In intunericul noptii

Noaptea s-a aşternut deasupra unui voal ruginit de frunze iar stelele sunt singurii supraveghetori al întunericului…
O flacără din iarbă îşi creează propria lumină şi arde vântul ca o tornadă. Că tot veni vorba, tornadele domnesc prin ceaţa transparentă de la mile intregi distanţă. Acele cornete mişcătoare duhnesc a cadavre şi a pământ de cimitir. Vârcolacii se ascund în întunericul nopţii iar ghearele lor ca săbiile lucesc sub luna plină, care straluceşte deasupra cimitirului pustiu.
Gratiile de fier ale porţii sunt uitate de lumină şi stau să ruginească in liniştea mormintelor. Un urlet de lup răsună dintre copacii tăcuţi ca moartea.
O secundă mai târziu, o explozie de licurici arde din spatele unei stânci şi incinerează clipele silenţioase al opusului zilelor.

O peşteră nocturnă plină de creaturi misterioase face o gălăgie înspăimântătoare ca urletele de fantome. Într-o fracţiune de secundă, un liliac îşi desface aripile şi îşi ia zborul, acompaniat de un urlet subţire şi scârţâitor pe care-l face, în timp ce sângele îi curge de pe colţii de vampir.
Apoi, după o clipă goală ca stelele tăcute, o infinitate de lilieci fură golul cerului, creind un nor negru ca ochii lupului înfometat.
Lupul, groaza pădurii, aşteaptă o victimă pentru a-şi satisface colţii cu un sânge lucios ca praful de cristal. Tot ce are în minte este un cadavru de animal sfâşiat…

Acum, ziua se ridica in picioare din somnul nevazut. Vampirii se dizolva sub razele de foc, varcolacii revin la forma diurna de om iar lupul fuge inapoi in necunoscutul padurii, lasand cadavrul sa putrezeasca… Un iepure iese din vizuina care-l pazeste de monstrii noptii, iar din spatele lui, un sarpe infometat dupa somnul de ore legate una de alta il musca de codita pufoasa, il trage si il inghite fara a mesteca… Insa tot ce a avut loc in aceasta noapte va ramane nevazut de ochii oamenilor.
Acum, dupa o noapte de groaza de neuitat, literele R.(est) I.(n) P.(eace) sunt recitite de noi…

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

Lumea fermecata

A fost odata ca niciodata un cioban batran , foarte batran .Sotia sa Lale era pe moarte fiind belstemata de sora ei Erebbus.Aceasta traia intr-o lume ascusa de un glob magic departe , departe in fundul padurii .Aceasta se numea padurea groazei  pentru ca oamenii care locuiau dincolo de padure spuneau ca acolo noapre se petrec lucruri foarte ciudate.Se aud tipete , urlete , strigari de ajutor.Acesti doi batrani auveau doua fete :Izabella si Kassandra.Ele aveau o inima foarte buna si ar fi facut orice ca mama lor sa traiasca .Tatal lor avea multe oi si le ingrijea apoi cine dorea sa cumpere el le videa cu mare placere avand nevoie de bani.Fetelor le placea foarte mult sa citeasca si zi de zi mergeau la o mica biblioteca din orasul in care locuiau  .Si acolo in departare se afla un mare oras in care locuia regele Ludovic.Acestea  erau hotarate sa o faca pe mama lor sa se insanatoseasca dar ele nu stiau ca au o matusa si ca din cauza ei mama lor e bolnava .Si au  plecat departe si-au luat rmas bun de la tatal lor si de a mama lor si au plecat ca sa caute un leac .Au ajuns la multi vraci dar nimic.Si intr-un final mergand  ele pe drum dau de SF. MIERCURI  si aceasta le opreste si le spune daca o poate ajuta la treaba ca nu mai poate ca e batrana  si obosita si daca o ajuta o sa le ajute si ea pe ele cu orice doresc.Fetele amabile accepta si o ajuta , maturand , facand mancare, stergang praful si altele. SF. MIERCURI le multumeste si le intreaba cu ce le poate ajuta .Acestea le povesteste ce s-a intamplat si ea le trimite in valea cocorilor la SF. VINERI . Fetele pleaca .Merg si merg si in final ajung la SF. VINERI Si ei ii povesteste ce s-a intamplat si aceasta le da un lantisor si le spune sa il arunce in prima fantana pe care o vede in cale.Asa au si facut .Atunci a aprut o lumina mare si apoi s-a format un portal care vorbea si le spunea fetelor sa intre in el.Asa au facut si au ajuns intr-o lume magica.Animalele vorbeau , se jucau , florile stelele si totul avea viata.Si acolo unde era o campie erau multe flori dar una parea cea mai mare . cea mai stralucitoare si cea mai frumoasa iar ele i-au cerut sfatul .Atunci ea le-a spus sa mearga la imparatul vietii si el le va da un leac pentreu mama lor.Acolo ajunsera siimparatul le-a dat un lichid si un bob mic si rosu si le-a spus sa il planteze la fanatna in care au varsat lantul si langa sa toarne lichidul peste bob.Si au plecat .Cand au ajuns acolo au facut ce li s-a spus si din acele lucruri au iesti la iveala mai multe tufe de  flori si o hartie pe care scria sa ia o floare de aco0lo si sa i-o dea mamei sale sa o miroase si isi va reveni.Au luat floarea si au plecat acasa .Cand au ajuns au luat floarea si mama lor si-a revenir.

