Compuneri

Este luna decembrie. Plouă cu picături mari de apă. Aşteptam nerăbdătoare să ningă.
A început să ningă. Mama m-a strigat ca să privim împreună pe fereastră dansul fulgilor de nea. Fulgii mari i sclipitori alunecă din cerul înalt. Ei plutesc şi zboară ca nişte    fulgi gingaşi şi sclipitori.
Deja mă gândeam la copiii care zburau pe coasta săniuşului, cum făceau oameni de zăpadă şi se bulgăreau.
Voiam să merg să alerg prin mii de fulgi catifelaţi. Entuziasmată am luat coşul din hol şi-am plecat să strâng steluţe de gheaţă. Alergam cu mâinile întinse. S-a umplut şi coşul. Am lăsat coşul în hol şi-am fugit repede la mama.
– Mamă vino să vezi coÅŸul plin cu fulgi sclipitori!
Mama veni repede să vadă coşul, dar când am ajuns steluţele au devenit doar apă.
Toţi copii au ieşit la joacă bucuroşi că a nins.
Acum satul era învăluit de un alb imaculat.
Aşa este la început de iarnă!

Compunere trimisa de Andreea.