Search Results

Trista asteptare

Posted in Compuneri on Nov 26, 2010 with 6 Comments →

Era o zi de primavara.In aer adia un vantisor tacut aducand in urma sa inviorarea proaspata a acelei diminetii frumoase.
Intr-o casuta mica care incanta privirea oricui,traiau doi tineri indragostiti pe care i-a unit soarta.Fata care se numea Lorellei,era gradinareasa,iar baiatul care se numea Remi,era tot un gradinar.Se iubeau nespus de mult,dar ei nu mergeau in casa aceea decat duminicile,iar restul zilelor statea ficare la casa lor parinteasca.Erau cam saracuti si nu aveau bani sa o cumpere,asa ca doar o inchiriau hotaranduse in acest fel ca atunci cand se vor casatori sa o cumpere si sa formeze impreuna o familie fericita.
Insa in acea dimineata se intampla sa fie chiar duminica,iar cei doi aflanduse la “casa lor”,Remi o observa pe Lorellei privind trista peisajul colorat al gradinei de trandafiri.
-Draga mea,s-a intamplat ceva?Nu prea arati bine.
-Ah,dragul meu,nu s-a intamplat nimic,doar ma gandeam.
-Si la ce te gandeai?
-Ma gandeam la asteptarea noastra,daca nu vom putea cumpara niciodata aceasta casa,atunci tu vei fi nevoit sa te insori cu Maria cea bogata,asa cum am fagaduit parintilor tai.
-Dar cand am facut promisiunea asta am fost amandoi siguri ca vom reusi si vom trai impreuna,spuse el
-Asa este,doar ca saptamanile trec,lunile se scurg,iar ani parca zboara si speranta mea e din ce in ce mai desearta.
-Nu-ti fa griji,caci vom reusi mireasa mea(caci asa o numea el) si nu ne va mai putea desparti nimeni,asteptarea noastra va lua sfarsit incurand.Cand voi deveni bunic iar nepotii ma vor intreba “bunicule,care a fost iubirea ta cea dintai?” nu vreau sa scot un album cu poze prafuite ci sa arat spre bucatarie si sa spun “ea e!!!”
-Asa este dragul meu,ai dreptate,iarta-mi nerabdarea.Spunea ea cu ochii plini de lacrimi lasandu-i sa se scurga incet,prelinganduse pe obrajii ei infloriti apoi cazand pe pamantul vesel impodobit de flori.El o lua in brate linistind-o si sa-u dus amandoi in casa plini de speranta.
Dar anii treceau si asteptarea lor nu mai lua sfarsit…
In cursul saptamanii ei nu se veadeau deloc decat duminicile,asa ca Remi nu fusese anuntat despre boala lui Lorellei,doctorii spuneau ca e foarte grava,iar parintii ei erau ingroziti.
Remi intr-o zi de vineri,pe cand venea de la gradina lui la care muncea,i-a dat prin gand sa se uite in cutiuta lui si a lui Lorellei cu bani stransi pt. casa lor.Acolo el gasi 22.000 de euro.De fericire lacrimile ia-u tasnit din ochi si a luat-o la goana spre proprietarul casii caruia ii daduse de graba cei 15.000 de euro pt a lua casa.Vroise sa fuga la Lorellei sa ii dea de veste dar apoi s-a razgandit,spunand ca ar fi mai bine sa mearga intai sa ii cumpere un inel de casatorie dupa care avea maine dimineata sa o ceara de nevasta.Parea un plan perfect.
De la cel mai scump magazin de bijuterii ii luase cel mai frumos inel pe care il vazuse,impodobit cu pietre pretioase de o culoare alb pur iar in mijloc o piatra de culoare albastra oceancica si infinita care stralucea pana in adancul sufletului,la fel cum erau si ochii lui Lorellei.Dandu-i cei 7.000 de euro ramasi vanzatorului era foarte multumit de alegerea sa.
