Search Results

Vis de iarna de Andra

Posted in Compuneri on Sep 01, 2014 with No Comments →

Ninge peste munti , ninge penste dealuri ninge peste sat , ninge peste tara, ninge si inspaimanta ninsoarea caci pare sa nu se mai opreasca.
Totul este alb norii au cernut peste tot satul un strat gros de nea . In padure lupii haruie par sa fie si ei deranjati de noanta de alb sau teama ca o sa urmeze gerul napraznic.
Apusul soarelui si-a facut simtita prezenta mult prea devreme caci iarna a tras cortina peste casele micute facute parca din lemn de stejar au ferestrele luminate de cate-o flaclie de lumina rosie de lumanare ori a unui lampas cu roz . Cosurile caselor fumega … scot un fum gros , semn ca lemnele ard in soba caci femeile pregatesc cozonacii si merele coapte cu scortisoara in asteptarea colindatorilorilor si strapat ulita satului colindand din casa in casa de la un capat la celalalt al satului …
E Ajunul Craciunului in case mirosul de cozonac si scortisoara . Copii asejati langa bradul impodobit canta colinde in asteptarea mosului Craciun , iar mosul vine cu daruri pentru toti cu hainute si ciocolata si ceva fructe ca-s sanatoase dar si cu urari de bine, sanatate si cu cate un calduros : La multi ani copii mosului :
Bunicii multumesc celui de sus ca le-a dat sa asculte si sa primeasca colindatori si pe noi sa imbatranim frumos , si pentru ca au putut sa mai reziste la inca un Craciun si de ce nu si la anu ..
Asa se strang in case copii parinti bunici si sarbatoresc , colindand din zori , iar copii despacheteaza darurile primite de la mosu’ .
Afara gerul se asterne peste tot satul din ce in ce mai adanc . In case este veselie mare si nimic nu are sa destrame bucuria sufletelor crestine .
Si ca sa va fac sa intelegeti cat de mare este frigul va spun ca firul de apa ce trece prin fata casei mele si al Biancai , si mai pe la toti vecinii nu este ! Cum asa >?< Pai frigul este atat de mare incat l-a ingetat cu totul si nu se mai zareste doar daca calci pe el se simte gehata ca e mai subtire ca restul si zapada mai umeda . Gemuletele bisericii sunt pline de stelute de zapada . Focul ce arde si-n soba se vede de pe geam nimieni nu mai bantuie strazile la ora asta poate se mai aude din cand in cand vantul ce suiera si foarte puti focul se stinge din cauza vantului ce bate cu o putere mult prea mare.
Craciun Fericit !

Compunere trimisa de Andra Bianca.

