Compuneri

Zana invesmantata in alb a venit pe crivat calare.Norii fumurii au pus stapanire pe bolta cereasca si varsa flori albe de omat.Lacrimile inghetate ale iernii se prind in vartejuri.Ea presara din cununa ei de gheata fulgi de nea, ger si melancolie, desi este rece inima ei este calda pentru ca revarsa bucurie, emotie si incantare.Ea a invesmantat lumea intr-o mantie argintie.Fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi peste gheata ca oglinda.Afara ninge ca-n povesti.Craiasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii.Casele au marame dantelate.Regina ghetii a lasat in urma ei pomi impietriti ce par naluci ratacite.Ei au adunat pe brate manusi de argint.In oceanul de cristal,casele, abia se deosebesc de zapada rece si pura.
Iarna,animalele hiberneaza,cauta mancare si un adapost calduros.Iepurasul dragalas cauta o vizuina pentru a-si incalzi labutele.Puternicul urs,acum hiberneaza linistit.Veverita,micul ghemotoc roscat de blana sta in scorbura sa fara sa iasa afara din ea pentru ca nu va supravietui frigului.Lupusorul care era de temut vara,acum abia daca prinde un iepure sau o caprioara.
Pe ulita miroase a turta dulce si a cozonaci.De sub caciuli rasar obrajori de rubin.Este timpul de sanius.Pe derdelus, un sirag de saniute se imping intre ele si aluneca pana la un camp de cristal.Unii copii fac oameni de zapada,ingeri de zapada si se bat cu bulgari.
Iarna oamenii nu mai au la fel de multa treaba ca toamna.Ei iarna stau in casa, se joaca sau discuta cu familia ori impodobesc bradul pentru a se pregati pentru sarbatori.Ei se bucura impreuna cu familia sau pleaca la serviciu.
Sarbatorile iernii sunt:Mos neculai,Craciunul si Sfantu Ioan si boboteaza.Iin aceste sarbatori oamenii stau impreuna si sunt uniti la bine si la greu.Plang,rad si se bucura impreuna.Se ofera cadouri si multe dulciuri ,dar cele mai importante lucruri sunt iubirea si intelegerea.
Este sfarsitul iernii.Ea cu toti soldatii ei pregatesc atacul ofensiv.Desi soldatii ei sunt numerosi si curajosi nu se compara cu cei ai primaverii,cel mai important si mai puternic soldat, fiind soarele.Cu un ultim ragaz,iarna,nu a mai putut castiga si s-a retras spre munti,dar primavara se indreapta spre ea cu atacul decisiv.Iarna a decis sa se retraga in univers ,dar a promis ca se va intoarce peste un an cand isi va aduna noi forte.Primavara a scos iarna din tara si a adus caldura si lumina.

O compumere foarte frumoasa trimisa de Tirim George Gabriel. Multumim!

Iarna cea mai mare si cea mai rece fica a anului a sosit.Ferestrele sunt acoperite cu o plapuma alba din stelute inghetate.M-am trezit dis de dimineata si m-am indreptat cu ochii spre fereastra.Fereastra era acoperit de o plapuma alba.Mi-am luat sania si m-am indreptat catre derdelus.La derdelus erau multi copii.Derdelusul nu era foarte mare dar era alunecos.Atunci m-am pus pe sanie si m-am lasat  dusa de val.Zapada imi batea calea .A fost o zi de neuitat dar din pacate se facuse seara si trebuia sa merg acasa.La derdelus nu mai ramasese multi copiii.Acea zi nu o voi uita nici o data.M-am culcat si am asteptat a doua zi pentru a merge iar pe derdelus.Ca toate celelalte anotimpuri iarna este un anotimp frumos in felul sau.

Compunere trimisa de  Rebeca Santoro. Este frumoasa, multumim!