-Inelul acesta este foarte special.Ii spusese vanzatorul lui Remi.
-Da,asa este si persoana caruia i-l daruiesc.
In noaptea aceea Remi deabea adormise de fericire ca asteptarea lor cea mare luase sfarsit.
A doua zi dis de dimineata a pornit-o intr-o veselie spre casa lui Lorellei cantand mereu “mireasa mea,Lorellei,acum vin sa te iau”.Cand ajunsese la casa ei si o zarii pe mama lui Lorellei ii spusese:
-Buna dimineata,mama draga,am venit dupa mireasa mea caci am cumparat casa!
Dar in loc sa dea de fata cea vesnic blanda si incantatoare  cu care il primea mama lui Lorellei,dadu de o fata neagra de suferinta,iar cand auzii numele fiicei ei izbucni intr-un plans dureros,care l-ar fi induiosat si pe cel mai puternic om din lume,care ar rasuna in sufletele oricui intr-o tristete de neasemuit.Acesta era plansul unei mame indurerate.
-Lorellei a fost foarte bolnava zilele astea,spuse tatal ei care statea pitit intr-un colt abia vazut,eu si mama ei nu am stiut cum sa o linistim,a fost bolnava din cauza gandului ca nu va mai reusii sa cumpere casa si sa fiti impreuna,aseara i-a fost mai rau ca oricand…singurul lucru care la rostit era numele tau apoi…
Tatal lui Lorellei oricat de puternic ar fi fost nu putu nici cum sa rosteasca ultimul cuvant,care s-a transformat in lacrimi in loc de a fi rostit.Remi isi dadu seama ce vru asta sa insemne.S-a apropiat de sicriul lui Lorellei.Remi cand o vazu pe Lorellei stand culcata in niste valuri de matase,imbracata in mireasa,statea linistita si frumoasa cum era parca dormea.El incepu a plange din incet din ce in ce mai tare,lacrimile inecandu-i inima cea sfasiata care tangea dupa bataile inimii lui Lorellei pe care le auzea odata.
Duminica era inmormantarea.Pana la inmormantarea Remi nu se mai dezlipi de sicriu plangand mereu,parca vrand sa o invie,dar asta era cu neputinta.Dupa inmormantare el se mutase cu totul in casa aceea pe care o cumparase si in care vrusese odata sa traiasca cu Lorellei.Au trecut cateva saptamani si el tot plangea si se invinuia ca nu ii daduse prin cap sa se uite mai repede in cutia de bani,iar atunci nu s-ar mai fi intamplat asta.Dar asta doar Dumnezeu stie ce s-ar fi intamplat.
Dupa cativa ani a infiat doi copii de la orfelinat.Care au crescut mari si au avut la randul lor fiecare cate un copil.O fetita si un baiat care se numea Lorellei si Remi erau acum nepotii necajitului Remi.Iar pe Remi al nostru de cate ori il intreba cineva ce face sau cum o duce el raspundea doar “astept…”.
Insa intr-o zi de duminica stand afara privind spre batrana gradinita de trandafiri se aseza pe scaun si statu trist.Nepotii lui venira spre el.
-Bunicule,ce faci acolo?
Iar el zambind spre mirarea nepotilor,caci nimeni nu-l mai vazuse zambind,isi scoase din buzunar un inel vechi de mai multi ani dar inca pastrandusi starlucirea spusese:
-Ma duc sa imi iau mireasa…apoi a inchis ochii si a cazut in somnul cel de veci…
Copii lui cei infiati l-au inmormantat imbracat in mire langa mireasa lui Lorellei.Sriind pe piatra mormantului lor cu litere de aur ” TRISTA  ASTEPTARE…”

