Search Results

Corabia

Posted in Compuneri on Mar 12, 2010 with 12 Comments →

Imi i-au ghiozdanul in spate si ies din casa,incui usa si pun cheia sub streasina pentru a o gasi mama cand se intoarce de la servici.Afara ploua marunt ,nu indeajuns incat sa ma ude pana la piele,pleoscaitul cizmelor mele prin imensele balti ma calcau pe nervi ,imi doream sa ma opresc ,insa trebuia sa ajung la scoala.Imi era dor de vacanta de odinioara,de scartaitul normal al pietrisului incins sub talpile mele ,de valurile involburate ale marii,de verdele crud al frunzelor de trandafiri rosii ca focul,care imi aminteau de o zi torida de vara.Ma apropiam de scoala .Era prima mea zi de scoala din primul an de liceu ,eram destul de entuziasmata ca promovasem si ca ajunsesem intr-o clasa buna din liceu ,insa stiind stresul pe care mi-l vor provoca anumiti profesori,parca imi pierea zambetul de pe buze,oricum usor,usor am ajuns la scoala.Am intrat in scoala pe la intrarea elevilor ,fara niciun chef ,mergeam alene ,imi scuturam umbrela pe langa mine si imi cautam clasa,am umblat ceva prin liceu pana am gasit-o ,desi nu era foarte mare ,avea in jur de 500 de elevi si 10 clase la parter si la etajul 1.Odata ce am trecut de secretariat ,un 9C mare si negru desenat pe un patrat alb in coltul de est al unei usi de stejar,vopsita cu alb.Treptat ,mi-am simtit respiratia accelerandu-se ,pe masura ce ma apropiam de usa ,insa am incercat sa mi-o controlez ,am pus mana pe clanta si am intrat.Sala de clasa era mica,insa era foarte inalta ,in prima banca erau doi elevi,o fata si un baiat .Fata era micuta ,cred ca avea in jur 158 de cm ,iar parul ei negru si salbatic de cret compensa inaltimea,la prima vedere mi se parea destul de prietenoasa mam facut cunostinta cu ea ,mi-a zis ca se numeste daria ,insa nu retineam numele tuturor ,iar acest nume desi era extrem de frumos ,eu deja il uitasem.Baiatul era inalt si subtire ,nu prea voinic ,cu parul castaniu ,dezordonat ,avea in crestet tepi facuti cu gel de par,am facut si cu el cunostinta,a zis ca se numeste Andrei.Imi era destul de simpatic,imi placea,avea un zambet foarte larg si niste dinti perfecti.Era si vorbaret,fata de fata care nu scotea niciun cuvant,era extrem de timida,Cu el am schimbat mai multe cuvinte si am vorbit despre viitorii profesori .Usor,usor clasa s-a umplut ,Daria s-a intalnit cu o fosta colega ,iar eu cu Andrei necunoscand pe nimeni,am decis sa ramanem o perioada in aceeasi banca.Si-a facut prezenta si domul diriginte,era un domn inal,facut bine,la vreo 40 de ani,era profesor de matematica ,se vedea pe fata dansului ca este un tip cult.A facut prezenta,ne-a impartit manualele ,dupa care ne-a zis sa ramanem in liniste ,deoarece doamna de romana doreste sa ne cunoasca.Dar la cateva minute dupa plecarea domunului a venit si doamna de romana.Era o doamna inalta ,voinica,avea ochii negrii ca murele ,buzele carnoase si parul roscat,extrem de voluminos.Primul ,,buna ziua” a fost infratit de un zambet strengareste in coltul gurii ,mi se parea destul de simpatica ,imi doream enorm de mult sa o cunosc mai bine .S-a prezentat ,ne-am prezentat si noi ,dupa care ne-a citit un mic fragment din ,,viata de licean”Ascultand cu multa atentie la profesoara,desi trebuie sa recunosc ,inca din clasele primare imi doream sa citesc ,si-mi placeau enorm de mult lecturiile in care eroii erau elevi de varsta noastra ,in unele dintre ele chiar regasindu-ma.Asa trecut si prima zi e scoala ,o data cu ea si prima saptaman,si prima luna ,se apropia iarna,inca nu daduse prima zapada,desi afara era un ger naprasnic,mercurul termometrului batea de o grade C.Era 19:15 ,mai erau 5 minute si se suna de iesire,o data cu terminarea celor 5 min se terminau si cursurilepe acea zi.Eram la ora de istorie cu doamna Pavlescu,era o profesoara destul de exigenta ,stiam ca o sa ne ,,manance pauza” ,ca multi alti profesori care incercau sa ne arate cat sunt de punctuali si cat de bine isi fac meseria .Aceasta doamna era destul de recalcitranta ,imi amintesc ca o data la o ora de-a