Compuneri

Multe si minunate sunt darurile primaverii cu, care ” Natura ” copleseste! Am vazut Carpatii cu culmile inzapezite, codrii negri care se iau la intrecere cu munti si tainicul tinut al Deltei. Dar, spectacolul cel mai incantator oferit de natura mi s-a parut a fi rasaritul de soare . Chiar daca il poti vedea in fiecare zi, el ramane o premiera
Iesisem pe plaja cu ” noaptea in cap ” , cum se spune. Abia se crapa de ziua . Mi se parea ca aud rasuflarea racoroasa a diminetii. Noaptea isi aduna valuriel ei cenusii.
Apa marii era albastruie . Vantul dormea si el somnul dulce al diminetii, lasand norii troneze deasupra marii.
Cu ochii mariti de uimire , am vazut arcul de foc al soarelui , aparand la orizont .

Compunere trimisa de Coco Diana Andreea.

Mama, nume Sfint
Cit vom trai pe pamant,
Lacrima de dor
Frunza de mohor,
Stea de pe cer
Cuvint de mister!
Cind ochii tai sclipesc
Florile infloresc,
Cind ochii tai nu slipesc
Copacii vestejesc!
Aceasta poezie o dedic iubitei mele mama fiindca e cea mai scumpa de pe pamant. Nicoleta.

Era o zi catifelata de primavara.M-am asezat pe o banca si mi-am lasat privirea asupra peisajului.
Pasarile se intorceau grabite,fluturii si albinele roiau in jurul meu.Cucul canta intruna pentru a acompania natura si aerul cald.O adiere de vant a venit neasteptata si a adus un val de flori proaspete.Copacii imuguriti isi deschideau “aripile” roz cu alb ca sa poata “zbura” pana la toamna.Iarba devenea,parca tot mai verde.
Dar cel mai frumos era rasaritul ,rasaritul soarelui imi lumina mintea printre ramuri.
Hmmmmm…e delicioasa bucata cu gust de primavara.Savurati-o si voi!

Compunere trimisa de Laslo Diana.

Toata lumea are vise care nu tot timpul pot fi reale. Eu o sa va povestesc despre un vis al meu cu adevarat ciudat. El incepea cu o padure de conifere imensa. Cetina brazilor era plina de bucurie si straluceau in lumina soarelui. Animalele salbatice aveau blana sclipitoare si fiecare isi ingrijea puiutul. Chiar si pasarile zburau din pom in pom si purtau viermisori la puiutii lor. Acolo undeva la marginea padurii am gasit un puiut de caprioara. M-am mirat cand l-am vazut singur, trist si fara parinti. Soarele stralucea de zori. El era mic si plangea de dorul parintilor. In acel moment m-am gandit la copii care nu au parinti si care locuiesc in orfelinate. M-am apropiat de el. Am vrut sa il ajut. El s-a ridicat din iarba si parca a vrut sa imi spuna ceva. Am incercat sa aflu unde sunt parintii lui. Ne-am plimbat prin padurea de conifere cautand la fiecare pas o urma de caprioara. Ne-am oprit langa o tufa de mure dulci si zemoase sa ne potolim foamea, apoi am continuat. La o ma
rgine de padure am zarit doua caprioare care suspinau de dorul puiului. Puiutul de caprioara a sarit din tufa si a mers direct la ele. Cand i-am vazut am fost foarte emotionata. Atunci mi-am dat seama ca ceea ce conteaza cu adevarat in viata e iubirea parintilor. Eu va dau un sfat: iubiti-va parintii ca sa traiti mult pe pamant!!!

Compunere trimisa de Georgiana Apostol, clasa a VI-a.

In sfarsit a sosit si mult asteptata primavara….! Odata cu ea, natura si-a dat jos mantia alba, purtata o iarna intreaga si s-a trezit la viata!
Soarele putin palid isi strecoara razele printre crengile copacilor adormiti. Iarba cea verde incepe sa incolteasca. Pasarile migratoare se intorc linistite din tarile calde, stiind ca aici, in tara lor neschimbata vor gasi un loc unde isi vor face cuibul si se vor inmulti. Ciocarlia canta cu glasul ei dulce, triluri maiestre care incanta toata natura. In vazduh se plimba mirosul minunatelor flori. Pe campuri si dealuri se vad in numar inmultit plapanzii ghiocei, care asculta cu drag freamatul naturii. In gradina primaverii este un iaz, cu apa proaspata si cristalina. Imprejur sunt numai flori multicolore.
Fiica cea mai tanara a anului, a adus odata cu ea multa bucurie. Totul este ca intr-un vis: pasari de tot felul cu ciripitul lor, florile de toate culorile care improspateaza natura, iarba cea proaspata, izvorul cel cristalin si cel mai important element, soarele care trimite oamenilor o raza de speranta!