Compunere trimisa de Beres Rebeca Beatrice .

Iubirea

Posted in Compuneri on Nov 26, 2010 with 2 Comments →

E o lume oarba,o lume trecatoare,o lume in care se pierde in fiecare zi.Oare nu exista scapare?Ea tresare la fiecare strigare,la fiecare zgomot din jurul ei.Acum lumea a devenit pentru ea o inchisoare din care spera sa scape gasind scara spre Paradis sau ratacind prin intunericul etern.Nu stie care este scopul ei si ce cauta in aceasta lume?Pt ce a fost creata?De ca l-a intalnit pe el  pentru ca mai apoi sa-l piarda?Oare singuratatea este cea mai dureroasa?In fiecare zi se convinge de acest lucru ,de faptul ca l-a pierdut si ca doar o minune il poate readuce in viata ei.
Stie ca minunile exista,ele au loc atunci cand crezi cu adevarat.Ea nu stie unde este si de ce lumea s-a schimbat atat de mult…..Nu-si doreste decat sa-l gaseasca pe el,sa gaseasca acea parte a vietii ei care odata insemna totul iar acum lipseste cu desavarsire.
In fiecare noapte viseaza la un miracol,la focul ce s-ar aprinde din nou n viata ei .
Dumnezeu ii poate darui implinirea,o poate face fericita si constienta de ceea ce este….dar viata uneori este nedreapta si sufri prea mult pana sa ajungi la fericire……insa viata este un dar pe car oamenii il primesc de la Dumnezeu-fiinta suprema,Creatorul-cel ce ne-a creat cu un scop.
Oamenii din jurul ei par lipsiti de viata,pesoane fara iubire,daruire si bunatate….in fiecare zi observa ca viata se schimba….Dumnezeu isi intoarce fata.
Oare oamenii nu mai sunt demni de ajutorul Sau?
Aceasta este singura explicatie..
Din multimea de oameni ea a pierdut ceva…isi doreste sa gasasca implinirea,insa acum se simte singura,uitata si sufera mult.Singuratatea a pus stapanire pe sufletul ei si o poarta pe cai tot mao ascunse,o sace sa si doreasca o alta viata,insa nu este asa usor…..Ea a pierdut ceva insa ceilalti ce au pierdut?…Ceilalti oameni si-au pierdut speranta si traiesc intr-o lume ireala,creata dupa reguli proprii.Au ales sa isi schimbe destinul si au uitate de Dumnezeu.
La inceput a existat multa iubire,omul a fost creat din iubire,dar cu timpul pacatul a patruns in lumea oamenilor si iubirea s-a transformat in ura.
Pe marea corabie a vietii toti sunt muritori,toti se hranesc cu iluzii si sperante.Singurul dusman al omului este timpul,invariatia absoluta a scurgerii sale.
Acum traiesc dar poate maine timpul meu se opreste…nu ma pot opune,ci pot doar accepta.Ma rsemnez cu ideea ca sunt doar un muritor,duc o viata curata aici pt a duce o viata vesnica in Paradis sau pot traii in pacat aici si dincolo voi merge in Iad….imi aleg
Ea este insa o fiinta buna si curata.De e traieste aceste clipe de cosmar?De singuratate si neimplinire?Inlauntrul ei are loc o lupta trista intre ceea ce a fost si ceea ce este.Umbla pe cararile vietii ghidata de lumina,purtand in suflet speranta ca la capatul drumului il va intalni pe el,pe cel pe care l-a asteptata atat…oamenii nu o pot intelege,ei traiesc in pacat,insa ea stie ce vrea.
Toti ne-am nascut din iubire si daceea ea isi doreste sa ramana in iubire atat pe pamant cat si Dincolo.
Viata asta poate fi buna sau rea,cu impliniri si dezamagiri,cu bucurie si tristete….isi doreste sa traca prin toate,insa la final sa fie fericita.
Intunericul noptii aduce visarea,pacatul sau necunoasterea.Ea il poate cauta doar in lumina.Dar oare el unde este?El o cauta sau a uitat-o?Acum si el rataceste pe taramul visarii,o cauta si o striga fara incetare,nu-si pierde speranta si continua sa se roage…si el stie ca minunile exista,doar ca ele intarzie sa apara.Stie ca lumea aceasta e trecatoare,dar implinirea aici ii poate aduce implinirea Dincolo.
Ei cred in acest lucru si in iubira lor…..asa este…………..IUBIREA le- adus implinirea
Atunci cand viata li se parea mai grea,cand isi pierdeau speranta si incercau sa se resemneze,atunci a avut loc minunea regasirii.
Nu vor uita niciodata acel moment.Ei plang si cerul impreuna cu ei,semn ca Dumnezeu le este martor si le binecuvinteaza iubirea. Acum soarele a rasarit din nou pt ei,viata are un alt sens….au crezut si nu au regretat.
Acum imposibilul a devenit posibil si lumea o mare oaza de iubire si implinire…………..

Compunere trimisa de Cristina.