dansei,un coleg de-al meu i-a cerut unui alt coleg un stilou ,aceasta fiind in spatele lui,deoarece s-a intors la ea ,doamna s-a enervat si ne-a at la toti lucrare de control,iar colegul nostru s-a imbogatit si cu 2 palme din partea doamnei ,ramanandu-i si urmele inelului e logodna ale doamnei,acest lucru ne-a amuzat destul de tare pe toti,insa mai putin pe victima.Doamna si-a terminat lectia de predat ,bineinteles si morala,deoarece la fiecare final de ora trebuia sa se gaseasca cate ceva in neregula prin clasa.Am iesit din scoala,iar cand sa ies din curtea scolii puful albca de vata se asternea pe cimentul inghetat,toata lumea era bucuroasa ca daduse prima zapada din acea iarna ,numai eu nu eram bucuroasa,pot zice ca detest anotimpurile reci,insa singurul lucru care imi placea ,erau Sarbatorile de iarna.De parca nu er de ajuns ca venise zapada si frigul,nici n-am pasit bine sa ies din curtea scolii si m-am trezit cu un bulgare de zapada in ghiozdan.
-Hei,striga un baiat la mine,am tresarit ,vocea mi se parea cunoscuta ,m-am intors,era Andrei.
-Hai si tu cu noi , sa ne jucam!
-Nu in,ma duc acasa,am inghetat,am zis eu desi imi doream sa ma joc putin cu Andrei,si sa-i intorc si eu cativa bulgari.A doua zi ma asteptau la scoala 2 extemporale ,unul la geografie si acesta era usor,,aveam e invatat numai lectiile predate in clasa,la romana era mai greu,deoarece era creatie si nu eram foarte sigura ca am sa ma descurc.am ajuns acasa leoarca la picioare,cand m-a vazut mama m-a pus sa ma schimb imediat si mi-a pus sa mananc,nu prea aveam pofta de mancare.dupa ce am mancat m-am retras in camera mea ,ca de fiecare data la calculator ,uneori aveam senzatia ca devenisem dependenta de calculator.imi scot cartile din ghiozdan si imi iau dintr-un buzunarel mai mic si pixul,acolo tineam eu mai multe maruntisuri si observ si un plic roz.nu stiam nimic de el,nu era al meu ,eu nu-l pusesem insa era la mine in ghiozdan,asadar l-am deschis ,inauntru am gasit un traddafir rosu presat,erau preferatii mei si un servetel parfumat ,unde scria,,dragostea nu piere”mi-am amintit de acest titlu,era titlul unei carti scrise de o autoare de origine indiana,era foarte ciudat .toata noaptea m-am framantat si nu stiam ce cauta acele lucruri la mine in ghiozdan,insa mi-am amintit abia pe la 3 noaptea ca avusesem sportul cu o zi inainte si ca mi-am lasat ghiozdanul in vestiar si probabil cineva a incurcat ghiozdanele.
Zilele treceau,eu treceam cu brio multe extemporale,insa mai putin la informatica,era cosmarul meu,nu intelegeam nimic la ora si nici acasa nu reuseam sa pricep mare lucru,mi-am rugat o colega care stia mai bine decat mine informatica si am chemat-o la mine sa ma ajute putin,dar totul era in zadar,oricum stiam de o nota de trecere ,asadar nu-mi puneam probleme de corigenta.
incepusem sa gasesc din ce in ce mai des biletele,flori in banca si diferite mesaje de dragoste,era clar aveam un admirator sau cineva se tinea de poante.insa cel mai des primeam in zilele incare aveam sportulsi cand lasam ghiozdanele la vestiar.Asadar intr-o zi m-am hotarat sa-l rog pe domnul profesor sa ma invoiasca de la ora pentru a ma duce la medic.am stat toata ora ascunsa in vestiar ,pe la sfarsitul orei l-am surprins pe Andrei ,cum imi baga in ghizdan ceva ,acum stiam ca el era cel care se tinea de poante si m-=am dus la el destul de nervoasa
-Auzi ,tu Andrei ,ai gresit cumva ghiozdanul???
-poi.poi……,stii tu…. ,incepe el sa se balbaie
-ce sa stiu??il intrebai eu pe un ton destul de rastit,adica stiu tu esti cel care imi punea toate alea in ghiozdan si care se tine de glume proaste
-imi pare rau,dar n-am avut curajul sa-ti spun anumite lucruri
-tu n-ai ce sa-mi mai zici .am terminat orice relatie de prietenie
andrei pleaca cu,,coada intre picioare”si numai zice nimic.zilele treceau ,Andrei ma astepta la colt zilnic ,at cand mergema la scoala,dar eu treceam pe partea cealalta cand il vedeam si nici macar nu-l salutam. nu este terminata,vreau numai cateva comentarii,sa vad daca e merita sa continui sa mai scriu.multumesc!

