Compuneri

Poveste de iarna

Era o seara linistita de Decembrie.Era ziua de dinaintea Craciunului.Toata ziua, cerul gri nu lasase soarele sa priveasca pamantul acoperit de plapuma rece a iernii.
Crivatul aprig se joaca prin vazduh cu norii grei de zapada,conturandu-le forme nastrusnice.Fulgii de nea se rotesc ametitor intr-o hora argintie,chemandu-ne parca sa ne alturam lor in acest dans minunat.O plapuma alba si rece acoperise pamantul negru.
La noi in casa,forfota mare,mama facea din greu cozonaci,iar eu,impreuna cu tata impodobeam bradul cu mii de luminite cu forme si culori diferite foarte frumoase.Deodata se auzi un clinchet de clopotel si glasuri vesele de copii….erau colindatorii care vin in fiecare an cu colinde,pentru a vesti nasterea Mantuitorului.Se lasa seara,luna se ridica eleganta ca o regina peste casele acoperite de zapada pufoasa abia asternuta si cu o suflare parca arunca bucati cristaline dintr-o oglinda,facand zapada foarte sclipitoare.Cerul era plin de stele luminoase care parca asteptau si ele venirea mosului.
Spre dimineata vraja noptii isi pierde farmecul ,iar o  perdea de ceata se iveste.Peste putin timp ,batranul soare isi ridica minunatele raze stralucitoare  de dupa munti.
In casa mea era liniste,doar instalatia bradului se auzea,eu ma gandeam la ce oare mi-a adus mosul si asteptam nerabdatoare sa aud vocea mamei strigandu-ma pentru a vedea cadourile mult asteptate.
Nu peste mult timp se auzi usa,era mama,bucuroasa am intrebat-o daca mosul a venit si la noi.Aceasta raspunse ca da iar eu am sarit bucuroasa la brad si m-am bucurat de cadourile primite impreuna cu familia.
Dupa-amiaza am iesit afara impreuna cu tata si am facut un om mare de zapada.I-am dat numele ,CRaiasa fulgilor de nea” deoarece era facuta din mii si mii de fulgi stralucitori.Ne-am distrat de minune.
Spre seara am cinat in familie cu rudele si am sarbatorit venirea mosului.
A fost un craciun de neuitat.

Compunere trimisa de Denisa.

Zana invesmantata in alb a venit pe crivat calare.Norii fumurii au pus stapanire pe bolta cereasca si varsa flori albe de omat.Lacrimile inghetate ale iernii se prind in vartejuri.Ea presara din cununa ei de gheata fulgi de nea, ger si melancolie, desi este rece inima ei este calda pentru ca revarsa bucurie, emotie si incantare.Ea a invesmantat lumea intr-o mantie argintie.Fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi peste gheata ca oglinda.Afara ninge ca-n povesti.Craiasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii.Casele au marame dantelate.Regina ghetii a lasat in urma ei pomi impietriti ce par naluci ratacite.Ei au adunat pe brate manusi de argint.In oceanul de cristal,casele, abia se deosebesc de zapada rece si pura.
Iarna,animalele hiberneaza,cauta mancare si un adapost calduros.Iepurasul dragalas cauta o vizuina pentru a-si incalzi labutele.Puternicul urs,acum hiberneaza linistit.Veverita,micul ghemotoc roscat de blana sta in scorbura sa fara sa iasa afara din ea pentru ca nu va supravietui frigului.Lupusorul care era de temut vara,acum abia daca prinde un iepure sau o caprioara.
Pe ulita miroase a turta dulce si a cozonaci.De sub caciuli rasar obrajori de rubin.Este timpul de sanius.Pe derdelus, un sirag de saniute se imping intre ele si aluneca pana la un camp de cristal.Unii copii fac oameni de zapada,ingeri de zapada si se bat cu bulgari.
Iarna oamenii nu mai au la fel de multa treaba ca toamna.Ei iarna stau in casa, se joaca sau discuta cu familia ori impodobesc bradul pentru a se pregati pentru sarbatori.Ei se bucura impreuna cu familia sau pleaca la serviciu.
Sarbatorile iernii sunt:Mos neculai,Craciunul si Sfantu Ioan si boboteaza.Iin aceste sarbatori oamenii stau impreuna si sunt uniti la bine si la greu.Plang,rad si se bucura impreuna.Se ofera cadouri si multe dulciuri ,dar cele mai importante lucruri sunt iubirea si intelegerea.
Este sfarsitul iernii.Ea cu toti soldatii ei pregatesc atacul ofensiv.Desi soldatii ei sunt numerosi si curajosi nu se compara cu cei ai primaverii,cel mai important si mai puternic soldat, fiind soarele.Cu un ultim ragaz,iarna,nu a mai putut castiga si s-a retras spre munti,dar primavara se indreapta spre ea cu atacul decisiv.Iarna a decis sa se retraga in univers ,dar a promis ca se va intoarce peste un an cand isi va aduna noi forte.Primavara a scos iarna din tara si a adus caldura si lumina.

