Compuneri

Compunere despre teama/frica

Eu sunt unul dintre copiii cei mai timizi de la scoala. Vorbesc deseori in clasa dar cand doamna Vitcu, profesoara mea preferata m-a pus sa vorbesc in fata intregii scoli nu puteam sa refuz. Nu vroiam sa o dezamagesc si am fost de acord, desi reticent.

Parintii mei au fost surprinsi dupa ce au aflat. Stiau ca sunt timid dar au sperat mereu sa-mi inving timiditatea mea treptat.

A trebuit sa-mi rescriu discursul de multe ori pana ce era perfect. Urmatorul pas a fost sa-mi pregatesc discursul. Am repetat in fiecare seara pana sa merg la culcare. Am petrecut multe ore in fata oglinzii din baie. Sora mea cea mare credea ca sunt nebun.

In ziua in care a trebuit sa tin discursul familia mea a venit pentru a ma sustine moral. Cand directorul scolii a strigat numele meu, am mers rapid spre scena, plin de incredere. Eram sigur ca o pot face, dar cand am vazut multimea de oameni m-am blocat. Sute de fluturasi incercau sa-mi paraseasca stomacul. Palmele au inceput sa transpire, mainile sa-mi tremure si inima batea foarte tare, parca ar fi vrut sa iasa din pieptul meu.

Oamenii se uitau la mine de parca mi-ar fi crescut alt cap. Unii au inceput sa murmure si mai multi li s-au alaturat. Fara sa ma gandesc, am fugit de pe scena si m-am dus pe hol. A fost una din cele mai umilitoare zile din viata mea. Eram sigur ca voi fi tachinat de prietenii mei a doua zi dar lor pur si simplu nu le pasa. Urasc frica de vorbit in public!

Compunere despre teama/frica trimisa de Andrei, 12 ani.