Compuneri

Este  septembrie.Soarele mangaie pamantul amortit.Razele lui sunt din ce  in ce  mai palide.Marea de  verdeata se  ingalbeneste.Peste coroanele din foc ale copacilor ,adie vantul tomnatic,scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Vietatile se grabesc sa-si adune cu harnicie provizii pentru iarna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul trist in locuri mai calduroase,lasand in urma cuiburile si locurile unde au stat in anotimpul cald.Asa si noi copiii neam luat ramas bun de  la vacanta ,de la amici,colegi,verisori si vecini care si-au luat si ei zborul spre alte tari.Toamna este un anotimp plin de  culoare ,farmec si schimbare

Compunere trimisa de Branzei Paul.

În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.
Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Vântul adie uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor.
Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele.
Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Fiecare frunză îmi şopteşte fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.

Compunere trimisa de Simona.

Este toamna.Vantul naprasnic bate cu putere.
Copiii se joaca prin gramezile de runze ingalbenite,cazute din cauza batranetii.
Ursul asteapta inceputul celui mai lung somn pe care si-l doreste.
Iepurasii zglobii se ascund prin tufisuri pentru a se ascunde de zgomotul pustii care se aude pana in imima padurii.
Oamenii isi cultivagraul,orzul si orezul pentru a-si face provizii in beciul care nu va sta gol nici in cea mai secetoasa toamna.
Toamna ne aduce mii de privelist incantatoare,amintindu-ne ca vara calduroasa a trecut,iar noi ne intoarcem la scoala.

Compunere trimisa de Catalina.

De peste munti de peste ape  se vad licariri marunte ale caselor abia zarite.Dunarea inghetata, tacuta sta si priveste cum toamna  intra in puteri si pune stapanire in lume. Copacii isi plang copii rosii pierduti in golul imens . Pasarile , le vedeam plecand spre tarile calde.  Un greiere pudrat  cu bruma rece si groasa isi plange de mila intr-un colt asteptand ca toamna sa se sfarseasca.Animalele disparura in casele  construte su stradanie alaturi de proviziile starnse. Iarba incoltita de frigul aspru obeserva cum copii pleaca spre scoala mult asteptata. Soarele palid rasari printre norii cenusii se ne mai incalzeasca dar nu putea, era prea slabit din cauza frigului. Ziua era pe sfarsite , luna cutremuratoare iesi mandra prin adierea sobar a copacilor goi. Spre zori o ploaie aparu  dar imediat se opri.Mama natura prevestea gerul care urma sa apara de care nimeni nu avuse parte vreodata.Un copac a indraznit sa intrebe:            -de ce?
-pentru ca a venit timpul meu…..

Compunere trimisa de Radulescu Simona.

Este  septembrie.Soarele mangaie pamantul amortit.Razele lui sunt din ce  in ce  mai palide.Marea de  verdeata se  ingalbeneste.Peste coroanele din foc ale copacilor ,adie vantul tomnatic,scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Vietatile se grabesc sa-si adune cu harnicie provizii pentru iarna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul trist in locuri mai calduroase,lasand in urma cuiburile si locurile unde au stat in anotimpul cald.Asa si noi copiii neam luat ramas bun de  la vacanta ,de la amici,colegi,verisori si vecini care si-au luat si ei zborul spre alte tari.Toamna este un anotimp plin de  culoare ,farmec si schimbare .

Compunere trimisa de Branzei Paul.

Este o dupa-amiaza dezmierdata de toamna. Ma plimb domol pe poteca imbodobita cu frunze, iar nucile imbracate cu camasi zdrentiute plang si ele de dorul verdetii. Stratul gros al frunzelor galben-maronii au reusit sa margineasca cararea.
Padurea trista, aproape moarta, fiindca a ignorat vedrele, acum este pustie. Singurii prietenii care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Pasesc usor in padure si vad cum totul pare o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.
Copacii sunt si ei tristi, pentru ca le-au pierit multi frati.
Fiecare lucru are o taina a sa, una mai speciala decat alta, dar a potecii…sfarsitul ei nu cred ca a fost gasit!
Poate nimic nu a fost ca strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid dintre ramurile nemiscate ne va mai lumina oare?
Ploaia parca palmuieste cu fiecare picatura tulpina copacilor, frunzele ude sunt sidicate de pe pamant, iar fulgerele si tunetele le sperie si mai mult pe vietuitoare. Ceata zglobie ii joaca feste intregii paduri.
Pentru multi dintre noi, toamna este anotimpul in care simtim mai multa dragoste fata de natura, pentru ca si ea are nevoie de noi!

Compunere trimisa de Safta Ioana .

