Search Results

O intamplare ciudata

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 8 Comments →

1.Farul blestemat

Era o zi cand farul de pe Madagascar era stricat. Dupa reparatia farului autoritatile nu mai primesc nici un semn de viata de la echipaj. Dupa o furtuna extrem de serioasa eram imbarcat pe un vas pentru a pleca spre a investiga cele petrecute. Paza si securitatea echipajului sunt de datoria mea. Plec si dupa o calatorie de 3 zile ajung la apus (unul plin de ceata) pe insula. Totul pare pustiu, farul pare in stare buna dar cu urme de gloante si ghiulele pe fatada. Explorand insula descopar intreg echipajul farului macelarit in fortul construit pentru a indura furtunile. Ultimul supravetuitor moare in bratele mele murmurand ceva despre piratii care au furat. Nu inteleg nimic. Hotarat sa inspectez farul plec singur, a doua zi de dimineata. Ceata este la fel de densa. Ajungand in varful farului vad o corabie suspecta plecand si disparand in ceata. Corabia mea acostata la tarm pare suspicios de linistita. Ajungand la corabie ii gasesc pe toti  morti fara drept de apel, iar corabia
jefuita. Ma hotarasc sa razbun echipajul corabiei si al farului. Urmatoarea zi ma intorc pentru a cerceta mai bine farul. Ceata era la fel de densa. Chiar daca era dimineata nu prea puteai vedea nimic. Cand ma urc pe far, aud o voce stranie care imi spune:”plecati de aici sau veti pati ca echipajul de dinainte! Plecati daca stiti ce e bine pentru voi”. Echipajul a ascultat vocea si s-a urcat pe corabie. Dar deodata aud un raset straniu si niste urlete. Am vazut echipajul macelarit din nou! De aceasta data m-au trecut fiorii. Ma gandeam: ”Cum ar fi putut sa fie ucisi asa de repede? Oare acest far chiar era blestemat asa cum spun unii marinari?”

2..Marea descoperire

Dupa multe investigari, mi-am dat seama de ceva straniu! Nu era nici o urma in afara de cea a echipajului meu! Asa ca am presupus ca a fost un avion. Am cercetat toate zborurile din lume, dar nimic. Ce era mai ciudat era faptul ca nu ma omora pe mine! Dupa o vreme, agentia a lasat cazul deoparte. Eu nu am fost de acord deoarece echipajul era format din prietenii mei si ii voi razbuna! Am mers la far. Am urcat ca de obicei, dar de data asta am fost singur. Am auzit niste pasi grei (niste mini-cutremure) am cazut din picioare si am lesinat. Cand m-am trezit, am vazut totul in regula, dar cand am coborat am vazut barca devastata si cu multe urme de dinti mari. Am cercetat barca dar nu mi-am putut da seama ce sau cine a muscat.
M-am intors si s-a repetat totul, m-am urcat, am lesinat, dar de data asta am vazut un Gigantozaur (cel mai mare dinozaur din lume) iesind din apa. A muscat din barca si a venit cu capul lui langa mine si avea o respiratie de uragan, m-a dezechilibrat. Am stat calm si, spre norocul meu, nu am patit nimic.
Am vazut cum dinozaurul mergea inapoi, ca si cum ii era frica de ”farul blestemat”. El s-a scufundat si ceea ce a fost ciudat era ca dinozaurii au disparut acum mii de ani si tocmai am vazut unul? Oare chiar s-a intamplat, ma gandeam. Era foarte ciudat.

3. Marea mea uimire

Urmatoarea data m-am intors si a fost la fel. Pamantul se cutremura , dinozaurul avansa vijelios spre mine, eu am inceput sa alerg spre o padure, tremuram de sculam si mortii, m-am impiedicat si intr-o clipa am fost la pamant, cand am deschis ochii, dinozaurul era deasupra mea, ii simteam respiratia , imi era tare frica. Mi-am facut curaj si m-am uitat in ochii lui, atunci am fost surprins, o emotie puternica m-a cutremurat. Am vazut atata bunatate, blandete in ochii lui cum niciodata nu mai vazusem. Dinozaurul m-a luat in gura , credeam ca o sa mor, dar am fost surprins, peste o clipa eram in spatele lui. Avea grija de mine ca de copilul pe care parca niciodata nu l-a avut. Alerga asa de repede incat nu prea puteam vedea nimic. In acea viteza am reusit sa vad niste munti, si in fata noastra o stanca. Am intrat intr-o pestera si mi-am dat seama ca acelea de langa far erau alte cadavre, deoarece Gigantozaurul m-a adus la echipajul meu. Atunci el ne-a adus acasa si am incheiat
cazul. Dar oare farul chiar era blestemat??