O compumere foarte frumoasa trimisa de Tirim George Gabriel. Multumim!

O raza de soare imi mangaie gratios fata………
E dimineata cea  mai asteptata din an
Astazi plec in excursie cu familia la Lacul Rosu.Ne vom distra pe cinste.Sunt atat de incantata incat mi`am facut bagajul de 2 zile.O aud pe mama strigand:
-Ioana,te-ai trezit?Hai somnoroaso.Plecam in camping.
Nu mai stau pe ganduri….Imi trag o bluza si o pereche de pantaloni pe mine,imi iau geanta si cobor in viteza scarile,pornind zgomotos catre masina.
In drum nu fac nimic altceva decat sa le povestesc parintilor mei ce planuri am,cum doresc eu sa fac focul,sa instalez cortul,sa culeg flori si alte treburi ce se desfasoara in camping
Dupa un drum foarte lung, ajungem in sfarsit in locul perfect pt tabara…….Chiar langa lac.
Incep sa admir chipul fraged al naturii.La umbra unui copac ,o ciupercă îşi îmbrăcase pălăria în haină roşie îmbulinată cu alb şi  o înălţase deasupra firelor de iarbă ce prinsesera colt fraged.Primavara a pictat padurea intr-un verde crud si puternic.
In nuferi ,ca-n niÅŸte potire plutitoare ,curg raze de aur.Cântecul păsărilor se împletea cu cântecul unei ciocarlii…..Zumzetul albinelor si susurul unui raulet mic din apropiere imi incanta auzul.Păsările îşi înmoaie penele în albastrul cerului, îşi poartă aripile prin verdele ierbii
Timpul a trecut repede iar seara s-a lasat.Asa cum spusesem am instalat cortul si am facut focul,chiar daca mama adunase aproape toate lemnele,iar eu stransesem flori.
Stelele mici si-au facut aparitia pe cerul senin.Era o atmosfera tacuta si calda.Dar totusi ceva din acest loc imi dadea fiori.
Mama si tata au dat stingerea.Ne-am instalat in cort.Dupa ce parintii au adormint,eu m-am strecurat afara.Era o seara prea frumoasa pt a dormi.
M-am  apropiat de lac.Totul parea linistit.Dar ,incetul cu incetul,ceva ma atragea spre lac.Nu puteam sa opun rezistenta.Un murmur imi soptea la urece:”Hai!Hai!…..”M-am trezit in apa lacului,inotand pe langa mine milione de pesti.Ma inconjurau ,aratandu-mi un zambet cald si duios……
-Unde ma aflu?intreb sfioasa…..
-In lac.Unde altundeva?!
-Si cum am ajuns aici?
-Magie…….
In acel moment din banc iese un peste micut cu pete ca de portocala,pictat pe cap cu o culoare alba de nea.
-Eu sunt ”ghidul”tau.Hai sa iti arat imprejurimile.
-Bine.
-Aici este restaurantul ”Marea Delicioasa”
-Si ce se serveste inauntru?
-Pai depinde ce fel de peste esti.Mic,mare….Mai vin si caracatite.Si turisti ca tine.Pentru voi avem fruncte de mare.
-Frumos……Hai mai departe!
-Aici este cresa,iar langa scoala.
-Vrei sa spui ca pestii invata?
-Da.Normal.Dar nu ce invatati voi,oameni…..Invata cum sa inoate,cum sa manance civilizat.Si trebuie sa te anunt ca la noi in lac nu ne mancam unii pe altii…..Deci nu sunt pericole.Trebuie doar sa ne ferim de pescari.Asa ceva se invata la scoala….La cresa se coloreaza,se invata limba pestilor,se impletesc alge si alte ocupatii distractive si educative.
-Ce frumos.Dar asta ce e?spun eu aratand spre un palat facut din calcar si perle.
-Acesta este ”Palatul de Clestar”.In el locuieste Regele Peste Nemo.
-As vrea,daca se poate,sa fac cunostinta cu el.
-Desigur.Pe aici!si deschide uriasa poarta.
Merg pe un culuar lung……….Parca nesfarsit.In fine ajung pe alt culuar cu usi pe o parte si pe alta.Intram pe cea mai mare si ma trezesc in cea mai mare camera pe care am vazut-o vreodata.
-Si eu care credeam ca sufrageria mea e mare!spun eu pe un ton ironic.
Imediat se aude un ras puternic ce zguduie camera.Ma uit in diretia de unde vine zgomotul si vad un peste mare cat jumatatate din camera,de un verde crud.
-Buna……….spun eu timida.
-Maiestate ea este un alt turist.
-M-am gandit eu,spune pestele ,cu vocea lui groasa, zguduind iar camera.
-Buna!Eu sunt Ioana…..turista din cate imi dau seama…..Cat mai dureaza turul meu?
-Cam 20 de minute.
-Atunci mai bine ne-am grabi!spun eu nerabdatoare.Vreau sa mai vad si altceva.
-Bine.Am plecat majestate.
-Ai grija ca dupa tur sa ajunga cu bine la mal.
Si spunand acestea am iesit din acea uriasa incapere si din acel palat si am pornit`o spre alta cladire….De data aceasta mai micuta.
-Acesta este magazinul cu bijuterii ”Perla Neagra”.
-Ce frumos……..
Am intrat acolo si am vazut un lant superb facut din scoici si in mijloc o perla neagra.
-Ce minunat e….
-Ia-l……Ca suvenir…..Sa iti amintesti de noi.imi spune vanzatoarea,o meduza mica.
-Multumesc mult!
-E timpul sa plecam!imi spune ghidul meu.
-Bine…..Imi va fi dor de voi…..
Si in acel moment imi scot de la mana bratara mea ce imi poarta noroc si i-o dau ghidului meu,spunand:
-Asta o sa va aminteasca de mine……Are inscriptionat pe spate numele meu.
-Frumos.Mersi.Acum hai sa plecam.
Atunci m-a cuprins o ameteala,am inceput sa vad in ceata si m-am trezut in cort.Am crezut ca am visat,pana cand am vazut lantul la gat….
Asa am descoperit ca Lumea Acvatica chiar exista……….

