Search Results

Cum arata un oras fantastic

Posted in Compuneri on May 31, 2012 with No Comments →

Am citit intr-o carte ca animalele nu pot vorbi, si oamenii nu pot zbura, pot decat sa mearga. Uite ca printr-o minune, se facea intr-un vis de-al meu ca m-am intalnit cu o pisica care se pregatea sa cante la un concert. Eu am ramas uimita si am vazut ca in lumea in care ma aflam, era invers. Animalele erau ca niste oameni se duceau la servici, iar oamenii ca animalele mergeau in patru labe, nu puteau vorbi. Fiindu-mi frica sa nu ma transforme si pe mine intr-un animal, am inceput sa alerg printr-un parc cat de tare ma tineau picioarele. Obosind, m-am asezat pe o banca si am vazut ca pasarile au inceput sa faca curat prin parc, iar cainii stateau de paza ca nu cumva cineva sa rupa florile sau sa calce pe iarba cea verde. Am mai observat ca pe fiecare banca se afla si cate un laptop care era conectat la internet. Am navigat pe internet, si am constatat  ca aici se afla si o cofetarie nemaipomenit de buna. Eu fiind fana a dulciurilor. Am vrut sa merg si prin scoli sa vad cum s
e invata, insa nu am mai apucat deoarece mama m-a trezit spunandu-mi ca e vremea sa plec la scoala.

Compunere trimisa de Ana.

Compunere despre pasarea de rubin

Posted in Compuneri on May 26, 2012 with No Comments →

spraza lui Grigoras Greieras

Vara tocmai plecase.Grigoras greieras tocmai sa trezit plin de bruma iar vantul rece sulfa amenintator.Venise toamna.Nu avea un adapost si nici macar ceva de mancat.Imediat gandul lui sa indreptat catre vecina sa furnicuta Bulinuta.Dar oare ea ii va da o mina de ajutor?Toata vara sa rugat de Grigoras sa inceapa sa isi faca provizii pentru toamna,dar el nu a ascultat-o si a cantat cit a fost vara de lunga.Mai auzise el din poezii si din fabule ca furnica este rea si zgarcita si toti greierii care iau cerut o mina de ajutor,au murit cuprinsi de foame si dde frigul iernii.
Ud,trist si plin de bruma,de abia isi tara picioarele catre casa furnicutei,unde din iarba il privea cu pofta o broscuta ratacita,moarta probabil si ea de foame.Cu ultimile sale forte se repezi la usa furnicii batand cu pumnii si picioarele si strigand:
-Deschide!!!!!Deschide!!Sunt un artist in devenire si prea tanar ca sa mor!Deschide!!!!Deschide ca ma mananca mostrul asta!!!!Deschide!!!!!!!
Era atat de aproape ca Grigoras sa ajunga in burta broastei,dar la momentul potrivit furnicuta a deschis usa/iar Grigoras navali inauntru gafaind de frica:
-Era cat pe aci sa ma manance mostrul ala!!!Noroc ca ai deschis usa la timp! Stai sa ma asez si eu putin pe acest pat moale din muschi ca sa-mi revin din sperietura…..
-Draga greiere,olguta broscuta e nemiloasa.Ai avut mare noroc.Doresti cumva un pahar cu apa?
-Sigur ca da…….si ceva de mancare daca ai ,te rog!N-am mai mancat nimic de 3 zile.Si ce cald si bine e aici la tine!Poate as putea saraman la tine,pana vine primavera?Ti-as canta in fiecare zii….stii doar ca sunt un artist desavarsit si sensibil!!
-Nici sa nu tegandesi!Mai tii minte cand toata vara ti-am spus sa nu mai canti sis a ma ajuti sa strangem provizii pentru iarna?Tu ce-ai facut?Ai stat toata vara si ai cintat la afurisita aia de chitara,cat timp eu am mncit de dimineata pana seara.Dar,ca sa nu seman cu surorile mele din poezii,te voi lasa sa te incalzesti aici pana maine dedimineata.De mancare insa,nici nu poate fi vorba.
Grigoras greieras amuti si se aseza langa foc.Din vechea cochilie de melc,furnicuta facuse o soba numaibuna pentru casa iei.Patul era acoperit cu cel mai fin muschi moale si pufos.Intr-un colt al camerei,pe post de lampadar era un licurici ce state ape 2 ciupercute.
Greierasul nostrun,nu-si putea lua ochii de la usa camarii unde furnicuta isi tinea provizile.In  mintea lui,face un plan cum ar fi reusit sa ia si el macar un saculet. Astepta ca furnicuta sa adoarma si tip-til intra in camara.Apuca un saculet de graunte si in cea mai MARE GRABA PORNI SPRE iesire.Uitandu-se inapoi vazu insa ca rafturile camarutei erau pline cu grunte.Toate erau asezate cu grija.Privi corpul mic si plapand al furnicii si dintr-o data se rusina de fapta sa.Puse saculetul al loc si se duse sa se culce.
A doua zi de dimineata,furnicuta intra in camara si observa ca cineva umblase la saculetul cu graunte,dar spre marea ei mirare nu lipsea nimic.Si-a dat seama atunci ca greierele ar fi pu tut sa ii fure provizile dar nu a facut-o.
-Pana la urma,pot avea incredere in tine.Se pare ca esti cinstit chiar daca esti puturos.Ai vrea sa ramai cu mine toata iarana,dar cu conditia ca ma vei ajuta sa strang provizi?
Greierasul se uita la chitara,se uita la camara si nu stia ce sa zica.intr-un final spuse:
-Chiar daca imi palce sa cint iti promit ca te voi ajuta toata primavera sa stringi provizii!
De atunci greierasul nostrun a strins provizii impreuna cu furnica in fiecare primavera.El a inteles ca fara munca si riteni adevarati nu se poate trai.

