Compuneri

Intru in padurea aproape adormita,
Care cu mirosul de brazi e-nnabusita
Ale caror trunchiuri sunt facute din otel
Si in care se culca si cucul mititel.

Si soarele se dizolva printre stele
Iar acum, Luna se mandreste cu ele
Un sasait de sarpe opreste galagia
Iar cantecul de greier creeaza armonia…

Si un nufar care de-abia-a scapat de apa
Fuge in departare unde soarele-nca crapa
Unde bila de foc se reflecta in mare
Unde razele inca se pierd in departare…

Si vantul bate de parca m-ar indruma
De parca ar vrea sa ma duca undeva
Si ma mai impinge odata cu putere
Si apoi se opreste si aud ce-mi cere :

« Te rog, pleaca din aceasta padure
Noaptea, animalele sunt atat de dure !
Nu te-ar cruta nici de le-ai da o stea
Ele vor urla si te vor manca ! »

Dar cand aud glasul acestui suierat
Eu nu am plecat. Nici nu m-am miscat !
Eu doar am tacut si mi-am continuat drumul
Si totul era negru, mai negru decat fumul

Uneori, ce nebuni sunt, Doamne, visatorii!
Cand vad orice priveliste, in creier, lucratorii
Creeaza o poveste ce o stiu numai ei
Stiu ca si tu poti. Imagineaza-ti ce vrei !

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

Noaptea s-a aÅŸternut deasupra unui voal ruginit de frunze iar stelele sunt singurii supraveghetori al întunericului…
O flacără din iarbă îşi creează propria lumină şi arde vântul ca o tornadă. Că tot veni vorba, tornadele domnesc prin ceaţa transparentă de la mile intregi distanţă. Acele cornete mişcătoare duhnesc a cadavre şi a pământ de cimitir. Vârcolacii se ascund în întunericul nopţii iar ghearele lor ca săbiile lucesc sub luna plină, care straluceşte deasupra cimitirului pustiu.
Gratiile de fier ale porţii sunt uitate de lumină şi stau să ruginească in liniştea mormintelor. Un urlet de lup răsună dintre copacii tăcuţi ca moartea.
O secundă mai târziu, o explozie de licurici arde din spatele unei stânci şi incinerează clipele silenţioase al opusului zilelor.

O peşteră nocturnă plină de creaturi misterioase face o gălăgie înspăimântătoare ca urletele de fantome. Într-o fracţiune de secundă, un liliac îşi desface aripile şi îşi ia zborul, acompaniat de un urlet subţire şi scârţâitor pe care-l face, în timp ce sângele îi curge de pe colţii de vampir.
Apoi, după o clipă goală ca stelele tăcute, o infinitate de lilieci fură golul cerului, creind un nor negru ca ochii lupului înfometat.
Lupul, groaza pădurii, aÅŸteaptă o victimă pentru a-ÅŸi satisface colÅ£ii cu un sânge lucios ca praful de cristal. Tot ce are în minte este un cadavru de animal sfâşiat…

Acum, ziua se ridica in picioare din somnul nevazut. Vampirii se dizolva sub razele de foc, varcolacii revin la forma diurna de om iar lupul fuge inapoi in necunoscutul padurii, lasand cadavrul sa putrezeasca… Un iepure iese din vizuina care-l pazeste de monstrii noptii, iar din spatele lui, un sarpe infometat dupa somnul de ore legate una de alta il musca de codita pufoasa, il trage si il inghite fara a mesteca… Insa tot ce a avut loc in aceasta noapte va ramane nevazut de ochii oamenilor.
Acum, dupa o noapte de groaza de neuitat, literele R.(est) I.(n) P.(eace) sunt recitite de noi…