O compunere frumoasa trimisa de Ioana. Multumim!

O fila de jurnal doar pentru tine

Stateam si ma gandeam daca sa te sun sau nu..Nu stiam daca sa ascult de ratiune sau de inima..Ratiunea deseori da gres,insa inima niciodata.M-am uitat la un film de dragoste.Acum am sentimentul ca totul se invarte in jurul iubirii;ca tot ce se petrece pe lumea asta este un joc bizar al dragostei.Dar oare,iese intotdeauna biruitoare?Sau este un joc fara sfarsit in care sunt antrenate inimi nevinovate si pure ce ascund sentimente sincere?
Dar in fond,ce este iubirea?hm..ce intrebare banala!cred ca orice om si-a pus-o macar o data in viata.Si totusi,care este adevaratul raspuns.Nu exista..Cautam in dictionar..:Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus.Ce cuvinte reci!definitia iubirii se afla in isisi inimile noastre si este atat de frageda si simpla,incat nu exista cuvinte pentru a descrie acest pur sentiment.
Inca ma gandesc la tine..Dar oare,de ce?Doar suntem simpli amici..si dupa felul in care ai spus-o..Bineinteles ca stiam acest lucru!Dar inima mea e atat de vulnerabila acum!Sunt supusa sa asist zilnic la razboiul dintre cele doua luni:bine si rau,dreptate si nedreptate,efemer si etern…De ce toate acestea?Cine suntem sa suportam rautatile vietii cotidiene?Ce e in mintea unora?Dar oare,in mintea mea,ce e?
-Esti tu!Dar tu,cine esti?Nu,nu ai venit deodata.Eu te-am adus langa mine.Simteam nevoia!Ceva imi spunea sa fac asta.Si am ascultat..
Dar vad ca m-am inselat..Poate inima mea nu e inca pregatita pentru tine,poate pentru nimeni.Ma aflu in ipostaza lui Titu Maiorescu:”Noua framantare a mintii,noi indoieli,noua imposibilitate de a pricepe..”Scria la doar 17 ani lucruri la care marii filozofi meditau,in propriul sau jurnal,inceput la 15 ani ,si care a continuat timp de decenii.Gandea diferit ,mai matur.Si cu toate acestea,era considerat ciudat.Se ascundea in carti..Si cum era privit de ceilalti?Pentru el nu conta ,oricum..
De ce suntem considerati ciudati uneori?Cu ce motiv ceilalti fac supozitii pripite,nu asteapta sa-si formuleze o imagine clara asupra felului tau de a fi,de a gandi,de a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.Vezi tu,uneori simti ca ai atata drepate!Ca doar tu stii care este adevarul.DA,in regula,dar oare este acest adevar credibil?Poate provoci suspiciuni,si te trezesti cu acuzatii cum ca de la tine ar fi pornit totul..Dar nu despre asta vreau sa vorbesc.
Au aparut de curand multe articole in diferite carti si reviste,chiar si filme ,referitoare la tema “Ce-si doresc femeile?”A devenit o curiozitate atat de mare,incat mai interesate au fost insisi femeile,decat barbatii.Hm..dar barbatii ce isi doresc?Toti un singur lucru..De la primul pana la ultimul.De parca ar fi fost programati toti pentru aceeasi chestie,ceea ce este,indubitabil,adevarat.Acestea sunt legile firii.
Dar peste  aceste chestii  sunt multe alta parti frumoase ale vietii.De ce asteapta toti barbatii acelasi lucru de la o femeie?Si sunt multumiti atunci cand il primesc?Dar ce se intampla cand intalnesc o femeie mai deosebita..mai speciala?Majoritatea dau inapoi.Dar,mai sunt si acei barbati care incearca sa le cucereasca,insa nu reusesc din prima,spre dezamagirea lor;Apoi urmeaza o perioada de cugetare,in care parca se trezesc la realitate,dupa care cauta momentul oportun  si mai incearca o data,insa abordand altfel persoana speciala,intr-un mod..special,starnind astfel si interesul femeii.Oare acesti barbati nu sunt mai multumiti?Desigur ca,in ambele situatii,se ajunge la ideea initiala,la scopul vietii.
Insa nu putem oare sa infrumusetam intreaga aventura a celor doi?
Femeile speciale fac barbatii cu adevarat fericiti,nu cele ordinare,asa cum se spune.Bineinteles,toate se considera speciale,dar oare,sunt cu adevarat?Si cum ne dam seama?Simplu:ne uitam in inima lor..
Din nou ma afund in povesti!Dar mintea mea unde e cu adevarat?E inca la tine..La buzele tale atat de moi si catifelate,la mainile tale fine si calde ce ma imbratiseaza cu atata pasiune,la privirea ta senina si calda..

Inca ma uit la telefon..Voi asculta de ratiune,desi oftez adanc  deoarece azi nu ti-am auzit vocea.Imi duc mana la inima..bate cu atata putere.Au trecut doua zile de cand nu te-am vazut ,dar mi-e atat de dor de tine!Ce se intampla?De cenu dorm la ora asta tarzie,si ma gandesc la tine,scriind pe o foaie rupta oarecum dintr-un caiet vechi,cu creionul neascutit,cu capatul ros,atat de batran si obosit,la fel ca si mine..In curand vine perioada cea ami frumoasa a anului.Mi-as dori de la Mos Craciun,ca macar de anul acesta sa pot respira in doi aerul sarbatorilor.Sau pot vi din nou singura,[repetabila povara],cu vechii prieteni si familia ,asteptand probabil in continuare multi ani baiatul potrivit pentru mine,un baiat care sa ma inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt ,pentru ca sunt speciala..

Multumim Amalia.

