Compuneri

GINGASA SI PLAPANDA PRIMAVARA,
Ai venit la noi in tara
Ai venit din nou cu bine,
Si-ti multumesc Doamne Tie.

Prima, prima pasarica
Si a doua randunica,
Au venit din departare
Fara pic de suparare.

Floricelele razand,
Ies din pamant suspinand,
Umplanzandu-ne usor
De bucurie si dor.

Ghioceii cei plapanzii
Ies din zapada inverziti
Si ne-arata c-a venit
In sfarsit, si cel dorit.

Mieluseii dragastosi
Ies pe campie frumosi
Si se bucura nespus
Pana-n vreme de apus.

Dulce vant de primavara,
Bine ai venit in tara
Ca te-am tot, tot admirat
Ca pe-un mare imparat.

Toata lumea-i bucuroasa,
De tine, primavara frumoasa.
Si scoala se cam termina.
In suflet cu a ta lumina.

Poezie trimisa de Mary.

Cautarea Printesei
De Pirnevan Casandra

E o zi foarte frumoasa de toamna.Soarele straluceste,iar afara ploua cu frunze colorate.
Eu ies putin afara sa iau o gura de aer.Cainele meu Calu ma insoteste.Eu ii spun lui Calu:
-Ce tare bate vantul!
Calu ca raspuns,maraie usor.Eu,linistita ma uit prin jur.Frunzele colorate,parca,faceau un dans asa de minunat incat nu-ti mai venea sa-ti iei ochii de la ele.
Eu tot ma uit.Dar ce frunze sa mai vad.Nici macar nu stiu unde ma aflu.
Calu nu mai era cu mine.Eu eram pe o canpie plina cu crizanteme.Intristata ca nu mai steam unde eran,mam asezat printer flori.Si cum vantul batea mai incet si mail in si cum pasarelele cantau,m-a lovit somnul.
Dintr-o data incep sa aud niste copite de cal.Repede,repede eu ma ascund dupa copacul de pe marginea lacului.Ma uit incetisor sa vad cine este.Era un print.
-Buff!
Eram speriata.Printul a tras cu o sageata.El sa apropiat si a zis:
-Oooo,imi pare rau!Credeam ca este o caprioare,dar se pare ca esti un inger.Te rog,lasa-ma sa te duc la palatal meu.
Eu am mers cu printul la palat.Dar pe drum,m-a vazut un dragon rau care scuipa flacari.Nici nu am apucat sa ajungem la palat ca dragonul ne-a iesit in cale.Printul a inceput sa se lupte cu el.
Dintr-o data dispare totul.Eu ma intrebam:
-Oare a fost un vis?
Dar nu.Nu a fost un vis.Ma uit pe geamul palatului si il vad pe print luptandu-se cu maleficul dragon.Intr-un tarziu printul i-a taiat capul dragonului si a iesit victorios in lupta.Pentru generozitatea,bunatatea si vitejia lui,eu am vrut sa-I ofer un sarut,dar cand s ail dau,ma vad din nou in curte cu frunzele colorate si cu cainele meu calu.
Ce vis.Eu cred ca era un vis din visul visurilor mele.
Eu am aflat ca printul inca ma cauta,dar nicioata nu isi va putea imagina unde sunt.

