninge dincolo de fereastra. E iarna !

Posted in Idei,sfaturi,resursewith No Comments →

Fragmente/ Expresii /Idei – despre carte

Fragmente/ Expresii /Idei – despre carte

 

Cartea este un prieten de nadejde, care iti vorbeste, iti da sfaturi, te invata lucruri pa care nu le stiai.

Sunt cinci ani de cand paseam pentru prima data pragul scolii. Eram o fetita sfioasa, cu multe spaime in suflet, dar hotarata sa invat carte. Doamna invatatoare ne-a condus pe fiecare in banca si ne-a spus ca urmeaza sa ne dezvaluie o mare comoara: cartea. De atunci , cartile m-au atras pe un taram luminos, intr-o alta lume, pe care o vad doar in mintea mea. Cartile m-au invatat si ma invata foarte multe expresii noi, cum sa ma comport si cum sa vorbesc. Daca simti ca iti sunt prietene , le citesti cu placere si vrei sa stai cat mai mult in prajma lor.

Citirea unei carti valorea mai mult decat un cufar plin cu aur.

 

Compunere despre carte trimisa de Teodora Daria.


 

Prietena mea cartea

 

Cartea nu este doar un obiect şi profesoara noastra, prietena noastra orce considera cei care citesc. Ea este comoara valoroasă care ne ajuta să descoperim lumea şi să aflăm tot ce nu ştim. Ea te face să fi trist, să fi bucuros, să plângi să râzi. Ea ne ajuta să ştim sa ne exprimăm incă din copilarie când invăţam să scriem şi să citim. Cartea face parte din viaţa tuturor şi nimanui nu trebuie să-i lipseasca. Ele sunt scrise de autorii, nişte oameni care sa dau viaţă carţilor prin poveştile lor. Mulţi oamenii au cărţi preferate, anumite, eu nu. Nu pot gasi preferate fiecare carte are povesti minunate încât nu pot alege unele. Fiecare carte te surprinde. Diferite poveşti, altele cu final fericit, altele cu final nefericit. Nu am preferate dar mai mult îmi plac cărţile cu final fericit.-

Posted in Idei,sfaturi,resursewith No Comments →

Fragmente/ Expresii /Idei #5

Fragmente/ Expresii /Idei – despre o viata de om

 compunere-viata

Stateam singura in camera mea, uitandu-ma la floarea din ghiveci, care imprastia un miros imbietor. Ma gandeam de ce exista florile, copacii…     La ora de stiinte ale naturii am invatat ca plantele se hranesc cu dioxidul de carbon si ne dau oxigenul necesar vietii. Mi-am dat seama ca, daca ai grija de mediu, iti poate darui viata.     Sadeste un pom, planteaza flori, nu polua mediul, ai grija de plante, deoarece ele te ajuta sa traiesti. Pune un ghiveci cu flori in camera ta, pentru a-ti aminti de frumusetea naturii. Planteaza un pom, un copac, pentru ca, atunci cand va creste, sa te poti bucura de roadele sale, iar vara, sa te odihnesti la umbra lui. Ingrijeste plantele din jur si aminteste-ti mereu ca:    “O floare, un pom – o viata de om!”

Fragmente/ Expresii /Idei – duminica

Intr-o duminica iesind cu prietenii la o plimbare,cerul s-a intunecat.Unii au decis sa plece acasa,dar totusi au ramas cu noi pina la urma.Norii au plecat,iar noi ne-am indrepat spre padure.Eram cu totii veseli si plini de viata.Mai inspre seara,norii cei posomoriti au esit iarasi.Noi ne-am speriat de aceasta data si am decis sa plecam fiecare pe la casele lor.Unii pina au ajuns acasa,udati din cap pina-n picioare.Asa zi minunata am petrecut eu cu prietenii mei!

 

Fragmente/ Expresii /Idei – vara

La calatorie Buna ziua vara.A sosit si prima zi de calatorie.Cu parintii me ducem la calatorie.Tata a luat palata iar mama maincarea,iareu miam luat niste carti ca sa citesc.Am mars o zi si am ajuns la munti.Mama a pregatit mincare ca sa mincam iar tata a pregatit cortul.A sosit si a doua zi.De diminiata am mincat,si peurma am plecatmai departe.Iar eu citem carti,mama duce mincare iar tata la luat cortul. Si am ajuns la 13:27 in virful muntelui.Si am stat o zi si niam uitat la minunea din tote partile.Si peurma niam dus acasa.

 

Posted in Idei,sfaturi,resursewith No Comments →

Vis devenit realitate

poezie-vis

Lumina soarelui se reflecta in viata mea
Si totul canta si danseaza daaaa.
Totul este colorat si minunat si minunat
Nimic nu e intuneca doar luminat doar luminat
Pasarelele canta daaa,
In copaci verzi si infloriti asaaa
Iar floricelele sunt coloratee
Ca-ntrun vis devenit realitatee
Fluturasii zboara in lumina soarelui
Iar copiii alearga pe campia Ursului
Deci totul este minunat si colorat si luminat

 

Poezie trimisa de Maria Petcu.

Posted in Poeziiwith No Comments →

Miroase a toamna

miroase-toamna-compunere

O zi comună şi plictisitoare, numai bună pentru a hoinări cu mintea prin trecut şi prezent. Stau în faţa ferestrei şi privesc pe fereastră la pomii rămaşi golaşi şi neajutoraţi. Ştiindu-i astă primăvară verzi, nu pot să nu mă întreb de ce nu-şi pot păstra culoarea frunzei şi tinereţea pură. În loc de răspuns, urechile-mi percep un foşnet de frunze uscate. Gândul completează restul răspunsului: e legea firii. Unii se nasc, trăiesc şi gustă din bucuriile vieţii, iar alţii în loc de bucurie au doar speranţă. Aceştia din urmă îşi fac bagajele şi se îndreaptă spre noi orizonturi, ascunse de ochii lumii.

O rază ruşinoasă de soare, răsărită de după nori, mă aduce cu mintea în prezent. Îmi mângâie faţa blândă şi imediat simt admiraţie faţă de creaţia naturii. Un zâmbet discret îmi încolţeşte în colţul gurii, iar ochii sorb cu plăcere apariţia soarelui. Îmi aduce aminte de dimineţile de vară. Mi-e dor de păsărelele vesele, de rândunicile ce zi de zi ciripeau la geam să le deschid şi să le presar grăunţe pe pervaz.

Încântarea durează puţin, căci soarele obosit de arşiţa verii, se ascunde după un deal pe când măreaţa lună apare, ca de obicei, mândră şi graţioasă. Lăsarea serii aduce cu sine şi un vânt rece. Acesta suflă cu putere şi răscoleşte toate frunzele. Atmosfera este sumbră, am senzaţia că natura se poartă duşmănos, risipind covorul ruginiu în cele patru zări. Prin geamul deschis vântul îşi face loc în cameră. Miroase a frig. Miroase a toamnă.

Ce bine e să fii acasă, într-un loc cald, plin de iubire și siguranţă.

Compunere despre toamna trimisa de Gabriela.

Posted in Compuneriwith No Comments →

  • You Avatar

Reclame