E iarnă. Totul este o întindere tăcută şi albă. Casele  sunt îmbrăcate cu steluţe argintii.
Astăzi, în Ajunul Crăciunului, Luana, Teodora, Ionuţ şi mama lor împodobesc  bradul. De-abia aşteaptă  sosirea Moşului. Mama a spus:
– Copii, haideÅ£i să ne îmbrăcăm pentru a pleca cu colinda!
S-au îmbrăcat şi au mers prin tot satul, cu „ steaua” , pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. Un fulg alunecă uşor pe obrazul Luanei.
– Mamă, a spus ea, începe să ningă!
– Da, Luana, aÅŸa este!
Teodora, fiind mai micuţă şi nevăzând niciodată o ninsoare,  spuse:
– Mami, cum se numeÅŸte aceasta?
– Ce, draga mea?
– Chestia aceasta albă.
– Zăpadă!
După ce Teodora s-a lămurit, au pornit-o mai departe.
Se făcuse seară. Mama le citea copiilor o poveste de iarnă înainte de culcare.
După ce toată lumea a adormit, Moş Crăciun s-a urcat in sanie şi a zburat pe la
fiecare casă. El a lăsat in urma sa jucării, dulciuri si multe altele copiilor cuminţi,
iar celor răi câte un sac de cărbuni.
Dimineaţa, când s-au trezit, copiii au fost foarte încântaţi.
– Mamă, uite ce mi-a adus moÅŸul! Un trenuleÅ£! se auzi IonuÅ£.
– Mami, mie mi-a adus o răţuÅŸcă! spuse Teodora.
– Mamă, pentru mine a lasat o păpuşă! zise Luana.
– Da, dragii mamei,toate sunt frumoase!
Si aşa a continuat an de an, fiecare Crăciun în familia lor.

Copii, luaţi aminte! Dacă vreţi să vină Moşul şi la voi, să fiţi cuminţi! Dacă nu, vă va aduce un sac de cărbuni.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Luana Iovanescu.

Juganaru Andrei Calin, clasa a V-a vine cu o propunere interesanta, o poveste care sa speram ca o va continua. Bravo!

Aventurile lui Patrick în lumea animalelor

I
Sub semnul eclipsei

Totul a început în vara anului 1999 pe când Patrick, eroul povestirii noastre avea doar trei anişori. Părinţii lui tocmai cumpăraseră un teren într-un cartier nou de locuinţe, în apropierea oraşului. Doreau să-şi construiască acolo o casă pentru a-i oferi lui Patrick un mediu mai apropiat de firea şi preocupările lui. Obişnuiau să rămână peste noapte acolo, deoarece aveau mult de lucru, dar şi pentru că dimineţile răcoroase de la curte erau, mai ales pentru Patrick, o binecuvântare.
Într-o noapte, somnul dulce de după o zi istovitoare de muncă le-a fost tulburat de schelălăitul unui căţeluş. Nu ştiau exact de unde vine, dar spre dimineaţă, la rugăminţile mamei, tatăl a ieşit să cerceteze împrejurimile. În scurt timp a apărut în pragul uşii ţinând în mâini un ghemotoc de blană neagru ca smoala. Era un pui de căţel maidanez, abandonat de un om fără suflet, pe care ei l-au adoptat bucuroşi. Noul membru al familiei s-a ataşat imediat de salvatorii săi şi a primit numele Zorilă, inspirat de momentul găsirii lui.
