De vorba cu o raza de soare

Se apropia 8 Martie,iar eu nu aveam ce cadou sa-i dau mamei.Asa ca intr-o zi m-am uitat spre soare si am spus:

-Draga soare,daca ai putea sa-mi dai una din razele tale minunate,ti-asi ramane datoare mereu.
O raza mi-a auzit dorinta si a spus:
-Eu as putea sa cobor la tine,dar nu pot sa-mi parasesc familia.
-Doar un timp,iar dupa aceea te-ai putea intoarce!
-Dar un cadou nu poate fi luat inapoi.
-Aaa,atunci cum doresti?Sa ramai cu familia sau sa te dau mamei mele?
-Eu as prefera sa raman cu familia.
-Bine atunci, dar inainte de a pleca,as vrea sa facem cunostinta.Eu ma numesc Elisa.Dar tu?
-Eu ma numesc Aura.La revedere ,Elisa!
-La revedere ,Aura!

Compunere trimisa de Elisa.

Tags: ,

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Povestea timpului

“Am putea sa ne jucam de-a povestitorii”,spuse o prietena dea mea intr-o zi in care soarele,doritul rege al Universului,statea mandru pe cerul albastru ca safirul.Am tras la sorti iar eu trebuia sa incep. Povestea mea se intituleaza “povestea timpului” . “A venit primavara,fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului,care trezeste la viata toata natura!De sub covorul de frunze moarte se ivesc ghioceii somoroshi.iar furnicile au inceput deja sa lucreze,dar nici albinele nu se lasa mai prejos.Pasarile calatoare vin in tara lor veche si neuitata,iar ca un “Bun-venit”,soarele de dezmiarda . Un firicel,abia iesit de la suprafata,vedea natura pentru prima data in viata lui.
El avea multi frati,dar el era cel mai mic si nimeni nu il baga in seama. Intr-o dimineata cand s-a trezit era plin de roua si ii era frig.Firul de iarba plangea si nu stia ce sa faca,cum sa scape de roua de pe el.Dintr-o data se arata o raza calda de soare ce coboara incet catre el si incet,incet picaturile de roua se duceau,iar firul nostru de iarba a scapat de frig si alaturi de raza a crescut mare,precum fratii sai.
Intr-o zi raza de soare a trebuit sa-l paraseasca,iar norii au venit in locul ei. Afara ploua neincetat,zi si noapte,iar firul nostru se usca incet si vantului nu-i mai  putea face fata…In jurul lui fratii mai mari erau uscati.El s-a culcat la pamant si a indurat tot. Intr-o dimineata pe cand dormea,visand,a simtit o caldura ce-l sufoca,era ea,era acolo din nou pe cer,si i-a intins mana.El s-a ridicat de la pamant,era verde iarasi,si mai voios ca niciodata.De atunci in fiecare an ei se regasesc si se ratacesc unul de altul,ca intr-un joc,jocul vietii,jocul timpului…
„Eu, daca vrei sa stii, scriu Timpul cu litera mare, pentru ca stiu cat ii place  sa-l respecti. E suparacios. Nu rabda sa fie batut. Daca nu l-ai supara si ati fi prieteni, ar pune oricand ceasul cum vrei tu” spunea  firul de iarba”
– Si am incalecat pe-o sa si vam spus povestea mea.Am continuat eu…
-Uau povestea ta este foarte frumoasa,imi spuse prietena mea cea mai buna
-Multumesc,ii raspund eu
Si asa am continuat toata ziua,jucandu-ne de-a povestitoriisi auzind niste povesti foarte interesante.La finalul zilei mam bucurat ca am avut asa o zi frumoasa.

Compunere trimisa de Moldovan Andreea.

Posted in Compuneriwith No Comments →

Mama de Andreea

Cand am deschis prima oara ochii,am stiut ca acea fiinta ce statea langa mine zi si noapte,este mama. legatura dintre noi a devenit din ce in ce mai stransa,pentru ca noi am creat-o in timp.mama mea este de statura potrivita.Parul ei saten aluneca peste umeri ca matasea.fata ei rotunda cu ochii ca doua diamante,buzele rosii si usor conturate emana o caldura pe care o simt si care ma protejeaza.aproape mereu imbraca o tinuta calsica,preferand culorile reci.este inteligenta,ia decizii potrivite in fiecare situatie,iar sufletul ei este plin de bunatate si intelegere. Niciun ghiocel nu o poate intrece in delicatete. Mainile sale sunt agere si catifelate.glasul ei melodios imi strabate inima si mi-o umple de bucurie si fericire,iar privirea ei este blanda si luminoasa.este modesta si niciodata nu-i place sa se laude.este directa si spune lucrurilor pe nume.Uneori ma cearta si imi spune lucruri care nu-mi plac,iar mai tarziu ochii ii joaca in lacrimi,insa privind-o imi dau seama de profunzimea sentimentelor ei.De multe ori urma pasilor mei este dublata de talpile ei si rasul ei devine ecoul rasului meu.mama mea nu este invidioasa sau egoista,ci intotdeauna este atasata de oameni.este gospodina si ii plac plimbarile cu familia. mama,acest cuvant magic si frumos reprezinta fiinta cea mai iubita si indragita de mine.vreau sa o ascult,sa-i urmezmereu sfaturile si  s-o incant luand note mari la invatatura si comportandu-ma frumos.

