Draga, mama…

Mama eu mult te iubesc
Tu esti tot ce imi doresc
Tu esti ce am eu mai sfant
Alinarea pe pamant

Mama tu mult sa traiesti
Ca sa poti sa ma m-ai cresti
Multi ani de-acum inainte
Iti promit ca sunt cuminte

Poezie trimisa de Balalau Ciprian Marian.

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

O raza de soare

Inainte de compunere o sa va arat structura acesteia:
1. Introducere(o puteti copia pe a mea)
2.Cuprins:primul alineat despre caracterizarea directa(portretul fizic), al doilea alineat despre caracterizarea indirecta(comportament/potretul moral)
3.Incheierea: puteti spune ceva ce va impresoneaza cel mai mult la mama voastra sau sa faceti o concluzie(o puteti lua pe a mea)
Compunere:
O raza de soare
Din prima clipa de cand am vazut-o , am stiut ca aceea era persoana care va fi langa mine mereu, ca sa ma ocroteascasi sa ma iubesca intotdeanua.
Asemanata cu o raza de soare , mama mea este mai speciala dacat toate mamicile din lume. Ochi ei caprui lucesc in intuneric, ca doua perle albe si sclipitoare,parul ei blond ii scoate in evidenta fata rotunda cu tenul deschis.Buzele nici groase nici subtiri sunt roze ,iar obrajii sunt imbujorati ca de obicei.Corpul ei este frumos si bine construit.
Mamica mea este  o persoana sensibila,ambitioasa si medesto, care ar da totul pentru sanatatea familiei sale.Este optimisa si prin orice greutati trece se ridica mereu si nu cade niciodata.Isi iubeste familia si ne rasplateste pentru faptele bune, la fel cum ne pedepseste cand nu o ascultam eu si fratele meu.O iubesc pentru ceea ce este si nu pentru cum arata.
Mama mea este cea mai dulce raza de soare si o s-o iubesc mereu!
Sfarsit
By DydyDeya!!

Posted in Compuneri, Idei,sfaturi,resursewith 1 Comment →

Poezie ”Mama” de Andrei

Mama este ca o floare,
Nare-n lume asemanare
Te iubeste si te cearta
Te invata si te iarta
Ca e mama adevarata!

Ori si ce ai  vrea sa-i spui
Nu te cearta daca-i spui la timp
Mama te ajuta-n toate
Si pe loc le rezolva pe toate
Ca e mama adevarata!

 

Poezie trimisa de Andrei.

Posted in Poeziiwith 3 Comments →

Vis tulburator

Noapte…
Luna plutea în aer, însoţită de mii de stele, revărsând o lumină mângâietoare peste întreaga fire.
Treceam prin padure. O perdea lăptoasă cobora peste câmpii dându-mi un  sentiment foarte ciudat. Eram în lumea basmelor. Boabe de mărgăritare se jucau printre degete, născându-mi fiori.Glasul copacilor mă chemau undeva…Undeva unde nu am mai fost niciodată.Era un pod împodobit cu lilieci…Florile proaspete îmi luminau cărarea. Scăpărând , crengile copacilor m-au luat . M-au dus…M-au dus într-o lume de vis. O lume care există după munţii falnici, după luna sclipitoare.
Dintr-o dată, eram la capătul podului.Lângă acesta, pe luciul străveziu pluteau nuferii.Veni în zbor o pasăre albă – o lebădă. Încă una… Şi încă o pereche. Se aşezară de o parte şi de alta a podului ; se plimbau într-un cerc. Aveau aripi albe ca zăpada.Penele lor albe luceau în lumina pură a razelor lunii.
Deodată,  se deschise cerul de deasupra mea.Uriaşele păsări vorbeau cu luna.Toate îşi uniră ciocul. Era felul lor de a comunica, poate aşa se iubeau… O lumină strălucitoare şi puternică m-a orbit.
M-am trezit.Era un  vis, un vis pe care nu-l voi uita niciodată: „ Lacul Iubirii ’’.

Compunere trimisa de Sabina Popescu.

