Compuneri

Ok, deci voi veni cu mai multe intrebari de acest gen pentru a incerca sa dezvoltam imaginatia.

Ei bine, intrebarea de astazi este urmatoarea: Ce super putere ai dori sa ai? Daca ai putea sa fii un erou cu ce putere te ai alege, sau ce erou ai fi? Cum ai folosi aceasta putere? De ce ai alege aceasta putere?

Ei bine  acestea si altele sunt intrebarile la care va invit sa raspundeti folosind formularul de mai jos.

Multumesc si astept raspunsurile voastre!

Intr-o zi de toamna,s-a intamplat o minune ce mi-a schimbat gandurile mele despre viata.
Era 27 noiembrie.Pentru mine,o zi cam trista.Ma gandeam la Craciun.O sarbatoare atat de frumoasa,care ne face sa fim mai buni,mai intelegatori si mai iubitori.Ma gandeam la cei saraci si osteniti care nu au familie si nu pot trai indeajuns sentimentul bucuriei nasterii lui Iisus.
Dar sa trec la subiect.Nu credeam in puteri supranaturale pana cand, cu o zi inainte,o matusa de a mea mi-a daruit o carticica,,foarte vrajita”.Bineinteles ca nu am crezut si o foloseam ca decoratie a camerei mele.Era o carticica mov,foarte fosforescenta.Asezata pe un raft al mobilei mele,imi atragea mereu atentia si o priveam pana ma plictiseam.Dar,intr-o zi, am inceput sa o rasfoiesc.Pagina numarul 24 era foarte speciala in afara de faptul ca era cea mai sclipitoare pagina din carticica.Am atins-o.Eram uimita in ce taram de basm am intrat.Nu stiam ce fenomen fizic a avut loc si cine sau cum ma va ajuta sa ies de acolo.Dar dupa ce am vazut in ce loc minunat eram,oamenii aveau aripi,natura era tanara si vrajita iar unicorni umblau dintr-un loc in altul.Era fermecat.
La un moment dat m-am intalnit cu cativa oameni.Erau foarte buni si intelegatori.Le-am povestit ce am patit dar, nu erau prea uimiti spunand ca au mai avut vizitatori.Le-am cerut ajutor,ingrijorandu-ma pentru parintii mei.M-au intrebat daca vreau sa raman in taramul fermecat  sau sa plec acolo unde ii am pe cei dragi.Nu am stat pe ganduri si am ales sa plec.
Impreuna cu oamenii am mers intr-un palat.Inauntru era o poarta catre Pamant.M-am indreptat direct spre ea.Mi-am luat ramas bun de la oameni si le-am multumit pentru ajutor.
Calatoria mea spre Pamant a fost foarte fericita pentru mine.Si brusc am cazut in pat.In timp ce radeam,mama a intrat in camera si m-a intrebat ce vroiam sa mananc la cina.M-am bucurat deoarece…nu ma intrebase unde am fost.
Asta a fost povestea.Sper ca v-a placut!

Da, mi-a placut povestea. Multumim Arcana Delia.

Tudor Arghezi,unul dintre cei mai mari poeti din secolul nostru a scris proza si literatura pentru copii si a realizat un univers lyric inedit printr-o diversitate de teme.
Poezia ,,O Furnica’’  face parte din volumul ,,Versul de seara’’ si este un text integral.In operele sale, scriitorul imagineaza un univers, recreeaza o lume. De aceea, literatura nu se confunda niciodata cu realitatea, fiind un produs al fanteziei creatoare a scriitorului.Poezia O furnica face parte din volumul Versuri de seara.
In prima strofa autorul ne arata cu ajutorul cuvintelor “ieri”, “la pranz” momentul in care se desfasoare intamplarea pe care o relateaza.

Observam sentimentul de afectiune al scriitorului fata de mica faptura deoarece acesta foloseste repetitia “mica, mica” prin care ne arata cat de firava si de slaba este vietatea.Acesta ne prezinta cum o furnica se urca pe picioarele lui, folosind hiperbola in momentul in care spune ca furnica i-a confundat picioarele cu niste “craci”. Aceasta figura de stil poate fi si o comparatie: omul precum copacul.

