Europa in ochi de copii

Este casa noastra mare
Cu mii de culori
Este o gradina-n soare
Cu flori mari de catifea.

Noi copii,sa ne iubim,
Solidari mereu sa fim
Cu totii sa invatam
Pe parinti sa-i bucuram.

Poezie trimisa de Giulia.

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

Compunere despre bunicul

Vantul,dezmierdat de soare , se alinta cald ,fumegand de flori prin pomii albi.Bunicul ,asezat pe  o banca,isi stergea ochii cu mana tremuratoare.Ovedenie ii inlacrimase:ochii copilului,rasarind incercanati in sufletul lui ca doua zorele pe un zid naruit.
Era o mare bucurie pentru bunicul meu sa stea pe o banca si sa priveasca la cei din jur,se priveasca baietii cand se jucau cu mingea . Cateodata scapa mingea chear unde statea bietl bunic ,iar el se apleca si le-o arunca inapoi cu toata puterea pe care  mai avea .El era un mos cu barba alba si creata si si-o mangaia tot timpul.Ii placea foarte mult sa le povescteasca copiilor intamplari care s-au petrecut acum mult timp in urma.
Intr-o zi au venit la el verisorii mei mai mici . Cand au intrat pe poarta primu lcuvant a fost:
-Sarut mana,bunicule!spuneau ei in cor.
Buniocul le raspundea foarte bucuros:
-Buna ziua nepoteii mei dragi.Ce ganduri va aduc pe aici?
-Am venit sa va vizitam,dar nu cu mana goala,ci cu un cos mare cu fructe.
Bunicul nu mai stia ce sa spuna,era tare fericit.
-Nu trebuia copiii mei sa va deranjati!
-Nu este asa bunicule,ti le-am adus pentru ca sa fii in forma.
-In forma ziceti?
-Da bunicule.
-Dar eu na mai sunt asa ca si voi tineri ,am imbatranit!
-Pentru noi esti tanar.
-Pentru voi?
-Da ,pentru noi.
-Haideti,nu vreti sa va spun o poveste?
-Ba vrem,vrem.
Asa bunicul a inceput sa le spuna o poveste din trecut si ei stateau neclintiti cu fata la bunic.Dupa o vreme au venit parintii lor si le-au spus:
-Tata,iara-si le spui povesti copiilor?
-Da le spun.
-Bine,v-a contiuna bunicul in alta zi povestea,acum trebuie sa plecam!
-Dar mama,mai vrem sa stam.
-Nu ,haideti!
-Bine.
Copiii l-au imbratisat si au plecat,iar bunicul a ramas din nou singur si isi mangaia barba cea fina.

Compunere trimisa de Giulia.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Cand doi se cearta al treilea castiga

Era vara….
Soarele incalzea ca o flacara.In gradina din spatele casei un trandafir rosu si parfumat si un bujor stau la umbra.
Cerul parca era pictat pr o panza.Din el cazu un strop de apa.Pentru o planta o picatura de apa era o mica ploaie,un mic dar de sus.
Trandafirulo observa si alerga gandind:,,acesta este un prilej bun pentru  a ma racori,trebuie sa ma grabesc altfel bujorul mi-o va lua inainte.”
Bujorul vazu si el apa si pentru a nu o bea trandafirul ii puse piedica si ii spuse:
-Nu mi-o vei lua inainte!Daca nu o voi bea eu nici tu nu vei avea parte de ea.
Atunci incepu cearta.Isi aruncau vorbe grele.Trandafirul ii graise:
-Sa stii ca ai procedat gresit.eu am vazut-o primul a mea este.
-In niciun caz !Mie imi este mai cald.
-Ba mie!
Pe cand cei 2 se certau domnul Crin aparu,vazu apa si pe cei 2 certandu-se.Se gandi putin si bau stropul de apa.
Cei doi prieteni isi dadura seama ca se certase-ra degeaba.