Unde erai cand totul s-a oprit? Cand totul s-a scufundat intr-o alta lume si s-a evaporat spre Rai? Oare era asa perfect totul si a trebuit sa mi-l furi? Sa ma lasi aici singura intr-un coltisor de pe Pamant, cu toti acesti pamanteni insuportabili, incompetenti, indiferenti?! Tuturor nu le pasa de faptele lor, nu le pasa ca maine va veni aici Heperyon si ca ne va lua lumina de pe Pamant. Ei imi fac visul meu sa pasa inutil, ei ma fac sa imi fie sila si frica de Terra. Te rog, vin-o aici si ia-ma acolo unde imi e locul, acolo unde exista frica pentru ziua de maine, unde toti sunt constienti de rasponsablitatea lor. Nu e locul potrivit pentru mine, aici, intre muritori, numai vreau sa le ascult si lor visele, sa le vad destinele ruinate, sa fiu prostita pe zi ce trece. Nimeni numai apreciazaarta, toate sunt pe interes. Nimic real, totul e condus de vis ce nu are nici o sansa sa devina realitate. Drumuri gresite, sau abordate gresit ce ajung sa faca catastrofe. Toti rad cand se
uita la o comedie, dar de ce nu toti plang cand se uita in jurul lor?! Si daca tot vorbesti despre “iubire”, fa-o cum trebuie! Si nu uita esecuri, nu uita adevaruri care dor, nu uita ca iubirea nu exista.. E doar un sentiment cerut de minte si de corp, ceva ce a ajuns sa ne conduca.. Sa facem mari greseli din cauza acestui lucru inexistent, sa distrugem copilarii.. Dar de fiecare cand astept cat mai mult acea zi, in acele moment abea astept sa se termine mai repede. Visele mele se transforma intr-o realitate oribila, guvernata de mizeria muritorilor. De o parte e un vis pictat in roz, ar pe de alta parte e un cosmar oribil mazgalit cu un gotic negru. O ironie ce ma face din ce in ce mai isterica, ce ma umple cu nebunie.  De ce ai plecat?.. De ce inca mai hoinaresti prin mintea mea care este din nou gata sa-ti mai dea o noua sansa.. Desi stiu ca ar trebui sa pretuiesc doar ce a fost, eu as fi vrut si “va fi”.. Nu ai stiut sa-mi daruiesti speranta de viitor, doar mi-ai luat-o
si pe cea a trecutului. Numai pot zambi cand te vad, numai simt cum vantul se strecoara prin parul meu.. Din cate am inteles sti sa faci multe pentru ceea ce vrei, sti sa ma convingi sa mai iti mii de sanse. Ai stiut mereu sa ma trezesti la realitate, desi asta doare, sa ma inveti cum e sa lupti cu adevarat pentru ceea ce vrei. Poate ca pe tine nu te-am vrut atat de mult.. Poate ca varsta face prea mari diferente, dar mereu zic ca m-am saturat si niciodata nu fac nimic insemnat ca sa schimb asta. Dar acum spun ca numai suport, vreau sa arat cat de mult m-am maturizat.. Chestia asta de cand a intrat in viata mea imi da aceleasi rezulatate si multa suferinta. Numai lacrimi aiurea, numai zboruri neinsemnate de pasari calatoare ce ratacesc vazduhul spre aievea.. Un vis ce se pierde in spuma amara a oceanului. Un aceleasi cosmar umilitor prin care trec zi de zi, noapte de noapte.. Totul ma urmareste si in somn, totul imi tulbura gandurile, opiniile, viitorul..

Compunere trimisa de Dobre Andreea.

A sosit primavara .Soarele trimite raze calde spre pamant .Natura se trezeste la viata .
peste umerii pamantulti gol se asterne un covor de verdeata .In livada pomii au inceput a inmuguri. Echipa de gradinari au adus cele necesare pentru a curata copacii.Fiecare stia ce va face . Pe scarite urcati,au refacut coroanele copacilor eliminand crengutele uscate. Au vopsit cu var trunchiurile copacilor pana la jumatate,au sapat in jurul lor. Acum livada era curata si aerisita . Caldura soarelui dadu voie mugurilor din livada sa se desfaca .Printre florile inmiresmate se auzeau zumzetele albinelor harnice .
Totul este frumos,parca desprins dintr-un basm cu zane, flori, soare, caldura, gaze si altele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei.

Zilele vacantei de vara s-au apropiat repede.toti copii isi fac planuri pentru bine meritata vacanta dupa un an scolar plin de realizari. Unii merg la bunici , altii la mare, la munte ,toti sunt bucurosi.
Eu impreuna cu familia merg la mare .Imi place foarte mult apa inspumata ,nisipul fin si cald de la malul marii. Restul vacantei mi-l petrec la bunici ajutandu-i la treburile gospodaresti. Ma intorc acasa aproape de inceputul anului scolar, dar pana atunci ma bucur de ultimele zile de vacanta la bunici. Urmaresc in fiecare zi randunelele de la streasina casei care isi pregatesc puisorii de plecare in tarile calde . Imi este greu caci si eu voi pleca si va ramane casa bunicilor fara randunele si fara randunici.
In apusul soarelui imi depan gandurile traite de-a lungul vacantei si le astern pe hartie care vor ramane amintiri in paginile copilariei mele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei .

Scoala ideala

Era toamna.Soarele palid, ramas fara puteri,mangaie usor pamantul amortit.In vacanta mare ne-am distrat si am avut parte de o multime de aventuri uimitoare.Acum incepeau scolile.Noi,copiii,eram nerabdatori sa invatam multe lucruri noi si interesante.
Cu cate un buchet de flori gingase in manutele mici,ma indreptam vesela catre scoala.Mi-am reintalnit colegii,pe care nu  i-am mai vazut pe parcursul vacantei.Impreuna am continuat drumul.Desi era chiar in fata noastra,nu vedeam scoala.In locul ei se afla o cladire mai mare si mai frumoasa.Atunci,am auzit de la un adult ca aceea este scoala,iar doamnele invatatoare vroiau sa ne faca o surpriza.Perdelele albastre,peretii galbeni,gardul inalt,langa care stateau paznicii puternici,ne faceau sa fim mandri cu noua noastra soala.
Dupa ce am admirat exteriorul scolii am intrat in interior.Totul era diferit:usile,gresia,tablourile,chiar si becurile erau noi.Ajunsi in clasa,am fost cei mai surprinsi.Tabla era magnetica,buretii noi,parchetul din stejar,bancile si scaunele curate,iar intr-un colt doamna invatatoare zambind.
Apoi sunetul clopotelului cristalin ne-a reamintit ca suntem la scoala si ne-am asezat in banci.Am inceput sa sciem,dar din pricina necunoscutului,ne simteam din nou niste copilasi de clasa intai.

