Search Results

Compunere despre copilarie

Posted in Compuneri on Aug 14, 2013 with 3 Comments →

Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiiide cand ii lumea asta si pamantul.ce oare copilaria?ea este un taram magic, nu sti cand incepe si cand se termina. copilaria este singurul moment al vietii in care traiesti totul la maxim. tot copilaria afost si inca mai este una dintre comorile vietii pe care nimeni nu ti-o poate lua din sufletul tau. stau uneori si ma gandesc ce scurta este copilaria. ea este un lucru deosebit care se intampla o data-n viata. copilaria este cel mai important lucru pe care il primeste cineva la inceputul vietii. ma gandesc cum sa mai retraiesc acele clipe de neuitat ale tineretii. uneori imi aduc aminte de zilele copilariei si cat de repede s-au terminat si chiar daca nu am facut toate lucrurile pe care mile-am propus am ramas cu niste amintiri de neuitat enele mai frumoase altele mai triste, si chiar de unele lucruri de care imi vine sa rad si astazi. copilaria trebuie traita la maxim pentruca odata cu terminarea ei s-au terminat toate zilele tineretii:cand ne jucam cu mingea, cand alergam cat era ziua de lunga, cand inaltam un zmeu, cand ne plimbam cu bicicleta si multe alte lucruri. toata lumea trebuie sa stie ca copilaria sete un lucru unic.

Compunere trimisa de Joltea Andreea.

Compunere despre prietenie

Posted in Compuneri on Aug 06, 2012 with 55 Comments →

Prietenia….. este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care oamenii le detin. Ea poate sa existe intre o fata si un baiat, intre colegi, intre oameni de varste diferite etc. Insa , prietenia trebuie sa fie adevarata adica neconditionata si sa vina din suflet.
Acum foarte multi ani am avut o prietena pe care o consideram ca fiind o sora mai mult decat o prietena. Ne cunosteam de la gradinita si am stat impreuna pana la terminarea scolii. Dar , din pacate…. m-am inselat amarnic in privinta ei. Cand eram la scoala ea era foarte timida si cuminte, dar , o data cu plecarea la facultate a intervenit schimbarea. S-a schimbat in rau mai mult. Devenise egoista, foarte increzuta si plina de ea si ii placea ca toata lumea sa-i stea la picioare. Ne intalneam ocazional la discoteca si vorbeam. Toata lumea imi spunea ca s-a schimbat ca ma ,, invarte,, pe deget dar eu n-am vrut sa cred pe nimeni. Am vrut sa ma conving singura ca e sau nu asa. Am fost naiva… Asa era… Intr-o seara si -a aratat adevarata fata pe care nu vroiam s- o vad si de care imi spunea toata lumea. M-a pus intr-o situatie foarte jenanta fata de ceilalti din cauza unui baiat- care era mult mai mic decat noi- cu care se,, juca ,, de multa vreme. N-am mai vrut sa mai stiu de ea. Din acea seara n-am mai vorbit cu ea pana in prezent.

Compunere trimisa de Andreea.

Compunere despre bunicul

Posted in Compuneri on Jul 22, 2012 with 5 Comments →

Vantul,dezmierdat de soare , se alinta cald ,fumegand de flori prin pomii albi.Bunicul ,asezat pe  o banca,isi stergea ochii cu mana tremuratoare.Ovedenie ii inlacrimase:ochii copilului,rasarind incercanati in sufletul lui ca doua zorele pe un zid naruit.
Era o mare bucurie pentru bunicul meu sa stea pe o banca si sa priveasca la cei din jur,se priveasca baietii cand se jucau cu mingea . Cateodata scapa mingea chear unde statea bietl bunic ,iar el se apleca si le-o arunca inapoi cu toata puterea pe care  mai avea .El era un mos cu barba alba si creata si si-o mangaia tot timpul.Ii placea foarte mult sa le povescteasca copiilor intamplari care s-au petrecut acum mult timp in urma.
Intr-o zi au venit la el verisorii mei mai mici . Cand au intrat pe poarta primu lcuvant a fost:
-Sarut mana,bunicule!spuneau ei in cor.
Buniocul le raspundea foarte bucuros:
-Buna ziua nepoteii mei dragi.Ce ganduri va aduc pe aici?
-Am venit sa va vizitam,dar nu cu mana goala,ci cu un cos mare cu fructe.
Bunicul nu mai stia ce sa spuna,era tare fericit.
-Nu trebuia copiii mei sa va deranjati!
-Nu este asa bunicule,ti le-am adus pentru ca sa fii in forma.
-In forma ziceti?
-Da bunicule.
-Dar eu na mai sunt asa ca si voi tineri ,am imbatranit!
-Pentru noi esti tanar.
-Pentru voi?
-Da ,pentru noi.
-Haideti,nu vreti sa va spun o poveste?
-Ba vrem,vrem.
Asa bunicul a inceput sa le spuna o poveste din trecut si ei stateau neclintiti cu fata la bunic.Dupa o vreme au venit parintii lor si le-au spus:
-Tata,iara-si le spui povesti copiilor?
-Da le spun.
-Bine,v-a contiuna bunicul in alta zi povestea,acum trebuie sa plecam!
-Dar mama,mai vrem sa stam.
-Nu ,haideti!
-Bine.
Copiii l-au imbratisat si au plecat,iar bunicul a ramas din nou singur si isi mangaia barba cea fina.