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

A fost odata ca niciodata un cioban batran , foarte batran .Sotia sa Lale era pe moarte fiind belstemata de sora ei Erebbus.Aceasta traia intr-o lume ascusa de un glob magic departe , departe in fundul padurii .Aceasta se numea padurea groazei  pentru ca oamenii care locuiau dincolo de padure spuneau ca acolo noapre se petrec lucruri foarte ciudate.Se aud tipete , urlete , strigari de ajutor.Acesti doi batrani auveau doua fete :Izabella si Kassandra.Ele aveau o inima foarte buna si ar fi facut orice ca mama lor sa traiasca .Tatal lor avea multe oi si le ingrijea apoi cine dorea sa cumpere el le videa cu mare placere avand nevoie de bani.Fetelor le placea foarte mult sa citeasca si zi de zi mergeau la o mica biblioteca din orasul in care locuiau  .Si acolo in departare se afla un mare oras in care locuia regele Ludovic.Acestea  erau hotarate sa o faca pe mama lor sa se insanatoseasca dar ele nu stiau ca au o matusa si ca din cauza ei mama lor e bolnava .Si au  plecat departe si-au luat rmas bun de la tatal lor si de a mama lor si au plecat ca sa caute un leac .Au ajuns la multi vraci dar nimic.Si intr-un final mergand  ele pe drum dau de SF. MIERCURI  si aceasta le opreste si le spune daca o poate ajuta la treaba ca nu mai poate ca e batrana  si obosita si daca o ajuta o sa le ajute si ea pe ele cu orice doresc.Fetele amabile accepta si o ajuta , maturand , facand mancare, stergang praful si altele. SF. MIERCURI le multumeste si le intreaba cu ce le poate ajuta .Acestea le povesteste ce s-a intamplat si ea le trimite in valea cocorilor la SF. VINERI . Fetele pleaca .Merg si merg si in final ajung la SF. VINERI Si ei ii povesteste ce s-a intamplat si aceasta le da un lantisor si le spune sa il arunce in prima fantana pe care o vede in cale.Asa au si facut .Atunci a aprut o lumina mare si apoi s-a format un portal care vorbea si le spunea fetelor sa intre in el.Asa au facut si au ajuns intr-o lume magica.Animalele vorbeau , se jucau , florile stelele si totul avea viata.Si acolo unde era o campie erau multe flori dar una parea cea mai mare . cea mai stralucitoare si cea mai frumoasa iar ele i-au cerut sfatul .Atunci ea le-a spus sa mearga la imparatul vietii si el le va da un leac pentreu mama lor.Acolo ajunsera siimparatul le-a dat un lichid si un bob mic si rosu si le-a spus sa il planteze la fanatna in care au varsat lantul si langa sa toarne lichidul peste bob.Si au plecat .Cand au ajuns acolo au facut ce li s-a spus si din acele lucruri au iesti la iveala mai multe tufe de  flori si o hartie pe care scria sa ia o floare de aco0lo si sa i-o dea mamei sale sa o miroase si isi va reveni.Au luat floarea si au plecat acasa .Cand au ajuns au luat floarea si mama lor si-a revenir.

Compunere trimisa de Matei Catalina Gabriela.

Era o diminea calduroasa de iulie.Soarele aprins, stralucea cu putere precum scanteile de foc,florile gingase zambesc caun roi de fluturi albi.Firele de iarba se legana sub adierea blanda a vantului de vara.Paraul limpede ca o picatura de roua curce din nou.Natura plina de culoare, te face sa te simti ca intr-un basm.Impreuna cu prietenii mei am hotarat sa avem cea mai frumoasa zi.
Am zis sa facem o calatorie prin padure,unde,acolo era raiul pe pamant,deoarece era aer curat, liniste,frumusete cat vedeai cu ochii.Asa am si facut,am ajuns la marginea padurii,ne-am impartit in grupe,si am coborat in padure.In padure am descoperi multe lucruri frumoasae cum ar fi:animalute,floricele,tot felul de minunatii.Chiar a fost o zi minunata,si sper ca intr-o buna zi sa se repete.

Compunere trimisa de Zara.

Magia iernii Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-auacoperit cu o panza alba.Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animalede zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare.Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pecalesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada auprins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, careincepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.
Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantiede argint.Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.Soarele palid se prevede printre norii cenuşii.Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâiezăpada pufoasă.Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie şi următoarele sărbători: Moş Neculai,Moş Crăciun – naşterea pruncului Sfânt şi trecerea la noul an.Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.A venit iarna.Acest anotimp este preferat de noi,toti copii pentru ca putem face tot felul denazdravanii in zapada.Toata natura este amortita,copacii sunt acoperiti de frumoasa mantiealba a iernii iar casele par sa aiba niste cercei de gheata.Intr-o zi,eu si sora mea ne-am ganditsa plecam la derdelus.Ne-am intrebat parintii,si ecestia,vazand ca este o zi numai buna demers ne-au dat voie.Ne-am inbracat bine si,ne-am gandit sa mai luam pe cineva cu noi.Cu o ziin urma,n-eam jucat cu o prietena si,i-am promis ca o vom lua si pe ea cu noi la derdelus.Asaca ne-am luat sania si am plecat la prietena noastra Mada.Ajunse la ea,aceasta a fost tarefericita sa ne vada si ne mai stand pe ganduri si-a luat sania si ne-a multumit de nenumarateori ca am chemat-o si pe ea.Am mers ceva vremepana la derdelus,unde ne-am facut multiprieteni.N-eam dat cu sania,dupa care am facut echipe de fete si baieti,si ne-am batut cuzapada.A urmat un frumos concurs cine face cel mai frumos om de zapada.