Compunere trimisa de Mircea.

In padure

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 58 Comments →

E minunat.Fondul multicolor uimeste pe toti.Razele de soare stralucesc precum scanteiele de foc,florile gingase zambesc ca un roi de fluturi albi.Lumina face minuni in toata imparatia.Firele de iarba se leagana sub adierea blanda a vantului de vara,iar intr-un coltisor se vad ochii lupului ce starluceau lacomi.Natura toata,plina de culoare te face sa te topesti in caldura inabusitoare,iar toti pomii sunt in sarbatoare.Cer senin,albastru ca floarea de “nu ma uita”.A picat un verde puternic peste padure,fosneste,rasuna mii si mii de glasuri,vietatile padurii.Vazduhul a incremenit deasupra lumii,iar in departare licaresc stele mici ca niste tinte de argint.

Compunere trimisa de Anca.

Tags:

Cum strabatem geografia

Posted in Poezii on May 11, 2010 with No Comments →

Cum străbatem Geografia….

Trecem prin munţii Dobrogei,
Şi apoi prin Pirinei,
Italia ne-aşteaptă,
S-o colindăm îndată.

Câmpia Romană,
Câmpia Germană,
Şi fluviul Dunărea,
Străbate ţara mea.

Ne place Geografia,
Ne plac şi florile,
Ne place şi natura,
Ne plac şi florile.

Ciobanu Ştefania,clasa a VI-E

La ivirea soarelui

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 3 Comments →

Multe si minunate sunt darurile primaverii cu, care ” Natura ” copleseste! Am vazut Carpatii cu culmile inzapezite, codrii negri care se iau la intrecere cu munti si tainicul tinut al Deltei. Dar, spectacolul cel mai incantator oferit de natura mi s-a parut a fi rasaritul de soare . Chiar daca il poti vedea in fiecare zi, el ramane o premiera
Iesisem pe plaja cu ” noaptea in cap ” , cum se spune. Abia se crapa de ziua . Mi se parea ca aud rasuflarea racoroasa a diminetii. Noaptea isi aduna valuriel ei cenusii.
Apa marii era albastruie . Vantul dormea si el somnul dulce al diminetii, lasand norii troneze deasupra marii.
Cu ochii mariti de uimire , am vazut arcul de foc al soarelui , aparand la orizont .

Compunere trimisa de Coco Diana Andreea.

Tags:

Poezie mama

Posted in Poezii on May 11, 2010 with 3 Comments →

Mama, nume Sfint
Cit vom trai pe pamant,
Lacrima de dor
Frunza de mohor,
Stea de pe cer
Cuvint de mister!
Cind ochii tai sclipesc
Florile infloresc,
Cind ochii tai nu slipesc
Copacii vestejesc!
Aceasta poezie o dedic iubitei mele mama fiindca e cea mai scumpa de pe pamant. Nicoleta.

Tags:

O bucata de natura

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 11 Comments →

Era o zi catifelata de primavara.M-am asezat pe o banca si mi-am lasat privirea asupra peisajului.
Pasarile se intorceau grabite,fluturii si albinele roiau in jurul meu.Cucul canta intruna pentru a acompania natura si aerul cald.O adiere de vant a venit neasteptata si a adus un val de flori proaspete.Copacii imuguriti isi deschideau “aripile” roz cu alb ca sa poata “zbura” pana la toamna.Iarba devenea,parca tot mai verde.
Dar cel mai frumos era rasaritul ,rasaritul soarelui imi lumina mintea printre ramuri.
Hmmmmm…e delicioasa bucata cu gust de primavara.Savurati-o si voi!

Compunere trimisa de Laslo Diana.

Tags:

