Compunere Un vis,un inceput,o raza de soare04.18.10

Era o zi de primavarǎ.In desisuri a albit floarea ghiocelului cu cǎputul de smarald si clopoteleul de argint.Mingea de foc isi prelinge culorile sclipitoare pe cer.Era vinerea mare inainte de sǎrbǎtoarea pascalǎ .Anul acesta am hotǎrât sǎ petrecem Pastele alǎturi de bunici .Aici pentru fiecare copil ,zilele de sǎrbǎtoare sunt un mic colt de Rai.Atunci toti prichindeii se intâlnesc cu alti tainici de seama lor si merg de mânǎ cu bunicuta la bisericǎ  .In fiecare an ,de Pasti,privesc apusul fermecǎtor iar apoi natura picteaza cerul cu stele care ard feeric transmitându-ne nouǎ caldura sufleteascǎ si linistea.

Am auzit-o pe vecina Mǎrioara  spunându-le bunicilor  cǎ toti copiii  fac cele mai multe nazbatii in zi de sǎrbǎtoare iar bunica a surâs spunandu-i ca nu existǎ om ce odatǎ in viata nu a stiut ce inseamnǎ copilaria ,toti au fǎcut lucruri specifice copilǎriei toti oamenii si-au pretuit copilaria si incǎ o mai pretuiesc.Vecina Mǎrioara la vorbele bunici a inceput sǎ isi aminteascǎ de copilaria  ei ,zâmbind.Dupa toate aceste  Ana,Mihai,Dea si Ioana au venit se ciocnim un ou si apoi sǎ mergem in Pdurea Mǎrgǎritarului care este un loc fermecǎtor datorita florilor sale,pe lacul diamantin nuferii se rǎsfatǎ mereu.Aceastǎ pǎdure ruptǎ din cartea de basme pe care mi-o citea bunica când eram micǎ este locul de joacǎ al copiilor din sat .Parcǎ era un vis cand te uitai imprejur.Dupa incǎ o zi a venit duminica  mare m-am imbrǎcat intr-o rochitǎ rosie si elegantǎ si cu niste pantofi rosii dati cu lac.Cand  am iesit din casǎ toata strada era plinǎ cu oameni fel si fel care se indreptau spre lǎcasul sfant.Ajunsi la bisericǎ am aprins cu totii cate o lumânare care dansa  feeric .Dupa slujba sfântǎ toate rudele au venit la noi si am ciocnit ouǎle la care bunica si mama au lucrat migǎlos si am gustat bucatele pregǎtite de bunicul si de tata .Dupa ce lumea a plecat acasa eu am iesit pe pridvor gâ,ndindu-mǎ la viata tainicǎ si linistitǎ pe care toti copiii o duc aici si in reteta copilariei lor se adaugǎ doar lucruri de bine pe când la noi cei de la oras mai uitǎm cǎ Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat si-a lǎsat singurul Sau fiu sǎ piarǎ pentru mântuirea noastrǎ iar ei spun inainte de culcare ,zi de zi, Doamne iti multumesc !

Si asa am hotǎrât ca oricând voi putea imi voi vizita bunici si acest sat mirific.

Compunere trimisa de Goja Andreea.

Posted in Compuneriwith 6 Comments →

Bucuriile nevazute ale Sarbatorilor Pascale04.15.10

Bucuriile sarbatorilor pascale sunt de doua feluri:vazute si nevazute.Eu o sa va spun cate ceva despre cele nevazute.Ele sunt acele bucurii care nu pot fi atinse si simtite.Sunt:bucuria Invierii Domnului;bucuria luminii din sufletele noastre.
Bucuria Invierii Domnului este aceea prin care Dumnezeu da oamenilor o bunatate spirituala.”El s-a rastignit pentru noi iar apoi a Inviat”asa spune Biblia.Acesta este mesajul transmis de Invierea Domnului.Dar Invierea ne mai transmite ceva.Invierea Domnului inseamna Sf. Pasti in care ai foarte multe bucurii.Ca de exemplu mirosul cozonacilor.
Lumina din sufletele noastre este o bucurie ai deosebita.Este o bucurie care reprezinta fericirea omului de Pasti.Oamenii isi insusesc lumina in noaptea de Inviere.
Bucuriile Pascale,mai ales cele nevazute,sunt ele mai frumoase bucurii pentru ca oamenii Il slujesc pe Dumnezeu…

Compunere trimisa de Dragu Catalina.

Posted in Compuneriwith 7 Comments →

Compunere – De Paste singura04.24.09

Este luna Aprilie. Zarzari inflorira si mirosul florilor lor, mirosul rozetelor si al zarnacadelelor se imprastia adormitor.
Intr-un mic sat, in care toate acestea erau deja inflorite de Paste, traia o femeie. Femeia se gandea cu multumire la viata ei tihnita, alaturi de un om batran care se purtase cu ea pana acum cu dansa ca un tata. Si totusi, parca-i venea sa planga. In pieptul ei simtea ceva ca un val care se ridica repede de a inima spre gat, spre sufletul ei si o chinuia, parca o nadusea. Si cum isi apasa pieptul fara de voie cu mana, lacrimile ii izvorara din ochi si incpu sa planga cu sughituri.
Batranul se repezi spre ea, ii lua capul in maini, il alinta ca pe al uni copil si o legana cuprins de mahnire. Batranul a intrebat-o ce se intampla cu ea. Ea i-a reaspuns cu o voce stinsa ca nu are nimic. Apoi au ramas tacuti.
Batranul, dndu-si seama ca defapt femeia ascundea ceva, el a chemat un doctor. Doctorul le-a spus ca boala ei isi gaseste leacul. Batranul cumpani vorbele acestea; apoi in mintea lui, deprinsa sa apropie si sa cantareasca toate, parca se facu lumina. Totusi nu-si dadu seama de ce doctorul nu i-a spus ce are femeia. Doctorul i-a spus ii spusese doar ca demeia nu se poate vindeca decat daca ea s-ar descarca de propiile-si ganduri amarnice. Batranul incerca sa discute cu ea. Femeia i-a impartasit problemele tatalui sau vitreg.
I-a spus ca toata viata ei a stat singura nedorind ajutorul nimanui, facand si rezolvand absolut tot de una singura. Pregatirile de Paste le-a facut tot ea in toti anii. Nu a ravnit nimic, nici macar un cadou. De ziua ei a stat singura, uitandu-se la televizor. Meniul niciodata nu si l-a schimbat, chiar si asa, nu este multumita de tihna ei vesnica. Spunea ca vrea un Paste in familie, ceea ce nu a avut niciodata. Nu a avut nicio dgrija insa in timp i-a daunat vietii. O viata nepalpitanta, in timp, a facut-o sa regrete. Spunea ca numai ea isasi este devina. Nu a obligat-o nimeni sa stea numa in cas si sa isi vada tot timpul numai si numai de viata si numai e viata ei. Insa toate acestea spuse de ea au fosr spuse prea tarziu. Btranul era sleit de puteri, iar pentru ca niciodata nu iesise la o plimbare, nu avea prea multi cunoscuti, ci doar pe parintele satului si pe doctorul ce venise mai acum cateva zile s-o examineze.
Femeii nu i-au fost folositoare cuvintele spuse iar de Paste a ramas singura, ca intotdeauna.

Compunere scrisa de Alexandra din Constanta, clasa a 6-a .

Tags:

Posted in Compuneriwith 26 Comments →

  • You Avatar