Compunere trimisa de Alexandra Bargoanu.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Cum arata un oras fantastic

Am citit intr-o carte ca animalele nu pot vorbi, si oamenii nu pot zbura, pot decat sa mearga. Uite ca printr-o minune, se facea intr-un vis de-al meu ca m-am intalnit cu o pisica care se pregatea sa cante la un concert. Eu am ramas uimita si am vazut ca in lumea in care ma aflam, era invers. Animalele erau ca niste oameni se duceau la servici, iar oamenii ca animalele mergeau in patru labe, nu puteau vorbi. Fiindu-mi frica sa nu ma transforme si pe mine intr-un animal, am inceput sa alerg printr-un parc cat de tare ma tineau picioarele. Obosind, m-am asezat pe o banca si am vazut ca pasarile au inceput sa faca curat prin parc, iar cainii stateau de paza ca nu cumva cineva sa rupa florile sau sa calce pe iarba cea verde. Am mai observat ca pe fiecare banca se afla si cate un laptop care era conectat la internet. Am navigat pe internet, si am constatat  ca aici se afla si o cofetarie nemaipomenit de buna. Eu fiind fana a dulciurilor. Am vrut sa merg si prin scoli sa vad cum s
e invata, insa nu am mai apucat deoarece mama m-a trezit spunandu-mi ca e vremea sa plec la scoala.

Compunere trimisa de Ana.

Posted in Compuneriwith No Comments →

Omul de zapada

Omul de zapada

Este iarna.Copiii au iesit sa se distreze pe-afara.Cele trei prietene:Anabela,Bianca si Adriela au pornit la derdelus.Gerul era nespus de rau si sufla cu toate puterile afara.Dupa ce au venit de la sanius,au hotarat sa faca un om de zapada.Adriela s-a dus in casa sa ia niste nasturi,Bianca a pornit in fuga spre casa ca sa aduca o palarie si un morcov ascutit,iar Anabela s-a dus sa i-a cele necesare.O fetita i s-a alaturat grupului de fete.Pe fata o chema Esmeralda.Cele tri fetite:Bianca,Esmeralda,Anabela si Adriela.
Ce frumosa zi de iarna

Compunere trimisa de Bibitza.

Posted in Compuneriwith 11 Comments →

Toamna in parc

Este toamna… Anotimpul racoros si roditor, jocul frunzelor formand un covor multicolor,,, sunt elemente ale acestui anotimp. In parc,vietuitoarele sunt speriate de vantul si sunetele infricosatoare.Copiii se tem ca nu cumva sa cada din topogane sau din leagane. Parintii isi au sub priviri copiii ca sa nu li se-ntample ceva. Bancile sunt inconjurate de frunze argintii, aurii, ba chiar si multicolore, iar parcul este tot mai gol, intunecat si racoros. Oamenii se intorc la casele lor,infriguurati, asteptand sa gaseasca lumina si caldura…dar mai ales liniste. Seara se lasa tot mai repede.Parcul este pustiu. Toate animalele se cuibaresc in casele lor…la caldura. In anotimpul toamna, nu este vreme de mers in parc, deoarece seara nu este una placuta, deoarece vantul impinge totul in cale. Animalele scot tot felul de sunete infricosatoare, fiindca le este frig si sunt speriate. Asta inseamna ,, TOAMNA IN PARC,, pentru mine…!

Compunere trimisa de Adelina Elena.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Expresii iubire

Iubirea este un izvor de liniste.
Iubirea te ajuta sa zambesti.
Iubirea este picatura magica dorita de toata lumea.
Iubirea este ca un glob de cristal. Ai grija sa nu-l spargi!
Iubirea reciproca te face sa zbori de fericire.
Iubirea neimpartasita…asta nu mai e iubire.
Iubirea este langa tine la bine si la rau.(Oricunde mereu)
Iubirea se simte peste tot. Este ca o patura de abur care ne inveleste.
Iubirea nu o poti controla. Cand te izbeste, te izbeste.
Iubirea nu plange niciodata.
Iubirea cateodata se lasa si cu certuri.(Minore) Gasindu-le pe parcurs o rezolvare.
Iubirea ne tine de foame.
Iubirea nu polueaza aerul.
Iubirea nu costa prea mult.
Iubirea se poate exprima si pe timp de criza.
Iubirea nu are nevoie de viza.