Compunere trimisa de Matei Catalina Gabriela.

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

O plimbare prin padure

Era o diminea calduroasa de iulie.Soarele aprins, stralucea cu putere precum scanteile de foc,florile gingase zambesc caun roi de fluturi albi.Firele de iarba se legana sub adierea blanda a vantului de vara.Paraul limpede ca o picatura de roua curce din nou.Natura plina de culoare, te face sa te simti ca intr-un basm.Impreuna cu prietenii mei am hotarat sa avem cea mai frumoasa zi.
Am zis sa facem o calatorie prin padure,unde,acolo era raiul pe pamant,deoarece era aer curat, liniste,frumusete cat vedeai cu ochii.Asa am si facut,am ajuns la marginea padurii,ne-am impartit in grupe,si am coborat in padure.In padure am descoperi multe lucruri frumoasae cum ar fi:animalute,floricele,tot felul de minunatii.Chiar a fost o zi minunata,si sper ca intr-o buna zi sa se repete.

Compunere trimisa de Zara.

Posted in Compuneriwith 21 Comments →

Poezie de dragoste

n-am tihnă fără tine
fiindcă sunt o lacomă

întinde-ţi mâna
de diamant
după visul meu lung
venind spre tine
ca o bandă rulantă
care nu se poate opri

stau la geam
şi aştept să treci
desenez cu vârful limbii
pe sticla aburită
o balanţă

vei vedea cum
dragostea se înclină
spre femeia
care ţi-ar da orice
pentru puţină iubire
pentru un foşnet
al ei

atunci vei şti
în mine să te ridici
ca un templu
în care vii să iubeşti
o zeiţă romană

Poezie trimisă de Mirela.

Posted in Poeziiwith 4 Comments →

Compunere “Satul meu natal” – Idei

Cristian m-a rugat să-l ajut cu o compunere cu titlul ”Satul meu natal”.

Trebuie să ne gândim totuși, sunt copii care au copilărit la sat, sau care au copilărit la oraș. Totuși, cei care sunteți din oraș sunt sigur, că marea majoritate, aveți bunici la țară.

Așadar, când veți scrie această compunere, trebuie să aveți în vedere toate momentele petrecute la țară.

Puteți începe prin a descrie casa în care ați locuit. Ce anume vă place la ea, ce nu vă place, poate dacă are un miros specific ”de țară” și așa mai departe.

După trebuie să aveți în vedere toate activitățile voastre. Ce jocuri jucați, dacă aveți prieteni vecini, mergeți la fotbal, colindați pădurea, jucați flori fete și băieți.

În concluzie puteți spune că vă place foarte mult la țară pentru că…… doriți ca atunci când veți fi mari să aveți o casă la țară și că abia așteptați să vă întoarceți acolo.

Posted in Idei,sfaturi,resursewith 10 Comments →

China antica

Zilele de sarbatoareofereau o perioada de odihna dupa munca grea, de zi cu zi, a oamenilor. Festivalul Primaverii, care intmpina noul an, dura cateva zile. Oamenii aprindeau felinare si pocnitori din bambus.Mancau in special bucate din legume, beau vin aromat, urmareau reprezentatiile stradale si participau la ceremomniile de alungare a demonilor. Multe sarbatori dateaza din perioada dinastiilor Han si Tang. Ziua mancarii reci, bunaoara, le aminteste oamenilor de Zhi Tui, care l-a slujit pe Printul Chong Er in timpul perioadlor de primavara si de toamna. Cand Jie Zhi a murit intr-un incendiu, Chong Er a decretat o zi de comemorare care se tine in fiecare an. De Ziua mancarii recii, focurile din bucatarii nu se aprindeau si nu se gatea. Copiii din palatul imparatuui aprindeau un nou foc invardind repede betisoare pe scanduri de lemn pentru un premiu constand in trei suluri de matase si un castron lacuit. Unele festivaluri din Antichitate si-au pastrat si astazi importanta in China.

Compunere trimisa de Cristea Iulia.

