Compuneri

Un mic plapand ghiocel,
Era pe pamant,mititel,
Si privirea mi-o atrase,
Culoarea ochiului mi-o luase.

Ma uitam emotionata,
Cum o mica floare necolorata,
Se uita cu-atata puritate,
In ochii mei plini de dreptate.

Era o pata alba,
Intr-un abis imperfect,
Era o continua salba,
Care in imaginatie avea efect.

Ma uitam neinteles,
La un ghiocel de mine ales,
Cu lacrimi interioare mari,
Caci greu pe suflet ti-e sa le cari.

Plapanda planta a doua zi,
Notiunea nu ma exista de ,,a fi’’
Intre a trai si a exista,
Mica planta se zbatea.

Cu moartea ei mi-am dat eu seama,
Sa o inviu eu nu mai pot,
Si atunci am plecat eu geana,
Si o lacrima in ea eu port.

Poezie trimisa de Popovici Alexandra.