Posted in Idei,sfaturi,resursewith No Comments →

Daruiesti si primesti

Crăciunul este o sărbătoare religioasă comemorată de creştini în fiecare an pe data de 25 decembrie.Crăciunul semnifică naşterea mântuitorului Iisus Hristos.
Tradiţia cu sosirea Moşului este păstrată şi în zilele noastre.Moş Crăciun vine în noaptea de 24 spre 25 decembrie şi pune copiilor sub brazii frumos împodobiţi,cadouri diverse.Dacă copiii nu fuseseră cuminţi,respectuoşi şi silitori pe parcursul anului,nu primeau cadouri de la Moşul,dar dacă erau cuminţi sub brad găseau o mulţime de cadouri.
Ionela şi Alina sunt surori.Ele împodobesc anual bradul cu beteală,luminiţe şi globuri de diverse culori.Pun şi bomboane în pom pentru Moş Crăciun.Unele bomboane stăteau chiar jos de tot şi nu lăsau pe nimeni să deguste din ele.În -totdeauna găseau acele ambalaje goale,ceea ce însemna că Moşul trecea pe acolo şi gusta din bomboane.Nu exista an în care să nu găsească daruri sub pom.
Într-o seară ,cele două fete erau nerăbdătoare ca să vadă cadourile ce urmau să vină in dimineaţa următoare.
-Alina,crezi că şi anul acesta va mai veni Moşul?
-Eu cred că da,căci am fost cuminţi.
-Eu cred că Moşul vine,dar totuşi noi îl răsplătim cu puţin faţă de ce ne aduce el.Noi îi dăm câteva bomboane,iar el ne aduce foarte multe.Ce ar fi să-i punem lapte şi prăjituri.Poate îi lăsăm şi o scrisoare de mulţumire.Îi lăsăm notat să se semneze dacă trece pe acolo.Dacă laptele este băut,prăjiturile şi bomboanele sunt mâncate,iar pe scrisoare s-a semnat ,avem şi mai multe dovezi că am fost cuminţi în acest an.Nu?
-Ai dreptate.Hai să ne apucăm de treabă!
Fetele au bibilit până târziu la scrisori.Prăjituri nu ştiau să facă,dar aveau noroc că mama lor le cumpărase cu o zi în urmă nişte fursecuri.
Dimineaţa când s-au sculat,au găsit bomboanele şi prăjiturile mâncate,laptele băut,iar scrisoarea semnată.Erau tare bucuroase.Mai bucuroase erau de cadourile primite.
De aici au învăţat că este bine  să şi dăruieşti nu doar să primeşti.Crăciun fericit tuturor!

Compunere trimisa de Madalina.

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

Compunere despre pasarea de rubin

spraza lui Grigoras Greieras

Vara tocmai plecase.Grigoras greieras tocmai sa trezit plin de bruma iar vantul rece sulfa amenintator.Venise toamna.Nu avea un adapost si nici macar ceva de mancat.Imediat gandul lui sa indreptat catre vecina sa furnicuta Bulinuta.Dar oare ea ii va da o mina de ajutor?Toata vara sa rugat de Grigoras sa inceapa sa isi faca provizii pentru toamna,dar el nu a ascultat-o si a cantat cit a fost vara de lunga.Mai auzise el din poezii si din fabule ca furnica este rea si zgarcita si toti greierii care iau cerut o mina de ajutor,au murit cuprinsi de foame si dde frigul iernii.
Ud,trist si plin de bruma,de abia isi tara picioarele catre casa furnicutei,unde din iarba il privea cu pofta o broscuta ratacita,moarta probabil si ea de foame.Cu ultimile sale forte se repezi la usa furnicii batand cu pumnii si picioarele si strigand:
-Deschide!!!!!Deschide!!Sunt un artist in devenire si prea tanar ca sa mor!Deschide!!!!Deschide ca ma mananca mostrul asta!!!!Deschide!!!!!!!
Era atat de aproape ca Grigoras sa ajunga in burta broastei,dar la momentul potrivit furnicuta a deschis usa/iar Grigoras navali inauntru gafaind de frica:
-Era cat pe aci sa ma manance mostrul ala!!!Noroc ca ai deschis usa la timp! Stai sa ma asez si eu putin pe acest pat moale din muschi ca sa-mi revin din sperietura…..
-Draga greiere,olguta broscuta e nemiloasa.Ai avut mare noroc.Doresti cumva un pahar cu apa?
-Sigur ca da…….si ceva de mancare daca ai ,te rog!N-am mai mancat nimic de 3 zile.Si ce cald si bine e aici la tine!Poate as putea saraman la tine,pana vine primavera?Ti-as canta in fiecare zii….stii doar ca sunt un artist desavarsit si sensibil!!
-Nici sa nu tegandesi!Mai tii minte cand toata vara ti-am spus sa nu mai canti sis a ma ajuti sa strangem provizii pentru iarna?Tu ce-ai facut?Ai stat toata vara si ai cintat la afurisita aia de chitara,cat timp eu am mncit de dimineata pana seara.Dar,ca sa nu seman cu surorile mele din poezii,te voi lasa sa te incalzesti aici pana maine dedimineata.De mancare insa,nici nu poate fi vorba.
Grigoras greieras amuti si se aseza langa foc.Din vechea cochilie de melc,furnicuta facuse o soba numaibuna pentru casa iei.Patul era acoperit cu cel mai fin muschi moale si pufos.Intr-un colt al camerei,pe post de lampadar era un licurici ce state ape 2 ciupercute.
Greierasul nostrun,nu-si putea lua ochii de la usa camarii unde furnicuta isi tinea provizile.In  mintea lui,face un plan cum ar fi reusit sa ia si el macar un saculet. Astepta ca furnicuta sa adoarma si tip-til intra in camara.Apuca un saculet de graunte si in cea mai MARE GRABA PORNI SPRE iesire.Uitandu-se inapoi vazu insa ca rafturile camarutei erau pline cu grunte.Toate erau asezate cu grija.Privi corpul mic si plapand al furnicii si dintr-o data se rusina de fapta sa.Puse saculetul al loc si se duse sa se culce.
A doua zi de dimineata,furnicuta intra in camara si observa ca cineva umblase la saculetul cu graunte,dar spre marea ei mirare nu lipsea nimic.Si-a dat seama atunci ca greierele ar fi pu tut sa ii fure provizile dar nu a facut-o.
-Pana la urma,pot avea incredere in tine.Se pare ca esti cinstit chiar daca esti puturos.Ai vrea sa ramai cu mine toata iarana,dar cu conditia ca ma vei ajuta sa strang provizi?
Greierasul se uita la chitara,se uita la camara si nu stia ce sa zica.intr-un final spuse:
-Chiar daca imi palce sa cint iti promit ca te voi ajuta toata primavera sa stringi provizii!
De atunci greierasul nostrun a strins provizii impreuna cu furnica in fiecare primavera.El a inteles ca fara munca si riteni adevarati nu se poate trai.