Intr-o lume miraculoasa, unde copacii si frunzele lor pot vorbi a sosit toamna. Frunzele acestor copaci au ingalbinit si eratimpul ca ele sa cada jos.
Intr-o zi,o frunza mica, a unui copac a vazut ca toate frunzele cad si a intrebat de copac:
-Eu tot voi cadea jos ca celelalte frunze?
-Sper ca nu.Daca vei cadea si tu ca celelalte frunze eu voi ramine singur si nu voi avea cu cine sa vorbesc,dar cel mai rau tu te vei ofeli si noi nu ne vom vedea niciodata.
Cind s-a inoptat a batut un vintul foarte tare si unica frunza care a ramas pe acest copac s-a dezlipit de  pe o creanga si a cazut pe Pamint.Copacul s-a intristat,si stiind ca frunza nu se va mai intoarce niciodata la el,a strigat:
-Adio frunza!!!
Si asa s-a terminat toamna in aceasta lume miraculoasa.Iar copacul acela va tineminte toata viata lui pe frunza cea mica frumoasa si isteata.

O compunere frumoasa trimisa de Corina. Multumim!

Visele sale se dezmierdau misterios lin spre atentie tinerilor.. Totul se umplea de gustul amarui al iubirii neprimite de catre cei doi ochi de sticle albastra. Nimic nu se mai desprindea din spuesele lor ce alinau lin ecoul, manganind usoara deznadeste a tanarului.. Nimic numai avea sens! Totul se invartea amagitor, ratacind misterele strzilor.. Carile vechi si prafuite din raftul mucegait al conacului enorm al bunicii , se umplea si el de magie.. Amurgul se ramifica in nemarginite zari, raspandind iubirea peste ale lor capete balaie.. Timpul se masura doar in in cele doua ace ruginite, din cadranul micut al ceasului, ce ticaia tare si rar, stricand linistea cimitirului de dupa colt, trezind inspaimantator Moartea.. Nimeni numai stia sa viseze, toti erai simpli, fara imagintia efemera a  unui tanar ratacit in gandurile sale.. Jalnicia cu care privea el lumea. Toti erau pierduti in sinea lor, luptandu`se cu propria lui ura. Sangele ce curgea sadic de pe buzele sale amortite de vantul nealinat de fulgii amarui de nea.. Cu venirea noptii, totul se stinse, doar luna aprinzand faclia sa..

O compunere frumoasa trimisa de Dobre Andreea. Multumim!

Florile,munţii,ape cu adîncuri străvezii,cîmpiile,şesurile,toate acestea compun natura.Darurile naturii sunt de nepreţuit.Văzduhul a încremenit deasupra lumii.Florile albastre de cicoare sunt mai curate ca albastrul cerului.Florile de cîmp s-au culcat în căpiţele de fîn parfumat.Aburii argintii de rouă ,pajişti odihnitoare asta e sfînta armonie a naturii.Omul dornic să cucerească tot ce-i stă în cale trebuie să fie atent ca să nu omoare vreo gănganie.Omul a murdărit faţa naturii cu gunoaie şi deşeuri.Cu ajutorul tunetului,fulgerului ,tornadei,inundaţiei,secetei,natura se răzbună pe om.Nicăieri no să te simţi mai bine decît în leagănul naturii.O poiană în mijlocul pădurii este ca un mic univers.Ca un zid de cetate copacii privesc mîndri ca flamurile spre livezile îmbelşugate.Natura nu trebuie forţată ci păzită ca ochii din cap.Dacă nu vom ocroti natura se va întîmpla ceva groaznic.Plantele vor muri şi tot aşa pîna va muri to
t. Dacă vei ajuta natura la răndul ei ea te va ajuta pe tine.Ocrotiţi natura şi nu veţi regreta de asta.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc. Multumim!

