Clasa a 5-a C

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Compunere trimisa de Candoi Andreea .

Posted in Compuneriwith 13 Comments →

Poezie in engleza – Summer

Come, come, sweet summer
Let’s go to the field outside
To scour the valleys running,
Lands to roam.

Let water come to look like
Flocks to drink,
Of beech to discern
Line of oat.

Rustling forest green
Hearing him to caress me,
Tired and then fall
Down in the shade of a tree.

And let me be the field in flower
Sky blue covers,
Let me sleep in sweet singing
Trees shaken by the wind

Poezie trimisa de Dragos Hutanu.

Posted in Poeziiwith No Comments →

Cuvintele si comunicarea

Cuvintul este sluga mintii.Caci voieste mintea,aceea tilcuieste cuvintul.
La inceput a fost cuvintul.Acum?Acum este tot cuvintul,dar sub o cu alta forma.O forma fara sens,uneori ingema,care te plesneste cu putere peste fata,fara ca tu sa reactionezi in vreun fel.Bineinteles ca,la urma urmelor,o teorie a cuvintului “cuvintul” poate ca nu-si are rostul,mai ales in secolul in care traim,unde tehnologia bate vorba.Dar,ingaduiti-mi sa m opresc putin la importanta gestului de a comunica,de a vorbi,de a dialoga,privind sub latura constientului,initierea unui pruns in limba si literatura tarii sale.Insa cuvintele nu se regasesc doar sub forma de sunete.In primul,rind,acestea sunt un produs al mintii umane.Ele constituie simboluri ale ideilor celor care le folosesc,fiind utilizate pentru intiparirea si stocarea informatiei.Fiecare dintre noi are un “vocabular” propriu,bazat pe experienta,deaoare nu pot fi create cuvinte care sa simbolizeze  un concept cu care nu ne-em confruntat anterior.Comunicarea prin cuvinte poate servi fie unui asa-zis scop “civil”,fi
e unuia “filosofic”.Comunicarea “civila” este cea pe care o intilnim zilnic,pe cind cea “filosofica” este dedicata transmiterii unor notiuni precise si conceperii de informatii care contin adevaruri generale,asupre carora mintea poate medita in cautarea cunoasterii.Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor.Comunicarea directa ntre oameni este realizata prin intermediul cuvintelor sau a gesturilor.Cu ajutorul comunicarii te imbogateste in mai multe feluri:iti largeste vocabularul,iti mareste bagajul de notiuni,iti da posibilitatea ssa intelegi lucruri noi,sa schimbi idei cu alti oameni.Cuvintul este o asociatie  dintre sunet si sens,care ascunde in sine adevarate apere ale sufletului si o desavirsita sinceritate a comunicarii,oglindeste imaginea sufletului,conoteaza vibratiile si sunetele inimii.Cuvintele sunt sunete rostite care inlocuiesc sentimentele,gindurile si experienta.Ele sunt simboluri,semne,embleme si deslusesc poezia inimii.De cind s-a folosit de cuvint,omul
a incercat sa-i determine esenta.L-a considerat un atribut al divinitatii,o cale de a vorbi cu acesta.L-a investit cuputerea de a institui realitatea si de a apartine esentei obiectelor…

Compunere trimisa de Maidan Cristina.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Bucuriile toamnei

