Search Results

Glasul padurii

Posted in Compuneri on Mar 30, 2010 with 12 Comments →

Era o toamnă cumplită. Întreaga pădure îşi pierduse nuanţele dulci de galben şi acum nu se vede decât griul cerului întunecat.
Privighetoarea plângea, stând abătută pe creanga unui copac. Lacrimile ei calde mângâiau trandafirul ale cărui petale erau roşii ca rubinul.
-Ce s-a întâmplat?De ce plângi? a întrebat aceasta.
-Trbuie să plec în ţările calde, dar sunt atât de slăbită…În plus, din cauza vântului mi s-a rupt aripa.
Trandafirul, văzând cât de tristă era Privighetoarea, i-a sugerat să meargă la Vânt şi să îl roage să nu fie aşa de aspru. Aceasta a spus:
-Cum să merg la el când eu abia mă ţin pe picioare?
-Ia-mi petalele şi bandajează-mi aripa.Eu, în câteva zile mă voi ofili, dar dacă faci cum ţi-am zis, tu te vei salva precum şi toate vieţuitoarele care acum îngheaţă de frig.
Privighetoarea a făcut întocmai cum i-a zis Trandafirul. Când a ajuns la Vânt l-a rugat să nu mai sufle cuatâta putere şi i-a povestit cum şi-a rupt aripa.
-Îmi pare rău pentru tine şi voi face ce vrei cu o singură condiţie: cântă cea mai frumoasă melodie pe care o ştii. Dacă nu îmi va plăcea, o să te îngheţ.
Privighetoarea a început să cânte. Glasul ei încălzea toată pădurea, iar Vântul era copleşit. Prcă toţi erau hipnotizaţi. Deodată a răsăritn soarele cu galbenul lui aprins şi pădurea şi-a recuperat culoarea vie.
Toată lumea i-a mulţumit Privighetoarei,care şi-a vindecat aripa şi a zburat spre ţările calde.

Compunere trimisa de Tăutu Raluca.

Cascavalul

Posted in Compuneri on Mar 30, 2010 with 3 Comments →

Cascavalul

Numai ce mam intors din spatiul cosmic si incerc sa le povestesc colegilor mei de munca cum a fost pe luna.
Totul a-nceput asa:Eram pe luna.Era mare,frumoasa si galbena.Acolo puteam sa zbor.Am stat pe luna 6 luni.
Intr-o zi cand ma plimbam,mam impiedicat si am cazut direct cu nasu’ in pamantul de pe luna.Si ce sa vezi,avea gust de cascaval.Am facut aceasta descoprerire chiar la momentul potrivit.Am ramas fara mancare.Buna sincronizare.Am luat cat am putut si m-am intors cu nava pe pamant.
Am fost la piata si am vandut asa zisul cascaval.A trecut foarte repede.Oamenii cumparau mult asa ca mam hotarat sa ma intorc ca sa mai iau cascaval s imam gandit sa fac o vizita sip e marte.Zis si facut.
Ajunsa pe marte,dinrt-o data incep sa aud niste voci si sa vad niste umbre.Erau nise martieni.Erau verzi cu pete mov.I-am servit cu niste cascaval.Ei m-au intrebat ca de unde il am.Eu leam zis ca lam luat de pe luna.Atunci eu am aflat ca de fapt martienii sunt malefici.Deja se pregateau sa invadeze luna si sa fure tot cascavalul.Nu-I putem lasa sa faca asta.Asa de malefici erau incat si-au facut si o gaura neagra.Ei m-au prins,mau legat si m-au aruncat in acea gaura neagra.
Am alunecat mult ca pe un topogan.Intr-un tarziu eu am ajuns intr-un loc cu multi extraterestrii care erau inchisi in niste celule.Am aflat ca eram intr-o inchisoare intergalactica.Eu le-am cerut ajutorul acelor politisti.Impreuna am faurit un plan.Am momit extraterestrii si am reusit ca sa-I prindem.
Politia intergalactica mi-a multumit ca am prins extraterestrii si ca le-am descoperit planul.Ei mi-au oferit un post ca politista intergalactica.Eu am acceptat.
Acum eu nu mai lucru nici la N.S.A nici nu mai fac comert cu cascaval.Acum eu sunt o politista intergalactica.In calitate de politist,va avertizez sa aveti grija.Martienii sunt malefici.Si pedeapsa martienilor e sa stea intr-un loc in care niste politisti le vor da sa manance cascaval pana o sa li se faca rau.
Totul e bine cand se termina cu bine !!!!!

