Compuneri

Privesc spre luna de pe cer…apoi privesc în mine…spre luna din mine.Se toarna peste mine o cernealã pe care o gust doar cu ochii…apoi închid geamul şi mã pun în pat.Casc ochii mari si îi arunc pe perete.Intru-n tãrziu mã las purtatã de “acel” somn.
Acum cuprinsã de o mireasma “somnoroasã” intru în visul meu.Acolo vãd cum din depãrtare Luna mã cheamã…şi plec la ea.
Am ajuns pe Lunã.E aşa de mare,aşa de plina de luminã,lumina care provine din ochii mei.Mã plimb.Totul e rece,iar când lumina ochiilor mei dispare se lasã întunericul.Dar acolo, undeva vãd “acel ceva” cum strãluceşte.Mã îndrept spre el…este o piatrã roşie-gãlbuie,un fabulos dar,pe care mi l-am însuşit.
Simt acum ceva care mã trage înapoi, pe pamânt.Era vocea mamei cea care m-a chemat înapoi.Deschid ochii şi încep ai povesti ce s-a întâmplat.Când termin mama rosteşte:”A fost doar un vis”şi pleacã.Dau de “acel dar”.Pentru mama probabil a fost doar un vis dar pentru mine a fost realitate:”AM FOST PE LUNĂ” .

Compunere trimisa de Maria.