Compunere trimisa de Rafaila Alexandra.

Tags:

Planeta Zipper

Posted in Compuneri on Mar 12, 2010 with 2 Comments →

Planeta Zipper O planeta indrazneata ,dar e cam petrecareata .Are pomi din acadele si ferestre din margele.Toate casele sunt mari imbracate in multi bani.Si catei mici si draguti prin tuburi de ciocolata ascunsi,si broscute fermecate dand tarcoale pe la case.Zippere o planeta fermecata parca din Rai adunata .A,era sa uit acolo nu-i nimic de ascuns.Toate sunt lucruri minunate de Printesa Leticia fermecate,e o printesa frumoasa cu rocha ca de zapada.Aceasta este planeta minunata pe care as vrea sa calatoresc odata .

Compunere trimisa de Dinculeanu Georgiana.

Tags:

Primavara bine ai venit

Posted in Compuneri on Mar 12, 2010 with 24 Comments →

Primavara draga eu iti spun din tot sufletul meu curat ,,Bine ai venit!”.
Prima zi de primavara este o incantare pentru mine si mai ales pentru natura. Ghiocei isi scot caputul cel alb din plapuma cea pufoasa, pasarele se intorc si copaci infloresc.
Intr-o  dimineata  insorita  dintr-o trasura fermecata a coborat o tanara dominta cu o  rochie verde de matase, pantofi din cristal si ochii albastri ca si cerul limpede.Acesta domnita se numea Primavara si avea pe cap o coronita impletita din ghiocei si panselute. Natura a intampinat-o , pasarelele ii cantau imnuri sfinte iar copaci se aplecau in fata ei.
Iarba a prins colt fraged si nou, ea a fost inviata de ploia de raze aurii ale soarelui. Frunzele copacilor se scalda in albastrul vazduhului.
Cu venirea primaveri livezile au ales sa se imbrace intr-o  haina  alba de sarbatoare.Soarele desteapta cu caldura si lumina lui pamantul cel inghetat care si-a pirdut puterea.

Vara este in capul meu,dar primavara in sufletul meu.

Primavara te iubesc!

Compunere trimisa de Diana Bacarcea.

