Compuneri

Am primit doua cereri in care voi doriti sa aflati cum scrieti o compunere cu titlul “Peisaj nocturn”.

Pai, in primul rand, daca este vorba despre un peisaj, trebuie sa ne gandim la un fel de pastel. Este noapte, clar ca va predomina intunericul, culorile inchise si incertul, in intuneric nu stim prea multe despre ce este in jurul nostru si ne ajuta mai mult simtul auzului decat vazul.

Asadar, in introducere putem incepe cu descriere locului unde ne aflam : “Ma aflam singur in casa , citeam o carte cand deodata, am auzit un zgomot interesant asa ca am decis sa ies afara.” Este clar ca ne aflam afara, in curtea noastra. Urmeaza sa descriem ce vedem in jurul nostru si ce sentimente predomina:

“Era intuneric, nu vedeam mai nimic. Vantul adia usor si puteam sa aud cum frunzele vorbesc cu luna. Sute de stele straluceau reverential in jurul magnificei luni. Am mers spre locul in care credeam eu ca am auzit sunetul. Pana sa ajung acolo fiecare pas insemna adrenalina pentru mine. Intunericul si linistea de afara ma faceau sa ma tem….”

Trebuie sa incercati sa descrieti ce si cum vedeti afara pe intuneric. Asta inseamna un peisaj, copaci, stele, luna, iarba, sunetele , mirosul si tot ce va trece voua prin cap, puneti toate in cuprinsul compunerii.

Iar in incheiere putem fie finaliza povestea, sa spunem ce a provocat acel sunet din introducere “Era doar un pisoi care a dat peste sticlele ce le tineam afara pentru reciclare. M-a speriat putin dar totusi a fost o intamplare amuzanta, a fost momentul in care mi-am facut un nou prieten.” fie puteti incheia ca si cum totul a fost un vis, dar descriind putin si peisajul inconjurator: “Luna lumina din ce in ce mai puternic asupra-mi. Cu cat ma apropiam cu atat credeam ca este mai frig, cu atat auzeam mai multe soapte. Desi era intuneric , aveam o senzatie de confort si nu stiam de ce. Am ajuns in dreptul perdelei si vroiam sa vad ce este dupa dar… dar m-am trezit, totul a fost doar un vis“.

Sper ca v-a fost de folos. Am scris acest articol in graba. In cazul in care aveti intrebari astept comentariile voastre.

De cand ma trezesc pana cand pun geana peste geana din nou ma gandesc la un singur lucru:ce s-ar intampla daca doua drepte paralele candva, undeva se intalnesc?Raspunsul meu este atunci cand ele se intalnesc vor deveni doua drepte concurente.Dar daca ar exista o lume, alta decat a noastra total diferita?O lume  diferita complet decat a noastra, o lume paralela cu a noastra.
Daca cele doua lumi paralele s-ar intalni,oare ce s-ar intampla?S-ar crea o lume comuna celor doua lumi paralele sau cele doua lumi paralele s-ar distruge ne ramanand niciun semn cum ca ele ar fi existat vreodata?

Poate nu chiar o compunere in adevaratul sens al cuvantului dar o buna meditatie trimisa de Maria.

Crengi îmbrăcate într-un palton de nea,cîmp de cristal,iaz de oglinda.Frumuseţea acelei nopţi magice nu putea fi exprimata în cuvinte. Vad acea noapte ca prin vis.Flacăra lumînărilor strălucea în inimile noastre.Afară era un ger grozav.Stateam lîngă o sobă mare de fier ,care avea deasupra un capac lucios de aramă.Înăuntru ardea focul şi era aşa de cald.În odaia de alături era o masă mare acoperita c-o faţă albă, pe care sclipeau porţelanuri subţiri stătea în mijlocul mesei o gîscă friptă umplută cu prune si cu mere ce raspandea un miros placut în odaie.Pomul de crăcin era nespus de frumos.Mii de lumînărele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce împodobesc ferestrele prăvăliilor, îmi zîmbeau.Frumuseţea Crăciunului este de neperceput.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc.

Cititul | Bucuria lecturii | Cartea, prietena mea – doar câteva din titlurile căutate de voi

Am primit foarte multe cereri de compuneri ce tin de lectura, citit , aceste domenii. De exemplu Ana Maria ar dori sa vada o compunere cu subiectul ”Bucuria lecturii” , Alexandra dorea o compunere cu titlul ”Cartea, prietena mea”.

Ok, deci, poate totuși v-ați prins voi că nu mai sunt la generală, nu?  Trebuie să înțelegeți că personal, nu scriu compuneri complete la cererea voastră, ci vin cu idei,sfaturi, sugestii, resurse care să vă ajute pe voi. Dacă aș scrie complet o compunere voi ați fi tentați să o copiați cuvânt cu cuvânt. Poate voi scrie din când în când câte o compunere completă, dar doar pentru că îmi place.

