Search Results

Compuneri scurte, idei- partea 2

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Feb 05, 2015 with No Comments →

In aceasta parte vom gasi mai multe compuneri, cu titlurile: Intrecerea, Un apus de soare la malul marii

Intrecerea

Peste sat a venit si primavara.Ruben,Naomi si Ioana au propus sa iasa afara pentru ca era vreme frumoasa.
Ioana spuse:
-Vreti sa ne jucam ascunsa?
-Da!raspunse Naomi
-Eu nu!raspunse Ruben.
-De ce nu vrei?
-Ce-ar fii sa facem o intrecere,iar cel care va castiga va primi 200 de lei.
-Ce zici Naomi?
-Eu da!Tu Ioana?
-Si eu la fel.
Am inceput intrecerea.Ruben a castigat intrecerea si el a primit 200 de lei.Ruben era forte bucuros.Se lasa si seara.Ruben,Naomi si Ioana se intorc acasa bucurosi.Peste noapte a fost o racoare deosebita.

Trimisa de Pasca Daniel

O zi de primavara

Este o zi de primavara eu si prietena mea luiza ne plimbam pe afara cu rolele. Dupa cateva minnute parinti lui luiza  si parinti mei au hotorat sa mergem in parc cu rolele.Cand am ajuns eu si  luiza am mers pe stadion si parinti stateau pe banca si vorbeau.Tatal meu s-a dus sa cumpere doua inghetate pt mine si luiza si dupaia am mers la un restaurant si am mancat dupa ce am terminat de ancat am plecat acasa .
A fost o zi minunata!

Trimisa de Didiu Laura Stefania.

 

Un apus de soare la malul marii

Este seara ultima raza de soare mangaie nisipul auriu dandui o culoare mai frumoasa.Cerul de un albastru purpuriu se transforma intrun negru plin de mii si mii de stele.La malul mari cateva vapoare ancoareaza si admira peisajul deosebit de frumos .Apa capata o culoare deosebita aducand la mal mi de scoici . soarele si tras si ultima raza de lumina apa se linisteste. luna o amfora elina pluteste deasupra apei albastre si curate.totul este frumos iar amintirile sunt de neuitat . multi turistii admira si ei acest apus de soare la malul mari .deacea am numi asa aceasta compunere deoare ce am vazut un apus de soare la malul mari si mam inspirat .este foarte frumos !!

Trimisa de     Tudorica Natalia Andreea.

A sosit primavara

A sosit primavara. Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca. Natura s-a trezit la viata: zumzetul harnicelor albine se aude peste tot, iarba verde si frageda a rasarit, iar cea dintai randunica taie albastrul cerului ca o sageata. Pomii au inflorit, pasarelele au sosit, noaptea scade, ziua creste, iar campul a inverzit.De sub zapada argintie a iesit un clopotel numit si GHIOCEL. El vesteste toata tara ca a venit PRIMAVARA!

Compunere trimisa de Antonia.