Compunere trimisa de Giulia.

Cum arata un oras fantastic

Posted in Compuneri on May 31, 2012 with No Comments →

Am citit intr-o carte ca animalele nu pot vorbi, si oamenii nu pot zbura, pot decat sa mearga. Uite ca printr-o minune, se facea intr-un vis de-al meu ca m-am intalnit cu o pisica care se pregatea sa cante la un concert. Eu am ramas uimita si am vazut ca in lumea in care ma aflam, era invers. Animalele erau ca niste oameni se duceau la servici, iar oamenii ca animalele mergeau in patru labe, nu puteau vorbi. Fiindu-mi frica sa nu ma transforme si pe mine intr-un animal, am inceput sa alerg printr-un parc cat de tare ma tineau picioarele. Obosind, m-am asezat pe o banca si am vazut ca pasarile au inceput sa faca curat prin parc, iar cainii stateau de paza ca nu cumva cineva sa rupa florile sau sa calce pe iarba cea verde. Am mai observat ca pe fiecare banca se afla si cate un laptop care era conectat la internet. Am navigat pe internet, si am constatat  ca aici se afla si o cofetarie nemaipomenit de buna. Eu fiind fana a dulciurilor. Am vrut sa merg si prin scoli sa vad cum s
e invata, insa nu am mai apucat deoarece mama m-a trezit spunandu-mi ca e vremea sa plec la scoala.

Compunere trimisa de Ana.

Compunere despre pasarea de rubin

Posted in Compuneri on May 26, 2012 with No Comments →

spraza lui Grigoras Greieras

Vara tocmai plecase.Grigoras greieras tocmai sa trezit plin de bruma iar vantul rece sulfa amenintator.Venise toamna.Nu avea un adapost si nici macar ceva de mancat.Imediat gandul lui sa indreptat catre vecina sa furnicuta Bulinuta.Dar oare ea ii va da o mina de ajutor?Toata vara sa rugat de Grigoras sa inceapa sa isi faca provizii pentru toamna,dar el nu a ascultat-o si a cantat cit a fost vara de lunga.Mai auzise el din poezii si din fabule ca furnica este rea si zgarcita si toti greierii care iau cerut o mina de ajutor,au murit cuprinsi de foame si dde frigul iernii.
Ud,trist si plin de bruma,de abia isi tara picioarele catre casa furnicutei,unde din iarba il privea cu pofta o broscuta ratacita,moarta probabil si ea de foame.Cu ultimile sale forte se repezi la usa furnicii batand cu pumnii si picioarele si strigand:
-Deschide!!!!!Deschide!!Sunt un artist in devenire si prea tanar ca sa mor!Deschide!!!!Deschide ca ma mananca mostrul asta!!!!Deschide!!!!!!!
Era atat de aproape ca Grigoras sa ajunga in burta broastei,dar la momentul potrivit furnicuta a deschis usa/iar Grigoras navali inauntru gafaind de frica:
-Era cat pe aci sa ma manance mostrul ala!!!Noroc ca ai deschis usa la timp! Stai sa ma asez si eu putin pe acest pat moale din muschi ca sa-mi revin din sperietura…..
-Draga greiere,olguta broscuta e nemiloasa.Ai avut mare noroc.Doresti cumva un pahar cu apa?
-Sigur ca da…….si ceva de mancare daca ai ,te rog!N-am mai mancat nimic de 3 zile.Si ce cald si bine e aici la tine!Poate as putea saraman la tine,pana vine primavera?Ti-as canta in fiecare zii….stii doar ca sunt un artist desavarsit si sensibil!!
-Nici sa nu tegandesi!Mai tii minte cand toata vara ti-am spus sa nu mai canti sis a ma ajuti sa strangem provizii pentru iarna?Tu ce-ai facut?Ai stat toata vara si ai cintat la afurisita aia de chitara,cat timp eu am mncit de dimineata pana seara.Dar,ca sa nu seman cu surorile mele din poezii,te voi lasa sa te incalzesti aici pana maine dedimineata.De mancare insa,nici nu poate fi vorba.
Grigoras greieras amuti si se aseza langa foc.Din vechea cochilie de melc,furnicuta facuse o soba numaibuna pentru casa iei.Patul era acoperit cu cel mai fin muschi moale si pufos.Intr-un colt al camerei,pe post de lampadar era un licurici ce state ape 2 ciupercute.
Greierasul nostrun,nu-si putea lua ochii de la usa camarii unde furnicuta isi tinea provizile.In  mintea lui,face un plan cum ar fi reusit sa ia si el macar un saculet. Astepta ca furnicuta sa adoarma si tip-til intra in camara.Apuca un saculet de graunte si in cea mai MARE GRABA PORNI SPRE iesire.Uitandu-se inapoi vazu insa ca rafturile camarutei erau pline cu grunte.Toate erau asezate cu grija.Privi corpul mic si plapand al furnicii si dintr-o data se rusina de fapta sa.Puse saculetul al loc si se duse sa se culce.
A doua zi de dimineata,furnicuta intra in camara si observa ca cineva umblase la saculetul cu graunte,dar spre marea ei mirare nu lipsea nimic.Si-a dat seama atunci ca greierele ar fi pu tut sa ii fure provizile dar nu a facut-o.
-Pana la urma,pot avea incredere in tine.Se pare ca esti cinstit chiar daca esti puturos.Ai vrea sa ramai cu mine toata iarana,dar cu conditia ca ma vei ajuta sa strang provizi?
Greierasul se uita la chitara,se uita la camara si nu stia ce sa zica.intr-un final spuse:
-Chiar daca imi palce sa cint iti promit ca te voi ajuta toata primavera sa stringi provizii!
De atunci greierasul nostrun a strins provizii impreuna cu furnica in fiecare primavera.El a inteles ca fara munca si riteni adevarati nu se poate trai.