Acum am să vă ofer un sfat: știu, profii, învățătoarea , părinții, toți spun că e bine să citiți, fiecare vine cu sfaturi, fiecare vine cu sugestii, dar nimic nu se prinde de voi, nu-i așa ? E mai ușor să stai pe mess cu prieteni, să joci CS, Barbie online sau de fapt, orice altceva tinde să pară mai interesant decât cititul. Sincer să fiu, și eu citesc mult mai puțin decât citeam odată, poate așa sunt vremurile. Totuși țin minte că atunci când eram copil, când nu jucam decât Mario pe televizor și mai mult fotbal, seara, dimineața, înainte de masă citeam. Și îmi placea foarte mult, și încă îmi place.

Totuși, care e sfatul meu, ce vă rog eu să încercați : citește asta, citește cealaltă, nimic forțat nu ne place, e natura umană. Rugați pe mama, tata , bunica, pisica să vă dea bani sau să meargă cu voi la o librărie și să vă alegeți VOI cartea pe care să o citiți. Ați început să aveți hobby-uri, aveți diferite aptitudini, sunt sigur că puteți să alegeți o carte care v-ar plăcea. Dacă e aleasă de voi, o veți citi cu mai multă poftă. Nimic nu se compară cu titlul acela atractiv , paginile proaspete, care sunt răsfoite pentru prima dată, și finalul, victoria voastră asupra ultimei pagini.

Hey, aș organiza și un concurs dacă aș ști că sunteți interesați să citiți o carte aleasă de voi. Cei care sunteți interesați de așa ceva lăsați un comentariu cu faptul că vreți concurs și dacă sunteți destui voi organiza (nu uitați să completați și mailul pentru a vă putea contacta ulterior , el nu va fi publicat pe site).

Nu È™tiu, sper că aÈ›i înÈ›eles ce vreau să zic. ÃŽncercaÈ›i acest mic experiment È™i nu veÈ›i regreta. Sper să descoperiÈ›i cititul ca fiind interesant. Dacă descoperiÈ›i acest lucru atunci sigur veÈ›i scrie mai uÈ™or È™i compunerile, totuÈ™i nu uitaÈ›i să ne mai vizitaÈ›i È™i atunci 🙂 .

Mulți dintre voi ați făcut ceva cereri de compuneri, sfaturi și poate nu am reușit să îndeplinesc cererile , îmi pare rău și îmi cer scuze dar nu stau destul de bine cu timpul. Voi încerca să vin cu cât mai multe sfaturi și idei. În același timp țin să le mulțumesc tuturor care mi-au trimis compuneri , sunt toate foarte frumoase, scrieți cât mai mult pentru că așa vă perfecționați.

Vă doresc mult spor la școală și vă mai aștept aici!

Sunt o fetita de 11 ani careia ii place sa se joace mult in natura. Intr-o dupa-amiaza de vara calduroasa, m-am oprit sa-mi trag sufletul putin sub coroana umbroasa a unui tei. Sulitele intepatoare ale astrului ceresc razbateau cu greu printre crengile acestuia.
Deodata imi pare ca aud soapte.O voce groasa , ragusita razbate dintr-o scorbura aflata pe tulpina teiului.Speriata, dar mai ales curioasa imi lipesc urechea de copac.
Si minune!Acesta vorbea cu mine!
-De mult nu am mai avut cu cine povesti! imi zice el!
Cu mine vorbesti ? intreb sfioasa.
-Sigur ,fetita mea!Esti asa de mica si de gingasa!Imi amintesti de mine cum eram la tinerete!
Primavara, florile cu parfum pretios imi incarcau ramurile, vara, frunzele dese ca o perdea ofereau racoare calatorului ostenit, toamna eram popas bine meritat pentru stoluri de randunele.
Cat mai stateam cu ele la sfat!Imi aduceau povesti din tarile cele indepartate, cu printese cu pielea ca de ciocolata si cu printi calare pe armasaricu ochi focosi si ageri, negri ca abanosul.
Iar iarna…iarna cea alba, maiestuoasa, imi  ningea bratele si mi le imbraca Intr-o mantie diafana, de dantela sclipitoare.
Ascultam fascinata povestea batranului copac! Cate anotimpuri au trecut peste el si tot falnic imi parea!
-Dar de ce vorbesti la trecut, prietene? inca multi ani vor vedea ochii tai!
Pana astazi nici un om nu mi-a ascultat povestea!zise el cu blandete.Si … credeam ca am murit! Dar, daca imi promiti ca ma vei mai vizita, iti garantez ca vei cunoaste istorii minunate adunate de mine de la surorile pasari,,fratele vant sau zanele- anotimp.
Incantata, i-am fagaduit ca ma voi intoarce.Se legase o tainica prietenie intre mine si ciudatul meu tovaras.
Oare ma va crede cineva?

O compunere foarte frumoasa trimisa de Alisia maria Opinica .