Compunere trimisa de Dediu Andreea.

Tags: ,

Posted in Compuneriwith 11 Comments →

Ghiocelul

Baba Iarna nu se indura inca sa plece de la noi.e frig,dar soarele isi face loc printre norii de cenusa si trimite cateva raze aurii.  Pete mari de zapada acopera ograda. De sub ele,firicele subtiri de apa isi cauta locul prin pamantul umed si negru. Dar iata un ghiocel! A ieist asa ,ca o bucurie in calea mea si nu stiu daca acesta suava floricica este aici cu adevarat sau e doar un fulg de zapada prins int-un ac de iarba?
Si-a desprins din gluga lui cea verde capul , un clopotel de argint aplecat catre pamantul de catifea. -Gingas ghiocel, nu ti-e teama ca o sa-ti inghete firicelul subtire de trup? -Menirea mea e de a face bucurii oamenilor. de aceea ma grabesc sa fiu primul care sa le vestesc sosirea primaverii.Asculta-ma ! O adiere a venit usor , miscand delicatul clopotel , iar eu parca am auzit un glas subtire si mic:

– Cling! Cling ! Cling!

Degetele mele il mangaie usor si numai gandul  de a- l pune in palmele mamei ma face sa-l desprind de acolo, din pamantul nascut.Alerg in casa.

-Mama vine primavara !

Si in palmele-i mangaietoare , eu pun cea mai gingasa floare cu care sufletul ei singur se aseamana.

Compunere trimisa de   Lixandru Ana.

Tags:

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

In livada bunicului in anotimpul de primavara

In livada bunicului in anotimpul de primavara este locul in care toti se simt bine.S-a dus zapada alba ce ne speria.Mireasma duulce ce te imbina la pofta de viata.Pe cer  cea dintai randunica venita de departe,taie albastrul cer ca o sageata,iar pe crengutele pomilor stai pasarelele ce vor sa te inveseleasca  cu glasul lor mic si subitire.Primavara aduce in livada  vanticele dulci de primavara si veselie.Se aude zumzetul albinelor in livada ce muncesc in toi.Nori de cenusa au disparut iar cateva raze aurii  patrund prin livada.

Compunere trimisa de Laura.

Posted in Compuneriwith 10 Comments →

Peisajul preferat

In fiecare vacanta  ma gandesc unde mi-ar placea sa o petrec: Iarna ,la munte :intr-o cabana calduroasa,langa focul semineului,unde pe sub geamurile cu flori de gheata intracate o adiere de vant rece,unde dupa ce ne incalzim  iesim la schi printre brazii albi.
Primavara ,pe o campie : la iarba verde ,culegand ghiocei si viorele ,apoi facand un picnic la umbra unui brad ,unde  simtim mirosul de prospetime din aerul curat abia desmortit de sub cojocul gros al iernii.
Vara ,pe plaja :la lumina lunii ,unde o adiere  sufla mirosul curat al marii, unde privesti pescarusii zburand.
Toamna ,privind frunzele ruginii cazand si formand un  covor multicolor ,vazand copacii goi,  ceea ce iti da o impresie de frica ,dandu-ti seama ca vine iarna cu gerul ei cumplit,facand turturi de gheata  ca si cum ar fi niste sageti care vor sa ne prinda .
In fiecare anotimp imi doresc ceva dar cel mai mult imi doresc sa petrec vacanta de iarna in acea cabana  calduroasa.

Compunere trimisa de Matasa Ecaterina.

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

Primavara de Ioana

dar iarna…s-a dus…
fara derdelus!!
ce pacat,ce pacat!!
iarna a plecat!!

zapada se topeste,

ghiocelul se zareste,

soarele rasare,

primavara-i in picioare

Primavar vine,vine
cu ghiocei mititei
soarele rasare,
iar eu stau la soare!!

