Search Results

Compunere – Familia primavara

Posted in Compuneri on Mar 25, 2009 with 11 Comments →

Primavara

Bunicul il cunostea de mult pe acest domn impunator si stia ca avea sa vina din nou cu idei noi si nou pentru noi toti.Imi povestea bunicul ca acest domn are patru fice care pentru dragostea lui nemarginita ele au devenit nemuritoare.Acestea erau una mai frumoasa si mai deosebita decat cealalta.toata lumea le iubeste si asteapta nerabdatoare sosirea lor Dar eu o iubesc pe cea mai mica dintre ele.De cum am cunoscut-o am stiut ca e ea.M-au fermecat conturul ochilor ei verzi caci iarba a prins si ea culoare si parfumul ei imbietor caci florile au inflorit si ele iar vocea ei era murmurul izvoarelor.Toti oaspetii ei m-au incantat caci erau imbinarea intre frumos proaspat si incantator.Micuta randunica ce ma saluta facand reverente in zborul sau rotat neostenita albinuta sturzul auriu ce se inalta in albastrul infinit al cerului si micutul gingasul ghiocel ce-si scutura clopotelul anuntand venirea ei. Ati ghicit ea este frumoasa mae prietena Primavara iar tatal ei este Anul.De ce nu este intotdeauna primavara?Respir si respir din nou aerul caldut si parfumat si stiu ca a sosit mult iubita mea primavara.Oh da a sosit primavara sa ne incante si sa ne veseleasca cu minunile sale.

Tudor Viorel, Slobozia, Clasa a III-a

Tags:

O raza de soare

Posted in Compuneri, Idei,sfaturi,resurse on Mar 10, 2014 with No Comments →

Inainte de compunere o sa va arat structura acesteia:
1. Introducere(o puteti copia pe a mea)
2.Cuprins:primul alineat despre caracterizarea directa(portretul fizic), al doilea alineat despre caracterizarea indirecta(comportament/potretul moral)
3.Incheierea: puteti spune ceva ce va impresoneaza cel mai mult la mama voastra sau sa faceti o concluzie(o puteti lua pe a mea)
Compunere:
O raza de soare
Din prima clipa de cand am vazut-o , am stiut ca aceea era persoana care va fi langa mine mereu, ca sa ma ocroteascasi sa ma iubesca intotdeanua.
Asemanata cu o raza de soare , mama mea este mai speciala dacat toate mamicile din lume. Ochi ei caprui lucesc in intuneric, ca doua perle albe si sclipitoare,parul ei blond ii scoate in evidenta fata rotunda cu tenul deschis.Buzele nici groase nici subtiri sunt roze ,iar obrajii sunt imbujorati ca de obicei.Corpul ei este frumos si bine construit.
Mamica mea este  o persoana sensibila,ambitioasa si medesto, care ar da totul pentru sanatatea familiei sale.Este optimisa si prin orice greutati trece se ridica mereu si nu cade niciodata.Isi iubeste familia si ne rasplateste pentru faptele bune, la fel cum ne pedepseste cand nu o ascultam eu si fratele meu.O iubesc pentru ceea ce este si nu pentru cum arata.
Mama mea este cea mai dulce raza de soare si o s-o iubesc mereu!
Sfarsit
By DydyDeya!!

Vacanta de iarna- de Iulia

Posted in Compuneri on Dec 11, 2013 with 20 Comments →

Este prima zi din vacanţa de iarnă . Fulgii strălucitori de zăpadă acoperă totul în jur cu frumuseţea lor îngheţată . Totul arată ca-n poveşti . Beculeţe strălucitoare ard pe acoperişurile caselor şi decoraţiuni de Crăciun , care mai de care mai originale şi mai frumoase , le împodobesc geamurile stropite cu argint . Pe ici , pe colo , se mai zăresc chipuri de copii care privesc cu un licăr de încântare în ochi feeria ce se dezlănţuie dincolo de gemuleţul camerei lor . Alţii , se joacă afară în zăpada adâncă . Nu le pasă de frigul care începe să le înroşească tot mai tare obrajii , de foamea care începe să-şi spună cuvântul încet încet , de nimic . Sunt învăluiţi doar de frumuseţea acelei zile superbe de vacanţă .
Eu , personal , consider că aceasta este diferenţa dintre vacanţă şi timp liber din cursul şcolii . Această bucurie feerică ce încolţeşte în sufletele noastre odată cu încheierea cursurilor , când nu mai trebuie să ne trezim devreme , să ne culcăm devreme , să ne îngrijorăm aproape tot timpul pentru teste şi mai ales pentru teze . Acel sentiment de libertate , unic în toată copilăria , pe care îl simţim cu toţii când e vacanţă .
În vacanţa de iarnă , însă , se mai adaugă un sentiment minunat pe lângă toate celelalte : bucuria sărbătorilor . Sentimentul magic care ne cuprinde în Ajunul Crăciunului , când găsim cadourile sub brad sau când mergem cu zâmbetul larg pe buze la colindat , aşteptând cu mânuţele întinse fiecare bomboană , nucă , cozonac sau bănuţ , care parcă au cel mai mult farmec în acele momente şi de care nici un copil nu se lipseşte de sărbători .  Apoi vine Crăciunul , ziua în care îţi petreci timpul cu familia , o zi foarte specială care-i uneşte pe toţi cei dragi în jurul focului .
Orice copil din lume se bucură de clipele minunate şi speciale pe care i le oferă mult aşteptata vacanţă.