Compunere trimisa de Alexandru Stefan.

Poezie – In necunoscut

Posted in Poezii on May 24, 2012 with 2 Comments →

Intru in padurea aproape adormita,
Care cu mirosul de brazi e-nnabusita
Ale caror trunchiuri sunt facute din otel
Si in care se culca si cucul mititel.

Si soarele se dizolva printre stele
Iar acum, Luna se mandreste cu ele
Un sasait de sarpe opreste galagia
Iar cantecul de greier creeaza armonia…

Si un nufar care de-abia-a scapat de apa
Fuge in departare unde soarele-nca crapa
Unde bila de foc se reflecta in mare
Unde razele inca se pierd in departare…

Si vantul bate de parca m-ar indruma
De parca ar vrea sa ma duca undeva
Si ma mai impinge odata cu putere
Si apoi se opreste si aud ce-mi cere :

« Te rog, pleaca din aceasta padure
Noaptea, animalele sunt atat de dure !
Nu te-ar cruta nici de le-ai da o stea
Ele vor urla si te vor manca ! »

Dar cand aud glasul acestui suierat
Eu nu am plecat. Nici nu m-am miscat !
Eu doar am tacut si mi-am continuat drumul
Si totul era negru, mai negru decat fumul

Uneori, ce nebuni sunt, Doamne, visatorii!
Cand vad orice priveliste, in creier, lucratorii
Creeaza o poveste ce o stiu numai ei
Stiu ca si tu poti. Imagineaza-ti ce vrei !

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

In intunericul noptii

Posted in Compuneri on May 23, 2012 with 3 Comments →

Noaptea s-a aşternut deasupra unui voal ruginit de frunze iar stelele sunt singurii supraveghetori al întunericului…
O flacără din iarbă îşi creează propria lumină şi arde vântul ca o tornadă. Că tot veni vorba, tornadele domnesc prin ceaţa transparentă de la mile intregi distanţă. Acele cornete mişcătoare duhnesc a cadavre şi a pământ de cimitir. Vârcolacii se ascund în întunericul nopţii iar ghearele lor ca săbiile lucesc sub luna plină, care straluceşte deasupra cimitirului pustiu.
Gratiile de fier ale porţii sunt uitate de lumină şi stau să ruginească in liniştea mormintelor. Un urlet de lup răsună dintre copacii tăcuţi ca moartea.
O secundă mai târziu, o explozie de licurici arde din spatele unei stânci şi incinerează clipele silenţioase al opusului zilelor.