Prima compunere SF care o primim. Felicitari. Multumim!

Compunere trimisa de Pirneva Cassandra.

Rataciti pe insula

Posted in Compuneri on Mar 29, 2010 with 5 Comments →

Era o zi de vara. Mama si tata ne duse pe mine si pe sora mea pe un vapor de lux.
Toti ne uitam la oceanu albastru, iar sora mea ma tinea de mana. Pe cand tata ne povestea despre pestii din ocean toti ne aplecam putin dar nu si sora mea , care se aplecase foarte tare si alunecam amndoua caci ma tinea de mana. Ea nu stia sa inoate de aceea se ducea spre fundul oceanului . Eu stiind sa inot am reusit sa o ridic la suprafata.
Parintii mei si echipajul de pe vapor care inhcercau sa ne salveze dar in zadar caci vaporu inainta si noi ramneam in urama lui. Vazand ca nu puteau sa ne salveze, ma-am uitat in jurul nostru si am zarit o insula nu departe de noi. Inotand cu o mana si cu cealalta  trageam pe sora mea am ajuns cu bine pe insula. I-am oferit primul ajutor iar ea si-a revenit.
– Surioara . unde suntem?
– Suntem pe o insula pustie. o sa incercam sa supravietuim in speranta ca ne vor gasi parintii nosri. raspund eu
Stand speriate pe insula  sora mea zari un vapor. Atunci am adunat repede uscaturi pentru a aprinde un foc pentru a ne vedea cei de pe vapor.
Zarindu-ne echipajul s- indreptat sepre noi . Ne-a mirat faptul ca era vaporul cu parintii nostri.Fericite ne-am imbarcat fara sa ne gandim la cele petrecute.

Compunere trimisa de Silvia Cotan.

Primavara de Ioana Rosculet

Posted in Compuneri on Mar 29, 2010 with 13 Comments →

Natura și-a dat jos mantia albă,iar frigul a intrat în gâlceavă cu razele soarelui. Se ceartă  într-una, primul risipind fulgi din zăpada mieilor, celălalt presărând cu clinchet fin,prin colțuri de grădină, ghiocei.
E primavară ?Vântul rece și crud este alungat de o raza pâlpâitoare de pasiune doar
pentru moment…se întoarce plin de furie aducând cu el din zări nu foarte îndepărtate,
cupole de vise împletite cu mireasmă crudă de zambile.
Primăvara e aproape,îi simt parfumul de salcie înflorită !
Păsările în culori de curcubeu admiră sufletul vesel de pom ce pregătește aroma florilor ce se vor coace în pântece sâmburii, peste vară.
Trezită, toată suflarea este tulburată  de mirosul crud al ierbii şi când luna se va desface
ca un boboc de floare, va fi semnul că poate începe rânduiala ancestrală a împerecherii
păsărilor.Balul debutează pe la echinocţiu, când culorile vor zăpăci spiritul cu simfonii
suprapuse, o nebunie  în care te lași pierdut , de fiecare dată. Încă un bob zăbavă !
Libelulele își scutură aripile azurii în așteptarea marelui zbor către  florile tainice de la malul lacului,iar fluturii se pregătesc de marea metamorfoză.
Până atunci, visăm la momentul acela când, poate tot într-o noapte, o fermecată ninsoare de petale se va isca din senin şi primăvara îşi va împodobi coadele verzi cu flori de sânziene şi liliac.