Compunere trimisa de Iulia.

Poveste de iarna

Posted in Compuneri on Dec 28, 2011 with 21 Comments →

Este Ajunul Craciunului. Totul in jur este acoperit cu o patura alba,imaculata si pufoasa de zapada.Bradul este impodobit,iar darurile sunt impachetate.Il astept cu nerabdare pe Mos Crciun. Mama pregateste tot felul de gustari minunate,iar eu privesc la geamul inghetat sa vad stralucitorii fulgi de nea. pe strazi,colindele rasuna,iar totul in jur arata ca-n povesti.Eu,impreuna cu familia mea, stam langa brad, mancand gustari si povestind. La noi acasa , tatal meu ma ajuta la impodobitul bradului,mama pregateste masa, matusa si unchiul se ocupa de cumparaturi,iar bunicii mei se ocupa cu decorarea casei.Craciunul este acea sarbatoare , atunci cand esti aproape de cei dragi.La noi in familie nu numai ca primim ci si daruim cadouri…. Pentru mine, Craciunul este o sarbatoare in familie ,iar impodobirea bradului si cadourile, fac pate din farmecul ei.Un lucru mai frumos decat,POVESTE DE CRACIUN,, in familia mea nu exista. Asa este CRACIUNUL la mine acasa si asa va fi mereu…!!!…

Compunere trimisa de Adelina Elena.

Vrajitoarea Jamba

Posted in Compuneri on Dec 28, 2011 with 1 Comment →

Vrajitoarea Jamba

A fost odata o fata pe nume Clara.Ea traia impreuna cu familia ei.
Intr-o zi cand se plimba prin gradina cu ciresi,Clara se impiedica de o piatra si se lovi de un cires.In pom se deschise o usa.Clara era foarte curioasa sa vada ce este inauntru,asa ca merse pe acea usa.Cum intra,usa de inchise,iar fata ramase inauntru.Pentru ca usa nu se mai deschidea,ea a fost nevoita sa-si continue drumul prin cires.
Tunelul era lung si intunecat,paianjeni si gongi umblau pe acolo.A tot umblat pana a ajuns la o alta usa.Si acea usa era inchisa.Clara s-a gandit putin ce sa faca,si si-a scos agrafa din par si a puso in locul cheii.A reusit sa deschida usa.
Dupa ce a deschis usa,in fata ei s-a aratat un taram magic.La ea vine o catelusa care era prin preajma.
-Ascunde-te,ascunde-te,repede in iarba!zise catelusa
-Ceeeee,vorbesti?
-Nu avem timp de explicatii,ascunde-te!
-Bine!
Clara a vazut pe cer un vulture mare.El sa tot plimbat pe acolo dupa care a plecat.
-Deci care-I treaba?intreba Clara
-Aici exista o vrajitoare rea.
-WOW,priveste la castelul ala…
-Ooooo,san u mergi acolo!
-De ce?
-Acolo locuieste vrajitoarea Jamba.
-Aia cine mai e?
-O vrajitoare malefica,rar cand e sa fie mai buna.
-Asculta,sti cum pot sa ies de aici?
-Da….cred….ammmm…imi pare rau,nu-mi mai amintesc.
-Ahhhh..
-De data asta se pare ca numai Jamba stie.
-Vrajitoarea,dar parca ziceai ca-I rea.
-Nu ai de ales.
Si Clara porni in cautarea Jambei.Castelul era departe,iar seara se lasa peste lumea cires.Clara a avut un vis:
-Clara……Clara……
Clara se trezi inspaimantata.
Fata isi continua drumul catre castel.Ajunsa la castel,primul lucru pe care a pus mana a fost globul de cristal al Jambei.Globul fiind vrajit,a aruncat peste Clara un blestem.Blestemul era de a se intoaarce Cara in lumea cires,pana va deveni ea urmatoarea vrajitoare dupa jamba.
Dintr-un colt al camerei,dintr-un fum purpuriu,apare Jamba.
-Clara……ai venit….
-Ma ajuti te rog sa ajung acasa?
-Hmmmmmhmmmmhmmm!
-Te rogggg!!!
-Bine!
Si Jamba ii arunca matura ei,si ii spuse sa se urce pe ea.Clara a ascultat-o si imediat a fost acasa.Dar blestemul,isi facea efect.Clara tot lai des a mers in lumea cires,pana a ajuns ea vrajitoare peste acel taram.