Compunere trimisa de Raluca.

VESTITORUL  PRIMĂVERII

Pământul somnoros a început să se trezească la viaţă. Norii suri au căptuşit tolba posomorâtă a iernii, apoi şi-au luat zborul către tărâmurile îngheţate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde şi aurii ale soarelui poleite în culori de primăvară, încălzesc pomii golaşi.
Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a anului, trezeşte la viaţă întreaga natură. Peste tot este veselie şi agitaţie.
La munte, baba Iarna încă nu şi-a adunat cojoacele. Lângă firicelele subţiri de apă, din pământul umed şi negru se zăreşte o suavă floricică. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde şi cu clopoţelul de argint priveşte împrejur la razele soarelui care dezmiardă muntele golaş şi pustiu.
-Ghiocelule, de ce ai ieşit de sub zăpadă ? întreabă bradul îmbrăcat în dantela albă cercelată.
– Zâna Iarnă îmi este datoare pentru că i-am împrumutat culoarea ÅŸi în fiecare primăvară mă lasă să ies de sub zăpada poleită cu mărgăritar.
– Ghiocelule, fii bucuros că ai stat toată iarna sub pământul somnoros. A fost o iarnă grea dar ÅŸi frumoasă ! Bine că ne-ai adus primavara !
Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat a fost ales de către Zâna Primăvară să vestească întregii naturi că dominarea zăpezii va lua  sfârşit.
Undeva, într-un tărâm ascuns, Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să plece. Primăvara începe să coboare grăbită din caleaşca ei în culori de curcubeu.
La revedere, dulce iarnă !
Bine ai venit, dulce primăvară !

Compunere trimisa de Mares Raluca Maria.

Sunt un copil si ma simt norocoasa pentru ca viata o sa imi ofere multe lucruri pe care o sa le valorific la maxim. Privesc in jur la ceilalti copii si vad bunatatea din ochii lor,veselia…atat de multa incat am putea cladi o lume a pacii si a zambetului vesnic.     Noi copiii suntem poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc ascunse in inimile oamenilor. Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin suras si naivitate .In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai distruge zambetul.  Copiii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Isi zidesc fericirea pe visuri,iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.    E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar incercata.Copiii gasesc falsitatea, minciuna si egoismul incat ori cat ar incerca cineva sa ascunda asta ei tot o sa-i simta.    Imi pare rau ca nu toti copiii se pot bucura de o copilarie fericita si sper ca atunci cand voi fi mare sa pot ajuta cat mai multi copii sa viseze.

Compunere trimisa de Damian-Lenard Iulia.

Este prima zi de vacanta. Iarna tocmai a sosit,iar noi copiii suntem foarte fericiti. Afara ninge cu fulgi mari si arginti,iar copiii sunt pe str orasului pentru a se da cu saniile. Casele sunt luminate de instalatiile multicolore. Pregatirile pentru noaptea de craciun si pentru cea de revelion au inceput, iar prin magazinele orasului este o agitatie nesfarsita. Toate gospodinele sunt foarte concentrate pe tema cu mancarurile de sarbatori,dar cu toate acestea pentru noi craciunul nu este numai o sarbatoare,este ziua in care sa nascut mantuitorul Iisus Hristos. Colindatorii repetau in fiecare zi cantecele ce trebuiau cantate in noaptea de craciun,dar cu toate acestea totul era bine si frumos. Orasul urlati pare acum un univers cu mii de stele multicolore. Zapada a stapanit intregul oras si la fiecare casa gasim cate un om de zapada,dar nu toti sunt la fel. Copiii de la aceste case au fost foarte inventivi si de aceea locuintele pareau ca niste case din basmele cu zane. Drumurile orasului rasunau de cantecele colindatorilor. Datina sarbatorilor de iarna este una foarte speciala din orice punct de vedere. Cand ne gandim la luna decembrie ne gandim la sarbatorile de iarna,la noaptea dintre ani si la colindele de craciun. Aceasta luna a fost o luna in care toate visele au fost indeplinite.