Padurea fermecata

Posted in Compuneri on Jan 29, 2015 with 1 Comment →

Compuneri – Padurea fermecata

Tom  evita de mic padurea din spatele curtii sale,in care pomi erau foarte desi si inalti.Acum Tom avea varsta de cincisprezece ani ,era un baiat inalt  ,slab ,cu parul brunet si ochii caprui.
Era pe la jumatea verii ,iar soarele ardea ca focul ,Tom si cu inca un amic de-al sau numit Mihai stateau afara in curtea  aproape morti de plictiseala.Mihai era ceva mai gras decat Tom cu ochii albastrii si parul blond.
Cei doi sa hotarara sa se joace in  spatele casei cu mingea lui Tom ,deoarece acesta avea amenanjat acolo un teren de fotbal.Terenul era pur si simplu o bucata de pamant acoperita cu iarba si avea doua porti facute din lemn ,destul de fragile.
-Hei Tom ce ai zice sa jucam fotbal , zise Mihai entuziasmat ca ii venise o idee.
-O idee destul de buna ,spuse Tom parand multumit , ma duc sa aduc mingea.
Ajunsera in spatele casei une erau o multime de pomi fructiferi ,flori si alte decoratiuni exterioare.
-Mihai fi atent la sutul asta , zise Tom.
Dar acesta lovii mingea atat de tare incat aceasta intra printer pomi care erau parca lipiti unii de altii.
-Ce ne facem acum? ,intreba Mihai speriat .
-Nustiu ,zise Tom la fel de speriat. ,eu cred ca ar trebui sa mergem amandoi sa luam mingea.
-Nustiu mereu am evitat padurea asta ,zise Mihai foarte speriat.
-Haide…sa incercam ce poate sa fie in ea.
-Bine bine ,zise Mihai care se daduse batut.
Cei doi prieteni mersera spre padure cu pasi grei si nesiguri ,dar cel putin erau doi si se puteau ajuta daca era ceva.
Intrara in padurea foarte stranie si dupa cinci minute de mers era foarte intuneric deoarece lumina era blocata de pomii foarte aporpiati si inalti.Acestia uitara de ce erau in padure si continuara sa mearga.
-Tom nu cred ca e o idée buna sa continuam ,spuse Mihai care era deja foarte speriat.
-Trebuie sa continuam e ceva ciudat cu padurea asta ,de afara pare foarte mica dar inauntru e mult mai mare ,spuse Tom entuziasmat.Acesta era un baiat curajos si in acelasi timp si curios care nu se lasa batut prea repede.
Dupa ce mai mersera inca putin ,se auzi ceva fosnind si o silueta invaluita de intuneric uriasa cam cat trei oameni la un loc trecu prin fara lor rapid.
Mihai care era deja alb ca varul intreba:
-Ce este asta?
-N-Nustiu, zise Tom speriat
-A-Arata-te
Dupa cateva clipe in fata lor statea statea un om de cinci-sase metrii inaltime si solid ca o stanca,avea o barba mare ca de sarma si niste ochi ca de taciune ,insa acesta era plin de sange.Era clar ca fusese ranit…
-C-Ce esti tu ? intreba Tom speriat
-Cine sunteti voi doi si ce cautati in padure ,ati venit sa atacati satul ? intreba uriasul cu o voce groasa si furioasa.
-E-Exista un sat in padurea aceasta? intrebara Mihai si Tom amandoi odata.
-Adica vreti sa spuneri ca nu voi atacati locuitorii? Intreba uriasul uimit
-Poi e evident… ,spuse Tom.
-Dar tu ce ai patit ?intreba Mihai speriat.
-Am fost atacat ,zise uriasul slabit.
-Daca sunteti nevinovati ajutati-ma sa ajung in sat si conducatorul nostru o sa va rasplateasca cumva ,dar trebuie sa va avertizez ca padurea e plina de creature de tot felul si multe capcane .
-Dar noi nu stim unde este satul , spuse Tom.
-O sa va spun eu pe unde trebuie sa o luam voi doar trebuie sa luati astea ,si scoase o sabie de argint si un arc cu sageti tot de argint, si sa luptati contra creaturilor ca sa putem ajunge cu bine pentru ca dupa cum vedeti sunt ranit grav.

