O zi de toamna

De peste munti de peste ape  se vad licariri marunte ale caselor abia zarite.Dunarea inghetata, tacuta sta si priveste cum toamna  intra in puteri si pune stapanire in lume. Copacii isi plang copii rosii pierduti in golul imens . Pasarile , le vedeam plecand spre tarile calde.  Un greiere pudrat  cu bruma rece si groasa isi plange de mila intr-un colt asteptand ca toamna sa se sfarseasca.Animalele disparura in casele  construte su stradanie alaturi de proviziile starnse. Iarba incoltita de frigul aspru obeserva cum copii pleaca spre scoala mult asteptata. Soarele palid rasari printre norii cenusii se ne mai incalzeasca dar nu putea, era prea slabit din cauza frigului. Ziua era pe sfarsite , luna cutremuratoare iesi mandra prin adierea sobar a copacilor goi. Spre zori o ploaie aparu  dar imediat se opri.Mama natura prevestea gerul care urma sa apara de care nimeni nu avuse parte vreodata.Un copac a indraznit sa intrebe:            -de ce?
-pentru ca a venit timpul meu…..

Compunere trimisa de Radulescu Simona.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Cartea – izvor de bucurii

Cartea este un insotitor de drum pe care il poti intreba orice nu stii.El iti raspunde si iti explica pe inteles.Din carti inveti orice.
Cartea este scris de anumiti genii ce ne impresioneaza si ne captiveazacu minunatele lor opere.Cartile se deschid spre tine cu inteles si te fac sa vrei sa le citesti.Cartile povestesc despre taine pe care nu toti le cunosc.
Acum imi amintesc de nazdravaniile lui Nica din ,,Amintirile din copilarie” ale lui Creanga.Din ce citesti te imbogatesti sufleteste si afli informatii noi.
Din toate povestile pe care le-am citit cel mai mult m-a impresionat Fram di povestea ,,Fram ursul polar”.El a trecut prin multe ca sa afle ca lucul lui e langa oameni.
Daca as scrie o carte as scrie despre taine pe care nu toti le cunosc.
Cartea este un prieten adevarat deoarece el te invata orice si oricand.

Compunere trimisa de Ionut Hada.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Pentru suflete

Unele lucruri le facem involuntar,fara a gandi,unele ies cum ne dorim,de altele ne pare rau k le-am facut si a-m face orice sa dam timpul inapoi sa le reparam,unele sunt bune asa cum sunt,suntem multumiti de ele chiar daca nu sunt foarte minunate,de unele suntem extrem de multumiti,uneori ne simtim dezamagiti de noi insine,alteori persoane ne dezamgesc,dar cel mai rau este atunci cand nu esti multumit de tine,atunci cand te simti neimplinit,cand iti dai seama ca ceva ce nu luai in serioas este defapt important,este ceva de ce depinzi simti un gol in stomac,simti ca ceva te apasa si te forteaza sa mergi inainte orice s-ar intampla,deseori ai prietenii aproape,dar atunci cand cei care se dadeau prietenii tai nu sunt langa tine te simti jignit,obosit de toate cele intamplate,satul de toate minciunile care ti sa-u bagat pe gat,satul de persoane in care aveai incredere,de persoane care le credeai altfel si care s-au dovedit a nu fi asa cum ai crezut.

Orice ar fi,mereu trebuie sa privim inainte ignorand momentele rele din trecut,trebuie sa acceptam tot ce ni se da exact asa cum e,sa luptam pt a ne fi bine,sa nu ne lasam doborati de loviturile vietii.

Sunt ganduri pentru oricine citeste!

Compunere trimisa de Ioana.

Posted in Compuneriwith No Comments →

Un nou an de scoala

Este o zi racoroasa de luni.Din ingalbenitul codru sosete toamna cea domoala.Soarele palid vesteste inceperea unui nou an de scoala.Razele lui timide imi soptesc ca voi invata bine si anu acesta.
Am plecat voioasa spre scoala cu ghiozdanul in spate.In curtea scolii erau multi elevi printe care si colegii mei de clasa.Cu totii asteptau cu nerabdare  reinceperea scolii.
Curtea scolii devenea tot mai incantatoare de multimea de elevii si parintii.Preotul ne da binecuvantarea de inceperea cursurilor.Busuiocul imprastie stropii reci de aghiazma pe chipurile bronzate ale scolarilor.
Imi pare bine ca am incepun un nou an de scoala.