Parodie Scufita Rosie

Posted in Compuneri on Oct 27, 2010 with 4 Comments →

Într-o zi frumoasă de vară Scufiţă Roşie s-a dus la bunica ei. Pe drum s-a întâlnit cu Lupul.
- Ooooo! Bună ziua Scufiţă Roşie!
- Bună ziua Lupule.
- Încotro Scufiţă Roşie?
- La bunica.
-De ce ţi-ai pus căciula aia pe cap pe căldura asta?
-Nu e căciulă, e scufiţă.
- Ha, ha, ha, căciulă, scufiţă, tot aia e şi dă-o jos odată că eşti caraghioasă: soare, flori… şi tu cu căciulă .. parca-i fi pompierul atomic! Ha ha ha! Şi zici că mergi la bunica? Şi ce duci la ea?
-Păi bunica mea  cam are  fiţe şi nu se mulţumeşte numai cu un telefon LG GT505 şi cu un Nikon D5000.
- Scufiţă Roşie eu trebiue să plec ne mai întălnim la Iulius Mall.Pa.
- Pa, lupule, pa!
Scufiţă Roşie a tot mers,a  mers până când ajuns la casa bunicii .Acolo Scufiţă Roşie a auzit un strigăt:
-Hai repede Scufiţă Roşie!
-Vin acum!
Scufiţă Roşie s-a speriat foarte tare, fiindcă nu a  ştiut ce s-a întâmplat. Când a intrat în camera bunicii a văzut că ea defapt stătea în faţa laptopului.
-Haide Scufiţă Roşie , am descoperit un site unde scrie că s-a deschis noul salon de tuns cu numele Nony.Vreau să mergem acolo , să mă tund , iar după aceea să ne ducem să i-mi facă manichiura, pe urmă la discotecă.
-Bine bunico, cum vrei. Chem un taxi şi mergem.
În zece minute a venit taxiul şi ne-a dus chiar în faţa noului salon.
-Eu vreu o frizură Emo- a spus bunica.
-În douăzeci de minute sunteţi gata – a spus coafeza.
-Bine fetiţa mea- a spus bunica când  a terminat cu coafura- putem să mergem la salonul de manichiură.
- E foarte aproape salonul de manichiură , deci mergem pe jos! –a spus fetiţa.
Am trecut strada şi am intrat în următorul salon de înfrumuseţare.
-Eu aşi vrea să-mi faceţi Manichiură Franţuzească.
-Bine vă fac . Vreţi şi o floare pe ea?-a întrebat doamna  manichiuristă.
-Nu , că nu se potriveşte cu fusta mea în dungi!
După ce în sfârşit bunica s-a simţit frumoasă , fetiţa a întrebat-o pe bunică?
-Iar acum unde mergem?
-Acum mergem să-mi cumpăr un ATV !
- Ce vrei să-ţi cumperi?Mai bine î-ţi  iei un Hell şi o să ai energie la discotecă.
-Dar ce zici, mi se potriveşte parfumul Roberto Cavalli cu rujul meu ColorTrend?-a întrebat bunica.
-Da ,se potrivesc de minune, sunt foarte bune.Hai să mergem!
La discotecă băieţii dansau BREAKDANS. Bunica şi-a băut Hell-ul şi a început să danseze HIP-HOP.
Scufiţă Roşie a avut o zi plină de distracţie.

Compunere trimisa de “Tekla”.

Iarna de Ungureanu Lorena

Posted in Compuneri on Oct 27, 2010 with 1 Comment →

Afara au inceputsa roiasca albinele albe peste raurii inghetate ca oglinda,ninge ca-n povesti cu sirag de stelute albe.
Haina argintie imbraca,casele vechi ale orasului nostru impodobit de fluturii lucitorii.
Copaci de zahar,zgribuliti de cununa de stelute arginti care ii inconjurau.
Stelute de zapada se prind pe pamantul inghetat care asteapta primavara.
Stelute sclipitoare se tes pegeamurile oamenilor,ca un desen frumos de iarna.
Florile de gheata,covorul moale,apa inghetata si fulgii marii,toate ne spun despre …,,IARNA”…

Compunere trimisa de Ungureanu Lorena.

Toamna de Lavinia

Posted in Compuneri on Oct 27, 2010 with 1 Comment →

Intr-o zi calda de vara eu si prietena mea, Andreea ne-am gandit sa mergem in tabara.
Ne-am organizat sa mergem  cu mai multi copii.
Am pus afise si am organizat jocurile,filmele,si proiectele pe care le vom face cand o sa ajungem.
dupa ce ne-am facut bagajele,am plecat cu totii spre autobuz.
Am ajuns.Dupa ce ne-am montat corturile, am facut un joc.
A doua zi am facut competiti si concursuri intre echipe.Apoi am plecat sa  exploram,Am gasit feluri de frunze,pietre si altele.
In ultima seara am pus un filma si apoi ne-am culcat.
A fost cea mai grozava tabara.

Compunere trimisa de Amariei Lavinia.

Dincolo de nori

Posted in Compuneri on Oct 27, 2010 with No Comments →

In amintirea zilelor calduroase de vara am fost impreuna cu parinti mei la o proprietate pe care o avem la tara .Ne-am apucat sa facem ordine prin curte dupa care ne-am dus la aeroportul din capitala sa asistam la un concurs de aviatie .Am vazut mai multe tipuri avioane si elicoptere ,acestea se ridicau dincolo de nori strapungand nori ce se formase pe cer.
Dupa care cu aceasi viteza veneau in picaj pana aproape de sol.Aceste jocuri aviatice ce se derulau pe cerul unde se formase mai multi nori mi-au intiparite in minte ca unul dintre cele mai frumoase concursuri de picaj acrobatie pe care le-am vazut vreodata .Avioanele parca prin nori disparand dupa care apareau din nou pe cerul aeroportului .A fost o zi frumoasa pe care nu am sa o uit niciodata.

