Search Results

Vis de iarna

Posted in Compuneri on Jan 16, 2011 with 3 Comments →

Ningea cu fulgii pufosii.Cerul dorea zambete pamantul nu se rotea. Era o zi posomorata cu multa zapada masini ce claxonau, oamenii grabiti unii faceau cumparaturi.Eu ma pierdeam prin multime.Imi doream sa fie un cosmar.Lumea era dura, plictisita suparata ,altii aveau necazuri.Un lucru era cert.Eu doream libertate, incredere.Dupa 40 de minute s-a facut liniste.Cartierul era ca si pustiu.Un om se mai vedea  pe trotuarul alaturat ,iar eu inspaimantata imi cautam parinti.Probabil ca si ei ma cautau dar se facu liniste odata si cu ei.Cerul se intristase.A apurut  o ceata ciudata.Iar apoi din cer a cazut un fulg foarte mare gros si real.Mi-a cazut lin in palma mea intinsa l-am strans in brate si mi-am pus o dorinta.A doua zi m-am trezit acasa cu familia mea, era craciunul.Era doar imaginatia mea uitandu-ma pe fereastra iar eu uituca parca citind o carte am adormit iar mama ma dus in camera.A fost o iarna de poveste si un craciun minunat dar si infiorator cel putin pentru mine.

Compunere trimisa de Patrascu Paula Adriana .

Firul de iarba

Posted in Compuneri on Nov 26, 2010 with 6 Comments →

Firul de iarba
Firul de iarba mic si plapind a scos capul de sub un bulgare de pamint.Iera inca frig.Firul de iareba avea o haina calduroasa. Pentru el primavara era un vis fantastic si chiar romatic.Era o doua zi de cind facuse ochi si veni pe tarimul incalzit de soare. A treia zi firul de iarba se mai inalta cu vre-o doua ? trei degete. Avea vecini mai mici decat el, pe langa aceasta mai avea si o multime de amici mai in varsta decat el ori de seama lui.Abia la o saptamana au aparut si parintii lui care erau de o seama cu prietenii lui.Intr-o dimineata senina ca in orice zi de dimineata, soarela rasari pe furis in oglinda si fermecatoarea bolta stralucita. Iera o mindrete de zi minunata de parca iera scaldata in bronz auriu si orbitor vederii. Deodata , un fulger a spart pintecele cerului. Pe coline se auzeau diferite sinfonii. Pic-pic ,pic -pic o ploaie maruntica cerne pe coline jos la radacina unui fir de iarba mic. Un strigat de fala se auzi nesfirsit.
-Uraaaaaaaaaaaa…!Uraaaaaaaaaa!
-E ploaea meritata de mult asteptata , cu voie venita la multi e dorita!
Neamul de verdeata cintau de asurzeau urechile pamintului:
Ploaea mingielina
Mult asteptata sa vina!

Peste o ora ploaea se sfirsi.Firu de iarba  iera bucuros minune mare, fiindca de cind iera cit un bob de griu nu mai facuse asa baie grozava.Parintii lui la-u invatat cum sa se fereasca de picioarele oamenilor. Cind  firu de iarba a mai crescut si prinse firul verde al vietii el mergea la scoala.Iera silitor si ager la minte. Acum va spun ca firul de iarba traia intr-o gradina cum nu gasesti in orice loc. Anul a fost cu ghinioc caci peste el s-a lasat o seceta mare iar oamenii sedeau cu umbrela sub copaci. Firul de iarba pe zi ce trecea  ma mult se ofilea. A venit vremea cind familia verde acum ofilita s-a uscat pina la radacini. Iar fiul de iarba a murit de caldura si seceta coplesitoare.

Compunere trimisa de Seremet Sofia.

Pagina de jurnal

Posted in Compuneri on Jun 06, 2010 with 9 Comments →

Stateam intr-o seara de iunie in camera mea si eram foarte plictisita.Nestiind ce sa fac si nefiind deloc obosita mi-a venit ideea sa imi fac un jurnal al meu si sa incep sa scriu pe el toate momentele fericite chiar si triste din viata mea.
Am luat cateva hartii,o coperta si am inceput sa le cos.Coperta am colorat-o in culori calde,iar in scurt timp jurnalul meu a fost gata.
M-am apucat sa scriu pe el la lumina lampii despre excursia pe care am facut-o impreuna cu scoala,despre locurile pe care le-am vizitat,despre scurta plimbare cu vaporul pe Dunare,despre familia si colegii mei.El imi asculta toate povestile si peripetiile pe care le traisem pana sa ii dau viata.
Din seara aceea,Jurnalul mi-a devenit foarte bun prieten pentru ca in cele mai importante si emotionante clipe pe care eu le traiam,el imi era aproape si ma intelegea,lasandu-ma sa imi las pe paginile lui orice durere sau bucurie pe care viata mi-o rezerva.
Acum desi sunt putin mai mare,iau Jurnalul si rasfoiesc fiecare pagina pe care imi lasasem odata cele mai frumoase amintiri…

Compunere trimisa de  Pana Adelina.