Poezie trimisa de Ioana.

Posted in Poeziiwith 1 Comment →

Dansul fulgilor de nea

Era iarna! Anotimpul acesta nu prea isi merita numele. Nu cadea nici un fulg, caci in aceasta perioada a anului, copiii se dadeau  cu sania….O fi din cauza ca anul trecut a nins prea mult.Stiam, doar ca e frig dar nu e zapada.Mai bine sa fie frig si zapada decat doar frig.Fiind curios, am iesit afara si ma uitam spre cer si am vazut un fulg.L-am prins in mana,dar….minune,nu s-a topit! Ba chiar mi-a vorbit:
-Hei, tu!
-Eu?intrebai uimit.
-Da, tu! sti sa dansezi?
-Da.Chiar pot da lectii,daca vreau.
-Asta si vreau,vino cu mine!
Si atunci, o dara de lumina m-a tras in sus.Trebuie sa recunosc ca imi era putin frica,dar nu puteam da inapoi.Pina la urma am ajuns, dupa cum se vedea, intr-un nor.Atunci am vazut miliarde de fulgi care dansau.Fulgul mi-a zis:
-Avem nevoie de cineva care sa ne ajute la ultimele repetitii.
-Repetitii?am intrebat eu.
-Da.De ce crezi ca ninge doar doua luni pe an? Iti spun eu! Deoarece zece luni facem repetitii.
-Ce repetitii? Va trebuie pregatire sa cadeti pur si simplu?
-Asa crezi tu?Noi nu cadem asa oricum ci cu stil,dansand, a spus fulgul.
-Bine! si ce stil dansati?intrebai eu.
-Depinde de vreme.Vremea influenteaza mult dansul nostru.Daca vremea e agitata,dansam”cha-cha”,iar cand vremea e linistita, valsam.
-Mie, unul, imi place mai mult valsul. Deci, de aceea mi se parea mie ca in zilele linistite cadeti mai cu stil.
-Hai sa revenim spuse fulgul.Ne poti antrena?
-Hai sa incercam!
Am facut eu ultimele repetitii de vals deoarece era vreme linistita si dupa si dupa multe ore si batai de cap eram gata.
Am coborat pe pamant si mi-am privit munca.Acum, ca stiam, se pare ca nu degeaba faceau ei pregatiri.Cat de bine a fost sa-mi vad” elevii” la treaba, facand totul foarte frumos.
Vedeti,pentru nestiutori fulgii nu sunt mai mult decat o combinatie de cristale de gheata minuscule.
Dar pentru mine sunt niste adevarati dansatori!

Compunere trimisa de C. Evelin.

Posted in Compuneriwith 5 Comments →

Ghiocelul

Suntem in anotimpul primavara. Ghioceii au aparut. La marginea satului sunt o multime de ghiocei care se vand.
Alin a cumparat un buchetel de ghiocei pentru Laura. Ea a afost tare incantata de cadoul primit. El a invitat-o pe Laura pe afara ca sa se joace. Ea a acceptat invitatia lui Alin. Ei au fost pe afara cu rolele. Ei au povestit despre scoala,despre vacanta etc. Laura i-a cumparat mamei si tatalui ei cate un buchetel de ghiocel. Mama si tatal ei au fost emotionati. Ghiocelul este prima floare care rasare. El este plapand, dar invingator mereu.
Eu iubesc aceasta floare deoarece face bucuri si ea neanunta ca vine primavara.

Compunere trimisa de Barbu Roxana-Iosna cu varsta de 10 ani.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Primavara de Evelina

A sosit primavara ce-a de-a doua fiica a batranului An ,imbracata in matasuri  lungi de vant pe cap o coronita din flori de cires si mar.
Soarele isi piaptana pletele sale peste tara .Stie ca va veni zana cea frumoasa si trebuie sa fie pregatit.Cerul s-a scaldat in unele sravezii ale locului abia dezghetat .Acum e albastru ca o petala de mizot.
Clopoteii de argint ai ghioceilor se incalzesc la soare pe verdele crud al ierbii.Ei anunta prin clinchetul lor venirea primaverii
Copacii sunt in mare sarbatoare.Pentru a fi mai eleganti , ei s-au impodobit cu multe floricele .
printesaprimavara a sosit cu mandrul sau alai de pasari .Padurile rasuna de cantece.Animalele s-au trezit si ele de atata zarva.
Toate minunatiile naturii sunt acum ale primaverii .Ea ne umple sufletele de speranta si bucurie.

Compunere trimisa de Evelina Maria.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

  • You Avatar