O alta figura pe care creatorul o foloseste este epitetul “uscat”.
In cea de-a doua strofa autorul caracterizeaza furnica prin intermediul epitetelor “harnica” si “maruntica”. Aceste insusiri le poate atribui si cititorul datorita versurilor din strofa, care ne arata grija micutei pentru gaspodarie si pentru iarna grea care o sa vina.
Imaginea folosita de autor pentru a accentua harnicia furnicii este una dinamica “Duse, harnica, la gura”.

In a treia strofa scriitorul foloseste adresarea directa. Acesta personifica gandul care o intreaba mahnit pe furnica, lucru care ne arata inca o data grija si dragostea pe care o poarta micii fapturi.
De asemenea, aceste sentimente le putem observa si datorita adresari cu substantivul “tata”, accentuand starea de afectiune parinteasca pe care autorul o manifesta.Pentru a accentua confuzia furnicii creatorul a folosit imagini dinamice “Un’ te duci”, “nu te-ai lamurit”, “si-ai ratacit”, “te-ai suit”, “sa-ti arat”.

Un eseu trimis de Miruna Ioana. Multumim, este de folos.

Vara iar…Fiica ea mai stralucitoare cu gene firave de mărar,ochi de mărgăritar ÅŸi cercei de cireÅŸe,a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori ÅŸi fluturi multicolori.Cu multă măiestrie ea pluteÅŸte între cer ÅŸi pământ într-un joc copilăresc ,în tăcerea blajină a nopÅ£ii ,spre nemurire…AÅŸa o vedeam eu în anii copilăriei mele,când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuÅ£ei bunicilor,ca pe un joc.Atâtea dimineÅ£i!Atâtea dimineÅ£i copilăreÅŸti!Åži într-o clipă toÅ£i anii din urmă se acoperi de lanul de aur al florilor.
Acum,începe adevărata viaţă a acestui copil,noi drumuri i se deschid,noi oportunităţi i se ivesc.Dar tot aceaşi privire blajină şi angelică parcă îţi spune că”Vreau să fiu copil din nou!”.Oare acest adolescent poate să redevină copil?
ÃŽmi aduc aminte de o fetiţă mică,gingaşă,cu părul cârlionÅ£at ce i se prelingea pe umerii acoperiÅ£i cu bretelele unei rochiÅ£e vaporoase.Alerga fericită toată ziua prin grădina bunicilor ei,dornică de a cunoaÅŸte sub răsfăţul naturii!La amurg,privea  cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niÅŸte spinări de amurg…Era ultimul tablou  pe care l-a văzut când încă era un copil.A venit ziua aceea când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veÅŸnicei copilării. Acel copil care devinea  adolescent sunt eu,ÅŸi acum iată-mă întoarsă la vechea casă a bunicilor.De întâmplările hazlii,poveÅŸtile spuse seara de bunica,ultimul amurg mi-am adus aminte când am păşit în casă,întâmpinată de bunici mei,poate mai  bătrâni cu aceaÅŸi dragoste.
Se apropia momentul magic al asfinţitului astrului diurn în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele.Am rămas singură lângă băncuţa de lemn care se odihneşte la umbra unui nuc falnic,cocoşat de încercările mele de a ajunge în vârf.M-am aşezat ghemuită,cu bărbia sprijinită de genunchi.Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar.Obosită se aşeză be băncuţă.Pe frunză văd cum o mică gărgăriţă pictată cu un roşu intens se odihnea în bătaia lină a vântului.Am luat-o încet cu degetele din culcuş şi am încercat să îi dau un mic avânt,suflând încet pentru a-şi regăsi libertatea.Două aripioare subţiri,translucide       s-au desfăcut în zbor şi iată că gărgăriţa s-a pierdut în zarea trandafirie.
Stăteam şi priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire.Dar acum puteam înţelege adevărata frumuseţe.Ştiu că zborul fluturilor din floare în floare înseamnă graţie,iar simfoniile şi sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire şi armonie.Cunosc mirosul ierburilor,al  frunzelor arse de soare dar şi culorile intense ale roadelor din livadă,în preajma amurgului.Priveam în zare marea verde,agitată de vântul fugar,iar de departe aud basmul vechi al izvorului al cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam  la mingea roşiatică şi la jocurile ei de raze,stând la pieptul bunicii,aceasta mângâindu-mi părul cârlionţat.Priveam grădinile înflorite şi viile care împodobeau livezile prin care alergam nebună şi mă jucam cu bunicul”De-a  v-aţi ascunselea”.De fiecare dată când mă prindea mă săruta cu drag,luându-mă în braţe şi îmi făcea cerc
ei din cireşele cele mai mari şi lucioase.”Ce amintiri!”am exclamat,iar un zâmbet mi se ivi pe faţa îmbujorată.
Deodată,aurora ca un arc se iveÅŸte pe cer iar zbuciumul pământului mă trezeÅŸte din visul meu…O ultimă strigare de lumină,o rază pâlpâietoare de pasiune ÅŸi totul se ascunde în umbra nopÅ£ii!…Astrul zilei se stinge cu durere,sângerând de pe plaja vânătă a cerului.E ireal!Câtă durere,chin,jale!Departe se vedea satul ca într-o ceaţă subÅ£ire,învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunţă venirea nopÅ£ii.Dar aceasta dură neliniÅŸte este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide,ÅŸi ivirea stelelor pe cer ca un zbor luminos de hulubi.Mă întorc într-o parte ÅŸi văd cum florile de câmp,obosite,s-au culcat în căpiÅ£ele de fân parfumat,iar cântecul greierilor  se înalţă către văzduhul înstelat.Se simte o umezeală înăbuÅŸitoare afară,dar din casă vine un miros din copilărie amintit,cel de plăcintă cu mere coapte.
Primul amurg din lumea adolescenÅ£ei,va rămâne  amintit pe paginile unui jurnal,dar zâmbesc pentru că este noapte,ÅŸi totul o va lua de la început….

