Search Results

Mama mea

Posted in Compuneri on Mar 17, 2010 with 32 Comments →

Mama pentru mine si cred ca pentru toti copii lumii este cea mai draga fiinta deoarece de mica fiind m-a ajutat sa fac primii pasi sa imi rostesc numele, sa mananc, m-a ajutat spunandu-mi ca trebuie sa ma mai descurc si singura in unele cazuri, pentru ca ea nu va fi tot timpul alaturi de mine.
Eu fiind mica o vad pe mama, de aici de jos de la inaltimea mea, mare, ca statura dar comparand-o cu femei,de la distanta mi-am dat seama ca statura ei este medie.
Uitandu-ma la lumina soarelui  care cadea pe chipul mamaei mele am zarit doi ochisori caprui cu privirea calda, si induiosatoare,un par castaniu ca ciocolata si un zambet dulce.
Hainele viu colorate ii acopera corpul facand-o vesela.
Graiul ei dulce ma alina de fiecare data cand sunt obosita sau trista.
Mersul ei drept si incet ma face sa imi explic felul ei de a fi:energica si atenta la detalii.
Mama mea este blanda,ma intelege, si ma ajuta sa inteleg unele lucruri.Cand fac unele pozne se supara si tipa un pic, dar e si normal acest lucru deoarece eu am gresit, si nu pot sa o acuz, ca a tipat pur si simplu la mine.
Nu pot sa scriu o anumita intamplare din viata mea cand mama a fost buna cu mine,deoarece atunci cand eu fac pozne e buna cu mine,dar sunt si unele exceptii: de exemplu, atunci cand eram mica mama m-a lasat sa fac un lucru pe care mi-l doream foarte mult atunci:sa mananc pentru prima data singura.
Mamei mele ii datorez tot respectul,dragostea si ascultarea mea!

Compunere trimisa de Lazar Malina.

Sosirea primaverii

Posted in Compuneri on Mar 17, 2010 with 39 Comments →

A sosit primavara cu mandrul ei alai,natura se trezeste la viata impreuna cu ghioceii gingasi care sunt primii vestitori care vestesc sosirea primaverii.Cerul este mai senin,iar soarele cu razele lui stralucitoare dezmiarda iarba care incepe sa-si arate virfurile.
Dulcele vant de primavara adie lin peste copacii care au inceput sa inmugureasca.Copiii zglobii cu zambetele lor inocente au iesit sa se joace cu mieluseii care zburda pe campia care a renascut.

Compunere trimisa de Sulumberchian Andreea, cls a-3-a.

Sosirea primaverii de Monica

Posted in Compuneri on Mar 17, 2010 with 3 Comments →

A sosit primavara.Baba iarna a plecat suparata.
Doi copii zglobii,o fetita si un baietel se joaca pe o campie.Ei au vazut primul vestitor al primaverii. Zana- Primavara a trezit natura la viata aducand pomi inmuguritica de vata de zahar. Mieii gingasi zburda pe campia cu iarba stralucitoare de smarald.Peste tinut adie un vanticel domol.Prin florile inmiresmate misuna gazele primaverii.Pe cerul de safir zboara o pasare  maiastra.
Baietelul intreaba:
– Ariana, vrei sa impletim coronite pentru mielusei?
– Desigur!
Toata lumea era plina de veselie.

Compunere trimisa de Monica Mihaela Lica.

Monologul vantului

Posted in Compuneri on Mar 17, 2010 with 1 Comment →

“  Monologul Vîntului  ”

Bată vîntul cît de tare,
Îngînd ceea ce-l doare!
Bată vîntul cît o vrea,
Nimic nu la-r ajuta!
Bată vîntul fără milă,
Oprind orişice lumină !
Bată vîntul furios,
Cu un gînd misterios!