Povestea copilariei

Posted in Compuneri on Nov 04, 2013 with 1 Comment →

Povestea copilariei

Intr-o seara de vara s-a nascut la spital o fetita pe nume Teodora .Ea este blonda si ochii ii are albastri.Parintii acestei fetite,Izabela si Eduard,s-au bucurat foarte mult de nasterea ficei lor deoarece ei au facut treizeci si cinci de ani  si pana acum nu au avut parte de nici un copil.
Cand mica noastra Teodora a implinit un an stia sa mearga,sa alerge si sa vorbeasca. Parintii acesteia au petrecut un an de neuitat, un an unic in viata lor si al Teodorei. La un an Teodora este inca mica dar isteata, sociabila si creativa deoarece si-a facut deja o prietena imaginara cu care sta tot timpul cu ea. Prietena imaginare a Teodorei se numeste Claudia.
Dupa inca un an micuta noastra Teodora a implinit doi anisori. Aceasta a devenit o fetita pe placul tuturor deoarece este: sociabila,jucausa,inteligenta,creativa si nu este alintata.Ea s-a plictisit doar de un prieten imaginar si acum are ca prietene imaginare pe Claudia si Stefania. Pentru ea Claudia este loial si prima cea mai buna prietena, iar Stefania este o fata pe care a cunoscut-o de curand asa ca nu poate spune multe despre ea.
Cand mica Teodora a implinit trei ani a trebuit sa mearga la gradinita.Teodora a mers la gradinita , dar desigur ca orice copil nu a vrut sa mearga. Cu timpul aceasta s-a obisnuit cu gradinita, iar educatoarea i-a devenit a doua mama.S-a obisnuit cu tot ce facea parte din gradinita, dar exista o exceptie: trezitul de dimineata.In fiecare dimineata Teodora se trezea plangand, ca orice copil.
A mai trecut un an, iar mica Teodorei  a implinit patru ani.Cand de ducea de dimineata la gradinita aceasta nu mai plangea, iar la patru ani avea prieteni imaginari.Ea avea trei prietene imaginare:Ana,Claudia si Stefania, si doi prieteni imaginari:Andrei si Stefan. Lumea ei imaginare era cam asa: ea este o printesa care isi cauta parintii pierduti.Andrei si Stefan sunt budygurzii ei, iar Ana ,Claudia si Stefania sunt cele mai bune prietene.Parintii fetei se bucura de unica lor fica.Se uita mirati cat de repede au trecut anii,parca ieri au nascut-o pe mica lor Teodora cu parul ei de aur si ochii ca cerul.
La cinci ani Teodora si-a mai adaugat in lumea ei imaginara parintii, dar ea mai avea pe langa lumea sa o prietena imaginara,Maria care statea mereu cu ea. Teodora se juca si cu copii de varsta ei, doar ca Maria este o prietena care face ce vrea ea,nu comenteaza si nu se cearta niciodata cu ea.
Dupa inca un an,mica domnisoara Teodora a trebuit sa mearga la scoala.Aceasta si-a petrecut trei ani frumosi alaturi de doamna educatoare si de colegii sai. Doamna educatoare ii era ca a doua mama pentru ea.Educatoarea, pentru Teodora este un om deosebit care i-a fost alaturi mereu,mai bine zis o prietene pe care nici nu si-o putea imagina.Cu sau vara voia ei a trebuit sa se desparta de educatoare.
In toamna cand Teodora trebuia sa mearga la scoala ea avea sase ani si cateva luni. Ea a intrat pe poarta scolii tinandu-si parintii de mana,iar cand a vazut cladirea scolii cat doi munti la un loc s-a infricosat.In curtea scolii erau foarte multi copii, uni cat muntii, iar altii cat furnicile.Dupa ce a intrat in sala de clasa impreuna cu alti copii, invatatoarea i-a primit cu blandete in sala de clasa si se uita cu ochii caprui si blajini la ei, spunandu-le cu vocea ei cristalina despre acest an scolar.
La sapte ani Teodora a invatat sa scrie, iar scrisul ei este asa de frumos, mai frumos ca un curcubeu, ca un soare sau toate frumusetile pamantului la un loc. Ea a incheiat clasa intai cu premiul intai.  Incetul cu incetul Teodora a invatat sa o iubeasca pe invatatoarea sa. Aceasta le-a castigat increderea copiilor imbinand lauda cu exigenta.
Lumea ei imaginara a inceput sa se destrame. Ea a ramasa doar cu prietenele ei: Maria, Claudia si Stefania.Teodora s-a plictisit de cei doi boudygurzii si sa fie printesa.
La opt ani, cand a ajuns in clasa a doua Teodora a ajuns printre cei mai bunei din clasa. Ea scria frumos,repede si corect.Teodora este buna la matematica,romana si restul materiilor. Si anul acesta a terminat clasa cu premiul intai.Parintii acesteia sunt mandrii de ea, dar creste prea repede, parca ieri a inceput sa gangureasca ,iar astazi este clasa a doua.
In clasa a treia Teodora ramane la fel de isteata,indemanatica,sociabila si buna ca in totdeauna.Clasa a treia o termina tot cu premiul intai. Prietenii ei imaginari incep sa dispara unul cate unul, au mai ramas doar Stefania si Claudia. Ea nu se mai joaca cu prietenii ei imaginari asa cum se juca cand era mica. Nici cu Stefania si Claudia nu se mai joaca asa de des, vorbeste cu ele doar atunci cand are nevoie de consolare, in rest ii place mai mult se se joace cu copii adevarati de varsta ei.
In clasa a patra fetita se aproprie tot mai mult de invatatoare si de colegii sai.In fiecare an a incheiat cu premiul intai la scoala. Anul acesta se desparte de cea care a indrumat-o patru ani de zile,a doua mama, cea care i-a fost aproape la nevoie si a ajutat-o. Pentru Teodora invatatoarea sa este unica in adevaratul sens al cuvantului.Peste aceasta durere nu o putea ajuta sa treaca nici prietenele ei imaginare, ea hotaraste ca din acel moment nu mai are prietene imaginare.
Intr-o zi de toamna, domnisoara Teodora a inceput scoala si-a revazut colegii si a trecut in clasa a cincea.Cand s-a dus in fosta ei clasa erau covorase pe jos, mese si scaune mici.Nu a durat mult ca sa isi dea seama ca fosta sala de clasa este locuita de piticii lui Alba-ca-Zapada. Nu acum mult timp era si ea un pitic de a lui Alba-ca-Zapada ,,Ce zile frumoase!”.Acum a cresct, ii este dor de zilele de gradinita, de educatoare, de scoala, de invatatoare, pe scurt de copilarie.
Cand suntem mici vrem sa fim mari, dar la un moment dat nu ne dam seama ce repede a trecut timpul copilariei neintors. Nu apreciem destul timpul si perioada vietii noastre, nu ne dam seama ce repede am crescut, iar cand trecem de perioada copilariei am vrea sa intoarcem timpul inapoi si nu stim cum, dar sa va dau un sfat: Bucurati-va de perioada vietii in care sunteti deoarece va trece si acea perioada.