Inca o compunere deosebita trimisa de Cioata Andreea-Elena. Multumim!

Terpsihora-muza din sufletul meu

Privesc  în trecut şi văd cum o fetiţă mică,încă bebeluş,cu obrajii trandafirii şi păr brunet,inelat,dansa în premergătorul ei pe muzica ce se auzea la radio.Era atât de fericită şi mereu zâmbetul ei cristalin aducea tuturor persoanelor din jurul ei o bucurie neasemuită!O văd din nou peste  câţiva ani…A crescut,dar zâmbetul ei angelic era cel pe care l-am zărit mai de mult pe chipul său.Era la o serbare a clasei şi figura ei concentrată inspira încredere şi voinţă care o caracterizează şi în prezent. Dansul îi impunea acea stare de joc , de liber acces pe tărâmul imaginaţiei, unde totul este posibil prin improvizaţie unde problemele îi apăreau  altfel, unde stereotipurile şi blocajele se pierd în varietatea posibilităţilor.Acea fetiţă eram eu…
ÃŽn dans am găsit o formă de a-mi exprima sentimentele,fiecare miÅŸcare semnificând o stare de suflet.Am crescut într-o familie de balerini ÅŸi am descoperit pe parcursul copilăriei mele tainele dansului.Câteodată dansam în faÅ£a oglinzii din camera mea  ÅŸi mereu Å£ineam reprezentaÅ£ii de dans de sărbători în familie…
Dar dansul este ceva mai mult decât o formă de comunicare.Imaginează-Å£i oameni dansând într-o zi de sărbătoare: o horă duminica în sat, carnavalul de la Rio, un bal într-un salon din Viena, un dans tribal în jurul focului, o petrecere între prieteni la o zi de naÅŸtere. GândeÅŸte-te câteva momente la unul din aceste exemple… Cred că faÅ£a Å£i s-a luminat deja, zâmbeÅŸti poate, dacă te gândeÅŸti mai mult începi să auzi muzica, să vezi miÅŸcările, să simÅ£i atmosfera de bună dispoziÅ£ie – nu-i aÅŸa că te simÅ£i mai bine?… ÅŸi asta dovedeÅŸte că este o adevărată artă.
În această vară,am trăit cea mai fericită experienţă din viaţa mea împreună cu colegii mei,într-o tabără la munte.Tabăra  a avut loc într-un mic complex privat din Râşnov,dedicat turismului,dar şi al taberelor.Cele două activităţi speciale ne-au umplut tot timpul,dar am rămas cu multe amintiri superbe şi de neuitat.În această tabără  am învăţa tainele călăriei şi am putut să îmi pun în valoare mişcările şi cunoştinţele despre dans,deoarece aveam cursuri.Ne-am distrat pe ritmuri de Hip-Hop,ne-am “electrizat” pe  ritmuri de tehno,acompaniaţi de profesoara noastră de dans.Mişcările noi,stilurile spectaculoase  au fost cu siguranţă cele mai importante elemente prin care noi ne puteam exprima liber.Repetiţiile pentru marea seară începură din a doua zi de tabără. Am avut emoţii în  privirea unor mişcări pe care nu le stăpâneam bine şi cu toţii am avut nesincronizări şi momente de slăbiciune când poate a
m uitat coregrafia…dar profesoara  noastră mereu ne motiva şi ne încuraja.După multe ore de repetiţii,oboseala acumulată nu ne-a împiedicat  să ne distăm şi să dăm tot ce putem în Marea Seară.Aveam,desigur fluturi în stomac din cauza emoţiilor,pentru că eu dau startul dansului colegilor din grupa mea…am închis ochii şi mi-am adus aminte că eu fac asta de mic copil şi trebuie să las muzica să mă poarte pe ritmurile ei.Şi aşa a început spectacolul! Dansuri explozive au avut loc pe scenă,iar fiecare a impresionat prin stilul lui:dansul nostru prin ritmul tehno şi coregrafia spectaculoasă,iar dansul celorlalţi prin mişcările şi muzica lor  semnată Michael Jackson. Petrecerea nu se oprise şi  urma concursul Miss&Mister,unde m-am decis să particip,mai ales că erau probe legate de dans şi talent,cât şi amuzament.Până ce fericiţii Miss & Mister a fost aleşi ,noi ne-am distrat dansând(Chiar şi doamna dirigintă ni s-a alăturat).Sear
a s-a terminat după ce am sărbătorit ziua de naştere a unei colege.Următoarea zi toţi am regretat că s-a terminat aşa de repede,dar eram fericiţi pentru că ne-au lăsat pe filele jurnalelor nişte amintiri deosebite .
Această experienţă a fost una  inedită,în care mi-am redescoperit adevărata pasiune pentru dans şi am trăit clipe minunate alături de colectivul clasei 6B.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Cioata Andreea-Elena. Felicitari!