O peşteră nocturnă plină de creaturi misterioase face o gălăgie înspăimântătoare ca urletele de fantome. Într-o fracţiune de secundă, un liliac îşi desface aripile şi îşi ia zborul, acompaniat de un urlet subţire şi scârţâitor pe care-l face, în timp ce sângele îi curge de pe colţii de vampir.
Apoi, după o clipă goală ca stelele tăcute, o infinitate de lilieci fură golul cerului, creind un nor negru ca ochii lupului înfometat.
Lupul, groaza pădurii, aşteaptă o victimă pentru a-şi satisface colţii cu un sânge lucios ca praful de cristal. Tot ce are în minte este un cadavru de animal sfâşiat…

Acum, ziua se ridica in picioare din somnul nevazut. Vampirii se dizolva sub razele de foc, varcolacii revin la forma diurna de om iar lupul fuge inapoi in necunoscutul padurii, lasand cadavrul sa putrezeasca… Un iepure iese din vizuina care-l pazeste de monstrii noptii, iar din spatele lui, un sarpe infometat dupa somnul de ore legate una de alta il musca de codita pufoasa, il trage si il inghite fara a mesteca… Insa tot ce a avut loc in aceasta noapte va ramane nevazut de ochii oamenilor.
Acum, dupa o noapte de groaza de neuitat, literele R.(est) I.(n) P.(eace) sunt recitite de noi…

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

Compunere “Satul meu natal” – Idei

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Jan 18, 2012 with 9 Comments →

Cristian m-a rugat să-l ajut cu o compunere cu titlul ”Satul meu natal”.

Trebuie să ne gândim totuși, sunt copii care au copilărit la sat, sau care au copilărit la oraș. Totuși, cei care sunteți din oraș sunt sigur, că marea majoritate, aveți bunici la țară.

Așadar, când veți scrie această compunere, trebuie să aveți în vedere toate momentele petrecute la țară.

Puteți începe prin a descrie casa în care ați locuit. Ce anume vă place la ea, ce nu vă place, poate dacă are un miros specific ”de țară” și așa mai departe.

După trebuie să aveți în vedere toate activitățile voastre. Ce jocuri jucați, dacă aveți prieteni vecini, mergeți la fotbal, colindați pădurea, jucați flori fete și băieți.

În concluzie puteți spune că vă place foarte mult la țară pentru că…… doriți ca atunci când veți fi mari să aveți o casă la țară și că abia așteptați să vă întoarceți acolo.

Prima iubire a unei fete..

Posted in Compuneri on Dec 28, 2011 with 5 Comments →

Am renuntat…
In fiecare zi ,plec trista de la scoala ,iar inainte sa traversez,ma uit inapoi.Astept…dar,nimic.Nu ai venit ,nu esti tu!
Te astept in fiecare zi sa vii,sa-mi spui ca ma iubesti la fel de mult cum te iubesc eu.Te voi astepta mereu!In fiecare zi in care te astept sa mergem impreuna dar tu plecasei de mult…Fiecare zi in care alerg la tine si cand ajung in spatele tau incerc sa-ti vorbesc dar buzele mi se lipesc  ca si cum as fi muta…
Dar vreau sa te intreb: De ce alegi sa fii indiferent?De ce te joci cu iubirea mea?Pentru ca atunci cand tu faci un pas ,eu te intorc inapoi nestiind ca e cea mai  mare greseala?Pentru ca mi-e frica sa vin sa te imbratisez si sa-ti spun ca te iubesc din cauza lumii din jurul nostru?(desi mereu voi regreta ca nu am facut-o).Pentru ca atunci cand vreau sa-ti vorbesc ,nu-mi gasesc cuvintele si ma ascund in spatele minciunilor ,pentru a-ti putea macar spune ceva ,fara a ma balbai?
Poate…dar daca m-ai iubi cu adevarat ai intelege !Sau nu?
Nu stiu ce sa mai cred !Asa ca azi am renuntat !Am renuntat in a mai crede ca mai putea iubi! Am renuntat la tot ce e legat de tine ,de noi!Am renuntat la tine!
De azi  ,nu ma mai uit inapoi!

Compunere trimisa de Andreea.

O viata mai buna… la scoala

Posted in Poezii on Dec 28, 2011 with 8 Comments →

O viata mai buna……LA SCOALA

O ora de mate pe saptamana
Si jumatate sa facem romana
La ore petreceri sa dam
Si san e distram.

Istoria si geografia,
Fizica si chimia,
Muzica si desenul
Iti iroseste creierul

Temele, ce sa mai zic,
Nu sunt bune de nimic
Doar dai banii pe caiete
Sa le-arunci ca pe sosete.