Încă din primele momente băieţelul s-a ataşat puternic de mica făptură atribuindu-i pe loc calitatea de cel mai bun prieten. Nu ştia prea multe despre câini, dar era hotărât să înveţe din mers oferindu-i acestuia necesităţile primare; hrană, un culcuş călduros şi foarte multă dragoste.
Părinţii îl rugau să fie atent cu el când se joacă, să nu-l chinuie, să nu i se întâmple ceva rău, dar căţeluşului părea să-i facă o deosebită plăcere. Chiar şi când Patrik abandona joaca obosit, micul prieten îl provoca din nou.
Pentru băiat această zi era una cu totul deosebită, chiar dacă a trebuit să se trezească mult mai dimineaţă faţă de cum era obişnuit, avea sentimente din cele mai plăcute. Dar aceasta nu era totul. Ziua era cu totul specială datorită evenimentului rar ce avea să se întâmple, aşteptat cu interes de către toţi pământenii şi anume ultima eclipsă totală de soare a mileniului II. Patrick nu prea înţelegea ce o să se întâmple, dar vedea că toată lumea vorbeşte şi este preocupată de acest eveniment. Tatăl său cumpărase de la un magazin, pentru toată familia, ochelari speciali prin care puteau privi eclipsa. Specialişti au avertizat pe toată lumea să folosească ochelari, altfel pot rămâne fără vedere. Apariţia noului prieten l-a făcut pe băiat să uite de eclipsă. Chiar şi un eveniment atât de rar şi spectaculos cade pe locul doi când îţi găseşti un prieten atât de drag.
Anunţul tatălui că peste cinci minute va începe eclipsa a făcut rumoare în rândul familiei. Patrick l-a lăsat pe Zorilă dormind; prefera să-l ştie acolo în siguranţă, şi a plecat să-şi caute ochelarii. ”Ultima eclipsă a mileniului II şi prima din viaţa mea!” gândi el emoţionat. „Oare o să fie beznă totală ?”. Şi-a ocupat locul între părinţii lui trăgându-i mai aproape şi privind spre cer. În câteva clipe cineva parcă a început să muşte din soare ca dintr-o pizza, acesta devenind din ce în ce mai mic. Părinţii îi explicaseră că luna se aşează pentru puţin timp între pământ şi soare, dar el nu vedea nicio lună. Când luna a acoperit în întregime soarele, spectacolul era desăvârşit. Patrick privea cu gura căscată imagini pe care nici măcar desenele animate nu i le puteau oferi. În acel moment lătratul inconfundabil al lui Zorilă l-a făcut să tresară şi a fugit repede spre el. Cu o mişcare bruscă, instinctuală, şi-a scos ochelarii acoperindu-i cu ei ochii prietenului drag. O lumină puternică i-a învăluit atunci, copil şi câine fiind pătrunşi de un sentiment straniu, dar totuşi plăcut.
Părinţii îngrijoraţi, dar şi surprinşi de comportamentul băiatului, i-a dus repede în casă şi nu după mult timp Patrick şi Zorilă au adormit împreună. Când băiatul s-a trezit a alergat spre părinţii lui strigând:
-Tată! Mamă! Căţelul vorbeşte! Am înţeles tot ce a spus! Şi el m-a înţeles pe mine! Este minunat!
Părinţii îi spun zâmbind:
-Ai avut un vis frumos, Patrick!
Băiatul se întoarce dezamăgit la prietenul său, care îi spune:
-Vezi, ţi-am spus că n-o să te creadă nimeni!

