Cum se face un scurt metraj ?

Un filmulet despre cum se face un scurt metraj :

 

Posted in Idei,sfaturi,resursewith 1 Comment →

Intamplari ciudate

Era o zi posomorata de iarna.Ningea si totul era acoperit de plapuma sclipitoare.
Alina,o fetita de 8 ani,iesi la joaca cu ceilalti copii.Se juca ce se juca, pana ce se plictisi.Se duse la marginea drumului sa stea putin.Deodata zari o floare.
-Prieteni,priviti!O floare!exclama ea mirata.
Dar copiii nu vazusera nimic.
-Dar era acolo!
-Imaginatia iti joaca feste,Alina. Gandeste-te mai bine,florile nu cresc iarna.
-Dar…
Statu putin pe ganduri,pana cand zari ,de data asta, un cires plin de roade.
-Prieteni,de data asta nu ma-nsel! Priviti!Un cires plin de roade in curtea vecinului!
Insa copiii vazusera doar batranul cires uscat.
-Alina,cred ca ma-nsel eu.Tie nu-ti joaca feste nimeni,insa tu noua da.
-Nu,eu chiar am vazut si floarea si ciresul!
Insa dialogul nu mai continua pentru ca mama o trezise pe fetita.Trebuia sa mearga la scoala.
Atunci realiza ca totul a fost doar un vis.

Compunere trimisa de Muresan Eliza Sorina, clasa a 4-a, Oravita.

Posted in Compuneriwith 6 Comments →

Cartea- izvor de bucurii

Cartea este un insotitor de drum pe care il poti intreba orice nu stii.El iti raspunde si iti explica pe inteles.Din carti inveti orice.
Cartea este scris de anumiti genii ce ne impresioneaza si ne captiveazacu minunatele lor opere.Cartile se deschid spre tine cu inteles si te fac sa vrei sa le citesti.Cartile povestesc despre taine pe care nu toti le cunosc.
Acum imi amintesc de nazdravaniile lui Nica din ,,Amintirile din copilarie” ale lui Creanga.Din ce citesti te imbogatesti sufleteste si afli informatii noi.
Din toate povestile pe care le-am citit cel mai mult m-a impresionat Fram di povestea ,,Fram ursul polar”.El a trecut prin multe ca sa afle ca lucul lui e langa oameni.
Daca as scrie o carte as scrie despre taine pe care nu toti le cunosc.
Cartea este un prieten adevarat deoarece el te invata orice si oricand.

Compunere trimisa de Ionut.

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

Bunica de Florin

Niciodata nu mi-am imaginat ca bunica fusese la randul ei copil.Crezusem mereu ca asa se nascuse batrana cu parul alb,cu obrazul crestat de timp si sortul acela vechi in care mereu gaseam cate ceva.
INTR-O zi ,curios din fire am intrebat-o pe bunica;
Bunico tu ai fost copil vreodata?
Aceasta m-a privit duios si s-a asezat pe prispa casei.Apoi a inceput sa-mi spuna cate sunt si nu mai sunt din copilaria ei
Ascultam fascinat traind si eu odata cu povestirea bunici acele intamplari.Parca ma si vedeam alergand odata cu ea prin livada de meri,parca simteam gustul dulceag al strugurilor proaspat culesi,sau bataia vantului in par atunci cand mergea cu carul cu boi.
Ma jucam cu bunica in gand de parca timpul se oprise in loc pentru amandoi.
-Hei copile,trezeste-te| Am deschis ochii iar bunica m-a intrebat;
Ti-a placut sa te joci cu mine?
O priveam mirat nestiind daca totul fusese vis sau realitate.

Compunere trimisa de Mitroi Florin Alin, clasa a 3-a.

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

Tara povestilor

Intr-o zi de vara eu ma plimbam singura prin padure gandinduma cum e sa zbori.Dupa un minut doua a aparut un iepuras foarte ciudat,imbracat foarte elegant si fugea iute-iute spunand asa”am intarziat,am intarziat”,iar eu il urmaream sa vad unde se duce.
Iepurasul disparuse fara nicio o urama iar eu  vazusem o ascunzatoare  dupa un tufis,era o groapa foarte andanca si ingusta.Din greseala am alunecat si am cazut jos,acolo era o incapere foarte mare si larga si mai erau sute de mii de usi .
Am incercat  sa deschid usile dar toate erau incuiate inafara de geamul urias.
Afara erau mii si mii de copacei foarte micuti si floricele zambitoare care vorbeau cu mine.
Merg eu ce merg pana ma intalnesc cu iepurasul acela.
Lam intrebat foarte tare unde se grabeste asa dar el nici ca ma observat si iar disparuse.
Pana sa aflu si eu de ce acel iepuars se grabea asa repede chiar atunci mama ma trezise sa-mi spuna ca trebuie sa plec la scoala.
Eu i-am spus mamei ca am visat ceva foarte frumos dar in acelasi timp si ciudat.