Bogatiile primaverii

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 4 Comments →

Este primavara.In poiana smaltuita cu flori,vietuitoarele mari si mici au iesit sa se bucure de razele blande ale soarelui.Afara zboara gandacei de tot neamul.Ei merg s-aduna-n grupe,si se feresc de buruieni.In poiana inverzita mai vin elegante floricele.Nufarul din balta vine intristat fara sotie.Fiica cea mai tanara si mai frumoasa,aduce peste tot verdeata,zumzet de albine,ciripit de pasarele,pomi in floare.Din belsugul de verdeata cu mladitele plecate,carabusul de arama s-a oprit pe umar.Miei se joaca pe campul verde,randunica cea voioasa isi face cuibul,albinele cauta nectar,furnicile harnice muncesc toata ziua iar mierla fluiera in zavoi.Pasarelele calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru.Iarba a prins colt fraged si nou.Soarele revarsa caldura mangaietoare pe campurile inverzite cu sagetile lui aurii.Plapanzii ghiocei isi scot clopoteii de sub zapada si vestesc primavara.In desisuri albeste floarea ghiocelului.Cea dintai randunica,venita de departe,taie albastrul cerului ca o sageata.Primavara scoate ursul din barlog,aduce flori in campie,vanturi line, calde ploi si veselie.Caldura soarelui dezmiarda mugurasii.Soarele creste in caldura si lumina.Afara munca e in toi.Pamantul se trezeste la viata dupa atata hibernare.Macul singur ros la fata doarme dus pe ceea lume.In a noptii linistire o divina melodie.Toporasii ce se inchina gingaselor lacramioare.Clopotei si mazarele sunt imbatate de parfumuri.Zilele se fac mai lungi mai blande,noaptea scade, ziua creste.Natura parca-i intro sarbatoare ce nu se mai termina.Primavara anotimp cu multa miscare,cata frumusete,cata viata si veselie peste tot locul aduce acest anotimp deosebit.

Compunere trimisa de Munteanu.

De vorba cu o raza de soare

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 5 Comments →

Se apropia 8 Martie,iar eu nu aveam ce cadou sa-i dau mamei.Asa ca intr-o zi m-am uitat spre soare si am spus:

-Draga soare,daca ai putea sa-mi dai una din razele tale minunate,ti-asi ramane datoare mereu.
O raza mi-a auzit dorinta si a spus:
-Eu as putea sa cobor la tine,dar nu pot sa-mi parasesc familia.
-Doar un timp,iar dupa aceea te-ai putea intoarce!
-Dar un cadou nu poate fi luat inapoi.
-Aaa,atunci cum doresti?Sa ramai cu familia sau sa te dau mamei mele?
-Eu as prefera sa raman cu familia.
-Bine atunci, dar inainte de a pleca,as vrea sa facem cunostinta.Eu ma numesc Elisa.Dar tu?
-Eu ma numesc Aura.La revedere ,Elisa!
-La revedere ,Aura!

Compunere trimisa de Elisa.

Tags: ,

Povestea timpului

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with No Comments →

“Am putea sa ne jucam de-a povestitorii”,spuse o prietena dea mea intr-o zi in care soarele,doritul rege al Universului,statea mandru pe cerul albastru ca safirul.Am tras la sorti iar eu trebuia sa incep. Povestea mea se intituleaza “povestea timpului” . “A venit primavara,fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului,care trezeste la viata toata natura!De sub covorul de frunze moarte se ivesc ghioceii somoroshi.iar furnicile au inceput deja sa lucreze,dar nici albinele nu se lasa mai prejos.Pasarile calatoare vin in tara lor veche si neuitata,iar ca un “Bun-venit”,soarele de dezmiarda . Un firicel,abia iesit de la suprafata,vedea natura pentru prima data in viata lui.
El avea multi frati,dar el era cel mai mic si nimeni nu il baga in seama. Intr-o dimineata cand s-a trezit era plin de roua si ii era frig.Firul de iarba plangea si nu stia ce sa faca,cum sa scape de roua de pe el.Dintr-o data se arata o raza calda de soare ce coboara incet catre el si incet,incet picaturile de roua se duceau,iar firul nostru de iarba a scapat de frig si alaturi de raza a crescut mare,precum fratii sai.
Intr-o zi raza de soare a trebuit sa-l paraseasca,iar norii au venit in locul ei. Afara ploua neincetat,zi si noapte,iar firul nostru se usca incet si vantului nu-i mai  putea face fata…In jurul lui fratii mai mari erau uscati.El s-a culcat la pamant si a indurat tot. Intr-o dimineata pe cand dormea,visand,a simtit o caldura ce-l sufoca,era ea,era acolo din nou pe cer,si i-a intins mana.El s-a ridicat de la pamant,era verde iarasi,si mai voios ca niciodata.De atunci in fiecare an ei se regasesc si se ratacesc unul de altul,ca intr-un joc,jocul vietii,jocul timpului…
„Eu, daca vrei sa stii, scriu Timpul cu litera mare, pentru ca stiu cat ii place  sa-l respecti. E suparacios. Nu rabda sa fie batut. Daca nu l-ai supara si ati fi prieteni, ar pune oricand ceasul cum vrei tu” spunea  firul de iarba”
- Si am incalecat pe-o sa si vam spus povestea mea.Am continuat eu…
-Uau povestea ta este foarte frumoasa,imi spuse prietena mea cea mai buna
-Multumesc,ii raspund eu
Si asa am continuat toata ziua,jucandu-ne de-a povestitoriisi auzind niste povesti foarte interesante.La finalul zilei mam bucurat ca am avut asa o zi frumoasa.

