Compuneri

Adela Corbescu a venit la noi cu o compunere interesantă, “SperanÅ£a”.

Speranţa

   Octombrie. Zi tristă de toamnă, cu ploaie ÅŸi vânt ce anunţă apropierea iernii.
   Åžcolarii, înfofoliÅ£i ÅŸi cu ghioydanele grele, se grăbesc spre ÅŸcoală, unde-i aÅŸteaptă sălile de clasă. Frigul toamnei nu le potoleÅŸte neastâmpărul ÅŸi gălăgia. AdunaÅ£i în clasă, ei povestesc ultimele năzdrăvănii sau repetă împreună lecÅ£iile.
   Deodată, uÅŸa clasei s-a deschis ÅŸi intră doamna învăţătoare. Nu e singură ; grăsuţă, pistruiată ÅŸi cu o servietă mai mare decât ea, Maria, noua noastră colegă, îşi ascunde timidă mânuÅ£a în mâna caldă a doamnei învăţătoare.
   Zilele de ÅŸcoală trec repede, dar Maria rămâne la fel de tristă ÅŸi de tăcută ca în prima zi. Grăsuţă ÅŸi peltică , nu se amestecă în gălăgia de pe coridor. Ochii ei privesc visători spre fereastră.
   Un caiet de pe banca Mariei cade cu zgomot ÅŸi un desen îmi atrage atenÅ£ia. Un vrăjitor, o baghetă fermecată ÅŸi o prinÅ£esă numită “SperanÅ£a” .
   Maria primeÅŸte glumele colegilor ei, le adună în suflet ÅŸi de acolo se naÅŸte speranÅ£a de a fi frumoasă.
   Mâna ei talentată pune pe hârtie în desene minunate tot cuprinsul sufletului. Ridic ochii ÅŸi o văd pe Maria frumoasă. Este frumuseÅ£ea talentului ÅŸi a cuminÅ£eniei pe care nu am văzut-o până atunci.
   Ne întrecem să îi câştigăm prietenia, pentru că alături de ea suntem ceva mai bogaÅ£i.