compunere padure
-B-Bine presupun ca p-putem incerca pentru ca oricum numai stim drumul spre iesire ,spuse Mihai speriat iar Tom il aproba.
Cei doi prieteni si noul lor “prieten” plecara spre sat ,dar nu era atat de simplu pe cat pare.Dupa cateva indicatii ale uriasului gen stanga ,dreapta si in fata acestia dadura nas in nas cu un trol.Acesta arata destul de straniu ,avea o inaltime de vreo metrii ,avea ochii galbeni iar culoare corpului sau era verde cu galben.
-C-Ce e asta ? intrebara Tom si Mihai amandoi odata.
-Un troll ,spuse uriasul care ramase in spate pentru ca era ranit.
-Cum putem lupta impotriva lui ? intreba Tom.
-Poi trolii sunt destul de neinteligenti asa ca baiatul cu arcul ii poate atrage atentia in timp ce tu ii arunci cu piatra asta in cap.
Mihai trase o sageata in trunchiul unui pom dar trolul nu se lasa pacalit asa ca era in continuare atent precatit sa ii loveasca.Dar lui Mihai ii veni o idée mai buna si se duse prin spatele unor pomi pe o poteca si ajunse in spatele trolului de unde trasa cu o sageata in spatele acestuia.Tom fu pe faza si atunca cu piatra drept in tampla trolului si acesta cazu la pamant.
Uriasul era fericit de cum se descurcasera baietii si plecara imediat la drum ,dupa cateva capcane gen plante carnivore si gropi acoperite cu frunze ajunsera pe dealul unei vai unde se vedea satul imens la propriu al uriasilor.
-Haideti mai avem putin de mers si o sa ajungem in sat ,spuse uriasul fericit
-WOW ,spusera amandoi deodata Tom si Mihai.
Dupa inca zece minute de mers dar fara capcane si alte creature nemaintalnite in lumea reala ajunsera pe strada principala a satului.Acolo uriasul salute alti semeni de-ai sa-i.
-Unde mergem ? spuse Tom entuziasmat.
-La conducatorul meu ,spuse uriasul, dar apropos cum va cheama pe voi doi.
-Pe mine Tom iar pe el Mihai ,aratand spre acesta, dar pe tine?.
-Eu ma numesc Agrius , spuse uriasul mandru.
Dupa cateva minute de mers ajunsera la o casa uriasa cu o usa cam de zece metrii inaltime si ferestre cu diagonala de trei-patru metrii.Agrius batu la usa iar aceasta se deschise imediat si in usa statea un alt urias care avea parul alb so barba la fel si fata plina de riduri.
-Salut Agrius ,spuse el, ce mai faci?
-Nu prea bine am fost din nou atacat in afara satului iar acesti doi baietii m-au salvat.
-Intrati si o sa discutam despre asta ,spuse celalalt urias.
Intrara in casa , acolo camerele aveau o inaltime de cel putin doisprezece metrii ,iar mobilierul era rosiatic din lemn masiv .
-Deci cum au putut acesti oameni simplii sa te salveze? intreba uriasul nedumerit.
-Poi sunt foarte iscusiti , din ce am vazut eu , acum ar sa va fac prezentarea el este Tom (aratand spre acesta) iar el este Mihai (aratand spre el).
-Sunt incantat de cunostinta ,spuse celalt urias inainte ca Agrius sa apuce sa mai spuna ceva, eu ma numesc Argus.
Cei doi nu spusera nimic ramsasesera muti de uimire ,trecu o vreme fara ca cineva sa zica ceva pana cand Tom spuse:
-Domnule Argus ati putea sa imi spuneti de ce este asa mare padurea in interior iar din exterior pare ca are cativa pomi?
-Pentru ca este vrajita ,spuse uriasul pe un ton parca era ceva normal.
-Wow ,spusera cei doi amici amandoi odata.
-Deci ,zise Argus ,presupun ca o sa trebuiasca sa va rasplatesc pentru ca l-ati ajutat pe Agrius , as putea sa va ofer o casa in sat sau 100 de galbeni…
-Domnule noi nu vrem decat sa ne intoarcem acasa , spuse Mihai.
-Ma tem ca nu este posibil ,spuse Arugs , noi nu stim care este iesirea din aceasta padure.
-CE? ,tipa Tom, CUM NU STITI? si se uita speriat la Mihai care se albise de tot.
-Te rog sa te calmezi, spuse Argus.
-Si ce putem face ? spuse Mihai sfarsit.
-Sa traiti in sat, spuse Agrius.
-Dar nu avem nimic …si nici nu stim cum se “traieste” aici ,spuse Tom.
-Atunci puteti sa locuiti la mine ,spuse Argus , si asa nu am copii.
-Bine ,spusera Tom si Mihai suparati, daca nu se poate altfel.
-Prin urmare o sa trebuiasca sa urmati o scoala aici la noi cu ajutorul careia sa invatati sa va castigati existenta,spuse Agrius si facu o pauza, aceasta o sa inceapa pe 1 septembrie.
-Acum aveti nevoie sa va odihniti o sa va conduc imediat in camera voastra,spuse Argus ,te rog sa ma scuzi Agrius.
Cei trei urcara pe scara cu trepte de 30 centrimetrii si ajunsera la etaj intr-un hol luminat slab de tortele de pe pereti ,mersera pana in spate unde era o camera. Intrara si dadura peste o camera unde erau doua paturi mari incat incapeau 4 ca Tom si Mihai si un Dulap inalt de aproximativ 8 metrii.
-Aici o sa fie camera voastra ,spuse Argus, sper sa va odihniti bine ,acum o sa plec pentru ca ma asteapta Agrius jos.
Argus pleaca si inchise usa dupa el lasandu-i pe cei doi amici sa se odihneasca ,dar acestora nici nu le statea gandul la asta.Se gandeau la ce o sa spuna parintii lor cand nu o sa  ii mai gaseasca ,daca nu se intamplase deja ,se mai gandeau si la ce o sa faca in acest sat locuit doar de uriasi care era de sapte ori mai mari ca ei.
Printre aceste ganduri acestia adormira usor fiecare in patul sau fiind extenuati dupa drumul lung pe care il facusera.