Tags:

Vacanta de vara

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 191 Comments →

Zilele vacantei de vara s-au apropiat repede.toti copii isi fac planuri pentru bine meritata vacanta dupa un an scolar plin de realizari. Unii merg la bunici , altii la mare, la munte ,toti sunt bucurosi.
Eu impreuna cu familia merg la mare .Imi place foarte mult apa inspumata ,nisipul fin si cald de la malul marii. Restul vacantei mi-l petrec la bunici ajutandu-i la treburile gospodaresti. M-a intorc acasa aproape de inceputul anului scolar, dar pana atunci ma bucur de ultimele zile de vacanta la bunici. Urmaresc in fiecare zi randunelele de la streasina casei care isi pregatesc puisorii de plecare in tarile calde . Imi este greu caci si eu voi pleca si va ramane casa bunicilor fara randunele si fara randunici.
In apusul soarelui imi depan gandurile traite de-a lungul vacantei si le astern pe hartie care vor ramane amintiri in paginile copilariei mele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei.

La bunici de Edy

Posted in Compuneri on Apr 22, 2010 with 22 Comments →

la bunici

Intr-o zi de primavara,cum nu s-a mai vazut,insorita,inflorita stateau pe camp trei lalele  cum nu s-au mai vazut.din codrii verzi apare o floare maiastra insotita de altele purtând în frunte picatele de pe-o rază.Ele merg, s-aduna-n  grupe, se feresc de buruienI,iată vin şi gândăceii în hamide smălţuite.La bunici,totul inflorit si inverzit,mai lipseam doar eu si familia mea. Dupa ce am luat vacanta de paste eu si familia mea am plecat la bunici mei.In masina m-a luat un somn adiac si cand m-am trezit am intrebato pe mama mea.:

-mami,cat mai avem?

-putin!spuse ea cu glasul ei dulce si cald.

cand am ajuns m-am schimbat si am plecat pe afara.pe la 15 fix mama mea a spus:

-haideti la masa!
Am mancat,ne-am saturat,si ne-am culcat. De dimineata peste tot flori , verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărel,iar ghioceii bunicii mele  isi aratau gluga fermecatoare si tulpinile imbibate cu aurul verde al naturii.Mingea de aur incalzeste planeta dupa o iarna geroasa.Pamantul reiese din sarbatoare si incepe sa lucreze fara incetare.Ursul iese din barlog,pasarelele trezesc vazduhul cu o sageata si asa totul reinvie dupa o iarna friguroasa.  Asa am petrecut eu la bunici.

Compunere trimisa de Edy Surlicarea Valentin.

Vacanta de vara

Posted in Compuneri on Apr 22, 2010 with 83 Comments →

Zilele vacantei de vara s-au apropiat repede.toti copii isi fac planuri pentru bine meritata vacanta dupa un an scolar plin de realizari. Unii merg la bunici , altii la mare, la munte ,toti sunt bucurosi.
Eu impreuna cu familia merg la mare .Imi place foarte mult apa inspumata ,nisipul fin si cald de la malul marii. Restul vacantei mi-l petrec la bunici ajutandu-i la treburile gospodaresti. Ma intorc acasa aproape de inceputul anului scolar, dar pana atunci ma bucur de ultimele zile de vacanta la bunici. Urmaresc in fiecare zi randunelele de la streasina casei care isi pregatesc puisorii de plecare in tarile calde . Imi este greu caci si eu voi pleca si va ramane casa bunicilor fara randunele si fara randunici.
In apusul soarelui imi depan gandurile traite de-a lungul vacantei si le astern pe hartie care vor ramane amintiri in paginile copilariei mele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei .

Referat comete

Posted in Referate on Apr 15, 2010 with 3 Comments →

Referat comete, totul despre cometa!