Compunere trimisa de Socea Paula.

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

Prima ploaie in desert

Intr-o zi luminoasa de vara ,semetul soare arunca cu sulite de foc spre pamant si  cerul albastru parca pictat de cel mai mare si stiut pictor de pe acest pamant era atat de senin  si niciun nor nu se zarea.in desert dupa bine cum stiti era o caldura de abia priveai cu ochii deschisi.cactusii verzi abia mai rezistau si ei de cald ce era cu toate ca acestia aveau un trai convenabil.nisipul te incingea la picioare de fierbinte ce era.iar de pasarile calatoare ce a mai zicem si bietelor de ele le era atat de cald.dumnezeu a tot facatorul pe aceasta lume prive inspre ei si parca citindu-le tristetea si amaraciunea din suflet si desigur si fata facu dintr-o miscare cu mana sa ploua in desert.toate animalele plantele si pasarile au inceput sa se mire dar in acelasi timp erau fericite si bucuroase stiind ca dumnezeu le-a indeplinit aceasta dorinta unica  au stiut ca cineva de acolo de sus le pazeste si le vegheaza cineva !

Compunere trimisa de Alexandra .

Posted in Compuneriwith No Comments →

Iarna de Roberta

Iarna este anotimpul rece si albastru.El are o domnisoara pe numele ,,Printesa Iernii“.De cand s-a nascut, in fiecare an apare la sfarsitul anului cu Mos Niolae,prietenul copiilor si Mos Craciunull cel de-al doilea prieten al copiilor.
ea traieste o poveste frumoasa dar friguroasa in palatul ei de cristal.tot timpul poarta cu ea lantisorul daruit de mama ei la moartea sa,papucii de cristal,pantalonii albi ca si spuma laptelui iar ultima dar nu cea din urma haina de puful de zapada.In fiecare an o poti vedea cu alta pereche de papuci,alta pereche de pantaloni dar cu aceasi haina.
Ea poarta acea haina in fiecare an pt. ca ii aduce noroc si in anul de gheatza lumea ,,moare“ in racoare si doar ea este vie impreuna cu Dumnezeu.Decand parintii ei sau dus in lumea norilor,a ramas cu Dumnezeu singurul om pe care il cunoaste impreuna cu surorile ei adika Doamna primavara care este prima fata,Domnisoara vara care este cea dea doua fata,Domnita toamna crae este cam rece pt ca atunci cand sa nascut parintii ei erau pe moarte si ultima fata Fetita Iarna.
Asa sau format anotimpurile,iar din ziua in care  Iarna a aflat ca surorile ei vor imbatrani sa mai inveselit putin deoarece a stiut ca ea va fi in centru atentie.

Compunere trimisa de Rusu Roberta.

Posted in Compuneriwith 12 Comments →

Ratacirea in padure

Este o zi insorita de primavara.Eu ,nasii mei si baiatul lor pe nume Cantemir,am plecat intr-o sambata la un praznic, la niste persoane din bornis.Cat timp vorbeau nasii mei cu gazda noi ne-am hotarat sa mergem putin in padurea care era situata la vreo 20 de m.distanta de casa gazdei.Am facut noi vreo 10m in padure iar eu eram speriata si i-am spus lui Cantemir sa ne intoarcem.El nu a fost de acord si a mers mai departe .Binenteles ca eu m-am dus dupa el si am insistat sa ne intoarcem.A fost de acord dar era o problema:nu stiam pe unde sa ne intoarcem.In padure era liniste de moarte.Eram speriati;daca nu o sa mai iesim de acolo?(era o padure imensa).Cantemir i-mi spunea ca el cunoaste padurea si stie pe unde sa iesim…(a stiut asa cum sunt eu regina Angliei).Deci din cate ati inteles ne-am afundat mai mult in padure.Dupa vreo jumatate de ora am vazut acea lumina de dincolo de padure.Noi gandeam ca in sfarsit o sa ajungem inapoi ca si cum nu s-a intamplat nimic, dar ne insela
m; necazurile abia acum incepeau;am iesit unde nu trebuia… Ne-am hotarat sa inconjuram padurea,desi asta nu era usor, dupa cum am spus era o padure imensa.Urcam dealuri …alergam…erau 30 de grade…eram sleiti de putere…si cu toate astea ne adunam puterile si alergam in continuare.Nu era de loc usor. Dar un lucru care si acum stau pe ganduri ce era…?! este acela ca in timp ce alergam am Intalnit un noroi moale.Noua ,nepasandu-ne am alergat in continuare dar cand eram la mijloc am constatat ca nu e un noroi oarecare ci unul care ne trage in jos…Am fugit speriati desi Cantemir era norocos pt. ca avea addidassi  pe cand eu niste sandale neinchise la spate.Mi-a ramas un papuc in urma iar Cantemir care era in urma mea mi l-a adus. In trei ore am ajuns dar toata lumea ne certa chiar si gazda care ne-a propus asta.Dar ce nu stiam noi cand am intrat in padure era ca acolo erau porci mistreti ,vulpi si cine stie… la cat era de mare padurea poate chiar lupi…Nasii nostri
ne-au povestit ca ei chemasera si politia cu tot cu cainii lupi desi noi am venit la timp,inainte sa plece politia.                                                        A fost o experienta care presupun ca atat eu cat si Cantemir,nu o vom uita nici odata!                                                                          Diana