Dupa o vara fierbinte cu zile minunate si lungi,toamna se apropie cu hainele ei frumos colorate cu miros de fructe si recolte bogate,dar si cu zile mai scurte si mohorate
Prunii,merii,perii si alti pomi din livada deschid ochii uimiti si se scutura zgribuliti de frigul de afara, intrebandu-se-ntre ei “nu cumva e iarna?”.Un gutui mai marunt dar mai bine imbracat le spuse “ca-i toamna si ca a venit vremea sa arate fiecare ce-a facut toata vara”.Se scuturara,iara infrigurati si crengile lor imbelsugate de rod,umplu cu varf cosul toamnei.Fructele aurii si gustoase, frumos mirositore ajung in camara.Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie si le adulmeca mirosul si aromele placute,admirandule cu placere culorile:mere rosii,galbene si verzi s-au adunat din belsug in camara si stau pe rafturi ca niste globuri de aur si arama,gutui pufose,burtoase si-aromate s-au adunat in camara toamnei asteptandu-si randul la compoturi si dulceata,o gramada de nuci suna-n sacii mari si burdusiti,prunele si-asteapta cu nerabdare randul la cazanele de facut magiun sau tuica,
strugurii ajung in butoaie de lemn care aproape dau pe dinafara si mustul lor e dulce si bun ca mierea.
Soarele este departe si din cand in cand parca ne e dor de o zi calduroasa de vara.Dar cel mai nostalgic se pare,e un greier care dupa cum spune poetul tota vara a cantat si a dansat si nimic n-a adunat.
Toamna se apropie de sfarsit prin vai si pe la rascruci vanturile suna neincetat ducand cu ele frunze moarte si ciulini. o liniste apasatoare, o liniste grea si rece care ne prevesteste venirea iernii.

Compunere trimisa de Cristina.

Posted in Compuneriwith 30 Comments →

O zi de toamna

De peste munti de peste ape  se vad licariri marunte ale caselor abia zarite.Dunarea inghetata, tacuta sta si priveste cum toamna  intra in puteri si pune stapanire in lume. Copacii isi plang copii rosii pierduti in golul imens . Pasarile , le vedeam plecand spre tarile calde.  Un greiere pudrat  cu bruma rece si groasa isi plange de mila intr-un colt asteptand ca toamna sa se sfarseasca.Animalele disparura in casele  construte su stradanie alaturi de proviziile starnse. Iarba incoltita de frigul aspru obeserva cum copii pleaca spre scoala mult asteptata. Soarele palid rasari printre norii cenusii se ne mai incalzeasca dar nu putea, era prea slabit din cauza frigului. Ziua era pe sfarsite , luna cutremuratoare iesi mandra prin adierea sobar a copacilor goi. Spre zori o ploaie aparu  dar imediat se opri.Mama natura prevestea gerul care urma sa apara de care nimeni nu avuse parte vreodata.Un copac a indraznit sa intrebe:            -de ce?
-pentru ca a venit timpul meu…..

Compunere trimisa de Radulescu Simona.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Cartea – izvor de bucurii

Cartea este un insotitor de drum pe care il poti intreba orice nu stii.El iti raspunde si iti explica pe inteles.Din carti inveti orice.
Cartea este scris de anumiti genii ce ne impresioneaza si ne captiveazacu minunatele lor opere.Cartile se deschid spre tine cu inteles si te fac sa vrei sa le citesti.Cartile povestesc despre taine pe care nu toti le cunosc.
Acum imi amintesc de nazdravaniile lui Nica din ,,Amintirile din copilarie” ale lui Creanga.Din ce citesti te imbogatesti sufleteste si afli informatii noi.
Din toate povestile pe care le-am citit cel mai mult m-a impresionat Fram di povestea ,,Fram ursul polar”.El a trecut prin multe ca sa afle ca lucul lui e langa oameni.
Daca as scrie o carte as scrie despre taine pe care nu toti le cunosc.
Cartea este un prieten adevarat deoarece el te invata orice si oricand.

Compunere trimisa de Ionut Hada.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Pentru suflete

Unele lucruri le facem involuntar,fara a gandi,unele ies cum ne dorim,de altele ne pare rau k le-am facut si a-m face orice sa dam timpul inapoi sa le reparam,unele sunt bune asa cum sunt,suntem multumiti de ele chiar daca nu sunt foarte minunate,de unele suntem extrem de multumiti,uneori ne simtim dezamagiti de noi insine,alteori persoane ne dezamgesc,dar cel mai rau este atunci cand nu esti multumit de tine,atunci cand te simti neimplinit,cand iti dai seama ca ceva ce nu luai in serioas este defapt important,este ceva de ce depinzi simti un gol in stomac,simti ca ceva te apasa si te forteaza sa mergi inainte orice s-ar intampla,deseori ai prietenii aproape,dar atunci cand cei care se dadeau prietenii tai nu sunt langa tine te simti jignit,obosit de toate cele intamplate,satul de toate minciunile care ti sa-u bagat pe gat,satul de persoane in care aveai incredere,de persoane care le credeai altfel si care s-au dovedit a nu fi asa cum ai crezut.