Compunere trimisa de Ioana Rosculet.

Primavara de Andreea Iulia

Posted in Compuneri on Mar 29, 2010 with 31 Comments →

E primavara.Natura a inceput sa se dezmorteasca la viata.Pasarelele calatoare s-au intors in tara.Insectele au iesit la suprafata pentru a se incalzi la razele calde ale soarelui.
Pe un fir de papadie s-a ivit un carabus.El era trist deoarece nu avea cu cine sa se joace.Dintr-o  data a auzit o voce.Era papadia.
-Nu fi suparat!Inca prietenii tai nu au iesit pe-afara.Si eu cand am inflorit eram necajita deoarece nu puteam sa fac nimic.Dar m-am obisnuit.Imi place sa vas soarele cum straluceste pe cerul albastru,pasarelele ciripesc iar albinele si fluturii zboara din floare in floare
Tocmai atunci trecea pe acolo o furnica care ducea in spate o firmitura de paine.
-Ce va tot vaitati atata ? Noi,furnicile suntem foarte harnice si  caram in spate merinde mai mari ca noi si nu ne plangem atata.
Dupa un timp fiecare s-a dus incotro  a vrut.

Compunere trimisa de Andreea.

Primavara de Andreea

Posted in Compuneri on Mar 29, 2010 with 2 Comments →

A sosit in caleasca inflorita una din cele mai frumoase si gratioase fiice ale batranului an PRIMAVARA.Razele blande si jucause ale soarelui cad pe pamantul umed ,ghioceii somnorosi si plapanzi iesind cu greu de sub zapada .Palcuri de cocori se vad venind din cerul ca oglinda.Livada care odata era alba si pustie acum este plina de lumina ,de mireasma si poezie .Crangul insufletit este plin de fluturi multicolori si de o ploaie de miresme.Pe iarba moale si matasoasa apar pe ici pe colo banuti de papadii altaturi de toporasii cei gingasi. Acest anotim este cel mai important dintre toate celelalte deoarece este singurul care readuce totul la viata,spiritul padurii intorcandu-se inapoi acasa dupa ce baba iarna a plecat ;).

Compunere trimisa de Andreea.

Poezie de Mary

Posted in Poezii on Mar 28, 2010 with 1 Comment →

Inainte sa vedeti poezia vreau sa precizez ca am lasat textul asa cum l-am primit, cu “k” in loc de “c”  cine stie , poate in viitor, va fi un nou curent literar, curentul messenger :).

Soarele rasare..peste norii plumburii..
Viata mea ramane cenuşie…deşi port culorile vii
Rozul nu ma ajuta cu nimic..galbenul…ma intristeaza un pik..
Niciun cuvant nu pot sa mai rostesc…pentru  toate greşelile am sa platesc…
Dar tu..? Cum ramane cu îngerul ku aripi taiate…
Toate amintirile de până acu pastrate….
Le-am dat foc..si  nam de gand..sa le aprind,,
In mintea  mea..si in suflet,..nu am sa te mint..
Esti ca o fantasma…in sufletul meu pierit..
O singura dorinta in jurnalul meu iubit..
Te voi pastra pentru  o secunda in inima..ranita..
Apoi te voi alunga din mintea mea  iscusita…

Poezie trimisa de Mary.