Va urma…

Procesul vestitorilor primaverii
(Elevul Deaconu Iulian Madalin)
La marginea padurii , zapada a inceput sa se topeasca. Primavara,prima fiica a anului,a sosit impodobita cu noi straie ,verzi, lungi si frumoase.
Sora ei, baba Iarna, trebuia sa-si ia la revedere de la tronul ei de cristal si sa o lase pe primavara sa il transforme intr- un tron de smarald.
Dupa ce a plecat Iarna , au aparut primii ghiocei .Acestia se numeau Tommy si Dommy.
Proaspata regina a naturii le-a spus ca este incantata sa ii aibe acolo si ca ii iubeste.
In acel moment,ghioceii cu petalele ca ciorchinii albi de struguri au inceput sa se certe pentru ca nu stiau pe cine iubeste ami mult prima fiica a anului.Dialogul suna cam asa:
-Eu am iesit primul!
-Ba eu!
-Pe mine ma iubeste mai mult pentru ca sunt mai verde!
-Ba pe mine,ca sunt mai inalt!
-Ba pe mine,ca nu sunt ca tine!
Auzind aceste lucruri,primavera spuse:
-Stop! Daca nu va opriti chemam juratii,sa decida ei soarta voastra si a neamului vostru!
Juratii chemati au fost familia de buburuze, pe nume Bubutino,iar procesul s-a desfasurat in barlogul lui Mos Martin.
-Liniste in sala de judecata! a zis judecatorul Bubutino Sed.
-Ghioceii Tommy si Dommy! Ati deranjat linistea publica si ati suparat-o pe Primavara !Ce aveti de spus in apararea voastra? adauga fratele mai mic al lui Sed,pe nume Bed.
Ghioceii nu spusera nimic.Atunci Sed spuse:
-Daca nu spuneti nimic.Nu veti mai aparea primii!
Auzind asta,primavera zise:
-Eu ii iert pentru ca nu vreau sa stric traditia.
-Atunci am hotarat! Va vom ierta si veti aparea in continuare primii!au zis toti juratii in cor.
Asa au scapat cei doi ghioceii de primul lor process!