Compunere trimisa de Narcisa.

Posted in Compuneriwith 17 Comments →

A fost odata Terra

Anul 2111.
NASA a descoperit o nouă planetă. Vrea să trimită un astronaut pentru a vedea daca există forme de viaţă.
–                   Vrem să te duci acolo si să aflii totul despre planeta aceea, domnule Neil, Neil Legstrong. S-a-nţeles?
–                   Da, domnule.
–                   Vei zbura cu ultima rachetă construita, VL2111.
–                   VL?
–                   Viteza luminii. Da, tehnologia a evoluat mult. Călătoria va dura 2 săaptamâni. Vă aşteptăm cu veşti noi. Deoarece circulaţi aşa de repede nu putem lua legătura. Veţi fi primul om care mege cu viteza luminii.
–                   Serios? Aş fi incântat.
Şi aşa după o săptămână, racheta porni. După 5 zile de zbor uitându-se prin telescopul navei văzu ceva nemaipomenit… o gaură albă. O studie cu atenţie şi îsî dădu seama că era de fapt o gaură neagră sub altă formă.
–                    După calculele mele în aproximativ 100 de ani gaura va înghiti Pământul, îşi zise alarmat Neil. Deci cam în anul 2211. Mă voi intoare pe Pământ să anunţ oamenii.
Ajuns pe Pământ, nu fu întâmpinat de nimeni. În casa părintească nu mai locuia nimeni. La serviciu nu a recunoscut pe nimeni. Nu avea nici adăpost, nici familie, nici bani.
Plimbându-se singuratic pe străzi văzu un chioşc de ziare. Intră să vadă dacă este vreo veste despre călătoria lui. Citi câteva cuvinte:
„2211, 31 decembrie
MAŞINI ZBURATOARE
reducere 30%”
–                    2211? Îmi cer scuze, îi spuse vanzătorului, ce data e azi?
–                    31 decembrie 2211.
–                    …
Neil suferi un şoc. Câteva secunde nu se mişcă. Oare putea să călătorească prin timp şi spaţiu? Dar, simţi că este de datoria lui să salveze oamenii.
–                    Oameni buni, va rog să mă ascultaţi. Planeta va fi înghiţita de o gaură alba.
Câteva secunde se făcu linişte. Apoi, izbugniră hohote de râs.
–                    Dar trebuie să mă credeţi.
–                    Eşti nebun, omule!
31 decembrie, anul 2211.
Terra nu mai exista.
Motto: Un pas mare pentru mine, zero pentru omenire!

Compunere trimisa de Munteanu Ioana.

Posted in Compuneriwith No Comments →

O furtuna pe mare

Era o zi linistita. Vantul adia usor, creind mici valuri pe marea cea albastra.
Dar dintr-o data, a iesit la iveala o plapuma
mare si deasa de nori gri si intunecati care a acoperit
cerul. Vantul furios a inceput sa bata tare, formand
valuri mari si inspumate. In panza de nori, se vedea ici-colo
cate o fulgerare alba, urmata de un sunet puternic si gros.
A inceput sa picure. Stropii de ploaie deveneau din ce in ce mai mari,
tulburand apa marii, care devenise tot mai intunecata. Fulgerele si tunetele
erau din ce in ce mai dese si mai puternice. Vantul nemilos batea din ce
in ce mai tare. Valurile erau din ce in ce mai mari si mai ingrozitoare.
Balaurii mari si gri au acoperit orice petec de cer prin care se mai zarea
din cand in cand, cate o raza de soare. Corabiile de pe mare erau rasturnate
de valurile imense si de presiunea vantului puternic. Totul era cuprins in aceea furtuna.
Dupa o vreme, o lumina stralucitoare a despartit norii plumburii si i-a risipit.
Razele aurii ale soarelui au iesit din nou la iveala, stralucind peste marea tulburata.
Totul s-a linistit si a revenit la starea de odihna si pace de dinaintea furtunuii.

Compunere trimisa de Sharon.

Posted in Compuneriwith 72 Comments →

Peisaj de basm – iarna

Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc in vazduh si se astern intr-un covor din ce in ce mai pufos. Zapada scanteietoare impodobeste copacii cu ghirlande si par ca niste figurine de zahar.

Desi iarna este cumplita si viscolul framanta lumea, derdelusul este plin de copii veseli cu obrajii aprinsi. Casele pitite sub caciuli mari si albe sunt inconjurate de un camp de cristal.