Compunere trimisa de Moldovan Andreea.

Mama de Andreea

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 11 Comments →

Cand am deschis prima oara ochii,am stiut ca acea fiinta ce statea langa mine zi si noapte,este mama. legatura dintre noi a devenit din ce in ce mai stransa,pentru ca noi am creat-o in timp.mama mea este de statura potrivita.Parul ei saten aluneca peste umeri ca matasea.fata ei rotunda cu ochii ca doua diamante,buzele rosii si usor conturate emana o caldura pe care o simt si care ma protejeaza.aproape mereu imbraca o tinuta calsica,preferand culorile reci.este inteligenta,ia decizii potrivite in fiecare situatie,iar sufletul ei este plin de bunatate si intelegere. Niciun ghiocel nu o poate intrece in delicatete. Mainile sale sunt agere si catifelate.glasul ei melodios imi strabate inima si mi-o umple de bucurie si fericire,iar privirea ei este blanda si luminoasa.este modesta si niciodata nu-i place sa se laude.este directa si spune lucrurilor pe nume.Uneori ma cearta si imi spune lucruri care nu-mi plac,iar mai tarziu ochii ii joaca in lacrimi,insa privind-o imi dau seama de profunzimea sentimentelor ei.De multe ori urma pasilor mei este dublata de talpile ei si rasul ei devine ecoul rasului meu.mama mea nu este invidioasa sau egoista,ci intotdeauna este atasata de oameni.este gospodina si ii plac plimbarile cu familia. mama,acest cuvant magic si frumos reprezinta fiinta cea mai iubita si indragita de mine.vreau sa o ascult,sa-i urmezmereu sfaturile si  s-o incant luand note mari la invatatura si comportandu-ma frumos.

Compunere trimisa de Dediu Andreea.

Tags: ,

Ghiocelul

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 2 Comments →

Baba Iarna nu se indura inca sa plece de la noi.e frig,dar soarele isi face loc printre norii de cenusa si trimite cateva raze aurii.  Pete mari de zapada acopera ograda. De sub ele,firicele subtiri de apa isi cauta locul prin pamantul umed si negru. Dar iata un ghiocel! A ieist asa ,ca o bucurie in calea mea si nu stiu daca acesta suava floricica este aici cu adevarat sau e doar un fulg de zapada prins int-un ac de iarba?
Si-a desprins din gluga lui cea verde capul , un clopotel de argint aplecat catre pamantul de catifea. -Gingas ghiocel, nu ti-e teama ca o sa-ti inghete firicelul subtire de trup? -Menirea mea e de a face bucurii oamenilor. de aceea ma grabesc sa fiu primul care sa le vestesc sosirea primaverii.Asculta-ma ! O adiere a venit usor , miscand delicatul clopotel , iar eu parca am auzit un glas subtire si mic:

- Cling! Cling ! Cling!

Degetele mele il mangaie usor si numai gandul  de a- l pune in palmele mamei ma face sa-l desprind de acolo, din pamantul nascut.Alerg in casa.