Mirabela, din Oradea, clasa a VII-a ne-a rugat sa o ajutam cu o compunere ce va avea titlul “Am legat tristetea la ochi”. In aceasta compunere trebuie sa prezinte bucuria de a trai.

Ei bine, aceasta compunere poate fi una usoara si foarte frumoasa . In ea ce vom trebui sa prezentam? Micile si marile bucurii ale vietii. Trebuie sa te gandesti la tot ce te bucura pe tine. De la un 10 primit la literatura pana la o surioara, o prietena cu care sa discuti sau o ploaie calda. Trebuie sa intelegem ca viata este frumoasa, mai ales la varsta voastra, deci putem sa si scriem despre acest lucru.

In introducere vom afirma in doua, trei randuri ca viata este frumoasa si trebuie traita legand tristetea la ochi. Exemplu:  “Multi sunt acei care , orbiti de nenumarate lucruri, privesc viata cu tristete. Cei care gonesc dupa bani si uita sa isi iubeasca familia, cei avizi de putere, insetati de control dar care uita sa urmareasca suflarea naturii si cati altii. Nu, viata este frumoasa indiferent de situatie si nu trebuie sa uitam acest lucru. Eu am legat tristetea la ochi si continui sa imi traiesc viata frumoasa.”

In cuprins vom prezenta toate bucuriile vietii, asa cum le vezi tu. Faptul ca poate o zi nu mergi la scoala din cauza ca este greva. Cadoul de Craciun. Mama si tatal tau care se iubesc foarte mult. Atunci cand dai un banut unui sarac. Cand inoti, cand joci fotbal, tenis. Cand mergi la biserica si te rogi lui Dumnezeu. Cand te bulgaresti, te dai cu sania. Cand stai in ploaie , cand privesti noaptea luna, stelele si frumusetea lor. Si cate altele puteti prezenta in cuprins. Fiecare trebuie explicata pe larg, bucuriile tale.

Mai poti continua cu cateva argumente, de ce crezi tu ca viata este frumoasa si de ce este bine “sa legi tristetea la ochi”. Poti de asemenea sa prezinti partile negative ale “tristetii” si de ce trebuie sa “legam tristetea la ochi”.

In concluzie vei spune ca esti fericita de viata ta si recunoscatoare pentru acest lucru.

Sper ca am fost de folos, in cazul in care ai intrebari trimite aici un comentariu si eu voi raspunde.

Succes cu compunerea!

În aceasta compunere ne propunem să descriem într-o compunere Craciunul. Ce trebuie să prezentăm într-o compunere despre Craciun ? Ei bine , nu e chiar aşa de greu. Trebuie să fim deschişi şi să descriem cum decurge Crăciunul în familia noastră, oarecum să afirmăm ce înseamnă Crăciunul pentru noi.

Ca introducere poÅ£i începe cu o afirmaÅ£ie de genul “Mie îmi place (foarte mult) Crăciunul pentru că… ” sau “Cea mai frumoasă sărbătoare este Crăciunul deoarece….”, “Prefer Crăciunul fiindcă… ” , “Cea mai frumoasă perioadă a anului este Crăciunul. Mie îmi place pentru că…” . După “pentru că, deoarece, fiindcă ” vom spune în cateva cuvinte toate motivele pentru care nouă ne place Crăciunul. Pentru că ne întâlnim cu familia, pentru că primim cadouri, pentru că vine MoÅŸ Crăciun, pentru că ne bulgărim, ne dăm cu săniuÅ£a, impodobim bradul, cântăm colinde, ce vreÅ£i voi.

ÃŽn cuprins vom descrie în amănunt toate aceste activităţi. Tot ce ne place nouă la Crăciun. Vom spune cum se întâlneÅŸte toată familia, cum ne vin rudele, bunicii, mama pregăteÅŸte bunătăţi de care nu aveÅ£i parte în fiece ‘ zi a anului. Atmosfera de sărbătoare, toată lumea este fericită, ne iubim mai mult, iertăm, pe scurt încercăm să fim mai buni.