Este un peisaj mirific:covorul moale si pufos de zapada domina pamantul care pare mort.Singurele urme de viata le reprezinta copii zglobii,fumul care se ridica deasupra caselor si instalatiilor ce impodobesc strazile, vitrinele si copacii. Acestea simbolizeaza sarbatorile de iarna care aduc bucuria si iubirea in sufletele noastre.

Iarna este ca o zana alba ce soseste pe meleagurile noastre in sania ei de argint trasa de reni. Ca o adevarata razboinica ea pune stapanire pe pamant. Cerul este posomorat si trist,iar soarele, prizonier in spatele draperiilor de nori grei si amenintatori. Iarna aseaza peste intinderi o dantela alba stralucitoare, tesuta marunt cu miliarde de carlige si ace.

Acest peisaj de iarna, pare desprins dintr-un basm, se intalneste tot mai rar si de aceea este ceva nepretuit, ceva ce fiecare dintre noi ar trebui sa experimenteze macar o data in viata.

Compunere trimisa de Madalina.

Posted in Compuneriwith 51 Comments →

E iarna !

E iarna!

A venit si pe la noi iarna cu multa zapada.Ninge atat de frumos…incat nu poti sa te abtii sa nu iesi afara si sa te jogi prin omatul cel rece si pufos.

Cerul e ca lesia si e frig.Norii plumburii si grei cern zapada alba ca spuma laptelui cu nemiluita, repede si cu fulgi mari.Totul e amortit sub oceanul de ninsoare. Craiasa Zapezilor, pe cine vede ca-i calca plapuma cea pufoasa, ii face umeri albi si grei ne interesand-o cine e. Soarele rotund si palid, se arata cu frica printre nori cei reci.Vantul suiera prin crengile cercelate ale copacilor, cu senzatia ca intradevar a venit iarna cea bogata in sarbatori.Casele impodobite cu zapada cristalina dorm linistite sub acoperisurile incarcate cu omat, si aranjate cu ghirlandele de cristaluri.

Se vad nasurile copiilor printre florile de gheata prinse pe geamurile aburite si reci.

De sarbatori, in ce casa intri vezi brazii ornati cu tot felul de ghirlande si globulete care mai de care mai colorate si mai aranjate cu diferite modeluri.

Copii bucurosi au iesit afara tragandu-se cu saniile usoare, printre troienele calatoare adunate ca margelele la un colier.Unii copii cei mai mici, se bucura si ei de iarna cu lacrimi cazand pe jos de pe sanii.

Magazinele sunt aglomerate de oamenii care se pregatesc pentru sarbotorile de iarna, in special de Craciun.

Furnica fiind harnica, si-a cules hrana pentru iarna, iar acum poate gusta bunele roade ale toamnei, pe cand greierul isi aduce aminte de baladele cantate si rasetele pronuntate pe timpul toamnei cand furnica muncea pentru a avea pe timpul iernii ce manca.

Asteptam cu nerabdare Craciunul.

Compunere trimisa de Madutza.

Posted in Compuneriwith 21 Comments →

Magia iernii

Magia iernii Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-auacoperit cu o panza alba.Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animalede zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare.Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pecalesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada auprins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, careincepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.
Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantiede argint.Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.Soarele palid se prevede printre norii cenuşii.Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâiezăpada pufoasă.Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie şi următoarele sărbători: Moş Neculai,Moş Crăciun – naşterea pruncului Sfânt şi trecerea la noul an.Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.A venit iarna.Acest anotimp este preferat de noi,toti copii pentru ca putem face tot felul denazdravanii in zapada.Toata natura este amortita,copacii sunt acoperiti de frumoasa mantiealba a iernii iar casele par sa aiba niste cercei de gheata.Intr-o zi,eu si sora mea ne-am ganditsa plecam la derdelus.Ne-am intrebat parintii,si ecestia,vazand ca este o zi numai buna demers ne-au dat voie.Ne-am inbracat bine si,ne-am gandit sa mai luam pe cineva cu noi.Cu o ziin urma,n-eam jucat cu o prietena si,i-am promis ca o vom lua si pe ea cu noi la derdelus.Asaca ne-am luat sania si am plecat la prietena noastra Mada.Ajunse la ea,aceasta a fost tarefericita sa ne vada si ne mai stand pe ganduri si-a luat sania si ne-a multumit de nenumarateori ca am chemat-o si pe ea.Am mers ceva vremepana la derdelus,unde ne-am facut multiprieteni.N-eam dat cu sania,dupa care am facut echipe de fete si baieti,si ne-am batut cuzapada.A urmat un frumos concurs cine face cel mai frumos om de zapada.

Compunere trimisa de Madalina.

Posted in Compuneriwith 20 Comments →

  • You Avatar