Povestea va continua…

Compunere trimisa de Laurentiu.

O petrecere aniversara

Posted in Compuneri on Dec 10, 2014 with 1 Comment →

Maria este vecina si prietena mea. A implinit de curand 12 ani si parintii i-au organizat o petrecere surpriza. Am fost si eu invitata.

Petrecerea a inceput la ora trei dupa-amiaza. Am fost 20 de copii invitati, toti imbracati in haine de sarbatoare. Maria era toata un zambet si ne-a intampinat foarte fericita. A primit cadourile de la noi si le-a deschis de fata cu noi. S-a bucurat de toate cadourile primite de la noi.

Dupa acest moment mama Mariei ne-a servit cu sucuri si delicioase gustari. Am jucat mai multe jocuri printre care    “scaune muzicale”si “vanatoarea de comori”. Au fost si castigatori care au primit premii.

La aproximativ 4 si jumatate mama Mariei a adus tortul. Acesta era frumos decorat cu glazura alba si roz,iar in mijloc erau 12 lumanari frumos colorate. Noi toti am inceput sa cantam “La multi ani”, Maria a suflat in lumanari si am batut din palme nerabdatori. Am mancat cu pofta din acest tort delicios si apoi am continuat sa ne jucam.

In cele din urma in jur de ora 6 petrecerea a luat sfarsit, eram cu totii obositi dar fericit ca am petrecut namaipomenit. Au sosit parintii si copii au plecat spre casa. Am ramas sa o ajut pe Maria si mama ei sa o ajut sa curete mizeria ramasa. Dupa aceea am plecat spre casa fiind la doar doua usi distanta.

Compunere despre hobby-ul meu

Posted in Compuneri on Dec 03, 2014 with No Comments →

Hobby-ul meu este lectura, imi place atat de mult sa citesc incat nu ratez nici un fel de carte, revista, ziar sau orice material care mi se pare interesant. Am acest hobby inca de mic copil, rugam parintii sa-mi citeasca basme si alte povestiri. Curand ei au obosit si s-au plictisit si nu-mi citeau de fiecare data cand le ceream ceea ce m-a determinat sa invat sa citesc de indata ce am putut. Am inceput cu cartile simple ABC. Curand am putut citi basme simple si alte povestiri.

Aceasta pasiune m-a ajutat sa invat despre lucruri pe care de altfel nu le-as fi cunoscut. Am aflat despre modul in care oamenii traiau in vremuri de magie si mister. Am cunoscut minunatele minuni ale lumii, calatorie in spatiu, realizari umane, balene gigantice, virusi mici si alte lucruri fascinate ale lumii noastre. Lucrul minunat despre aceasta pasiune este ca descoperi cum sa te feresti de lucruri rele si sa cunosti fara sa depui efort. De exemplu daca vreau sa aflu despre tigru nu trebuie sa merg adanc in jungla, pot citi despre asta intr-o carte.

Cartile pot oferi cititorului foarte multe informatii si fapte. M-au ajutat cu siguranta in viata de zi cu zi, sunt mai bine pregatit pentru a face fata cu viata. Asa ca voi continua sa citesc. Pe langa faptul ca sunt mai bine informat despre lume, imi petrec de asemenea timpul profitabil. Este intr-adevar un hobby bun.

Compunere despre ziua mea preferata

Posted in Compuneri on Oct 22, 2014 with No Comments →

Orele preferate din cursul unei zile

Timpul preferat dintr-o zi este in perioada 18 – 20. Este momentul cand temperaura aerului scade, soarele apune. In aceasta perioada fie ma duc sa fac o plimbare cu bicicleta, fie ma joc cu prietenii sau stau linistit si nu fac nimic ceea ce-mi place cel mai mult.