 

Compunere trimisa de Alexandra

Povestea copilariei

Posted in Compuneri on Nov 04, 2013 with No Comments →

Intr-o seara de vara s-a nascut la spital o fetita pe nume Teodora .Ea este blonda si ochii ii are albastri.Parintii acestei fetite,Izabela si Eduard,s-au bucurat foarte mult de nasterea ficei lor deoarece ei au facut treizeci si cinci de ani si pana acum nu au avut parte de nici un copil.
Cand mica noastra Teodora a implinit un an stia sa mearga,sa alerge si sa vorbeasca. Parintii acesteia au petrecut un an de neuitat, un an unic in viata lor si al Teodorei. La un an Teodora este inca mica dar isteata, sociabila si creativa deoarece si-a facut deja o prietena imaginara cu care sta tot timpul cu ea. Prietena imaginare a Teodorei se numeste Claudia.
Dupa inca un an micuta noastra Teodora a implinit doi anisori. Aceasta a devenit o fetita pe placul tuturor deoarece este: sociabila,jucausa,inteligenta,creativa si nu este alintata.Ea s-a plictisit doar de un prieten imaginar si acum are ca prietene imaginare pe Claudia si Stefania. Pentru ea Claudia este loial si prima cea mai buna prietena, iar Stefania este o fata pe care a cunoscut-o de curand asa ca nu poate spune multe despre ea.
Cand mica Teodora a implinit trei ani a trebuit sa mearga la gradinita.Teodora a mers la gradinita , dar desigur ca orice copil nu a vrut sa mearga. Cu timpul aceasta s-a obisnuit cu gradinita, iar educatoarea i-a devenit a doua mama.S-a obisnuit cu tot ce facea parte din gradinita, dar exista o exceptie: trezitul de dimineata.In fiecare dimineata Teodora se trezea plangand, ca orice copil.
A mai trecut un an, iar mica Teodorei a implinit patru ani.Cand de ducea de dimineata la gradinita aceasta nu mai plangea, iar la patru ani avea prieteni imaginari.Ea avea trei prietene imaginare:Ana,Claudia si Stefania, si doi prieteni imaginari:Andrei si Stefan. Lumea ei imaginare era cam asa: ea este o printesa care isi cauta parintii pierduti.Andrei si Stefan sunt budygurzii ei, iar Ana ,Claudia si Stefania sunt cele mai bune prietene.Parintii fetei se bucura de unica lor fica.Se uita mirati cat de repede au trecut anii,parca ieri au nascut-o pe mica lor Teodora cu parul ei de aur si ochii ca cerul.
La cinci ani Teodora si-a mai adaugat in lumea ei imaginara parintii, dar ea mai avea pe langa lumea sa o prietena imaginara,Maria care statea mereu cu ea. Teodora se juca si cu copii de varsta ei, doar ca Maria este o prietena care face ce vrea ea,nu comenteaza si nu se cearta niciodata cu ea.
Dupa inca un an,mica domnisoara Teodora a trebuit sa mearga la scoala.Aceasta si-a petrecut trei ani frumosi alaturi de doamna educatoare si de colegii sai. Doamna educatoare ii era ca a doua mama pentru ea.Educatoarea, pentru Teodora este un om deosebit care i-a fost alaturi mereu,mai bine zis o prietene pe care nici nu si-o putea imagina.Cu sau vara voia ei a trebuit sa se desparta de educatoare.