Mai putem descrie cum este pe afară de Crăciun. Cum ninge aşa de frumos şi toţi copii se joacă în zăpadă. Cum oraşul nostru este împodobit cu mii de beculeţe frumos colorate. Fiecare magazin este în spiritul Crăciunului, fiecare colţişor.

Putem povesti cum vin de Crăciun colindătorii şi ce frumos cântă ei. De asemenea poţi prezenta un fapt unic în familia ta, ce se întâmplă interesant de Crăciun la voi. Poţi descrie şi un spectacol de artificii de Crăciun. Poţi spune şi cum mergi la biserică şi ce frumos ni se prezintă acolo semnificaţia Crăciunului.

ÃŽn concluzie fie facem un scurt rezumat a ceea ce am spus sau vom încerca o urare de Crăciun. De exemplu: “De Crăciun urez tuturor numai bucurii ÅŸi sănătate”. Incearcă să fii creativ.

În caz că nu eşti sigur de ceva, comentează aici şi voi răspunde.

Voi începe să scriu în primul meu articol despre o temă pe care sigur mulţi dintre voi o aveţi : Iarna. Iarna, anotimpul din această perioadă, sigur are multe semnificaţii pentru voi. Să începem:

Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să îţi pui întrebarea : “La ce mă gândesc eu când spun Iarnă” ? Ei bine, pune-Å£i această întrebare. La ce ne gândim când spunem iarnă?
Când vine vorba de culori predomina albul, gri, argintiul. Eu unul mă gândesc la zăpada, la copacii albi, la globuri strălucitoare, la lacuri îngheţate. Deci trebuie să aveţi grijă să aveţi aceste culori predominante în compunerea voastră .
Eu mă mai gândesc la bradul împodobit, la Moş Crăciun, la Sfântul Nicolae, Bobotează , săniuş, bulgărit , patinaj, globuleţe, bucurie, sărbători, reuniuni de familie şi altele. Deci încearcă în compunerea ta să prezinţi cum împodobeşti tu bradul, cu familia, cu fratele/sora, ce culori îţi place să foloseşti pentru a împodobi bradul. Poţi alege să vorbeşti dacă Moş Nicolae a fost pe la tine, a adus o vărguţă ţie sau altcuiva ? Ce ai primit în ghetuţe, dacă le-ai curăţit. Alt subiect ce poate fi atins este Moş Crăciun, îl aştepţi cu drag? Ai fost cuminte? I-ai scris o scrisoare Moşului , dacă da ce vrei să îţi aducă ?
În continuare vom merge pe ideea tu şi prietenii tăi. Cum te distrezi tu cu prietenii tăi , mergi să te bulgăreşti, la săniuş, foloseşte propriile cuvinte pentru a descrie aceste activităţi.Ce altceva mai faci pentru a te distra iarna, arată că eşti unic.Aţi făcut oameni de zăpadă?
Înainte de a încheia poţi descrie cum arată oraşul sau şcoala ta pe timpul iernii.
ÃŽn încheiere vei încerca să spui în două, trei rânduri părerea ta generală despre iarna. “Eu cred că iarna este anotimpul albului, bucuriilor ÅŸi a MoÅŸului…..” . “Iarna este anotimpul meu preferat pentru că …..” .

Un scurt plan de urmat:
-introducere- Descrierea per ansamblu a iernii
-cuprins- alege ce doreşti din subiectele următoare: Sfântul Nicolae, Moş Crăciun, împodobirea bradului, familia , sărbătorile, bulgăritul, săniuşul, omul de zăpadă . Mai poţi descrie cum este oraşul tău sau şcoala în timpul iernii.
-încheiere- Consider că iarna este cel mai frumos anotimp pentru că….. ; Iarna este anotimpul meu preferat deoarece……. ; ÃŽmi place iarna fiindcă ……; Nu îmi place iarna deoarece….. .

În cazul în care aţi terminat această compunere am fi mai mult decât bucuroşi să o citim şi noi şi să o publicăm pe site. Accesează această pagină (click) şi pe lângă nume şi e-mail, pune în căsuţa mare unde înveţi ( şcoala, clasa, învăţătoarea) şi tot acolo vei scrie şi compunerea ta. Sau trimite-ne un e-mail cu toate aceste date la admin[at]compuneri.co.cc şi înlocuieşte [at] cu @ . În cazul în care nu te descurci roagă unul din părinţii tăi să facă acest lucru pentru tine.