Viata ideala ar fi
Sa facem 3 ore pe zi
Sa avem 5 luni de scoala
Si-n alea sa tragem chiuleala.

Poezie trimisa de Pirnevean Casandra.

Craciunul – O zi de sarbatoare

Posted in Compuneri on Dec 09, 2011 with 6 Comments →

Este iarna.Stelutele argintii cad peste pamantul rece,ingropandu-l intr-un praf alb stralucitor.iarna canta colinde,rugand-o pe mandra noapte sa faca un duet pe piesa ,,noapte de vis”.Aceasta ii raspunde:
-Ar trebui sa cantam un cantec de leagan,pentru a adormi oamenii.
-Poate ar trebui sa imi vars haina,deoarece mai este putin si voi pleca.
-Mai bine sa cantam un cantec despre tine……nu voi mai fi la fel fara tine…
-Duetul nostru ar trebui sa fie vesel.
Iarna si noaptea incep a canta.intr-un moment,toate strazile incep sa lumineze cu luminitele pentru craciun,impreuna cu farmecul iernii.lumea privea uimita la un spectacol de artificii.
Brazii din padure priveau la valul de oameni care vin spre ei sa-i impodobeasca cu beteala,luminite,globulete si dulciuri.brazii se uitau unii la altii precum intr-o oglinda.Saracii asculta cantecul iernii si al noptii,incalzindu-se.Oamenii le dau pachete cu mancare si haine si ii invita la ei la masa de craciun.
Acesta este frumusetea craciunului!

Compunere trimisa de Andreea.

Povestea unui fulg de nea

Posted in Compuneri on Dec 04, 2011 with 77 Comments →

Privind cerul pe care se aduna fulgii usori si albi ca florile de cires,un fulg de nea se opreste in palma.Parea o mica fiinta asemeni unei lebede ce plutea alene spre pamant.Parca-mi cerea cu induiosare sa-i dau drumul,ca apoi sa-i pot afla povestea.
Fulgul de nea fusese candva o picatura de apa ce-si avea locul intr-un nor pufos din inaltul cerului.Curiozitatin  il facuse sa plece intr-o calatorie spre pamant,din care stia ca nu se va mai intoarc.Intr-o zi alaturi de alte picaturi mici porni calatoria spre necunoscut.In drumul lui se intalneste cu Mos Crivat care-l transforma intr-o frumoasa steluta argintie.Fulgul de nea era tare incantat de noua sa infatisare.
Coborand spre pamant vazu o multime de fulgii de nea ce se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi,apoi se lasau pe pamantul somnoros.Copii se bucurau de venirea lor si adunandu-i la un loc faceau un bulgaras cu care se jucau.
Intr-o zi zburand ca de obicei din loc in loc,ajunge din intamplare in palma mea moale si calda unde se transforma din nou in ceea ce fusese:o picatura mica de apa.

Compunere trimisa de Burnel Elena Adriana .

Vraja de Craciun

Posted in Compuneri on Dec 04, 2011 with 1 Comment →

Era o zi incantatoare de iarna.Pamantul era acoperit de nea,iar copacii aveau chiciura.Norii de pe cer isi purtau plumbul cu zapada pe care,mai tarziu o turnau pe jos.Copiii nu ieseau afara decat cu haine groase si cu ghetute.
Acolo,afara,era o fata…Pe ea o chema Diana si avea 11 ani.Ea nu avea o familie,dar cea mai mare dorinta a ei era sa aiba una.Cand se ducea la scoala toti copii o batjocoreau si  ea era rusinata si chiar umilita in fata profesorilor.Odata,ea a intalnit o fata pe nume Maria care avea 10 ani.Acea fata a vrut sa ii fie prietena.Ele,care aveau acelsi caz,adica nu aveau parinti,au hotarat sa se duca in cautarea lor.Mai era o zi pana la Ajunul Craciunului.Atunci,in seara de Ajun, o stea a stralucit mai tare ca niciodata.Atunci in fata fetelor au aparut patru persoane.Acolo erau doua femei si doi barbati.Ei erau parintii adevarati ale fetelor.Atunci fetele au vazut ca Dumnezeu a facut o minune de Craciun.
Aceasta a fost povestea mea.

Compunere trimisa de Laura.

  • You Avatar