Oare cum a aparut cuvantul ? Va-ti pus aceasta intrebare ? Cuvantul a aparut asa : Erau odata niste litere vorbitoare  , ele mereu se certau , si niciodata nu reuseau sa formeze ceva , sau sa se impace.Toata ziua ele se certau , zicandu-si una celeilalte ca ea este mai folositoare .
Intr-o zi , cartea , le spuse :
– Nu va mai certati , gata ! Uitati-va la voi ! Ar trebui sa fie pace intre voi nu ura. Cu toate sunteti folositoare la ceva.Eu am atatea pagini goale.Voi ar trebui sa formati cuvinte , nu sa va irositi timpul pe nimicuri.
Si in momentul acela , literele  si-au dat seama ca fara ele lumea nu ar avea sens, si sa-u luat cu totii de mana , si in jurul lor s-a format o aura magica , si s-au format cuvintele.
Din ziua aceea literele au inteles ca toate sunt folositoare , si au ajutat oameneii.

Iarna a pornit prin munţi şi văi şi a îmbrăcat brazii şi pinii cu cojoace grele de zăpadă.Crăiasa iarnă poartă o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii iar în cap poartă o cunună de steluţe argintii.Casele şi-au pus căciuli de blană albă.Copacii sunt ca nişte fantazme.Iarna a pictat  flori de gheaţă pe geamuri. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-au acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada . Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe calesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc!

E iarnă. Totul este o întindere tăcută şi albă. Casele  sunt îmbrăcate cu steluţe argintii.
Astăzi, în Ajunul Crăciunului, Luana, Teodora, Ionuţ şi mama lor împodobesc  bradul. De-abia aşteaptă  sosirea Moşului. Mama a spus:
– Copii, haideÅ£i să ne îmbrăcăm pentru a pleca cu colinda!
S-au îmbrăcat şi au mers prin tot satul, cu „ steaua” , pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. Un fulg alunecă uşor pe obrazul Luanei.
– Mamă, a spus ea, începe să ningă!
– Da, Luana, aÅŸa este!
Teodora, fiind mai micuţă şi nevăzând niciodată o ninsoare,  spuse:
– Mami, cum se numeÅŸte aceasta?
– Ce, draga mea?
– Chestia aceasta albă.
– Zăpadă!
După ce Teodora s-a lămurit, au pornit-o mai departe.
Se făcuse seară. Mama le citea copiilor o poveste de iarnă înainte de culcare.
După ce toată lumea a adormit, Moş Crăciun s-a urcat in sanie şi a zburat pe la
fiecare casă. El a lăsat in urma sa jucării, dulciuri si multe altele copiilor cuminţi,
iar celor răi câte un sac de cărbuni.
Dimineaţa, când s-au trezit, copiii au fost foarte încântaţi.
– Mamă, uite ce mi-a adus moÅŸul! Un trenuleÅ£! se auzi IonuÅ£.
– Mami, mie mi-a adus o răţuÅŸcă! spuse Teodora.
– Mamă, pentru mine a lasat o păpuşă! zise Luana.
– Da, dragii mamei,toate sunt frumoase!
Si aşa a continuat an de an, fiecare Crăciun în familia lor.

Copii, luaţi aminte! Dacă vreţi să vină Moşul şi la voi, să fiţi cuminţi! Dacă nu, vă va aduce un sac de cărbuni.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Luana Iovanescu.

O mica compunere intitulata toamna, trimisa de Buzoiu Bianca Nicoleta.

Este toamna.Frunzele stralucesc ca niste monezi.Oameni  strang recolte si sunt pregati de iarna. Animalele fac ultimile pregatiri pentru toamna.Pasarile sunt pregatite de zbor.Toamna rasfoieste cu repeziciune filele ceaslovului naturii.Se vad pe cer , cad fulgi de nea si iarna se apropie!

Am visat odata primavara.
Era intr-o seara de iarna.Stateam in casa la caldura,impreuna cu parintii mei.Inainte sa adorm ma gandeam ca primavara e tanara si frumoasa in fiecare an.Am adormit si am visat ca o pasare nu stiu din ce soi ma plimba in spinarea ei.Zburam deasupra unui taram de basm.Ma miram si eram foarte entuziasmata deoarece parea ca in vremea aceea era  anotimpul primavara.Pluteam deasupra muntilor si ce sa vezi un tablou de vis!Dupa un kilometru zaream un iaz umbrit de salcami iar
langa,niste petale de lalele tinere ce patinau pe un lac fermecator.Randunelele din jur scoteau sunete minunate ca sunetele unui maiestru al muzicii,iar ciocarliile cantau cu glasul lor dulce triluri dumnezeiesti.Razele calde ale soarelui cadeau incet-incet pe pamant,printre crengile copaciilor.
In vazduh se plimba mirosul imbatator al teiului si al crinilor.Ce poate fi mai frumos de atat?
Deodata am auzit un glas.Glasul mamei…M-am trezit si i-am povestit mamei ce vis minunat am avut.Si-a dat seama cat de mult as fi vrut sa fie cat mai repede primavara.
Un vis frumos nu se poate uita niciodata!

Inca o compunere foarte frumoasa trimisa de Arcana Delia !