Curtea din jurul casei este destul de mare asa ca tatal meu a plantat multi copaci. Pasari de tot felul vin in fiecare zi si canta triluri cat mai placute. Eu stau intr-un sezlong sub castan, copacul preferat si ascult aceste cantece minunate.

De multe ori aceste perioade de lenevie totala imi sunt furate de indeplinirea unor sarcini date de parinti. Soarele nefiind atat de puternic ma pun sa tund gazonul cat si sa-i ajut la indeplinirea unor sarcini de gradinarit. Acestea le fac cu placere pentru ca temperatura aerului nu mai este ridicata iar eu nu iubesc caldura torida. Este placut in gradina in aceasta perioada.

De fapt, in aceasta perioada multi oameni ies din casa pentru a se plimba si sa se relaxeze un pic daca nu ploua. Acesta este momentul din zi cand terenurile de joaca, parcurile si alte zone de agrement sunt pline de oameni. Cred ca este nu numai timpul meu preferat din zi, ci a mai multor oameni de asemenea.

Teama mea cea mare

Posted in Compuneri on Sep 29, 2014 with No Comments →

Compunere despre teama/frica

Eu sunt unul dintre copiii cei mai timizi de la scoala. Vorbesc deseori in clasa dar cand doamna Vitcu, profesoara mea preferata m-a pus sa vorbesc in fata intregii scoli nu puteam sa refuz. Nu vroiam sa o dezamagesc si am fost de acord, desi reticent.

Parintii mei au fost surprinsi dupa ce au aflat. Stiau ca sunt timid dar au sperat mereu sa-mi inving timiditatea mea treptat.

A trebuit sa-mi rescriu discursul de multe ori pana ce era perfect. Urmatorul pas a fost sa-mi pregatesc discursul. Am repetat in fiecare seara pana sa merg la culcare. Am petrecut multe ore in fata oglinzii din baie. Sora mea cea mare credea ca sunt nebun.

In ziua in care a trebuit sa tin discursul familia mea a venit pentru a ma sustine moral. Cand directorul scolii a strigat numele meu, am mers rapid spre scena, plin de incredere. Eram sigur ca o pot face, dar cand am vazut multimea de oameni m-am blocat. Sute de fluturasi incercau sa-mi paraseasca stomacul. Palmele au inceput sa transpire, mainile sa-mi tremure si inima batea foarte tare, parca ar fi vrut sa iasa din pieptul meu.

Oamenii se uitau la mine de parca mi-ar fi crescut alt cap. Unii au inceput sa murmure si mai multi li s-au alaturat. Fara sa ma gandesc, am fugit de pe scena si m-am dus pe hol. A fost una din cele mai umilitoare zile din viata mea. Eram sigur ca voi fi tachinat de prietenii mei a doua zi dar lor pur si simplu nu le pasa. Urasc frica de vorbit in public!

Compunere despre teama/frica trimisa de Andrei, 12 ani.

Compunere despre animalul meu preferat

Posted in Compuneri on Sep 29, 2014 with 10 Comments →

Animalul meu preferat este cainele. Imi place sa am caini inca de cand am fost o fetita mica. Imaginati-va bucuria cand parintii mi-au prezentat drept cadou la 10 ani un catelus adorabil. Avea blana alba si o pereche frumoasa de ochi ce-l faceau adorabil. Era foarte prietenos si dadea din coada entuziasmat. L-am numit “Cutu” si m-am indragostit de el pe loc.

Dupa cum ma asteptam, Cutu a fost unul din cele mai iubitoare animale de companie pe care le-am avut. Mereu statea langa mine si dadea din codita si se uita cu ochii lui adorabili. Cum sa nu-l iubesc?

Cand catelusii cresc si devin catei nu mai sunt neaparat atat de draguti dar tot sunt cei mai buni prieteni ai omului. Zicala aceea, “cainele, prietenul cel mai bun al omului” este foarte adevarata deoarece cainii ramani loiali stapanilor pana in ziua in care mor.