Compunere trimisa de Cristina.

Ziua a plecat
Intunericul s-a intors
Fericirea a plecat
Ura s-a intors

Lumina a fugit
Intunericul a venit
Dragostea s-a dus
Ca si viata mea,de demult

Pentru mine acum,
ura e bucurie
tristetea-i fericire
moartea-i placere

Durerea de demult
inima mi-a disparut
sangele mi-a inghetat
ca si sufletu-mi nemangaiat

Acum privesc padurea
si vad ca totul s-a intunecat
stelele au plecat
si luna vrea sa se ascunda

Poezie trimisa de Pricope Denisa Andreea.

Primavara te iubim (I)

Azi-dimineata, cand m-am trezit am observat ca peste noapte a nins foarte mult, drumul fiind acoperit de o mantie alba si stralucitoare si ca  ,,A VENIT IARNA SI PE LA NOI’’.
Din cer cadeau stelute argintii si pufoase, care dansau alene in vazduh, pana ajungeau jos. Crengile copacilor parca erau impodobite cu o beteala de cristal , care-i imbraca in intregime.
Acum nu mai canta pasarelele, ci vedem craiasa zapezii imbracata intr-un palton de nea, impreuna cu albinutele ei albe; nu se mai aude galacie, ci o liniste eterna.
Pe geamuri apar florile de gheata, casele sunt imbracate intr-un cojoc de omat, iar fluturasii de argint se joaca de-a prinselea prin aer. Cerul,alb ca spuma laptelui, nu mai are o culoare asa de placuta, ci una inchisa si infiorosa.
Am iesit afara, iar cand mi-am pus picioarele jos, mi s-au  lipit de zapada alba si pufoasa. Am privit in sus si pe obraz mi s-a pus un mic fulg de nea, care intr-o secunda a si disparut de nici nu am apucat sa-l privesc.
Copiii s-au dus cu saniuta, pe deal,  au facut oameni de zapada si diferite animale tot de zapada.
Iarna este un anotimp placut pentru ca poti sa te dai cu sania sau sa faci oameni de zapada, dar in acelasi timp si trist, deoarece totul are o culoare inchisa.

Primavara te iubim (II)

Intr-un sfarsit, dulcea si asteptata primavara a reusit sa ajunga si pe la noi. Totul a prins viata: firicelele subtiri de iarba au indraznit sa se iveasca usor. Pamantul de catifea, umed si negru nu mai este acoperit de troienele de nea. Glasul subtire al pasarelelor se aude prin tot vazduhul, asta insemnand ca au sosit si ele odata cu primavara. Ghioceii plapanzi si mici ies incet de sub zapada vestind,si ei, ca a sosit cel mai placut si mai asteptat anotimp.La fel, si florile elegante si de toate culorile acoperesc intreg pamantul. Albinutele mici si nevinovate aduna nectar din toate florile, pentru a face dulcea lor miere.
Copacii verzi si infloriti se inalta ca niste imparati care parca acum s-au trezit din somnul lor de peste iarna. Prin crengutele pomilor isi fac cuiburi randunicile voioase, iar mieluseii frageti se joaca cu copiii fericiti pe campul verde. Soarele, in sfarsit isi arata razele aurii pe care le-a ascuns mult timp dupa norii infumurati ai iernii, isi revarsa caldura asupra tuturor si da o lumina puternica.
Zilele blande si mult-asteptate, cresc, iar noptile scad si totul ne bucura nespus.
Din casa se aud tractoarele oamenilor, grabiti sa mearga sa are pamantul, care de-abia s-a trezit din somnul lui lung. Pe la ferestrele caselor se vad gospodinele harnice, care fac curatenie de zor pentru a intamina primavara asa cum se cuvine, dupa o lunga si geroasa iarna. Copiii de-abia asteapta sa auda ultimul clinchet al clopotelului de argint si delicat al scolii, pentru ca stiu ca vine vacanta si se pot juca cat vreau si audzindu-l striga in gura mare: ,,PRIMAVARA, TE IUBIM!!!’’
Primavara este cel mai placut si cel mai induiosator anotimp, de nu am cuvinte sa-l descriu asa cum se cuvine, dar este anotimpul cu cea mai multa miscare, si de aceea, il iubesc.

Compuneri trimise de Mary.