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul. Eu, impreuna cu tata, mama si fratele meu mergem la tara, la bunica, intru cat aceasta ne asteapta cu strugurii cu boabe ca perlele negre, cu merele aurii, parfumate si miez dulce, gutui si bineinteles, faimoasele ei placinte, pe care le face mereu cand vin nepotii la ea.
Pe drum tata opreste neasteptat masina langa o padure trista, pustie, aproape moarta, ignorata de verde. Imi dau  seama ca singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Tata insita sa o privim cu atentie si sa observam vraja padurii toamna.
Nu dureaza mult si descopar de ce tata pare atat de incantat de acest peisaj mirific. Aceasta padurea nu este alta decat cea, in care vara trecuta, veneam la iarba verde. Nu- mi vine sa cred ! Totul este atat de diferit… Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze ce se intinde la nesfarsit si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat. Dar deodata, ploaia incepe sa palmuiasca parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le  sperie si mai mult pe putinele vietuitoare. Noi ne urcam repede in masina si vad cum ceata zglobie ii joaca feste padurii .Greierii, pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat. Tata porneste repede masina, pentru a nu o mai lasa pe bunica sa ne mai astepte mult si sa nu se raceasca placintele. Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze vraja padurii in plina toamna.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Diana Anelisse Onel. Multumim!

Este iarna.Norii au inceput sa cearna in stelute argintii.Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare pe pamantul rece.Soarele nu mai este darnic si nu mai are putere.Casele si-au pus caciuli de blana alba,iar copacii sunt ca niste soldati muti si reci,cu zale de gheata.Pe cer roiesc albinele cele albe.
Iarna copii sunt fericiti.Ei se joaca prin covoaree albe si moi,bucurandu-se de asemenea si de campul de cristal.
Intr-o zi cand ningea ca-n povesti,m-am hotarat sa ies afara si sa admir minunile iernii.Cand am iesit afara un roi usor de fluturi albi imbracau brazii si pinii  cu cojoace grele de zapada.Muntii erau niste uriasi adormiti sub omat,iar perlele mari si albe dansau in vazduh un dans fantastic.Fulgul parea o floare mica si rotunda,o MINUNE de-o secunda.Crengile erau imbracate intr-un palton de neagatite cu
beteala parca doreau sa ne ureze “SARBATORI FERICITE”.Pe cer sclipea o cununa de stelute argintii.Fulgii incepeau sa devina tot mai mari.iar din cand in cand apareau tot mai multi copii care formau un sirag de saniute.
M-am bucurat de minunile iernii.Intr-adevar,iarna esta un anotimp minunat,plin de bucurii si cadouri minunate.
CE FRUMOASA CE IARNA!

O compunere frumoasa trimisa de Tabita. Multumim!

Este o dimineata calduta de vara. Razele jucause ale soarelui imi dezmiarda ochii si usor, usor ma ridica din pat. Deschid geamul si vad cum roiuri de norisori pufosi de lapte se strica in praful de raze aurii, iar in linistea albastra a cerului nemarginit se zareste pierduta o biata pasare ce bate ostenita din aripi.
Dimineata, atat de placuta, trece repede si seceta posomorata se intinde iar fara hotare.Globul de aur de pe bolta azurie toarna peste lume jar facand ca aerul sa devina arzator.
In fata casei mele, in arborul mosneag, printre ramurile aurite-n foc de soare, se adapostesc neajutorate micute pasari de focul ce le alerga peste tot, umbra fiind singura scapare.
Totul in jur este pustiu, caldura fiind singura care mai stapaneste tinutul. O caruta omoara linistea. In urma ei cresc nori de pulbere in care se pierde. Campia trezita de zgomot atipeste iarasi, greierii fiind singurii care mai tulbura taina tacerii cu taraitul lor.
Razele fierbinti au copt granele ce par niste copile cu plete blonde impletite de vandtul lenes.
In amurg, soarele isi strange razele rasfirate intr-un manuchi si-i face loc lunii ce iese din spatele falnicilor munti ganditoare ca o frunte de poet si asa a mai trecut inca o zi incinsa de vara.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Talida.Multumim!