Cainii sunt inteligenti si animale folositoare. Te ajuta sa pazesti casa. Cand straini se apropie de casa ta ei latra puternic la ei. Unii caini sunt dresati sa gasesasca victime dupa dezastre naturale, calamitati si pot gasi si persoane pierdute in jungla sau paduri. De asemenea, politistii au caini care pot mirosi droguri sau explozibil. Sunt de asemenea capabili sa identifice suspecti sau persoane care au evadat din puscarie. Am fost surprinsa sa aflu ca atunci cand un caine politist este ucis la datorie i se ofera o inmormantare exact ca la politisti.

animalul meu preferat

Foarte multe persoane oarbe se bazeaza pe caini pentru a fi asistati in activitatile de zi cu zi. Nu numai ca sunt o pereche de ochi pentru stapanii lor dar sunt de asemenea si o companie placuta. Acesti caini, de obicei din rasa German Shepherd,  sunt dresati sa nu-si asculte stapanii cand situatia o cere, acest lucru este pentru a proteja stapanii de pericole de care ei nu pot fi constienti.

Exista vremuri cand familia, prietenii si altii ne intorc spatele. Imi este greu sa inteleg de ce cateodata oamenii sunt asa de neseriosi, probabil omul ar trebui sa invete mai multe de la prietenii nostri cainii.

 

Compunere despre animalul meu preferat trimisa de Andreea.

Compunere despre vacanta

Posted in Compuneri on Sep 27, 2014 with No Comments →

Cum am petrecut vacanta de vara

La inceputul vacantei regretam foarte mult ca nu puteam ajunge in Romania, la tara, amintindu-mi frumoasele vacante petrecute alaturi de bunicii si verisorii mei, departe de aerul poluat al orasului in care locuiesc. Chiar daca nu cred ca as putea locui in permanenta la tara, cred ca cel putin o scurta perioada din an merita traita cat mai aproape de natura.

In primele saptamani, fara sa0mi dau seama, am inteles ca ma pot distra si aici, parintii mei incercand sa-mi ofere ceva diferit de restul anului. Am mers la mare cu familia si uneori cu prietenii mei, am fost la piscina cu prietenul meu cel mai bun, Filippo. De cateva ori, parintii nostri si ai prietenilor mei ne-au organizat iesiri la pizza si la McDonalds’s.

Am mai fost si la Water Park, ceea ce a fost o distractie pe cinste. Acolo, de cum am ajuns, nici nu stiam unde sa ma duc mai intai. Erau topogane foarte inalte, pline cu apa, piscine si fel de fel de modalitati de a ma distra. Am petrecut intr-adevar o zi pe cinste. Am fost si la foarte multe zile de nastere ale prietenilor mei, iar la unele chiar m-am intalnit cu colegi de clasa.

compunere despre vacanta

Zilele au trecut una dupa alta, pe nesimtite, iar eu am inceput sa realizez tot mai mult ca m-am dezobisnuit usor de activitatile mele de peste an: computer, internet si chiar televizor.

Cred ca aceasta vacanta chiar a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea!

Compunere despre vacanta trimisa de Emanuel Mihai Raichert

Vis de iarna de Andra

Posted in Compuneri on Sep 01, 2014 with No Comments →

Ninge peste munti , ninge penste dealuri ninge peste sat , ninge peste tara, ninge si inspaimanta ninsoarea caci pare sa nu se mai opreasca.
Totul este alb norii au cernut peste tot satul un strat gros de nea . In padure lupii haruie par sa fie si ei deranjati de noanta de alb sau teama ca o sa urmeze gerul napraznic.
Apusul soarelui si-a facut simtita prezenta mult prea devreme caci iarna a tras cortina peste casele micute facute parca din lemn de stejar au ferestrele luminate de cate-o flaclie de lumina rosie de lumanare ori a unui lampas cu roz . Cosurile caselor fumega … scot un fum gros , semn ca lemnele ard in soba caci femeile pregatesc cozonacii si merele coapte cu scortisoara in asteptarea colindatorilorilor si strapat ulita satului colindand din casa in casa de la un capat la celalalt al satului …
E Ajunul Craciunului in case mirosul de cozonac si scortisoara . Copii asejati langa bradul impodobit canta colinde in asteptarea mosului Craciun , iar mosul vine cu daruri pentru toti cu hainute si ciocolata si ceva fructe ca-s sanatoase dar si cu urari de bine, sanatate si cu cate un calduros : La multi ani copii mosului :
Bunicii multumesc celui de sus ca le-a dat sa asculte si sa primeasca colindatori si pe noi sa imbatranim frumos , si pentru ca au putut sa mai reziste la inca un Craciun si de ce nu si la anu ..
Asa se strang in case copii parinti bunici si sarbatoresc , colindand din zori , iar copii despacheteaza darurile primite de la mosu’ .
Afara gerul se asterne peste tot satul din ce in ce mai adanc . In case este veselie mare si nimic nu are sa destrame bucuria sufletelor crestine .
Si ca sa va fac sa intelegeti cat de mare este frigul va spun ca firul de apa ce trece prin fata casei mele si al Biancai , si mai pe la toti vecinii nu este ! Cum asa >?< Pai frigul este atat de mare incat l-a ingetat cu totul si nu se mai zareste doar daca calci pe el se simte gehata ca e mai subtire ca restul si zapada mai umeda . Gemuletele bisericii sunt pline de stelute de zapada . Focul ce arde si-n soba se vede de pe geam nimieni nu mai bantuie strazile la ora asta poate se mai aude din cand in cand vantul ce suiera si foarte puti focul se stinge din cauza vantului ce bate cu o putere mult prea mare.
Craciun Fericit !