Posted in Compuneriwith 9 Comments →

Scoala sau inchisoarea

Era toamnă. Soarele strălucea pe cer clocotind mările si răurile cu puterea sa uimitoare, iar eu, in loc să mă duc să înot,trebuia să merg la închisoarea cărți, deacum până la vară.
Încarcerați cu muncă grea șase ore, iar restul ținuți  acasă ca să nu mâncăm banii statului cu cazare și mâncare, prinși în cătușele învățarii eram torturați pînă târziu în camera de tortură a temelor.
Ziua începea devreme, cu patruzeci de biciuri-pagini luate la matematică în pedeapsă ca să pricepem că nu-i bine să furăm secunde prețioase de distracție. Alți încercau să evadeze, dar erau prinși  a doua zi și băgați în etajul nouă unde toți se numeau elevi periculoși,  și aveau media de purtare scăzută cu un punct. Cei care ajungeau la patru, erau executați pe loc cu moartea. Alții, ca să le fie viața mai ușoară și să mănânce mai bine, mituiau sergenți și pe cei de gardă.
Eu raspundeam peste toți din carcera in care stateam, numită și carcera VI-C(clasa poate fi înlocuită cu clasa ta), iar când cineva nu corespundea cu legile închisorii, și încerca să evadeze, eu eram luat și bătut că nu i-am putut opri.
În ziua aceea, toți au încercat să scape când au auzit că vine sergent Popescu Ion(numele poate fii înlocuit cu profesorul/profesoara ta), de frică să nu-i mai bată la cap cu puteri. Atunci, pe mine m-au luat și m-au bătut mai rău ca niciodată, iar sentința era executerea cu moartea. Doar trei secunde am simțit durerea … apoi nimic!

Compunere trimisa de Denis.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Fetita orfana

In cimitir

Era o zi frumoasa , perfecta sa mergem la tara. Eu, cu prietena mea, Andreea ne-am decis sa mergem la tara, avand amandoua bunicii in acelasi satuc, am plecat impreuna. Drumul era plictisor.Intr-un final am ajuns la bunici, foarte entuziasmate am inceput sa le povestim ce am mai facut in ultima vreme.In ziua urmatoare trebuia sa mergem sa luam Lumina. Am mers impreuna cu bunicii nostri sa privim apusul de soare si sa alergam pe camp. Era ora zece seara , si noi nu eram acasa. Fiecare s-a dus in casa ei , unde am mai stat cu bunicii,  am glumit si am ras. In sfarsit, a venit si ziua asteptata, aceea de a lua Lumina . Inainte sa plecam la biserica, am fost la cimitir, ducandu-i unchiului meu flori culese de mine .