In toamna cand Teodora trebuia sa mearga la scoala ea avea sase ani si cateva luni. Ea a intrat pe poarta scolii tinandu-si parintii de mana,iar cand a vazut cladirea scolii cat doi munti la un loc s-a infricosat.In curtea scolii erau foarte multi copii, uni cat muntii, iar altii cat furnicile.Dupa ce a intrat in sala de clasa impreuna cu alti copii, invatatoarea i-a primit cu blandete in sala de clasa si se uita cu ochii caprui si blajini la ei, spunandu-le cu vocea ei cristalina despre acest an scolar.
La sapte ani Teodora a invatat sa scrie, iar scrisul ei este asa de frumos, mai frumos ca un curcubeu, ca un soare sau toate frumusetile pamantului la un loc. Ea a incheiat clasa intai cu premiul intai. Incetul cu incetul Teodora a invatat sa o iubeasca pe invatatoarea sa. Aceasta le-a castigat increderea copiilor imbinand lauda cu exigenta.
Lumea ei imaginara a inceput sa se destrame. Ea a ramasa doar cu prietenele ei: Maria, Claudia si Stefania.Teodora s-a plictisit de cei doi boudygurzii si sa fie printesa.
La opt ani, cand a ajuns in clasa a doua Teodora a ajuns printre cei mai bunei din clasa. Ea scria frumos,repede si corect.Teodora este buna la matematica,romana si restul materiilor. Si anul acesta a terminat clasa cu premiul intai.Parintii acesteia sunt mandrii de ea, dar creste prea repede, parca ieri a inceput sa gangureasca ,iar astazi este clasa a doua.
In clasa a treia Teodora ramane la fel de isteata,indemanatica,sociabila si buna ca in totdeauna.Clasa a treia o termina tot cu premiul intai. Prietenii ei imaginari incep sa dispara unul cate unul, au mai ramas doar Stefania si Claudia. Ea nu se mai joaca cu prietenii ei imaginari asa cum se juca cand era mica. Nici cu Stefania si Claudia nu se mai joaca asa de des, vorbeste cu ele doar atunci cand are nevoie de consolare, in rest ii place mai mult se se joace cu copii adevarati de varsta ei.
In clasa a patra fetita se aproprie tot mai mult de invatatoare si de colegii sai.In fiecare an a incheiat cu premiul intai la scoala. Anul acesta se desparte de cea care a indrumat-o patru ani de zile,a doua mama, cea care i-a fost aproape la nevoie si a ajutat-o. Pentru Teodora invatatoarea sa este unica in adevaratul sens al cuvantului.Peste aceasta durere nu o putea ajuta sa treaca nici prietenele ei imaginare, ea hotaraste ca din acel moment nu mai are prietene imaginare.
Intr-o zi de toamna, domnisoara Teodora a inceput scoala si-a revazut colegii si a trecut in clasa a cincea.Cand s-a dus in fosta ei clasa erau covorase pe jos, mese si scaune mici.Nu a durat mult ca sa isi dea seama ca fosta sala de clasa este locuita de piticii lui Alba-ca-Zapada. Nu acum mult timp era si ea un pitic de a lui Alba-ca-Zapada ,,Ce zile frumoase!”.Acum a cresct, ii este dor de zilele de gradinita, de educatoare, de scoala, de invatatoare, pe scurt de copilarie.
Cand suntem mici vrem sa fim mari, dar la un moment dat nu ne dam seama ce repede a trecut timpul copilariei neintors. Nu apreciem destul timpul si perioada vietii noastre, nu ne dam seama ce repede am crescut, iar cand trecem de perioada copilariei am vrea sa intoarcem timpul inapoi si nu stim cum, dar sa va dau un sfat: Bucurati-va de perioada vietii in care sunteti deoarece va trece si acea perioada.