V-ati uitat in sus si ati vazut o minge mica de foc? Dacă este aşa, nu vă întrebati ce era? Această minge mică se numeşte o cometa. Cometele sunt mici, fragile, şi de formă neregulată. Cele mai multe sunt compuse din gaze îngheţate. Cu toate acestea, unele sunt compuse din gaze îngheţate şi unele  non-volatile. Ele au, de obicei, traiectorii foarte stricte in jurul soarelui. Cometele devin mai vizibile atunci când trec la soare. Acest lucru se aplică pentru persoanele care urmaresc  comete cu telescoape. Când o cometă se apropie de soare, acesta devine foarte vizibila, deoarece radiaţia soarelui începe să sublim sale de gaze volatile, care, la rândul său, spulbere mici bucati de material solid.

Read the rest of this entry »

De vorba cu o raza de soare

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 6 Comments →

Se apropia 8 Martie,iar eu nu aveam ce cadou sa-i dau mamei.Asa ca intr-o zi m-am uitat spre soare si am spus:

-Draga soare,daca ai putea sa-mi dai una din razele tale minunate,ti-asi ramane datoare mereu.
O raza mi-a auzit dorinta si a spus:
-Eu as putea sa cobor la tine,dar nu pot sa-mi parasesc familia.
-Doar un timp,iar dupa aceea te-ai putea intoarce!
-Dar un cadou nu poate fi luat inapoi.
-Aaa,atunci cum doresti?Sa ramai cu familia sau sa te dau mamei mele?
-Eu as prefera sa raman cu familia.
-Bine atunci, dar inainte de a pleca,as vrea sa facem cunostinta.Eu ma numesc Elisa.Dar tu?
-Eu ma numesc Aura.La revedere ,Elisa!
-La revedere ,Aura!

Compunere trimisa de Elisa.

Tags: ,

Mama de Andreea

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 12 Comments →

Cand am deschis prima oara ochii,am stiut ca acea fiinta ce statea langa mine zi si noapte,este mama. legatura dintre noi a devenit din ce in ce mai stransa,pentru ca noi am creat-o in timp.mama mea este de statura potrivita.Parul ei saten aluneca peste umeri ca matasea.fata ei rotunda cu ochii ca doua diamante,buzele rosii si usor conturate emana o caldura pe care o simt si care ma protejeaza.aproape mereu imbraca o tinuta calsica,preferand culorile reci.este inteligenta,ia decizii potrivite in fiecare situatie,iar sufletul ei este plin de bunatate si intelegere. Niciun ghiocel nu o poate intrece in delicatete. Mainile sale sunt agere si catifelate.glasul ei melodios imi strabate inima si mi-o umple de bucurie si fericire,iar privirea ei este blanda si luminoasa.este modesta si niciodata nu-i place sa se laude.este directa si spune lucrurilor pe nume.Uneori ma cearta si imi spune lucruri care nu-mi plac,iar mai tarziu ochii ii joaca in lacrimi,insa privind-o imi dau seama de profunzimea sentimentelor ei.De multe ori urma pasilor mei este dublata de talpile ei si rasul ei devine ecoul rasului meu.mama mea nu este invidioasa sau egoista,ci intotdeauna este atasata de oameni.este gospodina si ii plac plimbarile cu familia. mama,acest cuvant magic si frumos reprezinta fiinta cea mai iubita si indragita de mine.vreau sa o ascult,sa-i urmezmereu sfaturile si  s-o incant luand note mari la invatatura si comportandu-ma frumos.

Compunere trimisa de Dediu Andreea.

Tags: ,

Inundatiile, fenomene sau imprudente?