Ghiocelul de Claudia

Posted in Compuneri on Mar 28, 2010 with 7 Comments →

Ghiocelul
Soarele isi face loc printre nori cenusii.El trimite cateva raze spre intinderea argintie.Haina alba a pamantului se destrama in firicele subtiri.
-Cling!Cling!se aude un glas cristalin.
-Cine esti?
Din pamantul umed si negru a rasarit o suava floricica.Floarea cristalina vorbea cu un glas subtire si mic:
-Eu sunt vestitorul primaverii,cel care aduce venirea anotimpului Primavara.
Soarele spuse imediat dupa vorbele ghiocelului:
-Eu sunt soarele cu razele aurii care te-am ajutat cu lumina delicata ca sa cresti o floare frumoasa.
-Soare,eu sunt trist deoarece florile cele diferite cu splendoarea mea ,ele se retrag razand intre ele fara mine,floarea Primaverii.
-Dar tu esti cea mai delicata floare,trezesti la viata intreaga natura.Esti mult mai adorata decat mine un soare.
-Cum asa,tu esti mingea de aur si aerul devine arzator ,pulberea de aur,caci fara tine nu as fi ajuns ce sunt.
-Si o sa fiu mereu aproape de plăpândul ghiocel care isi  scoate  clopoţeii de sub zăpadă şi vesteste primăvara.
Peste 5 zile frumusetea nemaintalnita a ghiocelului a devenit in toata gradina ,mii de ghiocei draguti.
In  natura este multa frumusete ,sarbatoare,veselie    si culoare peste toata intinderea.Primavara cea voioasa scoate ursul din barlog.Peste tot locul sunt flori de paradis. Pomii sunt incarcati de lumina soarelui arzator ,fluturii ii vezi in orice floare din gradina fermecatoare.

Compunere trimisa de Claudia.

Visul lui Ionut

Posted in Compuneri on Mar 28, 2010 with 2 Comments →

Visul lui Ionut

Este tarziu.Toti ai casei au adormit .
Ionut se vede alergand pe o poteca din padure, alaturi de iepuras.
-Gata ,am ajuns !Iata casut ta!Aici nu va veni mos Andrei.
Lui Ionut,cand l-a auzit vorbind nu I se paru ceva foarte ciudat asa ca il si boteza spunandu-i ”Iepurele Alb”.
Mergand prin padure totul parea mirific,de o tristete nemaintalnita.Copacii sunt tristi ,maroniul inchis find culoarea lor de baza .Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va lumina si inca atat.
Dar deodata ploaia incepe sa palmuiasca parca,cu fiecare picatura tulpima copacilor,vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi de acum ca vor rabda din nou o iarna intreaga de foame.
Racoarea serii se lasa incet iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamantul mohorat.
Nu uita insa sa observe un lucru ca nu doar pasarile calatoare nu se mai afla n acest peisaj ci nici picior de om care nu sties a aprecieze vraja padurii in plina toamna.Asa ca nci mos Andrei nu va veni sa ne strice calatoria.

Compunere trimisa de Claudia.

Ghiocelul de Toabes

Posted in Compuneri on Mar 28, 2010 with 2 Comments →

Este sfarsit de februarie.Baba Iarna cu greu vrea sa plece de la noi. La marginea padurii,acolo unde soarele a atins mai bine pamantul,zapada alba si pufoasa s-a topit.Au mai ramas ici,acolo,cateva pete albe de nea. De sub pamantul umed si rece ,ghiocelul indraznet vrea sa-si scoata capsorul afara. Ii este dor de soarele cald si mangaierea lui binefacatoare ca un balsam. Si-a scos capsorul de sub caciulita lui verde si gingasa si cu glasul cristalin a inceput sa strig:

A venit primavara! A venit primavara!

Dar nimeni nu l-a auzit.Ghiocelul s-a suparat si si-a aplecat gingasul clopotel de argint spre pamant suspinand:

-Sunt singur…

Din fericire o raza de soare l-a auzit si l-a intrebat:

-Iti cauti fratiorii?

-Da,dar din nefericire nimeni nu ma aude.
Auzind aceste vorbe, soarele a trimis mai multe raze sclipitoare catre pamant aducand la viata mai multi ghiocei.

Impreuna au anuntat primavara si toata natura s-a trezit la viata.

Compunere trimisa de Toabes.

  • You Avatar