Compunere trimisa de Alexandra.

Compunere despre caini

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Sep 14, 2013 with No Comments →

Asadar trebuie sa scrii o compunere despre caini? Prima intrebare pe care trebuie sa ti-o pui este, ai avut vreodata un caine? In functie de raspunsul pe care-l vei da vom discuta abordarea acestei compuneri. Daca nu ai avut un caine, atunci ne vom concentra in jurul ideii de ce ce iti doresti un caine si de ce te-ar bucura sa ai un caine. Daca ai avut un caine, atunci vom povesti despre timpul petrecut impreuna si cum ai grija tu de el.

Cei care nu au avut caini

Daca nu ai avut un caine pana acum nicio problema, tot poti scrie o compunere despre caini. Trebuie sa incepem prin a spune de ce ne dorim un animal de companie si de ce anume un caine. Sunt frumosi, loiali si jucausi, nu sunt foarte greu de intretinut. Ti-ai dorit mereu sa ai un animald e companie, poate ai vazut la bunici si te jucai cand erai micut/micuta cu cainii din satul bunicilor tai. Ai avea grija de caine? Da, il vei scoate la plimbare in fiecare zi, vei alerga cu el in parc. Vei avea de asemenea grija sa-l hranesti si sa-i dai apa in fiecare zi. parintii tai sunt ocupati si sigur nu vor avea timp. Poti povesti in aceasta compunere si despre cum il vei dresa pe cainele tau si ce trucuri va sti.

Cei care au caine

Daca aveti sau ati avut un caine atunci va fi mai usor sa scrieti o compunere despre caini. Trebuie sa incepeti prin a descrie cainele vostru: ce rasa, ce culoare, cum il chema. De asemenea, veti povesti cum ati ajuns sa aveti acest caine. Trebuie sa povestesti ce trucuri stia sa faca sau pe care tu l-ai invatat. vei povesti amintirile tale cu cainele, cum ieseati in parc, cum il hraneai in fiecare zi sau cum se juca mereu cu tine si te astepta sa te intorci de la scoala. Concluzioneaza cu ce te-a invatat cainele si cat de mult il iubesti.

Europa in ochi de copii

Posted in Poezii on Jul 22, 2012 with 2 Comments →

Este casa noastra mare
Cu mii de culori
Este o gradina-n soare
Cu flori mari de catifea.

Noi copii,sa ne iubim,
Solidari mereu sa fim
Cu totii sa invatam
Pe parinti sa-i bucuram.

Poezie trimisa de Giulia.