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

Poveste de iarna

Este Ajunul Craciunului. Totul in jur este acoperit cu o patura alba,imaculata si pufoasa de zapada.Bradul este impodobit,iar darurile sunt impachetate.Il astept cu nerabdare pe Mos Crciun. Mama pregateste tot felul de gustari minunate,iar eu privesc la geamul inghetat sa vad stralucitorii fulgi de nea. pe strazi,colindele rasuna,iar totul in jur arata ca-n povesti.Eu,impreuna cu familia mea, stam langa brad, mancand gustari si povestind. La noi acasa , tatal meu ma ajuta la impodobitul bradului,mama pregateste masa, matusa si unchiul se ocupa de cumparaturi,iar bunicii mei se ocupa cu decorarea casei.Craciunul este acea sarbatoare , atunci cand esti aproape de cei dragi.La noi in familie nu numai ca primim ci si daruim cadouri…. Pentru mine, Craciunul este o sarbatoare in familie ,iar impodobirea bradului si cadourile, fac pate din farmecul ei.Un lucru mai frumos decat,POVESTE DE CRACIUN,, in familia mea nu exista. Asa este CRACIUNUL la mine acasa si asa va fi mereu…!!!…

Compunere trimisa de Adelina Elena.

Posted in Compuneriwith 22 Comments →

Prima iubire a unei fete..

Am renuntat…
In fiecare zi ,plec trista de la scoala ,iar inainte sa traversez,ma uit inapoi.Astept…dar,nimic.Nu ai venit ,nu esti tu!
Te astept in fiecare zi sa vii,sa-mi spui ca ma iubesti la fel de mult cum te iubesc eu.Te voi astepta mereu!In fiecare zi in care te astept sa mergem impreuna dar tu plecasei de mult…Fiecare zi in care alerg la tine si cand ajung in spatele tau incerc sa-ti vorbesc dar buzele mi se lipesc  ca si cum as fi muta…
Dar vreau sa te intreb: De ce alegi sa fii indiferent?De ce te joci cu iubirea mea?Pentru ca atunci cand tu faci un pas ,eu te intorc inapoi nestiind ca e cea mai  mare greseala?Pentru ca mi-e frica sa vin sa te imbratisez si sa-ti spun ca te iubesc din cauza lumii din jurul nostru?(desi mereu voi regreta ca nu am facut-o).Pentru ca atunci cand vreau sa-ti vorbesc ,nu-mi gasesc cuvintele si ma ascund in spatele minciunilor ,pentru a-ti putea macar spune ceva ,fara a ma balbai?
Poate…dar daca m-ai iubi cu adevarat ai intelege !Sau nu?
Nu stiu ce sa mai cred !Asa ca azi am renuntat !Am renuntat in a mai crede ca mai putea iubi! Am renuntat la tot ce e legat de tine ,de noi!Am renuntat la tine!
De azi  ,nu ma mai uit inapoi!

Compunere trimisa de Andreea.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Vrajitoarea Jamba 2

Legenda Antivirusului
(Vrajitoarea Jamba 2)

Dupa opt ani decand Clara era disparuta in lumea cires,ea a aflat ca mai are o sora.Ea implinea noua ani.Parintii ei i-au luat de ziua ei un computer.Din greseala,a luat u virus.Pe vremea aceea nu existau antivirusuri,si nu stia ce sa mai faca.
Intr-o zi,apare Clara.
-Hei surioara!
-Ce?Io nam o sora!Tu ce mai esti?
-Sunt Vrajitoarea Clara
-Hei,Hallowenul a fost acu cinci luni!
-Nu-s imbracata de Hallowen desteapto!
Clara se infurie tare.
-Am venit sa te scap de virus!
-Aha si cum o vei face?
-Simplu!:))
Clara facu o vraja,apoi disparuse.Dintr-o data in jurul surorii Clarei apare o lumuna.Computerul o inghitea.
-Ce se intampla?
Sora Clarei s-a transformat intr-un antivirus.De atunci au aparut antivirusurile in lume.

Compunere trimisa de Pirnevan Casandra .

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Iarna de Viorel

Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri alegam dupa fluturii gingasi si multicolori si parka ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand si vedeam cum trece timpul.

Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam ca va fi o iarna lunga. Foarte lunga…Asa cum fusese anul trecut..

A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat si scartaitul omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta. Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela si Marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin. Desi era putin ger, ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi copii veseli, imbujorati si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am facut un om de zapada, am alergat, am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum; Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva peste, asa ca ne-am potolit si foamea, si apoi ne-am continuat jocurile.

Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost multe. O luna a tinut asa, dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui. Pe o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram. Dar, pe o parte ne parea rau. Se termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam. Ne intalneam tot mai rar si eram tot mai tristi. Abia asteptam din nou sa vina iarna.

Compunere trimisa de Viorel.

Posted in Compuneriwith 18 Comments →

  • You Avatar