Pagina de jurnal

Posted in Compuneri on Jun 06, 2010

Stateam intr-o seara de iunie in camera mea si eram foarte plictisita.Nestiind ce sa fac si nefiind deloc obosita mi-a venit ideea sa imi fac un jurnal al meu si sa incep sa scriu pe el toate momentele fericite chiar si triste din viata mea.
Am luat cateva hartii,o coperta si am inceput sa le cos.Coperta am colorat-o in culori calde,iar in scurt timp jurnalul meu a fost gata.
M-am apucat sa scriu pe el la lumina lampii despre excursia pe care am facut-o impreuna cu scoala,despre locurile pe care le-am vizitat,despre scurta plimbare cu vaporul pe Dunare,despre familia si colegii mei.El imi asculta toate povestile si peripetiile pe care le traisem pana sa ii dau viata.
Din seara aceea,Jurnalul mi-a devenit foarte bun prieten pentru ca in cele mai importante si emotionante clipe pe care eu le traiam,el imi era aproape si ma intelegea,lasandu-ma sa imi las pe paginile lui orice durere sau bucurie pe care viata mi-o rezerva.
Acum desi sunt putin mai mare,iau Jurnalul si rasfoiesc fiecare pagina pe care imi lasasem odata cele mai frumoase amintiri…

Anunturi



Compunere trimisa de  Pana Adelina.

Tags:

Trackback URI | Comments RSS

9 Responses to “ Pagina de jurnal ”

  1. #1 DeDeilIubestePeRoby Says:

    foarte frumos ! imi plake :)) o sa iau un 10 cu inspiratia de aici 😉 doar ca .. nu mi-a venit inca ideee pt compunerea mea de vreo..pagina :)) multumesc oricum

  2. #2 andreea Says:

    foarte frumoasa imi place la nebunie!

  3. #3 sorina Says:

    foarte frumoasa compunerea sper sa le placa la tot cei din clasa de la mine 🙂

  4. #4 Andreea Says:

    E minunata! ^-^ doar ca daca eu o voi prezenta ca tema profei ea îsi va da seama ca e de pe net! -°-

  5. #5 Adelina Says:

    Multumesc chiar ma regasec in compunerea ta

  6. #6 trif gherlinde Says:

    este o zi frumoasa de vara ,eu impreuna cu prieteni mei am iesit la joaca ne-am jucat cu mingea totul era minunat pana cand o ploaie torentiala a apaeut din senin ne-am ascuns intr-o pestera de la marginea satului . acolo erau legati doi caini mari si rai au inceput sa latre puternic asa am fucit prin ploaie vreo 4 klometri ,fiindca ceata era foarte deasa ne-am ratacit aproape nu ne-am mai vazut unul pe altul , dupas cateva minute ceata s-a mai ridicat atunci am observat ca eram chiar in fata casei mele a fost o intamplare destul de amuzanta dae si rusinoasa. acum sper sa nu ma criticat prea tare fiindca am doar 11 ani .

  7. #7 Anonymous Says:

    bravo foarte frumos iti multumesc

  8. #8 Anonymous Says:

    bravo

  9. #9 - Says:

    Fain

Lasa un comentariu


  • You Avatar

Reclame