Compunere despre bunicul

Posted in Compuneri on Jul 22, 2012 with 5 Comments →

Vantul,dezmierdat de soare , se alinta cald ,fumegand de flori prin pomii albi.Bunicul ,asezat pe  o banca,isi stergea ochii cu mana tremuratoare.Ovedenie ii inlacrimase:ochii copilului,rasarind incercanati in sufletul lui ca doua zorele pe un zid naruit.
Era o mare bucurie pentru bunicul meu sa stea pe o banca si sa priveasca la cei din jur,se priveasca baietii cand se jucau cu mingea . Cateodata scapa mingea chear unde statea bietl bunic ,iar el se apleca si le-o arunca inapoi cu toata puterea pe care  mai avea .El era un mos cu barba alba si creata si si-o mangaia tot timpul.Ii placea foarte mult sa le povescteasca copiilor intamplari care s-au petrecut acum mult timp in urma.
Intr-o zi au venit la el verisorii mei mai mici . Cand au intrat pe poarta primu lcuvant a fost:
-Sarut mana,bunicule!spuneau ei in cor.
Buniocul le raspundea foarte bucuros:
-Buna ziua nepoteii mei dragi.Ce ganduri va aduc pe aici?
-Am venit sa va vizitam,dar nu cu mana goala,ci cu un cos mare cu fructe.
Bunicul nu mai stia ce sa spuna,era tare fericit.
-Nu trebuia copiii mei sa va deranjati!
-Nu este asa bunicule,ti le-am adus pentru ca sa fii in forma.
-In forma ziceti?
-Da bunicule.
-Dar eu na mai sunt asa ca si voi tineri ,am imbatranit!
-Pentru noi esti tanar.
-Pentru voi?
-Da ,pentru noi.
-Haideti,nu vreti sa va spun o poveste?
-Ba vrem,vrem.
Asa bunicul a inceput sa le spuna o poveste din trecut si ei stateau neclintiti cu fata la bunic.Dupa o vreme au venit parintii lor si le-au spus:
-Tata,iara-si le spui povesti copiilor?
-Da le spun.
-Bine,v-a contiuna bunicul in alta zi povestea,acum trebuie sa plecam!
-Dar mama,mai vrem sa stam.
-Nu ,haideti!
-Bine.
Copiii l-au imbratisat si au plecat,iar bunicul a ramas din nou singur si isi mangaia barba cea fina.

Compunere trimisa de Giulia.

Toamna in parc

Posted in Compuneri on May 29, 2012 with 5 Comments →

Este toamna… Anotimpul racoros si roditor, jocul frunzelor formand un covor multicolor,,, sunt elemente ale acestui anotimp. In parc,vietuitoarele sunt speriate de vantul si sunetele infricosatoare.Copiii se tem ca nu cumva sa cada din topogane sau din leagane. Parintii isi au sub priviri copiii ca sa nu li se-ntample ceva. Bancile sunt inconjurate de frunze argintii, aurii, ba chiar si multicolore, iar parcul este tot mai gol, intunecat si racoros. Oamenii se intorc la casele lor,infriguurati, asteptand sa gaseasca lumina si caldura…dar mai ales liniste. Seara se lasa tot mai repede.Parcul este pustiu. Toate animalele se cuibaresc in casele lor…la caldura. In anotimpul toamna, nu este vreme de mers in parc, deoarece seara nu este una placuta, deoarece vantul impinge totul in cale. Animalele scot tot felul de sunete infricosatoare, fiindca le este frig si sunt speriate. Asta inseamna ,, TOAMNA IN PARC,, pentru mine…!

Compunere trimisa de Adelina Elena.