Multe intrebari imi trec prin cap cand ma gandesc la “cuvant”. Ma intreb cum a primit intelesul sau, cum a inceput a fi folosit de oameni, in vorbirea lor, de unde vine acest cuvant. Pentru mine e greu de inteles si de explicat sensul cuvantului “cuvant”. Niciodata nu-l voi putea intelge.
Cuvantul “cuvant” e ca toate celelalte. Are 6 litere, 2 silabe, determina un substantiv, insa intr-un mod dubios mie, are un secret. Nustiu cum pot explica aceasta senzatie, insa mintea imi joaca feste, nu pot sa-nteleg cuvantul “cuvant”. Pur si simplu gandurile mele se umplu  de curiozitate si emotii cand aud acest cuvant. E ciudat, deoarece alte cuvinte le inteleg. De exemplu “banana”. E un cuvant, determina un substantiv, un fruct, are 6 litere, 3 silabe, il inteleg si il pot explica.
Dar cand aud cuvantul “cuvant” ma pierd. Parca creierul meu e un labirint, unde explicatiile in legatura cu acest cu cuvant, se pierd, nu pot scapa din capcana si nu mai inteleg nimic.
E ca intr-o melodie, in care multe cuvinte formeaza o propozitie, o fraza, si asa mai departe. Inteleg cuvant cu cuvant, inteleg idea melodiei, imi place, insa apare cuvantul “cuvant” in context, si idea imi dispare, uit tot nu mai pot pricepe cantecul, si incep sa-l urasc.
Urasc faptul ca pentru mine sunt necunoscute explicatiile acestui cuvant. Urasc faptul ca acest cuvant e dificil. Urasc faptul ca asta ma face sa-l urasc.

Compunere trimisa de Monica. Multumim, este frumoasa!