Compunere trimisa de Alexandru Stefan.

Posted in Compuneriwith No Comments →

O lacrima de toamna

Toamna si-a intins marama de arama in zavoi… Stau in cabana batrana, si ma gandesc cum a mai trecut inca o vara, cum timpul a fugit ca un tren ce s-a grabit sa deporteze cele mai frumoase clipe.Soarele ce a fost imbujorat toata vara, acum abia se mai zareste.  O vata de cristal pufos pluteste in vazduhul amortit de vant si il innegreste cu impaturirea soarelui a carui lacrima topeste caldura din jur… Niste petice verzi si maronii se destrama sub umbra copacilor , tricotand o plapuma groasa de cupru. Vantul sufla printre fruntile goale ale masivilor de lemn si imprastie praf auriu prin aerul incarcat. Regina Toamna cuprinde fara mila toata natura, si inlatura invingatoare verdele proaspat ce dainuia candva imprejur. Pasarile speriate de aceasta melancolie incep sa isi ia zborul si taie cerul plumburiu, impreuna cu melodia lor de ramas bun ce se dizolva in departare.
Ma uit pe geamul lovit de lacrimi…Privesc ploaia marunta, cu ochii goi, luciosi , plini de tristete si de drama. Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului dupa ce norii se mai calmeaza din supararea lor. . În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor, care candva erau cantaretele naturii. Dupa niste clipe de liniste neatinse, un suierat incepe sa imi cante de parca m-ar chema sa il insotesc in drumul sau infinit. Apoi, dupa aceasta scrisoare a naturii, regina Toamna, stand pe tronul sau din frunze plumburii, tranteste de pamant un fulger colosal ce lasa o cicatrice pamantului. Galbenul lui ca de aur lumineaza si cel mai indepartat fir de praf pe care il zareste de la inaltimea sa dinamica.
Ma duc in pat, cu gandul ca o sa ma culc cu atata tristete in minte. Dar, desi, neaspeptata aceasta clipa, in ochii mei se reflecta o sclipire venita de la fereastra. Incantat, stiind ca razele de fericire imi pazesc iar acoperisul ies pe usa fara sa ma gandesc macar ce fac. Imediat ce apas pe clanta, simt pe frunte o picatura de apa rece ca gheata. Ajung afara, iar tot ce vad este un negru asternut peste lumina, iar acea sclipire ce cadea pe mine era singura stea care a supravietuit furtunii si cruzimii norilor…Atunci, ma duc inapoi in camera mea , de data asta lipsita de orice lumina, iar ceasul imi zice ca au trecut 3 ore de cand am deschis ultima oara ochii. Ma duc iar la geam si vad ca ceva lipseste…A murit si ultima stea, cu tot cu sperantele ei de a trai inca o zi…

Compunere trimisa de Zorby.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

  • You Avatar