Aparente

sigur ,singur stau pe ganduri,
la trecutul tineretii ,comoara vietii,
Si te rog cumplit  pe malul apei,
vad chipul tau in ceata,chiar si in in ceas de dimineata,
Dar trecutul este scrum ,iar prezentul e doar fum ,ce duce la realitate dorul vine ,dar el trece aparenta te inseala dar ea te si omoara, aparent ai fost al meu .
In prezent ul de azi ai sufletul rece si gol
ca o pestera de gheata, tu esti cub de gheata ,
Iar eu flacara ce te topeste, in asta viata ce nu e aparenta trezeste-te caci asta e realitatea!

 

Trimisa de Orasan Oana.

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

Caldura ta

stiu prin ce treci ,am trecut si eu, caldura ta ma aprinde ,cand simt parfumul tau divin,
Acum cand focul mistuie pacatul, ating un  nor de zahar, cand te simt aproape ,iar tu  si caldura ta  ce sa stins acum,
Nu mai e din partea mea nici o farama de iubire din pricina tradarii

citat de Oana RESITA

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

Asa…

Acum degeaba ma mai cauti intr-un final
Amurg de seara, e tarziu caci din greseala m-ai pierdut pentru a doua oara,
Asa cum ai lasat  amintirea intr-o cutie  aruncata,  inchisa cu un lacat bine pus toata dragostea stransa.
Acum totul e  pierdut … ai sa vezi ce ai pierdut ca ai ales calea  intunecata.
Asa de dulce e privirea cum e de amara si fierea ai sa ma cauti cand e totul in ceata  stravezie,te las asa cum ti-e dorinta .

Ma cauti si nu ma gasesti!

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

Compunere despre prietenie

Prietenia….. este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care oamenii le detin. Ea poate sa existe intre o fata si un baiat, intre colegi, intre oameni de varste diferite etc. Insa , prietenia trebuie sa fie adevarata adica neconditionata si sa vina din suflet.
Acum foarte multi ani am avut o prietena pe care o consideram ca fiind o sora mai mult decat o prietena. Ne cunosteam de la gradinita si am stat impreuna pana la terminarea scolii. Dar , din pacate…. m-am inselat amarnic in privinta ei. Cand eram la scoala ea era foarte timida si cuminte, dar , o data cu plecarea la facultate a intervenit schimbarea. S-a schimbat in rau mai mult. Devenise egoista, foarte increzuta si plina de ea si ii placea ca toata lumea sa-i stea la picioare. Ne intalneam ocazional la discoteca si vorbeam. Toata lumea imi spunea ca s-a schimbat ca ma ,, invarte,, pe deget dar eu n-am vrut sa cred pe nimeni. Am vrut sa ma conving singura ca e sau nu asa. Am fost naiva… Asa era… Intr-o seara si -a aratat adevarata fata pe care nu vroiam s- o vad si de care imi spunea toata lumea. M-a pus intr-o situatie foarte jenanta fata de ceilalti din cauza unui baiat- care era mult mai mic decat noi- cu care se,, juca ,, de multa vreme. N-am mai vrut sa mai stiu de ea. Din acea seara n-am mai vorbit cu ea pana in prezent.

Compunere trimisa de Andreea.

Posted in Compuneriwith 54 Comments →

Europa in ochi de copii

Este casa noastra mare
Cu mii de culori
Este o gradina-n soare
Cu flori mari de catifea.

Noi copii,sa ne iubim,
Solidari mereu sa fim
Cu totii sa invatam
Pe parinti sa-i bucuram.

Poezie trimisa de Giulia.

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

Compunere despre bunicul

Vantul,dezmierdat de soare , se alinta cald ,fumegand de flori prin pomii albi.Bunicul ,asezat pe  o banca,isi stergea ochii cu mana tremuratoare.Ovedenie ii inlacrimase:ochii copilului,rasarind incercanati in sufletul lui ca doua zorele pe un zid naruit.
Era o mare bucurie pentru bunicul meu sa stea pe o banca si sa priveasca la cei din jur,se priveasca baietii cand se jucau cu mingea . Cateodata scapa mingea chear unde statea bietl bunic ,iar el se apleca si le-o arunca inapoi cu toata puterea pe care  mai avea .El era un mos cu barba alba si creata si si-o mangaia tot timpul.Ii placea foarte mult sa le povescteasca copiilor intamplari care s-au petrecut acum mult timp in urma.
Intr-o zi au venit la el verisorii mei mai mici . Cand au intrat pe poarta primu lcuvant a fost:
-Sarut mana,bunicule!spuneau ei in cor.
Buniocul le raspundea foarte bucuros:
-Buna ziua nepoteii mei dragi.Ce ganduri va aduc pe aici?
-Am venit sa va vizitam,dar nu cu mana goala,ci cu un cos mare cu fructe.
Bunicul nu mai stia ce sa spuna,era tare fericit.
-Nu trebuia copiii mei sa va deranjati!
-Nu este asa bunicule,ti le-am adus pentru ca sa fii in forma.
-In forma ziceti?
-Da bunicule.
-Dar eu na mai sunt asa ca si voi tineri ,am imbatranit!
-Pentru noi esti tanar.
-Pentru voi?
-Da ,pentru noi.
-Haideti,nu vreti sa va spun o poveste?
-Ba vrem,vrem.
Asa bunicul a inceput sa le spuna o poveste din trecut si ei stateau neclintiti cu fata la bunic.Dupa o vreme au venit parintii lor si le-au spus:
-Tata,iara-si le spui povesti copiilor?
-Da le spun.
-Bine,v-a contiuna bunicul in alta zi povestea,acum trebuie sa plecam!
-Dar mama,mai vrem sa stam.
-Nu ,haideti!
-Bine.
Copiii l-au imbratisat si au plecat,iar bunicul a ramas din nou singur si isi mangaia barba cea fina.