Compunere trimisa de Pirnevan Casandra .

Animalul ranit

Posted in Compuneri on Dec 04, 2011 with 5 Comments →

A sosit iarna in caleasca ei de cel mai scump argint,trasa de fluturasi,alb imbracata cu o rochie de cea mai fina catifea,pe cap poarta o cununita batuta cu pietre pretioase in forma de stelute de zapada.Copacii parca sunt pudrati cu zahar si lacu-i de oglinda.
Zapada s-a asternut ca o mantie alba.Norii au inceput sa cearna stelute de zapada.Fluturasii de argint zboara pe arile nevazute ale vantului si se joaca prinelea .Iarna a pictat flori de gheata.Casele si-au pus caciula de blana alba.
Eu impreuna cu familia mea am plecat la munte,in excursie,Dupa multe ore de drum am ajuns la locatia dorita.Imediat am despachetat bagajele si am fugit la joaca.Ne-am urcat pe sanie si am urcat coasta.Eu impreuna cu fratele meu ne-am urcat pe sanie si am inceput sa ne dam pe ea.
Dupa acea ne-am urcat putin mai sus de coasta.Langa un brad era un pui de ursoaica inghetat.M-am dus repede si l-am chemat pe padurar.L-am scos pe pui de acolo si l-am adus casa la padurar.El l-a ingrijit,l-a hranit si i-a oferit dragostea bine meritata.
Ce frumos a fost din partea padurarului de ai oferii ajutorul puiutului!

Clasa a IV-a. Izabela .

Fetita orfana

Posted in Compuneri on Sep 20, 2011 with 8 Comments →

In cimitir

Era o zi frumoasa , perfecta sa mergem la tara. Eu, cu prietena mea, Andreea ne-am decis sa mergem la tara, avand amandoua bunicii in acelasi satuc, am plecat impreuna. Drumul era plictisor.Intr-un final am ajuns la bunici, foarte entuziasmate am inceput sa le povestim ce am mai facut in ultima vreme.In ziua urmatoare trebuia sa mergem sa luam Lumina. Am mers impreuna cu bunicii nostri sa privim apusul de soare si sa alergam pe camp. Era ora zece seara , si noi nu eram acasa. Fiecare s-a dus in casa ei , unde am mai stat cu bunicii,  am glumit si am ras. In sfarsit, a venit si ziua asteptata, aceea de a lua Lumina . Inainte sa plecam la biserica, am fost la cimitir, ducandu-i unchiului meu flori culese de mine .

Cand am intrat in cimitir, era foarte multa lume. M-am  dus la mormantul unchiului meu, i-am pus florile si am plecat acasa. Dar, aveam senzatia ca cineva ma tot urmareste. Era o fetita care ma privea insistent. Nu am luat-o in seama si mi-am vazut de drum. Am iesit afara cu Andreea, si am inceput sa ne plimbam. Fetita aceea disparuse. Era aproape douasprezece noaptea, ne-am imbracat si am plecat la biserica. Iesise tot satul sa ia lumina. Era foarte frumos, sa vezi cum lumea venise sa ia Lumina. Bunicii erau foarte obositi si au plecat acasa. Fiindca cimitirul era langa biserica, m-am dus sa ii duc unchiului meu Lumina. Cand am intrat in cimitir, era acea senzatie care am avut-o cand i-am dus florile unchiului meu.Eram singura in cimitir. Din pacate m-am inselat. Erau pete de sange care duceau la mormantul unchiului meu. Incepuse sa imi frica. Singura in cimitir la ora douasprezece noaptea nu era ceva placut. Cand am ajuns in fata mormantului, e
ra lumanarea aprinsa. Cineva ii adusese unchiului meu Lumina. Florile care i le adusesem eu, erau rupte si langa ele era aceea fetita care ma privea insinstent. Mi-am dat seama , ca aceea fetita vroia ceva de la mine. Am inceput sa fug, dar m-a luat de mana si mi-a zis ca se va razbuna pe familia mea pentru ca unchiul meu murise intr-un accident de masina, ciocnindu-se cu alta masina. In aceea masina, era fetita cu familia ei , care se duceau la o nunta. Fetita a ramas orfana si acest lucru o durea foarte tare. Mi-a dat drumul la mana, si am fugit. Cand m-am uitat in spate, nu mai era si cand m-am intors a aparut in fata mea si tipa. M-am speriat foarte tare. Pana am iesit din cimitir, a durat o gramada. Alergam, alergam si nu mai ieseam din cimitir. Cand m-am dus , vazusem masina parintilor mei. Eram entuziasmata ca au venit si ei la tara. Cand am intrat in curte, casa luase foc si pe prispa scria cu sange ”Acum esti si tu orfana.” Am inceput sa plang de durere, pentru ca
nu am avut nici o vina cu moartea parintilor ei.