Posted in Compuneriwith No Comments →

Delicata iarna

Amurg…
Din vazduhul cenuşiu, curge un zăbranic de omăt peste pământul îngheţat de frigul mânios.Muscelele se odihnesc sub zăpada fină cernută ca făina.
Din căbănuţa mea de stejar, urmăresc lângă văpaiţa mea copii zburdalnici ce fug de acolo-acolo, bulgărindu-se şi împiedicându-se.Altora mai mici le curg mărgele reci de lacrimi, îngheţate de frig, pe faţa roşioară.
Lângă pădurea cercelată cu promoroacă, copiii se grăbesc să de-a viaţă unui om de zăpadă.Zâmbetul pietricelelor  aşezate delicat pe faţa pufoasă a omului de zăpadă, împreună cu cei doi ochi ca de smarald şi nasul îngheţat al omului de zăpadă, îl ajută pe acesta să se bucure de acest anotimp fabulos-iarna.
Pălăria bunicului, ornamentată frumos cu fragi şi frunzuliţe verzi, este aşezată pe capul omului de zăpadă, aşa de bucuros de dragistea cu care este înconjurat . Şi, desigur, nu s-a uitat să i se pună şi crenguţe bucuroase în loc de mâini, şi nici fularul croşetat cu  mare drag de către bunica.
Copiii, bucuroşi de noul lor prieten, i-au făcut omului de zăpadă un minunat cadou. I-au adus nişte  năsturei delicaşi pe care i-au “cusut” pe hăinuţa pufoasă a prietenului lor.
Dar, bucuria fu întreruptă de către vocea blândă a mamei :
“ Copii, veniţi în casă ! “

 

Compunere trimisa de Sabina Popescu.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Visul de Maria

….mereu imi pierdeam gandurile in visuri….cand intr-o zi silita sa ma trezesc la realitatea de “azi”, am constientizat cu o mare dezamagire ca lumea nu este nici pe departe aceea raza de lumina ce-mi starbatea capul,ci doar o umbra care acopera visurile noastre ale tuturor;si cum spun eu mereu “daca,crezi orice se va indeplinii” am decis sa imi urmez instinctele si sa ma lupt pentru a iesi de sub aceasta umbra si sa privesc spre soare.Increderea si dorinta de a privi macar o data co ochii deschisi spre lumina,am reusit sa gasesc curajul pe care eu il tineam ascuns.Si chiar daca ambitia mea era peste limitele oricarui copil….cu cat eu fugeam mai tare sa ies din umbra cu atat ea se largea si mai mult si chiar daca nu am vrut sa cred…optimismul si puterea mea de a mai lupta pentru visurile mele s-a stins…si de cate ori incerc sa ma ridic din nou si sa alerg,ceva ma trage inapoi si-mi aminteste ca nu pot scapa de sub infer si ca oricat as incerca,ochii mei nu vor avea posibilitatea sa desluseasca acea puritate de deasupra….de aceea prefer sa inchid ochii mei micuti si sa ma las purtata de mireasma visului unde chiar pot sa-mi indeplinesc orice dorinta….

Compunere trimisa de Maria.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Poezie Eroii

pentru noi voi ati murit
pentru noi ati suferit
pentru noi voi ati plecat
prea mult v-ati sacrificat
pentru ai vostri copii
pentru ai vostri nepotiii
sa traiasca-n lumea buna
fara ticalosi si hoti
nici azi oamenii din tara
nu se iubesc,se omoara
dar sa stiti ca pentru noi sunteti cei mai mari eroii

Trimisa de Bojan Marian Viorel.

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

Petrecerea de ziua mea

Compunere – Petrecerea de ziua mea
Astăzi e ziua mea. Părinţii m-au pus să aleg între o petrecere la McDonald’s şi o sărbătorire la mine acasă. Anul trecut mi-am sărbătorit ziua la McDonald’s, astfel că am hotărât ca anul acesta să mi-o petrec acasă, împreună cu câţiva prieteni. M-am decis să chem 10 din colegii mei de clasă şi 10 prieteni cu care nu sunt coleg de şcoală. Cu toţii ne înţelegem foarte bine şi sper că ne vom distra la fel bine. I-am invitat pe toţi începând cu ora 16 la mine acasă. Cu toţii vom asculta muzică, vom povesti şi ne vom distra cât ne vor ţine puterile.

Mama mea a pregătit nişte prăjituri delicioase, iar marea surpriză a serii va fi un tort mare cu 12 lumânări, vârsta mea. Am ales deja melodiile pe care vom dansa, câteva lente, căci am invitat şi câteva fete la petrecerea de astăzi. Părinţii mi-au promis că putem să ascultăm muzică şi să dansăm cât dorim, cu o singură condiţie, să nu dăm muzica prea tare să nu-i deranjăm pe vecinii de bloc.