Compunere trimisa de Alexandru Stefan.

Poezie – In necunoscut

Posted in Poezii on May 24, 2012 with 2 Comments →

Intru in padurea aproape adormita,
Care cu mirosul de brazi e-nnabusita
Ale caror trunchiuri sunt facute din otel
Si in care se culca si cucul mititel.

Si soarele se dizolva printre stele
Iar acum, Luna se mandreste cu ele
Un sasait de sarpe opreste galagia
Iar cantecul de greier creeaza armonia…

Si un nufar care de-abia-a scapat de apa
Fuge in departare unde soarele-nca crapa
Unde bila de foc se reflecta in mare
Unde razele inca se pierd in departare…

Si vantul bate de parca m-ar indruma
De parca ar vrea sa ma duca undeva
Si ma mai impinge odata cu putere
Si apoi se opreste si aud ce-mi cere :

« Te rog, pleaca din aceasta padure
Noaptea, animalele sunt atat de dure !
Nu te-ar cruta nici de le-ai da o stea
Ele vor urla si te vor manca ! »

Dar cand aud glasul acestui suierat
Eu nu am plecat. Nici nu m-am miscat !
Eu doar am tacut si mi-am continuat drumul
Si totul era negru, mai negru decat fumul

Uneori, ce nebuni sunt, Doamne, visatorii!
Cand vad orice priveliste, in creier, lucratorii
Creeaza o poveste ce o stiu numai ei
Stiu ca si tu poti. Imagineaza-ti ce vrei !

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

In intunericul noptii

Posted in Compuneri on May 23, 2012 with 3 Comments →

Noaptea s-a aşternut deasupra unui voal ruginit de frunze iar stelele sunt singurii supraveghetori al întunericului…
O flacără din iarbă îşi creează propria lumină şi arde vântul ca o tornadă. Că tot veni vorba, tornadele domnesc prin ceaţa transparentă de la mile intregi distanţă. Acele cornete mişcătoare duhnesc a cadavre şi a pământ de cimitir. Vârcolacii se ascund în întunericul nopţii iar ghearele lor ca săbiile lucesc sub luna plină, care straluceşte deasupra cimitirului pustiu.
Gratiile de fier ale porţii sunt uitate de lumină şi stau să ruginească in liniştea mormintelor. Un urlet de lup răsună dintre copacii tăcuţi ca moartea.
O secundă mai târziu, o explozie de licurici arde din spatele unei stânci şi incinerează clipele silenţioase al opusului zilelor.