Compunere trimisa de Andra Bianca.

Povestea copilariei

Posted in Compuneri on Nov 04, 2013 with 1 Comment →

Povestea copilariei

Intr-o seara de vara s-a nascut la spital o fetita pe nume Teodora .Ea este blonda si ochii ii are albastri.Parintii acestei fetite,Izabela si Eduard,s-au bucurat foarte mult de nasterea ficei lor deoarece ei au facut treizeci si cinci de ani  si pana acum nu au avut parte de nici un copil.
Cand mica noastra Teodora a implinit un an stia sa mearga,sa alerge si sa vorbeasca. Parintii acesteia au petrecut un an de neuitat, un an unic in viata lor si al Teodorei. La un an Teodora este inca mica dar isteata, sociabila si creativa deoarece si-a facut deja o prietena imaginara cu care sta tot timpul cu ea. Prietena imaginare a Teodorei se numeste Claudia.
Dupa inca un an micuta noastra Teodora a implinit doi anisori. Aceasta a devenit o fetita pe placul tuturor deoarece este: sociabila,jucausa,inteligenta,creativa si nu este alintata.Ea s-a plictisit doar de un prieten imaginar si acum are ca prietene imaginare pe Claudia si Stefania. Pentru ea Claudia este loial si prima cea mai buna prietena, iar Stefania este o fata pe care a cunoscut-o de curand asa ca nu poate spune multe despre ea.
Cand mica Teodora a implinit trei ani a trebuit sa mearga la gradinita.Teodora a mers la gradinita , dar desigur ca orice copil nu a vrut sa mearga. Cu timpul aceasta s-a obisnuit cu gradinita, iar educatoarea i-a devenit a doua mama.S-a obisnuit cu tot ce facea parte din gradinita, dar exista o exceptie: trezitul de dimineata.In fiecare dimineata Teodora se trezea plangand, ca orice copil.
A mai trecut un an, iar mica Teodorei  a implinit patru ani.Cand de ducea de dimineata la gradinita aceasta nu mai plangea, iar la patru ani avea prieteni imaginari.Ea avea trei prietene imaginare:Ana,Claudia si Stefania, si doi prieteni imaginari:Andrei si Stefan. Lumea ei imaginare era cam asa: ea este o printesa care isi cauta parintii pierduti.Andrei si Stefan sunt budygurzii ei, iar Ana ,Claudia si Stefania sunt cele mai bune prietene.Parintii fetei se bucura de unica lor fica.Se uita mirati cat de repede au trecut anii,parca ieri au nascut-o pe mica lor Teodora cu parul ei de aur si ochii ca cerul.
La cinci ani Teodora si-a mai adaugat in lumea ei imaginara parintii, dar ea mai avea pe langa lumea sa o prietena imaginara,Maria care statea mereu cu ea. Teodora se juca si cu copii de varsta ei, doar ca Maria este o prietena care face ce vrea ea,nu comenteaza si nu se cearta niciodata cu ea.
Dupa inca un an,mica domnisoara Teodora a trebuit sa mearga la scoala.Aceasta si-a petrecut trei ani frumosi alaturi de doamna educatoare si de colegii sai. Doamna educatoare ii era ca a doua mama pentru ea.Educatoarea, pentru Teodora este un om deosebit care i-a fost alaturi mereu,mai bine zis o prietene pe care nici nu si-o putea imagina.Cu sau vara voia ei a trebuit sa se desparta de educatoare.