Posted in Compuneri on Mar 07, 2010 with 2 Comments →

In Romania fenomenele naturii au devenit o problema nationala
din cauze greu de inteles. Omenirea, in incercarea de a trai mai
bine loveste puternic in flora si fauna Terrei. In era comunista,
industria tarii noastre s-a dezvoltat foarte mult, dar si haotic.
Plaiurile tarii noastre au fost brazdate in lung si in lat de catre agri-
cultori facandu-se diferite canale, canal care deserveau la irigarea
terenurilor agricole si la navigatie. Tot in aceeasi perioada, plaiurile
Romaniei au fost supuse unor experimente atat de daunatoare, de-
vastatoare chiar fara defrisari de paduri necontrolate si foarte insem-
nate din punct de vedere cantitativ in locurile ramase goale nu s-a
trecut la plantarea altor arbori si arbusti. Din cauza acestui fenomen,
toata zona a devenit in momentul ploilor torentiale de vara un torent
care tot ce intalnesc in calea lor, matura. Aceste taieri masive de
lemn au luat calea industriei. S-au facut defrisari pentru cherestea
si mobila, pentru industria de hartie si in cea mai mare parte pentru
industria miniera aflata in apropierea zonei noastre. In toata aceasta
perioada comunista s-a uitat de proverbul romanesc in care se
spunea: ,,Muntii nostrii aur poarta”. Dar asa cum este romanaul inva-
tat, a dus greul fara sa stea prea mult pe ganduri si in acelasi timp
natura isi lua tributul ei. Era comunista a trecut, poporul roman s-a
facut ca a uitat-o prin generatiile care au venit. Bine, bine, dar ce
facem cu mediul? El nu ne-a uitat si se rasbuna pe greselile facute
de oamenii care si acum continua sa distruga natura. S-au inmultit
zilele nelucratoare in tara si multe din ele se fructifica facandu-se
iesire la iarba verde. Iar spunem bine, bine, dar numai pentru
oameni? Sau pentru care oameni, caci in urma noastra ramane
prapad!
Maldare de gunoaie raman in varfuri de munte si poienite.
Acestea, la primul val de ploaie, iau drumul avalanselor si umplu
albiile raurilor facand imposibila supravietuirea micilor vietuitoare
care traiesc in adancuri. Marile baraje facute pe rauri si fluvii fara
avizul unor persoane capabile si responsabile fac acum, in zilele
noastre, in momentul unor viituri puternice sa creasca nivelul apelor
peste capacitatea acestora si fortandu-se barajele cedeaza facand
multe localitati sa dispara de pe harta tarii, aducand omenirea in
pragul disperarii. Dezvoltarea industriei, consumul de energie,
defrisarile masive, consumul de carburanti, iesirile austronautilor in
spatiu, experimentele nucleare facute in poligoanele subterane
luptele dintre etnii si neintelegerile dintre crestini au dus si duc la
distrugerea stratului de ozon al planetei.
In ultimii ani, din cauza acestor fenomene pe care numai omul le
creeaza in incercarea lui de a descoperi viata pe alta planeta. Din
cauza stratului de ozon foarte mic razele soarelui incalzesc din ce in
ce mai tare planeta noastra, facand ca o mare parte a ghetarilor aflati
in Antarctica sa se topeasca si nivelul marilor si oceanelor sa
creasca , aceasta ducand in urmatorii ani la o inundare a planetei.
Tara noastra a inceput sa faca pasi infini in acest domeniu.
In anii trecuti sute de localitati au fost inundate, zeci de case distruse
si suflete omenesti au ramas victime ale furiei naturii. Printre aceste
suflete ramase pe drumuri s-a aflat si un prieten de familie al parin-
tilor mei. In perioada vacantei de vara mergeam la tara intr-o zona
foarte frumoasa a Moldovei. Totul era parca rupt din basme, nu ne
venea sa ne intoarcem curand acasa. In urma defrisarilor din zona
padurii si colmatarea raurilor cu resturi menajere, la o ploaie toren-
tiala care a avut loc in vara anului 2007, in satul Tecuci, prietenilor
nostrii le-a fost distrusa casa partial, si un focar de infectie facand
zona un morman de gunoaie si lesuri de animale.
Prietenul meu a ramas fara casa si fara speranta. Atunci familia
mea le-a sarit in ajutor cu tot ce a putut, inclusiv cu rugamintea de a
locui la noi in aceasta perioada grea. Cu privire la toate aceste
necazuri as putea spune ca m-a uimit atitudinea lor. Spuneau ca desi
au pierdut tot, mai au speranta in Dumnezeu. Nu i-am inteles atunci,
dar intorcandu-ne in vara acestui an in vizita la ei, minune! Cu ajutorul
nostru si a lui Dumnezeu acea zona a fost construita si nimic nu arata
dezastrul care fusese. De aceea, noi, generatia noastra trebuie sa
punem umarul si sa ocrotim natura. Mentalitatea noastra trebuie sa
devina occidentala, fiecare la locul lui de joaca, munca s-au distrac-
tie, trebuie sa arate buna vointa fata de natura. Planeta are cu ce ne
hrani, dar noi nu trebuie s-o acoperim cu deseuri toxice si menajere.
In anii ce vor urma, noi si generatia mea trebuie sa invatam si sa
iubim natura, nu numai sa o distrugem. Clasa politica a zonei noastre
in care traim fiecare, trebuie trasa de mana spunandu-se: ,,Ajunge
cu greselile, faceti planeta sa zambeasca si in locul inundatiilor
devastatoare sa fie locuri cu ape curgatoare limpezi si blajine!

O poveste foarte frumoasa trimisa de Uzzi.

  • You Avatar

Reclame