Pe inserarea unei zile de toamna, doi tineri se pierd in linistea codrului.
In amurgul pustiu tinerii isi impartasesc dragostea. Frunzele erau purtate de un vant amarnic. Ciripitul pasarelelor se auzea din departate ca un cor de copilasi ce cantau cantecul vietii. Se auzeau frunzele cum se desprindeau din ramurile copacilor trecand pe langa ele un puternic vant de toamna, facand astfel un covor al iubirii.
Natura parca se intrista pierdandusi astfel si ultimii oaspeti. In tacerea noptii copacii se dezbracau  de vesmantul lor de frunze aurii asteptand cu intristare  iarna, crivatul si gerul.
.Si ziua cea melancolica de toamna se termina cu o ploaie care se napostea pe covorul cu frunze, inundand cu dor de toamna si ultimele crapaturi ale naturii

O compunere foarte frumoasa scrisa de Zaharia Daiana.

Din teiul vechi iesi o tanara craiasa  cu parul blond si ochii albastrii plini de vise.Ea nu era o simpla fata ca alte fete.Tanara avea puteri magice.Inca nu stia ca are puteri magnifice.Dar intr-o zi s-a intamplat sa afle adevarul.Se ducea in padure sa culeaga fructe.Se spunea ca in padure locuieste o vrajitoare rea care avea un baiat foarte bun la suflet cu oamenii.Pe mama lui o dezamagea acest lucru.Vroia ca copilul ei sa fie la fel ca ea.Malefica vrajitoare avea un glob magic in care vedea cine intra intra in padure.Daca prindea pe cineva, imediat il transforma in broasca .
Asa a facut cand a vazuto pe Elizabeta (tanara fata) ,s-a dus cu matura cea zburatoare dupa ea.Cand a ajuns unde era Elizabeta se sperie de vrajitoarea cea urata si incerca sa fuga.Dar nu reusi….vrajitoarea facuse un fel de vraja in care fata nu putea fugi.
Elizabeta striga:
-Ajutor!!!Ajutati-ma!!!
Vrajitoarea incepu sa rada si zise:
-Fetito sa stii ca strigi degeaba .Nimeni nu mai este in padurea asta.
Dar dintr-odata fiul vrajitoarei aparu .Vrajitoarea furioasa il transforma in broasca pe fiu.
Din  ochii Elizabetei iesi o lacrima …Lacrima se varsa jos din pamant ..din pamant iesi un trandafir mare si rozaliu..
Din trandafir iesi niste spiridusi mici si verzi care se duse-ra catre vrajitoare si se lupta cu ea…Pana la urma siridusiio invinsesera pe vrajitoare si ea muri..
Iar fiul ei se transforma la loc in om..Fata repede se duse si le multumi spiridusiilor si desigur la baiat.Apoi MaMa Natura aparu si ii dadu Elizabetei aripi de spiridus si ii explica ca  are puteri magice.Credea ca ea nu are nimic special.Dar avea… Tanara fata se bucura sa auda ce ii spusese Mama Natura.Toti erau fericiti ca aveau o noua spiridusa in lumea lor.Iar peste cativa ani mai tarziu  Baiatul se casatori cu Elizabeta si traira fericiti pana la adanci batraneti.

O alta compunere foarte frumoasa trimisa de Miruna Ioana.