In toamna cand Teodora trebuia sa mearga la scoala ea avea sase ani si cateva luni. Ea a intrat pe poarta scolii tinandu-si parintii de mana,iar cand a vazut cladirea scolii cat doi munti la un loc s-a infricosat.In curtea scolii erau foarte multi copii, uni cat muntii, iar altii cat furnicile.Dupa ce a intrat in sala de clasa impreuna cu alti copii, invatatoarea i-a primit cu blandete in sala de clasa si se uita cu ochii caprui si blajini la ei, spunandu-le cu vocea ei cristalina despre acest an scolar.
La sapte ani Teodora a invatat sa scrie, iar scrisul ei este asa de frumos, mai frumos ca un curcubeu, ca un soare sau toate frumusetile pamantului la un loc. Ea a incheiat clasa intai cu premiul intai.  Incetul cu incetul Teodora a invatat sa o iubeasca pe invatatoarea sa. Aceasta le-a castigat increderea copiilor imbinand lauda cu exigenta.
Lumea ei imaginara a inceput sa se destrame. Ea a ramasa doar cu prietenele ei: Maria, Claudia si Stefania.Teodora s-a plictisit de cei doi boudygurzii si sa fie printesa.
La opt ani, cand a ajuns in clasa a doua Teodora a ajuns printre cei mai bunei din clasa. Ea scria frumos,repede si corect.Teodora este buna la matematica,romana si restul materiilor. Si anul acesta a terminat clasa cu premiul intai.Parintii acesteia sunt mandrii de ea, dar creste prea repede, parca ieri a inceput sa gangureasca ,iar astazi este clasa a doua.
In clasa a treia Teodora ramane la fel de isteata,indemanatica,sociabila si buna ca in totdeauna.Clasa a treia o termina tot cu premiul intai. Prietenii ei imaginari incep sa dispara unul cate unul, au mai ramas doar Stefania si Claudia. Ea nu se mai joaca cu prietenii ei imaginari asa cum se juca cand era mica. Nici cu Stefania si Claudia nu se mai joaca asa de des, vorbeste cu ele doar atunci cand are nevoie de consolare, in rest ii place mai mult se se joace cu copii adevarati de varsta ei.
In clasa a patra fetita se aproprie tot mai mult de invatatoare si de colegii sai.In fiecare an a incheiat cu premiul intai la scoala. Anul acesta se desparte de cea care a indrumat-o patru ani de zile,a doua mama, cea care i-a fost aproape la nevoie si a ajutat-o. Pentru Teodora invatatoarea sa este unica in adevaratul sens al cuvantului.Peste aceasta durere nu o putea ajuta sa treaca nici prietenele ei imaginare, ea hotaraste ca din acel moment nu mai are prietene imaginare.
Intr-o zi de toamna, domnisoara Teodora a inceput scoala si-a revazut colegii si a trecut in clasa a cincea.Cand s-a dus in fosta ei clasa erau covorase pe jos, mese si scaune mici.Nu a durat mult ca sa isi dea seama ca fosta sala de clasa este locuita de piticii lui Alba-ca-Zapada. Nu acum mult timp era si ea un pitic de a lui Alba-ca-Zapada ,,Ce zile frumoase!”.Acum a cresct, ii este dor de zilele de gradinita, de educatoare, de scoala, de invatatoare, pe scurt de copilarie.
Cand suntem mici vrem sa fim mari, dar la un moment dat nu ne dam seama ce repede a trecut timpul copilariei neintors. Nu apreciem destul timpul si perioada vietii noastre, nu ne dam seama ce repede am crescut, iar cand trecem de perioada copilariei am vrea sa intoarcem timpul inapoi si nu stim cum, dar sa va dau un sfat: Bucurati-va de perioada vietii in care sunteti deoarece va trece si acea perioada.

 

Compunere trimisa de Alexandra

  • You Avatar