-Mama vine primavara !

Si in palmele-i mangaietoare , eu pun cea mai gingasa floare cu care sufletul ei singur se aseamana.

Compunere trimisa de   Lixandru Ana.

Tags:

Peisajul preferat

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 3 Comments →

In fiecare vacanta  ma gandesc unde mi-ar placea sa o petrec: Iarna ,la munte :intr-o cabana calduroasa,langa focul semineului,unde pe sub geamurile cu flori de gheata intracate o adiere de vant rece,unde dupa ce ne incalzim  iesim la schi printre brazii albi.
Primavara ,pe o campie : la iarba verde ,culegand ghiocei si viorele ,apoi facand un picnic la umbra unui brad ,unde  simtim mirosul de prospetime din aerul curat abia desmortit de sub cojocul gros al iernii.
Vara ,pe plaja :la lumina lunii ,unde o adiere  sufla mirosul curat al marii, unde privesti pescarusii zburand.
Toamna ,privind frunzele ruginii cazand si formand un  covor multicolor ,vazand copacii goi,  ceea ce iti da o impresie de frica ,dandu-ti seama ca vine iarna cu gerul ei cumplit,facand turturi de gheata  ca si cum ar fi niste sageti care vor sa ne prinda .
In fiecare anotimp imi doresc ceva dar cel mai mult imi doresc sa petrec vacanta de iarna in acea cabana  calduroasa.

Compunere trimisa de Matasa Ecaterina.

Dansul fulgilor de nea

Posted in Compuneri on Mar 11, 2010 with 5 Comments →

Era iarna! Anotimpul acesta nu prea isi merita numele. Nu cadea nici un fulg, caci in aceasta perioada a anului, copiii se dadeau  cu sania….O fi din cauza ca anul trecut a nins prea mult.Stiam, doar ca e frig dar nu e zapada.Mai bine sa fie frig si zapada decat doar frig.Fiind curios, am iesit afara si ma uitam spre cer si am vazut un fulg.L-am prins in mana,dar….minune,nu s-a topit! Ba chiar mi-a vorbit:
-Hei, tu!
-Eu?intrebai uimit.
-Da, tu! sti sa dansezi?
-Da.Chiar pot da lectii,daca vreau.
-Asta si vreau,vino cu mine!
Si atunci, o dara de lumina m-a tras in sus.Trebuie sa recunosc ca imi era putin frica,dar nu puteam da inapoi.Pina la urma am ajuns, dupa cum se vedea, intr-un nor.Atunci am vazut miliarde de fulgi care dansau.Fulgul mi-a zis:
-Avem nevoie de cineva care sa ne ajute la ultimele repetitii.
-Repetitii?am intrebat eu.
-Da.De ce crezi ca ninge doar doua luni pe an? Iti spun eu! Deoarece zece luni facem repetitii.
-Ce repetitii? Va trebuie pregatire sa cadeti pur si simplu?
-Asa crezi tu?Noi nu cadem asa oricum ci cu stil,dansand, a spus fulgul.
-Bine! si ce stil dansati?intrebai eu.
-Depinde de vreme.Vremea influenteaza mult dansul nostru.Daca vremea e agitata,dansam”cha-cha”,iar cand vremea e linistita, valsam.
-Mie, unul, imi place mai mult valsul. Deci, de aceea mi se parea mie ca in zilele linistite cadeti mai cu stil.
-Hai sa revenim spuse fulgul.Ne poti antrena?
-Hai sa incercam!
Am facut eu ultimele repetitii de vals deoarece era vreme linistita si dupa si dupa multe ore si batai de cap eram gata.
Am coborat pe pamant si mi-am privit munca.Acum, ca stiam, se pare ca nu degeaba faceau ei pregatiri.Cat de bine a fost sa-mi vad” elevii” la treaba, facand totul foarte frumos.
Vedeti,pentru nestiutori fulgii nu sunt mai mult decat o combinatie de cristale de gheata minuscule.
Dar pentru mine sunt niste adevarati dansatori!

Compunere trimisa de C. Evelin.

  • You Avatar