O raza de soare imi mangaie gratios fata………
E dimineata cea  mai asteptata din an
Astazi plec in excursie cu familia la Lacul Rosu.Ne vom distra pe cinste.Sunt atat de incantata incat mi`am facut bagajul de 2 zile.O aud pe mama strigand:
-Ioana,te-ai trezit?Hai somnoroaso.Plecam in camping.
Nu mai stau pe ganduri….Imi trag o bluza si o pereche de pantaloni pe mine,imi iau geanta si cobor in viteza scarile,pornind zgomotos catre masina.
In drum nu fac nimic altceva decat sa le povestesc parintilor mei ce planuri am,cum doresc eu sa fac focul,sa instalez cortul,sa culeg flori si alte treburi ce se desfasoara in camping
Dupa un drum foarte lung, ajungem in sfarsit in locul perfect pt tabara…….Chiar langa lac.
Incep sa admir chipul fraged al naturii.La umbra unui copac ,o ciupercă îşi îmbrăcase pălăria în haină roşie îmbulinată cu alb şi  o înălţase deasupra firelor de iarbă ce prinsesera colt fraged.Primavara a pictat padurea intr-un verde crud si puternic.
In nuferi ,ca-n niÅŸte potire plutitoare ,curg raze de aur.Cântecul păsărilor se împletea cu cântecul unei ciocarlii…..Zumzetul albinelor si susurul unui raulet mic din apropiere imi incanta auzul.Păsările îşi înmoaie penele în albastrul cerului, îşi poartă aripile prin verdele ierbii
Timpul a trecut repede iar seara s-a lasat.Asa cum spusesem am instalat cortul si am facut focul,chiar daca mama adunase aproape toate lemnele,iar eu stransesem flori.
Stelele mici si-au facut aparitia pe cerul senin.Era o atmosfera tacuta si calda.Dar totusi ceva din acest loc imi dadea fiori.
Mama si tata au dat stingerea.Ne-am instalat in cort.Dupa ce parintii au adormint,eu m-am strecurat afara.Era o seara prea frumoasa pt a dormi.
M-am  apropiat de lac.Totul parea linistit.Dar ,incetul cu incetul,ceva ma atragea spre lac.Nu puteam sa opun rezistenta.Un murmur imi soptea la urece:”Hai!Hai!…..”M-am trezit in apa lacului,inotand pe langa mine milione de pesti.Ma inconjurau ,aratandu-mi un zambet cald si duios……
-Unde ma aflu?intreb sfioasa…..
-In lac.Unde altundeva?!
-Si cum am ajuns aici?
-Magie…….
In acel moment din banc iese un peste micut cu pete ca de portocala,pictat pe cap cu o culoare alba de nea.
-Eu sunt ”ghidul”tau.Hai sa iti arat imprejurimile.
-Bine.
-Aici este restaurantul ”Marea Delicioasa”
-Si ce se serveste inauntru?
-Pai depinde ce fel de peste esti.Mic,mare….Mai vin si caracatite.Si turisti ca tine.Pentru voi avem fruncte de mare.
-Frumos……Hai mai departe!
-Aici este cresa,iar langa scoala.
-Vrei sa spui ca pestii invata?
-Da.Normal.Dar nu ce invatati voi,oameni…..Invata cum sa inoate,cum sa manance civilizat.Si trebuie sa te anunt ca la noi in lac nu ne mancam unii pe altii…..Deci nu sunt pericole.Trebuie doar sa ne ferim de pescari.Asa ceva se invata la scoala….La cresa se coloreaza,se invata limba pestilor,se impletesc alge si alte ocupatii distractive si educative.
-Ce frumos.Dar asta ce e?spun eu aratand spre un palat facut din calcar si perle.
-Acesta este ”Palatul de Clestar”.In el locuieste Regele Peste Nemo.
-As vrea,daca se poate,sa fac cunostinta cu el.
-Desigur.Pe aici!si deschide uriasa poarta.
Merg pe un culuar lung……….Parca nesfarsit.In fine ajung pe alt culuar cu usi pe o parte si pe alta.Intram pe cea mai mare si ma trezesc in cea mai mare camera pe care am vazut-o vreodata.
-Si eu care credeam ca sufrageria mea e mare!spun eu pe un ton ironic.
Imediat se aude un ras puternic ce zguduie camera.Ma uit in diretia de unde vine zgomotul si vad un peste mare cat jumatatate din camera,de un verde crud.
-Buna……….spun eu timida.
-Maiestate ea este un alt turist.
-M-am gandit eu,spune pestele ,cu vocea lui groasa, zguduind iar camera.
-Buna!Eu sunt Ioana…..turista din cate imi dau seama…..Cat mai dureaza turul meu?
-Cam 20 de minute.
-Atunci mai bine ne-am grabi!spun eu nerabdatoare.Vreau sa mai vad si altceva.
-Bine.Am plecat majestate.
-Ai grija ca dupa tur sa ajunga cu bine la mal.
Si spunand acestea am iesit din acea uriasa incapere si din acel palat si am pornit`o spre alta cladire….De data aceasta mai micuta.
-Acesta este magazinul cu bijuterii ”Perla Neagra”.
-Ce frumos……..
Am intrat acolo si am vazut un lant superb facut din scoici si in mijloc o perla neagra.
-Ce minunat e….
-Ia-l……Ca suvenir…..Sa iti amintesti de noi.imi spune vanzatoarea,o meduza mica.
-Multumesc mult!
-E timpul sa plecam!imi spune ghidul meu.
-Bine…..Imi va fi dor de voi…..
Si in acel moment imi scot de la mana bratara mea ce imi poarta noroc si i-o dau ghidului meu,spunand:
-Asta o sa va aminteasca de mine……Are inscriptionat pe spate numele meu.
-Frumos.Mersi.Acum hai sa plecam.
Atunci m-a cuprins o ameteala,am inceput sa vad in ceata si m-am trezut in cort.Am crezut ca am visat,pana cand am vazut lantul la gat….
Asa am descoperit ca Lumea Acvatica chiar exista……….

O compunere frumoasa trimisa de Ioana. Multumim!