Compunere trimisa de Giulia.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Cand doi se cearta al treilea castiga

Era vara….
Soarele incalzea ca o flacara.In gradina din spatele casei un trandafir rosu si parfumat si un bujor stau la umbra.
Cerul parca era pictat pr o panza.Din el cazu un strop de apa.Pentru o planta o picatura de apa era o mica ploaie,un mic dar de sus.
Trandafirulo observa si alerga gandind:,,acesta este un prilej bun pentru  a ma racori,trebuie sa ma grabesc altfel bujorul mi-o va lua inainte.”
Bujorul vazu si el apa si pentru a nu o bea trandafirul ii puse piedica si ii spuse:
-Nu mi-o vei lua inainte!Daca nu o voi bea eu nici tu nu vei avea parte de ea.
Atunci incepu cearta.Isi aruncau vorbe grele.Trandafirul ii graise:
-Sa stii ca ai procedat gresit.eu am vazut-o primul a mea este.
-In niciun caz !Mie imi este mai cald.
-Ba mie!
Pe cand cei 2 se certau domnul Crin aparu,vazu apa si pe cei 2 certandu-se.Se gandi putin si bau stropul de apa.
Cei doi prieteni isi dadura seama ca se certase-ra degeaba.

Compunere trimisa de Alexandra Bargoanu.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Cum arata un oras fantastic

Am citit intr-o carte ca animalele nu pot vorbi, si oamenii nu pot zbura, pot decat sa mearga. Uite ca printr-o minune, se facea intr-un vis de-al meu ca m-am intalnit cu o pisica care se pregatea sa cante la un concert. Eu am ramas uimita si am vazut ca in lumea in care ma aflam, era invers. Animalele erau ca niste oameni se duceau la servici, iar oamenii ca animalele mergeau in patru labe, nu puteau vorbi. Fiindu-mi frica sa nu ma transforme si pe mine intr-un animal, am inceput sa alerg printr-un parc cat de tare ma tineau picioarele. Obosind, m-am asezat pe o banca si am vazut ca pasarile au inceput sa faca curat prin parc, iar cainii stateau de paza ca nu cumva cineva sa rupa florile sau sa calce pe iarba cea verde. Am mai observat ca pe fiecare banca se afla si cate un laptop care era conectat la internet. Am navigat pe internet, si am constatat  ca aici se afla si o cofetarie nemaipomenit de buna. Eu fiind fana a dulciurilor. Am vrut sa merg si prin scoli sa vad cum s
e invata, insa nu am mai apucat deoarece mama m-a trezit spunandu-mi ca e vremea sa plec la scoala.

Compunere trimisa de Ana.

Posted in Compuneriwith No Comments →

Omul de zapada

Omul de zapada

Este iarna.Copiii au iesit sa se distreze pe-afara.Cele trei prietene:Anabela,Bianca si Adriela au pornit la derdelus.Gerul era nespus de rau si sufla cu toate puterile afara.Dupa ce au venit de la sanius,au hotarat sa faca un om de zapada.Adriela s-a dus in casa sa ia niste nasturi,Bianca a pornit in fuga spre casa ca sa aduca o palarie si un morcov ascutit,iar Anabela s-a dus sa i-a cele necesare.O fetita i s-a alaturat grupului de fete.Pe fata o chema Esmeralda.Cele tri fetite:Bianca,Esmeralda,Anabela si Adriela.
Ce frumosa zi de iarna

Compunere trimisa de Bibitza.

Posted in Compuneriwith 11 Comments →

Toamna in parc

Este toamna… Anotimpul racoros si roditor, jocul frunzelor formand un covor multicolor,,, sunt elemente ale acestui anotimp. In parc,vietuitoarele sunt speriate de vantul si sunetele infricosatoare.Copiii se tem ca nu cumva sa cada din topogane sau din leagane. Parintii isi au sub priviri copiii ca sa nu li se-ntample ceva. Bancile sunt inconjurate de frunze argintii, aurii, ba chiar si multicolore, iar parcul este tot mai gol, intunecat si racoros. Oamenii se intorc la casele lor,infriguurati, asteptand sa gaseasca lumina si caldura…dar mai ales liniste. Seara se lasa tot mai repede.Parcul este pustiu. Toate animalele se cuibaresc in casele lor…la caldura. In anotimpul toamna, nu este vreme de mers in parc, deoarece seara nu este una placuta, deoarece vantul impinge totul in cale. Animalele scot tot felul de sunete infricosatoare, fiindca le este frig si sunt speriate. Asta inseamna ,, TOAMNA IN PARC,, pentru mine…!

Compunere trimisa de Adelina Elena.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

  • You Avatar