Compunere trimisa de Madalina.

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Compunere trimisa de Candoi Andreea .

De peste munti de peste ape  se vad licariri marunte ale caselor abia zarite.Dunarea inghetata, tacuta sta si priveste cum toamna  intra in puteri si pune stapanire in lume. Copacii isi plang copii rosii pierduti in golul imens . Pasarile , le vedeam plecand spre tarile calde.  Un greiere pudrat  cu bruma rece si groasa isi plange de mila intr-un colt asteptand ca toamna sa se sfarseasca.Animalele disparura in casele  construte su stradanie alaturi de proviziile starnse. Iarba incoltita de frigul aspru obeserva cum copii pleaca spre scoala mult asteptata. Soarele palid rasari printre norii cenusii se ne mai incalzeasca dar nu putea, era prea slabit din cauza frigului. Ziua era pe sfarsite , luna cutremuratoare iesi mandra prin adierea sobar a copacilor goi. Spre zori o ploaie aparu  dar imediat se opri.Mama natura prevestea gerul care urma sa apara de care nimeni nu avuse parte vreodata.Un copac a indraznit sa intrebe:            -de ce?
-pentru ca a venit timpul meu…..

Compunere trimisa de Radulescu Simona.

Intr-o zi luminoasa de vara ,semetul soare arunca cu sulite de foc spre pamant si  cerul albastru parca pictat de cel mai mare si stiut pictor de pe acest pamant era atat de senin  si niciun nor nu se zarea.in desert dupa bine cum stiti era o caldura de abia priveai cu ochii deschisi.cactusii verzi abia mai rezistau si ei de cald ce era cu toate ca acestia aveau un trai convenabil.nisipul te incingea la picioare de fierbinte ce era.iar de pasarile calatoare ce a mai zicem si bietelor de ele le era atat de cald.dumnezeu a tot facatorul pe aceasta lume prive inspre ei si parca citindu-le tristetea si amaraciunea din suflet si desigur si fata facu dintr-o miscare cu mana sa ploua in desert.toate animalele plantele si pasarile au inceput sa se mire dar in acelasi timp erau fericite si bucuroase stiind ca dumnezeu le-a indeplinit aceasta dorinta unica  au stiut ca cineva de acolo de sus le pazeste si le vegheaza cineva !

Compunere trimisa de Alexandra .

Sosise toamna cu al sau alai de frunze aramii,presarand este intreaga natura picaturi de ploaie.Soarele nu mai mangie pamantul cu ale sale raze calde,si nu ne mai trezeste dimineata pentru a ne zambi bland.Frunzele nu mai sclipesc ca o moneda de aur ,acum ele sunt ruginii,rosiatice si portocali,formand un covor multicolor.
toamna linistita si blanda picteaza copacii goi si rosiatici inghetand de frig.Bruma isi face si ea aparitia in cartea anotimpurilor,si se opreste la pagina cu anotimpul ei prefeat:TOAMNA.Norii nu mai sclipesc ca doi ochi albastri,ci sunt foarte tristi,deoarece ei isi picura lacrimile cristaline si inghetate.
Toamna deasemenea este bogata in roade.Pe cap poarta o coronita batuta in pietre scumpe,in forma de fructe.acestea sunt:strugurii cu bobele mari,gutuile cu puful lor galben si perele zemoase.Ea nu vine cu mana goala niciodata la noi.Pe langa fructe,toamna ne imparte si miresme imbietoare de:gem,compot,muraturi si multe alte bunataturi.
Stoluri de pasarele calatoare vaslesc in inaltimi facandune cu mana.Iar insectele plapande,amortite de frig cauta adapost,sub stratu gros de frunze uscate.toamna nu uita de animale si are grija sa le culce inviziuni.
Dansa nu a uitat nici e floricele.Ea o cheama pe prietena ei BRUMA pentru a apleca florile gingase spre iarba ofilita.
Toamna harnica si darnica a venit din nou in vizita la noi.

Compunere trimisa de Andreea.

Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.
O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-au acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animale de zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare. Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe calesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada au prins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.
Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, care incepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.
Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.

Compunere trimisa de Malina .