Vrajitoarea Jamba 2

Posted in Compuneri on Dec 28, 2011 with 1 Comment →

Legenda Antivirusului
(Vrajitoarea Jamba 2)

Dupa opt ani decand Clara era disparuta in lumea cires,ea a aflat ca mai are o sora.Ea implinea noua ani.Parintii ei i-au luat de ziua ei un computer.Din greseala,a luat u virus.Pe vremea aceea nu existau antivirusuri,si nu stia ce sa mai faca.
Intr-o zi,apare Clara.
-Hei surioara!
-Ce?Io nam o sora!Tu ce mai esti?
-Sunt Vrajitoarea Clara
-Hei,Hallowenul a fost acu cinci luni!
-Nu-s imbracata de Hallowen desteapto!
Clara se infurie tare.
-Am venit sa te scap de virus!
-Aha si cum o vei face?
-Simplu!:))
Clara facu o vraja,apoi disparuse.Dintr-o data in jurul surorii Clarei apare o lumuna.Computerul o inghitea.
-Ce se intampla?
Sora Clarei s-a transformat intr-un antivirus.De atunci au aparut antivirusurile in lume.

Compunere trimisa de Pirnevan Casandra .

Vraja de Craciun

Posted in Compuneri on Dec 04, 2011 with 1 Comment →

Era o zi incantatoare de iarna.Pamantul era acoperit de nea,iar copacii aveau chiciura.Norii de pe cer isi purtau plumbul cu zapada pe care,mai tarziu o turnau pe jos.Copiii nu ieseau afara decat cu haine groase si cu ghetute.
Acolo,afara,era o fata…Pe ea o chema Diana si avea 11 ani.Ea nu avea o familie,dar cea mai mare dorinta a ei era sa aiba una.Cand se ducea la scoala toti copii o batjocoreau si  ea era rusinata si chiar umilita in fata profesorilor.Odata,ea a intalnit o fata pe nume Maria care avea 10 ani.Acea fata a vrut sa ii fie prietena.Ele,care aveau acelsi caz,adica nu aveau parinti,au hotarat sa se duca in cautarea lor.Mai era o zi pana la Ajunul Craciunului.Atunci,in seara de Ajun, o stea a stralucit mai tare ca niciodata.Atunci in fata fetelor au aparut patru persoane.Acolo erau doua femei si doi barbati.Ei erau parintii adevarati ale fetelor.Atunci fetele au vazut ca Dumnezeu a facut o minune de Craciun.
Aceasta a fost povestea mea.

Compunere trimisa de Laura.

Magia iernii

Posted in Compuneri on Nov 20, 2011 with 16 Comments →

Magia iernii Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-auacoperit cu o panza alba.Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animalede zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare.Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pecalesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada auprins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, careincepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.
Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantiede argint.Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.Soarele palid se prevede printre norii cenuşii.Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâiezăpada pufoasă.Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie şi următoarele sărbători: Moş Neculai,Moş Crăciun – naşterea pruncului Sfânt şi trecerea la noul an.Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.A venit iarna.Acest anotimp este preferat de noi,toti copii pentru ca putem face tot felul denazdravanii in zapada.Toata natura este amortita,copacii sunt acoperiti de frumoasa mantiealba a iernii iar casele par sa aiba niste cercei de gheata.Intr-o zi,eu si sora mea ne-am ganditsa plecam la derdelus.Ne-am intrebat parintii,si ecestia,vazand ca este o zi numai buna demers ne-au dat voie.Ne-am inbracat bine si,ne-am gandit sa mai luam pe cineva cu noi.Cu o ziin urma,n-eam jucat cu o prietena si,i-am promis ca o vom lua si pe ea cu noi la derdelus.Asaca ne-am luat sania si am plecat la prietena noastra Mada.Ajunse la ea,aceasta a fost tarefericita sa ne vada si ne mai stand pe ganduri si-a luat sania si ne-a multumit de nenumarateori ca am chemat-o si pe ea.Am mers ceva vremepana la derdelus,unde ne-am facut multiprieteni.N-eam dat cu sania,dupa care am facut echipe de fete si baieti,si ne-am batut cuzapada.A urmat un frumos concurs cine face cel mai frumos om de zapada.

Compunere trimisa de Madalina.

  • You Avatar