O carte este o gradina,o livada,o magazie,o reuniune,un insotitor la drum,o multitudine de sfatuitori.
Cartea este singurul izvor care dintodeauna iti da informatia completa.Poti sa te intorci la ea ori de cate ori vrei.
Cartea este scrisa de oameni,numiti genii care ne fac foarte curiosi de minunatele lor povesti.
Cartea ne impartaseste despre multimile de informatii ale sale in poezi ,povesti,romane si cultura generala.
Din cartile citite pana acum am invatat lucruri frumoase precum si punele maniere,cum sa ocrotim mediul inconjurator si descoperim tainele scrieri si a matemaicii.
Intodeauna imi amintesc cu drag de nazbatile baiatului Nica din povestea Amintiri din copilarie a lui Creanga.
Daca as scrie o carte as vrea sa descriu oamenilor frumusetile lumi,despre locuri nevazute de uni oameni dar cu o istorie de o valoare nemarginita.
Cartea este un prieten de nadejde deoarece nu ne lasa niciodata la greu.Din ele invatam multe lucruri care ne juta sa devenim oameni mari in viata.Citind iti imogatesti sufletul si limbajul verbal ajungand un intelectul al societati.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Chis Rafael.

Primavara cu alaiul sau se asterne peste cranguri si poieni.
Sub ploaia razelor de soare,invie firele de iarba prinzand colt fraged si nou.Mugurii incep a plesni sub mangaierea soarelui si frunzele copacilor se scalda in albastrul cerului.Livezile s-au imbracat intr-o haina alba de sarbatoare,iar din copacii infloriti se scutura ploi de miresme.
Primavara este o printesa imbracata intr-o rochie colorata ce te-ndeamna la visare.Ea are pe cap o cununa de flori iar in mana un cosulet cu ghiocei.Acesta si-a scos capsorul firav si alb din zapada argintie. Campia este plina de flori gingase ce se bucura si ele de sosirea acestui anotimp.Fluturii zboara din floare in floare culegand nectarul dulce al acestora.
Pasarelele calatoare au revenit in tara noastra fericite.Soarele rosu desteapta cu caldura si lumina lui pamantul.El soarbe roua diminetii de primavara  de pe campul inverzit.Aceasta a trezit toata natura la viata.Totul este mai vesel iar munca harnicelor albine si furnici a inceput deja.
Odata cu sosirea primaverii totul pare un taram minunat!

Compunere trimisa de Felicia.Multumim!

Cateva cuvinte despre cum vede Ramona tara ei:

Tara mea este locul unde frunzele vorbesc despre dragostea acestei patrii
Tara mea e locul in care sunt prietenii mei si parintii.Este locul in care traiesc si ma bucur in fiecare zi.
Tara mea e locul in care soarele staluceste romaneste in fiecare zi mai frumos.
Tara mea e locul in care imi place sa traiesc liber.
De aceea iubesc acesta patrie plina de respect,plina de flori,fluturi,animale.