O peşteră nocturnă plină de creaturi misterioase face o gălăgie înspăimântătoare ca urletele de fantome. Într-o fracţiune de secundă, un liliac îşi desface aripile şi îşi ia zborul, acompaniat de un urlet subţire şi scârţâitor pe care-l face, în timp ce sângele îi curge de pe colţii de vampir.
Apoi, după o clipă goală ca stelele tăcute, o infinitate de lilieci fură golul cerului, creind un nor negru ca ochii lupului înfometat.
Lupul, groaza pădurii, aşteaptă o victimă pentru a-şi satisface colţii cu un sânge lucios ca praful de cristal. Tot ce are în minte este un cadavru de animal sfâşiat…

Acum, ziua se ridica in picioare din somnul nevazut. Vampirii se dizolva sub razele de foc, varcolacii revin la forma diurna de om iar lupul fuge inapoi in necunoscutul padurii, lasand cadavrul sa putrezeasca… Un iepure iese din vizuina care-l pazeste de monstrii noptii, iar din spatele lui, un sarpe infometat dupa somnul de ore legate una de alta il musca de codita pufoasa, il trage si il inghite fara a mesteca… Insa tot ce a avut loc in aceasta noapte va ramane nevazut de ochii oamenilor.
Acum, dupa o noapte de groaza de neuitat, literele R.(est) I.(n) P.(eace) sunt recitite de noi…

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

Compunere “Satul meu natal” – Idei

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Jan 18, 2012 with 9 Comments →

Cristian m-a rugat să-l ajut cu o compunere cu titlul ”Satul meu natal”.

Trebuie să ne gândim totuși, sunt copii care au copilărit la sat, sau care au copilărit la oraș. Totuși, cei care sunteți din oraș sunt sigur, că marea majoritate, aveți bunici la țară.

Așadar, când veți scrie această compunere, trebuie să aveți în vedere toate momentele petrecute la țară.

Puteți începe prin a descrie casa în care ați locuit. Ce anume vă place la ea, ce nu vă place, poate dacă are un miros specific ”de țară” și așa mai departe.

După trebuie să aveți în vedere toate activitățile voastre. Ce jocuri jucați, dacă aveți prieteni vecini, mergeți la fotbal, colindați pădurea, jucați flori fete și băieți.

În concluzie puteți spune că vă place foarte mult la țară pentru că…… doriți ca atunci când veți fi mari să aveți o casă la țară și că abia așteptați să vă întoarceți acolo.

Prima iubire a unei fete..

Posted in Compuneri on Dec 28, 2011 with 5 Comments →

Am renuntat…
In fiecare zi ,plec trista de la scoala ,iar inainte sa traversez,ma uit inapoi.Astept…dar,nimic.Nu ai venit ,nu esti tu!
Te astept in fiecare zi sa vii,sa-mi spui ca ma iubesti la fel de mult cum te iubesc eu.Te voi astepta mereu!In fiecare zi in care te astept sa mergem impreuna dar tu plecasei de mult…Fiecare zi in care alerg la tine si cand ajung in spatele tau incerc sa-ti vorbesc dar buzele mi se lipesc  ca si cum as fi muta…
Dar vreau sa te intreb: De ce alegi sa fii indiferent?De ce te joci cu iubirea mea?Pentru ca atunci cand tu faci un pas ,eu te intorc inapoi nestiind ca e cea mai  mare greseala?Pentru ca mi-e frica sa vin sa te imbratisez si sa-ti spun ca te iubesc din cauza lumii din jurul nostru?(desi mereu voi regreta ca nu am facut-o).Pentru ca atunci cand vreau sa-ti vorbesc ,nu-mi gasesc cuvintele si ma ascund in spatele minciunilor ,pentru a-ti putea macar spune ceva ,fara a ma balbai?
Poate…dar daca m-ai iubi cu adevarat ai intelege !Sau nu?
Nu stiu ce sa mai cred !Asa ca azi am renuntat !Am renuntat in a mai crede ca mai putea iubi! Am renuntat la tot ce e legat de tine ,de noi!Am renuntat la tine!
De azi  ,nu ma mai uit inapoi!

Compunere trimisa de Andreea.

O viata mai buna… la scoala

Posted in Poezii on Dec 28, 2011 with 8 Comments →

O viata mai buna……LA SCOALA

O ora de mate pe saptamana
Si jumatate sa facem romana
La ore petreceri sa dam
Si san e distram.

Istoria si geografia,
Fizica si chimia,
Muzica si desenul
Iti iroseste creierul

Temele, ce sa mai zic,
Nu sunt bune de nimic
Doar dai banii pe caiete
Sa le-arunci ca pe sosete.

Viata ideala ar fi
Sa facem 3 ore pe zi
Sa avem 5 luni de scoala
Si-n alea sa tragem chiuleala.

Poezie trimisa de Pirnevean Casandra.

  • You Avatar