Visul meu

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 12 Comments →

Toata lumea are vise care nu tot timpul pot fi reale. Eu o sa va povestesc despre un vis al meu cu adevarat ciudat. El incepea cu o padure de conifere imensa. Cetina brazilor era plina de bucurie si straluceau in lumina soarelui. Animalele salbatice aveau blana sclipitoare si fiecare isi ingrijea puiutul. Chiar si pasarile zburau din pom in pom si purtau viermisori la puiutii lor. Acolo undeva la marginea padurii am gasit un puiut de caprioara. M-am mirat cand l-am vazut singur, trist si fara parinti. Soarele stralucea de zori. El era mic si plangea de dorul parintilor. In acel moment m-am gandit la copii care nu au parinti si care locuiesc in orfelinate. M-am apropiat de el. Am vrut sa il ajut. El s-a ridicat din iarba si parca a vrut sa imi spuna ceva. Am incercat sa aflu unde sunt parintii lui. Ne-am plimbat prin padurea de conifere cautand la fiecare pas o urma de caprioara. Ne-am oprit langa o tufa de mure dulci si zemoase sa ne potolim foamea, apoi am continuat. La o ma
rgine de padure am zarit doua caprioare care suspinau de dorul puiului. Puiutul de caprioara a sarit din tufa si a mers direct la ele. Cand i-am vazut am fost foarte emotionata. Atunci mi-am dat seama ca ceea ce conteaza cu adevarat in viata e iubirea parintilor. Eu va dau un sfat: iubiti-va parintii ca sa traiti mult pe pamant!!!

Compunere trimisa de Georgiana Apostol, clasa a VI-a.

Tags:

O primavara cu multa bucurie

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 57 Comments →

In sfarsit a sosit si mult asteptata primavara….! Odata cu ea, natura si-a dat jos mantia alba, purtata o iarna intreaga si s-a trezit la viata!
Soarele putin palid isi strecoara razele printre crengile copacilor adormiti. Iarba cea verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite din tarile calde, stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi vor face cuibul si se vor inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce, triluri maiestre care incanta toata natura. In vazduh se plimba mirosul minunatelor flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar inmultit plapanzii ghiocei, care asculta cu drag freamatul naturii. In gradina primaverii este un iaz, cu apa proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai flori multicolore.
Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie. Totul este ca intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, florile de toate culorile care improspateaza natura, iarba cea proaspata, izvorul cel cristalin si cel mai important element, soarele care trimite oamenilor o raza de speranta!

Compunere trimisa de Raluca.

Primavara de Raluca

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 26 Comments →

VESTITORUL  PRIMĂVERII

Pământul somnoros a început să se trezească la viaţă. Norii suri au căptuşit tolba posomorâtă a iernii, apoi şi-au luat zborul către tărâmurile îngheţate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde şi aurii ale soarelui poleite în culori de primăvară, încălzesc pomii golaşi.
Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a anului, trezeşte la viaţă întreaga natură. Peste tot este veselie şi agitaţie.
La munte, baba Iarna încă nu şi-a adunat cojoacele. Lângă firicelele subţiri de apă, din pământul umed şi negru se zăreşte o suavă floricică. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde şi cu clopoţelul de argint priveşte împrejur la razele soarelui care dezmiardă muntele golaş şi pustiu.
-Ghiocelule, de ce ai ieşit de sub zăpadă ? întreabă bradul îmbrăcat în dantela albă cercelată.
– Zâna Iarnă îmi este datoare pentru că i-am împrumutat culoarea şi în fiecare primăvară mă lasă să ies de sub zăpada poleită cu mărgăritar.
– Ghiocelule, fii bucuros că ai stat toată iarna sub pământul somnoros. A fost o iarnă grea dar şi frumoasă ! Bine că ne-ai adus primavara !
Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat a fost ales de către Zâna Primăvară să vestească întregii naturi că dominarea zăpezii va lua  sfârşit.
Undeva, într-un tărâm ascuns, Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să plece. Primăvara începe să coboare grăbită din caleaşca ei în culori de curcubeu.
La revedere, dulce iarnă !
Bine ai venit, dulce primăvară !

Compunere trimisa de Mares Raluca Maria.

Copilaria

Posted in Compuneri on May 11, 2010 with 17 Comments →

Sunt un copil si ma simt norocoasa pentru ca viata o sa imi ofere multe lucruri pe care o sa le valorific la maxim. Privesc in jur la ceilalti copii si vad bunatatea din ochii lor,veselia…atat de multa incat am putea cladi o lume a pacii si a zambetului vesnic.     Noi copiii suntem poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc ascunse in inimile oamenilor. Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin suras si naivitate .In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai distruge zambetul.  Copiii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Isi zidesc fericirea pe visuri,iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.    E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar incercata.Copiii gasesc falsitatea, minciuna si egoismul incat ori cat ar incerca cineva sa ascunda asta ei tot o sa-i simta.    Imi pare rau ca nu toti copiii se pot bucura de o copilarie fericita si sper ca atunci cand voi fi mare sa pot ajuta cat mai multi copii sa viseze.

Compunere trimisa de Damian-Lenard Iulia.

  • You Avatar