Cand am intrat in cimitir, era foarte multa lume. M-am  dus la mormantul unchiului meu, i-am pus florile si am plecat acasa. Dar, aveam senzatia ca cineva ma tot urmareste. Era o fetita care ma privea insistent. Nu am luat-o in seama si mi-am vazut de drum. Am iesit afara cu Andreea, si am inceput sa ne plimbam. Fetita aceea disparuse. Era aproape douasprezece noaptea, ne-am imbracat si am plecat la biserica. Iesise tot satul sa ia lumina. Era foarte frumos, sa vezi cum lumea venise sa ia Lumina. Bunicii erau foarte obositi si au plecat acasa. Fiindca cimitirul era langa biserica, m-am dus sa ii duc unchiului meu Lumina. Cand am intrat in cimitir, era acea senzatie care am avut-o cand i-am dus florile unchiului meu.Eram singura in cimitir. Din pacate m-am inselat. Erau pete de sange care duceau la mormantul unchiului meu. Incepuse sa imi frica. Singura in cimitir la ora douasprezece noaptea nu era ceva placut. Cand am ajuns in fata mormantului, e
ra lumanarea aprinsa. Cineva ii adusese unchiului meu Lumina. Florile care i le adusesem eu, erau rupte si langa ele era aceea fetita care ma privea insinstent. Mi-am dat seama , ca aceea fetita vroia ceva de la mine. Am inceput sa fug, dar m-a luat de mana si mi-a zis ca se va razbuna pe familia mea pentru ca unchiul meu murise intr-un accident de masina, ciocnindu-se cu alta masina. In aceea masina, era fetita cu familia ei , care se duceau la o nunta. Fetita a ramas orfana si acest lucru o durea foarte tare. Mi-a dat drumul la mana, si am fugit. Cand m-am uitat in spate, nu mai era si cand m-am intors a aparut in fata mea si tipa. M-am speriat foarte tare. Pana am iesit din cimitir, a durat o gramada. Alergam, alergam si nu mai ieseam din cimitir. Cand m-am dus , vazusem masina parintilor mei. Eram entuziasmata ca au venit si ei la tara. Cand am intrat in curte, casa luase foc si pe prispa scria cu sange ”Acum esti si tu orfana.” Am inceput sa plang de durere, pentru ca
nu am avut nici o vina cu moartea parintilor ei.

De atunci, ma duc in fiecare zi la mormantul familiei mele si plang. Nimeni nu ma poate opri din plans.Andreea a plecat la oras, dar eu am ramas unde a fost ingropata familia mea, ramanand cu durerea in sufletul meu.

Compunere trimisa de Stavar.

Posted in Compuneriwith 8 Comments →

Ultima si cea mai splendida zi de scoala

Astrul diurn nu aparuse inca pe cer cand m-am ridicat din pat fericita. Nu aveam nevoie nimeni sa imi spuna ce zi este astazi…. Am asteptat ziua aceea tot anul scolar. Noua luni ….
Dar atnuci , m-am sculat bucuroasa si mi-am pus pe mine cea mai frumoasa rochie pe care o aveam . Parintii mei nu erau acasa in aceea zi . Scoala incepea in apropierea orei opt , dar eu eram gata deja la sase si jumatate.
M-am invartit prin camere fericita . Eram in extaz !
Zile taiate in calendar , numaratul acestora … Iar acum …
Acum era momentul sa ma bucur din plin ! Aveam sa merg la scoala si sa ma bucur de aceea zi de parca ar fi ultima din viata!
Am pasit incantata de infatisarea mea . Din cand in cand , ma opream in fata unei oglinzii pentru a vedea daca totul era perfect.
Am stat o vreme in fata micului ecran , dar era pentru prima oara cand nu-mi parea rau ca timpul trecea repede .
Stateam la doua strazi de scoala dar am plcat cu jumatate de ora inainte ca ziua sa inceapa.
Nu faceam ore de curs in aceea zi . Premierea avusese loc deja , de aceea nu-mi faceam griji.
Era doar o zi senina in care sa putem dansa, glumi si distra alaturi de doamna invatatoare.
La poarta scolii am intalnit-o pe cea mai buna prietena a mea , Delia Geambasu . Eram prietene din clasa intai si puteam vedea ca si ea era la fel de incantata ca si mine .
Am intrat in clasa unde i-am vazut pe sase dintre colegii nostri .
Timpul trecura iar ceilalti incepura sa apara cu sticle de suc si prajiturele.
Alex , unul dintre prietenii mei , a venit cu un casetofon la care am pus nenumarate Cd-uri. Ne-am distrat impreuna .
La sfarsit , doamna invataoare a primit cu un zambet binevoitor florile noastre si ne-a urat o vacanta placuta.

Compunere trimisa de Neacsu Miruna.

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

  • You Avatar