Un alt motiv special pentru care sunt nerăbdător să înceapă petrecerea sunt cadourile pe care le voi primi. Îmi plac cadourile! Îmi place le să deschid! Anul trecut, copiii care au sărbătorit împreună cu mine, mi-au adus cadouri foarte frumoase, am fost deosebit de încântat de ele.

Pentru anul acesta, deja am primit câteva cadouri. Părinţii mi-au cumpărat ultimul model de PSP şi 3 jocuri noi pentru el. Mi-am dorit foarte mult acest playstation portabil, iar acum îl am. Mi-ar plăcea ca ceilalţi copii să-mi aducă câte un CD pentru acest joc, deoarece îmi place foarte mult să mă joc pe playstation. Dar voi fi extrem de bucuros şi cu alte cadouri pe care le voi primi!

Ziua mea de naştere este o adevărată sărbătoare. Mi-ar plăcea să fie ziua mea în fiecare zi!

Trimis de Andreea Constantin

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

La sanius de Theodora

Era o zi frumoasa de iarna.Eu si cu prietenii mei ne-am gandit sa iesim la sanius.
Afara cadeau mii si mii de margaritare din norii albi si pufosi ca pernele care parca erau atasati de cerul albastru ca si cuartul.Pamantul era invelit intr-o plapiumoara de matase brodata cu diamante.Copacii zaharisiti priveau indulgenti copii care se jucau prin curte. Am plecat spre derdelus.O gloata de copii urcau pe dealul din diamante pentru a se da cu sania.Noi am ales un loc unde nu prea erau copii si ne-am jucat acolo.Mai intai am facut un om de zapada cu haine ca de cristal.Acesta era baiat.Avea ochi fermi, de culoarea pietrei lunii.Nasul ii era prelung si portocaliu ca aragonitul.Zambetul ii era bland.Iar obrajii, obrajii ii erau imbujorati de un rosu aprins.Apoi dupa omul de zapada ne-am bulgarit o gramada, facand unui prieten de-al meu si botez.Dupa ceva vreme ne-am mai urcat odata pe derdelus cu saniile.Ma rog, incercam, dar pana la urma…nu ne-am mai dat.Am plecat spre casele noastre abea cand si noi faceam parte din covorul alb al iernii, adica eram plini de zapada.
A fost o zi minunata si sper sa nu fie ultima!

Compunere trimisa de Sirghi Theodora.

Posted in Compuneriwith 6 Comments →

Iarna de Raluca Stefania

Era o zi friguroasa de iarna. Eu si prietenii mei am stat la o cabana timp de o zi si o noapte. A fost foarte distractiv!
Ziua ne-am jucat impreuna cu catelusul lui Petrica,Zuzu, am facut un gratar si am facut un concurs de desenat ceva ce ne-nconjoara.
Se-nserase.Toti intraram la culcare. Nu dupa mult timp m-am trezit. Un frig de nedescris ma cuprindea,caci fereastra era deschisa.Iarna era de vis sub clar de luna.Iesirea mea pe usa i-a atras atentia lui Zuzu,care veni cu mine afara.
Peisajul inmarmurit arata ca un mic Coltisor de Rai rece. Coacii erau invelitiintr-o mantie alba si protectoare,cabana era acoperita cu o mantie stralucitoare ce agata de margini turturi de gheata, iar lui Zuzu ii crescuse ca prin minune o salba de zapada. Se zareau in intuneric doua puncte ca doi ochi de lup. Zuzustatea in fata mea maraind curajos.  Noi ne dadeam in spate, iar jivina se apropia. Iesira sub lumina lunii.Era un iepuras ratacit si infometat. L-am ademenit cu un cub de zahar. Nu realizasem ca Zuzu se indepartara. A venit apoi catre mine tare vijelios si m-a speriat atat de tare incat am tras un tipat ce a trezit intreaga cabana. Toti au iesit degraba sa vada ce se intamplara. Le-am povestit tot, dupa care dimineata incepu cu sfarsitul unei batai zdravane cu zapada de una sau doua ore.
A fost cea mai interesanta excursie la care am participat!

Posted in Compuneriwith 9 Comments →

  • You Avatar