Compunere – De vorba cu o randunica02.23.09

DE VORBA CU O RANDUNICA
Asta iarna am fost plecata in LONDRA.Aici iarna este ca o dulce primavara de la noi cu soare cald si vesel.
Intr-o dimineata sub razele palide ale soarelui,pe copacul din gradina casei am zarit o randunica.
Era o pasarica deosebita ;cu pieptul alb,cu gusa roscata,iar spatele si capul erau negru -albastrui.Avea o siluieta eleganta ,iar coada se termina cu doua pene lungi si subtiri.
-Ce faci aici,dulce pasarica ?Tu trebuia sa fii in Africa la caldura!
Pasarica gingasa, parca mirata ca eu vorbesc cu eas-a uitat la mine apoi a intors capul plictisita .
- Cu tine vorbesc!De ce esti necajita?
Din ochii ei curgeau lacrimi care parca se transformau in diamante si apoi alunecau spre pamantul catifelat.
-Parintii mei au disparut pe cand treceam Marea Mediterana spre desertul Sahara!Multe prietene au murit atunci pe mare!
-Dar nu a-ti avut unde face pauza?
-Ne-am oprit pe un vapor.Dar aici ,un om rau a inceput sa ne vaneze cu un pistol . Eu am fost ranita la picior si abia am ajuns aici!Nu mai am de acum pe nimeni!
Din ochii randunicii curg lacrimi.Eu plang impreuna ce ea .
-Lasa ,mica randunica ,o sa am grija eu de tine !Cat timp o sa stau aici iti dau eu de mancare!Cand vii la noi in tara o sa-ti fac un ciub sub geamul meu si o sa fim cele mai bune
prietene!
M-am despartit de prietena mea randunica dupa trei saptamani!Suntem cele mai bune prietene!I -am lasat adresa mea !I-am facut cuibul si i-am pus multa dragoste in el ca sa nu simta lipsa parintilor ei.
Draga mea prietena te astept sa vii acasa!

Oana Andreea Iovanovici, clasa a IV-a, Cugir-Vinera, ne-a trimis aceasta compunere foarte frumoasa.

Tags:

Posted in Compuneriwith 48 Comments →

  • You Avatar