Amurgul ultimei zile de vară
Se stinge-ncet, iar la chitară
O melodie tristă cânt
Şi-afară-i toamnă…

Amintirea verii se prăbuşeşte încet în adâncul sufletului, iar îmbelşugata toamnă vine cu furoiu-i aurit, lăsând urme ruginii.A aşezat pe firele de telegraf, ca mărgelele pe ață, ultimul şir de rândunele călătoare.Vântul aspru a dat iama-n codri, lăsându-i golaşi şi singuri.Soarele este întemnițat după gratiile norilor furioşi şi grei.
Noaptea îşi țese acum pânza de abanos, dar Luceafărul nu mai străluceşte ca în scurtele nopți de vară.Liniştea şi întunericul domnesc pretutindeni.O scrisoare pierdută hoinăreşte străzile nestingherit.
Răsăritul târziu al toamnei se dezmorțeşte, luminând văzduhul.În zare, totul e trist…Nici o urmă de viață…Doar susurul izvoarelor aproape înghețate se aude in surdină.Soarele plânge de dor, vărsând perluțe cristaline pe pământ.
Strugurii din vie s-au copt, butoaiele mustesc de vin, nucile cad din copaci în cojoace zdrențuite…În aleea parcului are loc dansul frunzelor…Într-un colț de masă cu lumină slabă, poeții îşi exprimă gândurile…Valurile mării răspandesc emoția de toamnă care renaşte in inimile tuturor…
Toamna îşi spune povestea…

Compunere trimisa de Arina .

Sosise toamna cu al sau alai de frunze aramii,presarand este intreaga natura picaturi de ploaie.Soarele nu mai mangie pamantul cu ale sale raze calde,si nu ne mai trezeste dimineata pentru a ne zambi bland.Frunzele nu mai sclipesc ca o moneda de aur ,acum ele sunt ruginii,rosiatice si portocali,formand un covor multicolor.
toamna linistita si blanda picteaza copacii goi si rosiatici inghetand de frig.Bruma isi face si ea aparitia in cartea anotimpurilor,si se opreste la pagina cu anotimpul ei prefeat:TOAMNA.Norii nu mai sclipesc ca doi ochi albastri,ci sunt foarte tristi,deoarece ei isi picura lacrimile cristaline si inghetate.
Toamna deasemenea este bogata in roade.Pe cap poarta o coronita batuta in pietre scumpe,in forma de fructe.acestea sunt:strugurii cu bobele mari,gutuile cu puful lor galben si perele zemoase.Ea nu vine cu mana goala niciodata la noi.Pe langa fructe,toamna ne imparte si miresme imbietoare de:gem,compot,muraturi si multe alte bunataturi.
Stoluri de pasarele calatoare vaslesc in inaltimi facandune cu mana.Iar insectele plapande,amortite de frig cauta adapost,sub stratu gros de frunze uscate.toamna nu uita de animale si are grija sa le culce inviziuni.
Dansa nu a uitat nici e floricele.Ea o cheama pe prietena ei BRUMA pentru a apleca florile gingase spre iarba ofilita.
Toamna harnica si darnica a venit din nou in vizita la noi.

Compunere trimisa de Andreea.

Este o zi fabuloasa de toamna,in care,putinii nori cenusii se zaresc pe cer.Ca intr-un vis,zana toamnei parca mi-a aparut in fata.Coborand din caleasca ei de aur,a venit spre mine.Am intins mana sprea ea si am zburat impreuna printre frunzele ruginii.Am vazut copaci cu mere rumene,pere aurii si gutui parfumate.Miresmele lor ma imbatau.
Deodata,am deschis ochii si am auzit-o pe mama spunandu-mi: ‘Trezeste-te!’.
Atunci am realizat ca tot timpul acesta fusesem acasa,admirand miliardele de frunze care impanzeau padurea si se leganau usor,vesele,prin copaci.

Compunere trimisa de Madalina.

Era o dupa amiaza frumoasa, cu vant plapand de toamna.M-am plimbat incet pe strduta impodobita de frunze si nuci imbracate in camesi verzi-maronii. Pe marginea strazii frunzele galbene, maronii, rosii, portocalii asternute parca erau un covor multicolor. Farmecul toamnei a schimbat parca ceva in natura.
Copacii au devenit tristi fiindca si-au pierdut „copii” frunza.
Soarele palid apare printre ramurile nemiscate si incearca sa ne mai incalzeasca. Un greier mic pe aripi pudrat de bruma este trist, pentru ca stie ca se apropie timpul friguros, cand va rabda de foame. Pasarile calatoare nu se mai afla la noi.
Parca un pictor a pictat cu rosu aprins, cu galben ruginiu frunzele nucilor.
Frunzele cad cu miscari de aripi ai unei pasari obosite.
Degeaba incercam sa aud cantecul lor, nu s-a auzit decat un cirip, cirip…
Era o ciocanitoare, care isi cauta hrana sub scoarta unui copac.