Compunere trimisa de Costea Elena Loredana.

Surpriză pentru mama

Primăvara, prima fiică a bătrânului an, cea mai tânără şi mai frumoasă, a sosit. Împreună cu ea a adus si florile, păsările călătoare şi multe peisaje de vis.
Ioana şi Camelia pregătesc o petrecere surpriză pentru mama lor, cu ocazia zilei de opt martie. Ele doresc să recite câteva poezii şi să cânte o melodie.
-Sunt multe cărţi cu poezii la bibliotecă! Acolo vom găsi tot ce vrem! Hai să mergem! spuse Ioana.
Odată ajunse la bibliotecă, au observat că nu sunt singurele care vor să pregătească surprize mamei. S-au întâlnit cu Maria, Andrei, Paul, Marius, Gina şi Darius.
Au ales câteva dintre zecile de volume vechi, prăfuite, dar îngrijite. Au ales poeziile „Mama” de George CoÅŸbuc, „O, mamă…” de Mihai Eminescu ÅŸi cântecul „Mama” al Cleopatrei Stratan.
În drum spre casă, au intrat  la magazin să cumpere o cutie de ciocolată.
A doua zi, s-au sculat de dimineaţă pentru a face curat in camera lor şi pentru a pregăti totul pentru petrecere. Când  mama a venit de la lucru, s-a bucurat foarte mult de surpriză. Le-a mulţumit, sărutându-le şi îmbrăţişându-le cu dragoste. Prin acest fapt, Ioana şi Camelia au dovedit mamei lor că o iubesc foarte mult.
O zi de opt martie ar trebui să facem zilnic pentru mamele noastre, deoarece  trebuie să le preţuim atât timp cât mai sunt în viaţă.

Compunere trimisa de Luana Iovanesc.

Åžcoala viitorului

Åžcoala mea in viitor
Forma piramidei o va lua,
Iar copiii cu rachete
La şcoală vor pleca!
La ora de sport
Sărind pe saltea
Elevii se vor distra.
Ce minunat e, Nu-i aÅŸa?
Pe touch screen
Ei se vor juca
Şi pacheţelul in curtea
Şcolii şi-l vor mânca.

Poezie trimisa de Luana Iovanesc.

La săniuş

Fiind week-end, tata ne-a dus pe mine şi pe sora mea la bunici. Când am ajuns, se făcuse seară. Tot satul era îmbrăcat într-o haină albă şi pufoasă.
Dimineaţa ne-am trezit, uitându-ne  curioase să vedem peisajul Doamnei Iarnă. Bunicul făcea cărări în curte, iar Azorică zburda bucuros în ninsoare.
Am luat micul dejun, ne-am pregătit şi am plecat la sănuiuş, anunţându-ne toţi prietenii de la mic la mare.
În drum spre derdeluş, am văzut cum fumuri albe se ridicau in văzduhul plumburiu. La orele amiezii, noi alunecam cu săniile, glasurile noastre vesele tulburând liniştea din jur.
De sus, priveliştea era minunată! Drumurile păreau nişte oglinzi poleite de soarele strălucitor.
La-ndemnul unui băiat, a  început  bătaia cu bulgări. Eram atât de fericiţi! În jurul nostru zăpada cristalină părea un lan de diamante.
Pe înserate, când în sfârşit ne-a  cuprins frigul si foamea ne dădea târcoale, am pornit-o către casele noastre, după o zi de neuitat. Ne-am despărţit de prietenii noştri, cu gândul ce va urma week-endul viitor.

Compunere trimisa de Luana Iovanesc.

Este  vară. Vacanţa abia a început. Aurel şi-a făcut temele în timpul şcolii, aşa că avea toată vara la dispoziţie.
La cină, sora lui Aurel i-a dat o idee pentru a se distra cu prieteni pe care nu i-a văzut demult: să meargă să-l viziteze pe unchiul Grigore. Nerăbdător, Aurel îşi pregăteşte rucsacul pentru ca ziua următoare, dis-de-dimineaţă deja va pleca.
În drumul spre cabana dintre munţi, Aurel se minuna de frumuseţile
pădurii. Mii şi mii de fluturi zburau neîncetat, iar păsările ciripeau întruna.
Într-un sfârşit, Aurel ajunge la cabană. Unchiul Grigore era foarte încântat că nepotul său a venit pe la el.
Însoţit de verişorii săi,  Aurel a plecat la căsuţa din copac, aflată in pădure.
S-au jucat ei ce s-au jucat, şi, la un moment dat auziră ceva. După o tufă era un pui de urs rătăcit. L-au ajutat să-şi găsească mama, apoi s-au întors la cabană plini de bucurie.

Compunere trimisa de Luana Iovanesc.