De atunci, ma duc in fiecare zi la mormantul familiei mele si plang. Nimeni nu ma poate opri din plans.Andreea a plecat la oras, dar eu am ramas unde a fost ingropata familia mea, ramanand cu durerea in sufletul meu.

Compunere trimisa de Stavar.

Zbor

Posted in Compuneri on Sep 20, 2011 with 3 Comments →

Daca-ai vedea natura prin ochii unei pasari de-abia atunci ti-ai da seama de frumusetea ei.De-acolo de sus lumea este parca mai mica si in acelasi timp atat de mare si nemarginita.
Razele soarelui ne trezesc pe mine si pe semenii mei la o noua viata intr-o alta zi.Fiind mic si neputand zbura,zabovesc fara griji in fata tabloului natural inecat de lumina si rasfatat de ecouri maiestre si miresme ametitoare .
Poporul de pasari se aduna,se rotesc in inaltimi si cad apoi injunghiind marea rece si necrutatoare,iar eu raman cu fratii si surorile mele,asteptand infometati ospatul.O lina adiere de vant ma cuprinde adapostindu-ma langa semenii mei . intr-un sfarsit,un sunet familiar se aude din departare,adultii intorcandu-se cu hrana mult asteptata.
Urmand cursul firesc al lucrurilor si noi intr-o zi vom zbura deasuprea zarii si a marii cautand hrana pentru puii nostri.
Daca-si fi un pescarusi….

Compunere trimisa de Dumitru Ana Maria.

Vacanta de vara

Posted in Compuneri on Sep 20, 2011 with 7 Comments →

A sosit si fica cea  mai stralucitoare a anului. Odata cu sosirea verii,aerul devine arzator, soarele toarna peste lume jar, vazduhul miroase a ierburi si a fruze proaspete, iar copiilor nu le sta in mintre decat un singur cuvant “”vacanta”".
In vacanta de vara am fost la bunici, acolo este locul unde ma simt cel mai bine, ador sa stau sa citesc sau sa desenez la umbra ciresului din livada imbelsugata a bunicii.
Dupa ce am stat ceva timp la bunici, am mers la mare impreuna cu familia, unde abia asteptam sa fac o baie in apa marii, sa ma  bronzez si sa privesc noaptea, dupa malul marii , minunatele stele ce se asemanau cu niste tinte mici de argint.
Restul zilelor de vacanta care mi-au ramas, m-am bucurat de ele alaturi de prieteni.

Compunere trimisa de Lory.

Un apus de soare

Posted in Compuneri on Sep 20, 2011 with 24 Comments →

Impreuna cu familia am hotarat sa mergem la munte pentru trei zile.Suntem in masina.Privesc si admir peisajul-muntii

parca ating cerul. Sar repede sin masina, si merg pe munte. Un aer curat si bataia usoara a vantului te rasfata. soarele  puternic zambeste turistilor si parca te cheama in apa, dar totusi, nu uitam : e munte, unde apa e foarte rece.

copii impreuna cu ai lor parinti merg la telescaune.Un vultur , probabil nervos, zboara deasupra muntilor , parga ametit.Brazii stau drepti, privind soarele puternic.Alerg dupa fluturi dar nu prind nici unul. Nu observ ca razele aurii ale  soarelui dispar incet, incet…

Totul parca se schimba…vantul sufla parca si mai lin,brazii nu mai zambesc. ci isi inchid ochii. pe cer au iesit norisori portocalii, roz…soarele se asucunde dupa muntii inalti ce au devenit monstii ai intunericului.nu se mai aude nici bucuria copiilor, si strigatul parintilor.doi fluturi se oaca inca cat mai e lumina.

Pe cerul colorat trec un stol de pasari..nu pot da seama ce sunt.Vuietul apei se aude atat de puternic incat nu poti dormi.Roua racoreste iarba frageda.Ultimile raze portocalii-roasiatice de abia se mai vad.apusul soarelui a omorat lumina, lumina ce schimba totul.
A disparut…a disparut soarele, dar numai pana dimineta .

Compunere trimisa de Lavinia.

  • You Avatar