Scoala viitorului04.19.10

Şcoala viitorului

Şcoala mea in viitor
Forma piramidei o va lua,
Iar copiii cu rachete
La şcoală vor pleca!
La ora de sport
Sărind pe saltea
Elevii se vor distra.
Ce minunat e, Nu-i aşa?
Pe touch screen
Ei se vor juca
Şi pacheţelul in curtea
Şcolii şi-l vor mânca.

Poezie trimisa de Luana Iovanesc.

Tags:

Posted in Poeziiwith 5 Comments →

Prima zi de scoala02.24.10

Am plecat voioasa  spre scoala cu ghiozdanul in spate.
In curtea scolii erau multi elevi printre care si colegii mei de clasa . Cu totii asteptau cu nerabdare reinceperea scolii.
Noi am intrat primii.In clasa totul era diferit de cum era inainte.
Pe banci erau aranjate manualele de clasa a IV-a.
Doamna invatatoare ne-a zis ca trebuie  sa avem grija de carti sa le punem coperti apoi sa le etichetam.
Am povestit impreuna cu colegii mei ,unde am fost in aceata vacanta.Unii au fost la munte, la tara la bunici sau au stat acasa.
Cand am iesit in curtea scolii nu mai era nici un elev.
Imi pare bine ca am inceput un nou an scolar!

Compunere trimisa de Ana.

Tags:

Posted in Compuneriwith 132 Comments →

Si vesel, si trist09.21.09

Din colectia compunerilor trimise de Antonia va prezentam “Si vesel , si trist” :

Este iarna. In curand va sosi de la scoala , micutul Andrei , care este acum scolarel in clasa a II-a .Dar iata ca acesta nu se lasa asteptat si chiar acum intra pe usa .Mama sa il asteapta cu mancarica calda si doreste sa afle ce a invatat copilul ei astazi.
Andrei , isi saluta mama , iar dupa aceea pleca grabit in camera lui. Mama sa observa insa ca “ ceva nu este in regula”. Ori baiatul nu se simte bine , ori este suparat pe cineva , fiindca a uitat de obiceiul lui de zi cu zi , de a-si saruta mama cand soseste de la scoala.
Maicuta sa , cu pasi usori merge in camera si il intreaba :
– Nu vii sa mananci ?Am facut mancarea ta preferata.
Micutul , fara a spune ceva , cu bratele deschise si ochii inlacrimati , o prinde pe aceasta de mijloc dorind sa o stranga in brate .Iata ca banuielile s-au adeverit , iar acum urmeaza investigatia :
– Andrei , dar ce ai patit , dragul meu ?
– Mama, mama, te iubesc si nu vreau sa te pierd niciodata ! Te rog ia-ma in brate!
– Bine , puiule ,bine ! Dar spune-mi te doare ceva ? Ai patit ceva ?
– Nu ,eu, nu.Dar stii, mama , ieri Mircea a fost foarte suparat pe mama sa si mi-a spus ca acum parintii lui s-au despartit .Era trist si zicea ca ar fi preferat ca mama lui sa plece departe si el sa ramana cu tatal sau. Acum trei zile insa , mama lui a plecat intr-o calatorie si el a ramas in grija bunicii , dar a visat ca va avea la intoarcere acasa un accident de masina. Ii era teama sa nu o piarda .
– O , dragul meu ,dar este doar un vis!Mircea nu trebuie sa se intristeze , trebuie sa aiba speranta si sa-si pretuiasca parintii mereu orice s-ar intampla.
– Asa este.Numai ca nu pot sa inteleg cum Mircea este acum trist , iar in urma cu doua zile era fericit.
– Intr-adevar , micutul meu , omul oricat de mic ar fi trece prin multe stari sufletesti .Este trist uneori ,atat de trist incat i se pare ca aceasta suparare a lui nu se mai termina si deodata , in ochii lui rasare bucuria care il face sa gandeasca altfel ,il face sa zboare. Esti inca mic si de aceea nu intelegi tot ce se intampla . De multe ori omul e nerabdator , asteptand cu sufletul la gura , dar altadata asteapta cu atata rabdare , incat chiar el se intreaba cum de este atat de linistit.
Eu nu cred ca exista pe acest Pamant , un om care sa nu se enerveze si sa nu se agite macar o data intr-o situatie banala , pe care ar fi putut sa o rezolve mult mai usor, daca era calm.
– Da mama , cred ca ai dreptate . Mai am atatea de invatat .
– Asa este si te rog sa nu uiti ca omul poate fi si vessel si trist si ca intotdeauna dupa tristete vine bucurie , cum dupa ploaie, intotdeauna rasare soarele .Acum vino sa mananci .
– Bine , vin chiar acum ,numai sa ma spal pe maini.

Tags:

Posted in Compuneriwith No Comments →

Compunere – Speranta12.23.08

Adela Corbescu a venit la noi cu o compunere interesantă, “Speranţa”.

Speranţa

   Octombrie. Zi tristă de toamnă, cu ploaie şi vânt ce anunţă apropierea iernii.
   Şcolarii, înfofoliţi şi cu ghioydanele grele, se grăbesc spre şcoală, unde-i aşteaptă sălile de clasă. Frigul toamnei nu le potoleşte neastâmpărul şi gălăgia. Adunaţi în clasă, ei povestesc ultimele năzdrăvănii sau repetă împreună lecţiile.
   Deodată, uşa clasei s-a deschis şi intră doamna învăţătoare. Nu e singură ; grăsuţă, pistruiată şi cu o servietă mai mare decât ea, Maria, noua noastră colegă, îşi ascunde timidă mânuţa în mâna caldă a doamnei învăţătoare.
   Zilele de şcoală trec repede, dar Maria rămâne la fel de tristă şi de tăcută ca în prima zi. Grăsuţă şi peltică , nu se amestecă în gălăgia de pe coridor. Ochii ei privesc visători spre fereastră.
   Un caiet de pe banca Mariei cade cu zgomot şi un desen îmi atrage atenţia. Un vrăjitor, o baghetă fermecată şi o prinţesă numită “Speranţa” .
   Maria primeşte glumele colegilor ei, le adună în suflet şi de acolo se naşte speranţa de a fi frumoasă.
   Mâna ei talentată pune pe hârtie în desene minunate tot cuprinsul sufletului. Ridic ochii şi o văd pe Maria frumoasă. Este frumuseţea talentului şi a cuminţeniei pe care nu am văzut-o până atunci.
   Ne întrecem să îi câştigăm prietenia, pentru că alături de ea suntem ceva mai bogaţi.

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

  • You Avatar