Compunere trimisa de Alexandra.

Poezie

Posted in Compuneri on Jun 06, 2010 with 8 Comments →

Poezia este distilarea sufletului. Este cea mai profunda emotie a inimii umane exprimata in solutie chimica.Este un extract concentrat este produsul final al caderilor si al suferintelor dar si a bucuriei si a sadisfactiei.Poeziile adevarate nu sunt camuflaj ci sunt tabloul sufletului desenat pe pinza emotiilor.Ele sunt portretul celor mai  adinci aspiratii umane. Poezia ne invata sa iubim ca si cum nimeni nu nia facut sa suferim. Sa traim ca si cum ar fi ultima zi pe pamint.Sa traim viata la maxim.Poezia este arata ce face ca marea sa intre intr-un pahar.

Aceasta compunere despre ce este poezia a fost trimisa de Adam Tatiana.

Prietenul meu necuvantator

Posted in Compuneri on Jun 06, 2010 with 31 Comments →

Este o zi ploioasa de vara.Stropi mari si desi cad din inaltul cerului si uda pamantul infierbantat  de arsita de peste zi.Imi place sa stau la geam si sa privesc cum stropii mari de ploaie lovesc din cand in cand geamul camerei mele.
La un moment dat, zaresc intrand in curtea casei un ghem de blana negru,cu picioarele scurte si cu capul mare.Era un catelus ud pana la piele,care incerca sa-si caute un adapost si sa fuga  din calea ploii.
Mi-a placut din prima clipa cum l-am vazut,iar starea in care era mi-a facut mila de el.Am deschis fereastra si l-am strigat cu un glas bland,sa nu-l sperii.La auzul glasului meu a intors cei doi ochi mari si negrii spre mine.Bucuros parca ca il strig,se indreapta spe geamul meu.Ii spun sa ma astepte.Alerg spre usa casei si il chem la mine.Tematoare ca ma vor certa parintii l-am dus repede in baie,i-am sters blana sarmoasa si murdara si am inceput sa-l mangai.Acest lucru i-a placut foarte mult si incepu sa ma linga pe mana.
M-am gandit ca poate este flamand si i-am dat ceva lapte sa bea,pe care l-a terminat imediat,semn ca ii era foarte foame.A ridicat apoi spe mine ochii negri care aveau o expresie de multumire si care mai cereau in acelasi timp inca o portie de lapte.Mi-am dat seama ce doreste si i-am mai adus o portie.
De atunci,Blacky caci asa l-am botezat pe catel,a ramas ca un al saselea membru al familiei noastre si iubit de toata lumea.

Compunere trimsia de O.Patricia .

Carabusul

Posted in Compuneri on Jun 06, 2010 with 14 Comments →

E dimineata de vara.
Carabusul s-a trezit cu chef de plimbare.Incotro s-o apuce?A gasit!Va merge in luminisul de la marginea padurii.Mergand,carabusul a intalnit peisaje minunate.Cum ar fi:pasarile scuturandu-si aripile,roua picurand usor de pe petalele multicolore ale florilor inmiresmate,furnicile cutreierand de colo pana colo in cautarea grauntelor risipite pe jos,si cate si mai cate.Carabusul i-a intalnit pe amicii sai:lacusta,buburuza si gandacelul.
Ajunsi in luminis,au realizat o minge dintr-o samanta a unei flori si au inceput sa se joace.
Pe inserate,licuricii i-au condus spre casele lor dupa o zi perfecta.

Compunere trimisa de Stefi.

In livada

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 3 Comments →

A sosit primavara .Soarele trimite raze calde spre pamant .Natura se trezeste la viata .
peste umerii pamantulti gol se asterne un covor de verdeata .In livada pomii au inceput a inmuguri. Echipa de gradinari au adus cele necesare pentru a curata copacii.Fiecare stia ce va face . Pe scarite urcati,au refacut coroanele copacilor eliminand crengutele uscate. Au vopsit cu var trunchiurile copacilor pana la jumatate,au sapat in jurul lor. Acum livada era curata si aerisita . Caldura soarelui dadu voie mugurilor din livada sa se desfaca .Printre florile inmiresmate se auzeau zumzetele albinelor harnice .
Totul este frumos,parca desprins dintr-un basm cu zane, flori, soare, caldura, gaze si altele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei.

  • You Avatar