Orice ar fi,mereu trebuie sa privim inainte ignorand momentele rele din trecut,trebuie sa acceptam tot ce ni se da exact asa cum e,sa luptam pt a ne fi bine,sa nu ne lasam doborati de loviturile vietii.

Sunt ganduri pentru oricine citeste!

Compunere trimisa de Ioana.

Posted in Compuneriwith No Comments →

Un nou an de scoala

Este o zi racoroasa de luni.Din ingalbenitul codru sosete toamna cea domoala.Soarele palid vesteste inceperea unui nou an de scoala.Razele lui timide imi soptesc ca voi invata bine si anu acesta.
Am plecat voioasa spre scoala cu ghiozdanul in spate.In curtea scolii erau multi elevi printe care si colegii mei de clasa.Cu totii asteptau cu nerabdare  reinceperea scolii.
Curtea scolii devenea tot mai incantatoare de multimea de elevii si parintii.Preotul ne da binecuvantarea de inceperea cursurilor.Busuiocul imprastie stropii reci de aghiazma pe chipurile bronzate ale scolarilor.
Imi pare bine ca am incepun un nou an de scoala.

Compunere trimisa de Socea Paula.

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

Prima ploaie in desert

Intr-o zi luminoasa de vara ,semetul soare arunca cu sulite de foc spre pamant si  cerul albastru parca pictat de cel mai mare si stiut pictor de pe acest pamant era atat de senin  si niciun nor nu se zarea.in desert dupa bine cum stiti era o caldura de abia priveai cu ochii deschisi.cactusii verzi abia mai rezistau si ei de cald ce era cu toate ca acestia aveau un trai convenabil.nisipul te incingea la picioare de fierbinte ce era.iar de pasarile calatoare ce a mai zicem si bietelor de ele le era atat de cald.dumnezeu a tot facatorul pe aceasta lume prive inspre ei si parca citindu-le tristetea si amaraciunea din suflet si desigur si fata facu dintr-o miscare cu mana sa ploua in desert.toate animalele plantele si pasarile au inceput sa se mire dar in acelasi timp erau fericite si bucuroase stiind ca dumnezeu le-a indeplinit aceasta dorinta unica  au stiut ca cineva de acolo de sus le pazeste si le vegheaza cineva !

Compunere trimisa de Alexandra .

Posted in Compuneriwith No Comments →

Iarna de Roberta

Iarna este anotimpul rece si albastru.El are o domnisoara pe numele ,,Printesa Iernii“.De cand s-a nascut, in fiecare an apare la sfarsitul anului cu Mos Niolae,prietenul copiilor si Mos Craciunull cel de-al doilea prieten al copiilor.
ea traieste o poveste frumoasa dar friguroasa in palatul ei de cristal.tot timpul poarta cu ea lantisorul daruit de mama ei la moartea sa,papucii de cristal,pantalonii albi ca si spuma laptelui iar ultima dar nu cea din urma haina de puful de zapada.In fiecare an o poti vedea cu alta pereche de papuci,alta pereche de pantaloni dar cu aceasi haina.
Ea poarta acea haina in fiecare an pt. ca ii aduce noroc si in anul de gheatza lumea ,,moare“ in racoare si doar ea este vie impreuna cu Dumnezeu.Decand parintii ei sau dus in lumea norilor,a ramas cu Dumnezeu singurul om pe care il cunoaste impreuna cu surorile ei adika Doamna primavara care este prima fata,Domnisoara vara care este cea dea doua fata,Domnita toamna crae este cam rece pt ca atunci cand sa nascut parintii ei erau pe moarte si ultima fata Fetita Iarna.
Asa sau format anotimpurile,iar din ziua in care  Iarna a aflat ca surorile ei vor imbatrani sa mai inveselit putin deoarece a stiut ca ea va fi in centru atentie.

Compunere trimisa de Rusu Roberta.

Posted in Compuneriwith 12 Comments →

  • You Avatar