Pe ţărîmurile noastre a sosit cel mai muncitor anotimp.E toamna.!Pretutindeni rochia ei argintie confecţionată din mii si mii de frunze care  încălzesc pămintul pustiu.Nişte lacrimi duioase vărsate de Septembrie îl udă făcîndul moale,surisul dulce al lui Octombrie îl îmblînzeşte  făcind ca avuţiile lui să fie mai perfete,iar durerea din sufletul lui Novembrie îl face să rămînă singuratic.Cele din urma raze ale soarelui mîngîe obrăjorii roşii ai copiilor .Din zi în zi această pată aurie dispare,se ascunde după norii cenuşii ca plumbul.
Un vuiet tăcut se aude pe după ramurile tăioase ale copacilor.Acolo mă piteam eu,temutul vînt.Dar eu nu sunt aşa cum cred toţi,am şi eu suflet care e rănit de vorbele unora.    Da!  Cu adevărat nu aduc caldură,ci dimpotrivă frig.Foşnetul pe care-l fac dă unor  persoane fiori,însă altora le plac aşa cum sunt,dar acest număr de oameni e mic.În mijlocul zilelor însorite de vare unii se roagă ca să-mi fac apariţia ,dar doar pe acel moment penrtu ca să-i răcoresc,apoi uită de mine de parcă nici nu aş fi.Şi cu o privire dispreţuitoare merg mai departe.De ce,Doamne?De ce ei nu mă apreciază pentru faptele pe care le fac cu dăruire de sine,pentru care îmi folosesc toate forţele şi le fac cu plăcere.
Dar nimic nu mă va face să îmi termin acest obicei al meu pe care îl urmez de mii de ani,insă aş vrea ca mereu lîngă mine să fie o persoană dragă şi valoroasă pentru mine,care mereu îmi va putea oferi o povaţa,care tot timpul îmi va fi alături si niciodată nu mă va părăsi.Dar cînd voi găsi o aşa fiinţă,nu se ştie …

De aceea eu mereu sunt singur.Umblu,hoinarind uliţele pusteite de întunericul nopţilor măiestre.

Cu a mea,tristeţe-n suflet
Cea pe care o suport
Nimeni nu mă va-nţelege
Ce-i cu viaţa mea cu tot.

Compunere trimisa de Maria Rodideal.

Primavara mea cea draga

Posted in Compuneri on Mar 17, 2010 with 1 Comment →

Nu stiu “cum?”,”unde?” sau “cand?”..dar primavara s-a indurat de noi si s-a
asternut peste pamantul inghetat ai inimii tarii romanesti:”Moldova”.
Baba-Iarna,ei bine,Baba-Iarna isi ia usor-usor fluturii de argint,dar cu promisiunea bine cunoscuta cum ca ne va vizita si anul urmator.
Si totusi, nu imi vine sa cred cat de frumos este in jur..parca e inima unui copil care vede dragostea lui Dumnezeu.Dar,alergand si cazand in genunchi vrand sa simnt mireasma ierbii cruzi,mi-am dat seama ca totul e real.
Iar atunci mi-am adus aminte cata dreptate avea vorba unui drag prieten:”Dumnezeu e creatorul absolut,maiestria lui nu o poate avea nimeni”.Si stiti de ce spun asta?pentru ca nici celebrul George Ivascu nu ar fi putut face o asemenea minunatie:totul era perfect,cum verdele fraged al ierbii se imbina atat de bine cu cioletul jucaus al clopoteilor…era minunat,se vedea ca e vorba de ceva Divin.
Ridicand privirea spre cer,am observat ca albastrul marin al cerului,devenise multicolor datorita straielor a mii de pasari frumos colorate care erau atat de bucuroase ca ajunsera in sfarsit acasa.
“Acasa” ce cuvant frumos…dar ce casa,zici ca era gradina celui mai frumos palat din lume,unul englezesc.
Seara,a venit in nestire…cu frumosul si mult iubitul apus de soare.
Frumusetea a devenit mai sumbra,poate chiar mai trista si mult mai linistita.Se mai aude doar croncanitul unei bufnite batrane si falfaitul unor liliaci “ruginiti”.Dar ce frumos dimineata,cand dragalasele pasarele,te trezesc in glasuri Dumnezeiesti mai ceva ca pe mai marii lumii.
Iar soarele iti lumineaza fata somnoroasa de peste noapte.Stiti,iarna a plecat,dar obrajorii copiilor sunt inca rumeni datorita bucurii de a revedea mult iubita primavara.
Sa fim seriosi,primavara a fost,este si va ramane”Doamne cea mai minunata”.

Compunere trimisa de Gîm Dana.

Dragul meu invatator

Posted in Compuneri on Mar 17, 2010 with 10 Comments →

Totul se intampla in toamna anului 2005.Eram boboci in clasa intai,mici de te-mpiedicai de noi, si rosii ca para focului.
Cand a intrat domnul invatator in clasa,s-a lasat o liniste profunda.Cu ochii mari si speriati il analizam din cap pana-npicioare;si ne uitam la cata zapada avea pe acoperis.
El,om trecut prin viata,ne-a aratat un suras senin de parinte iubitor.Atunci,toti copiii au rasuflat oarecum usurati.
Cu vremea,a inceput sa ne fie drag de el;dar lui ii era drag de noi ca bujorii din gradina Dumnezeiasca.
Daca cineva ne intreba cine ne invata,raspundeam cu multa bucurie:”Domnul Gheorghe Manoliu!”Pentru noi…nu doar numele era sfant, ci si persoana.
Era un om inalt cu o bunatate si o caldura-nvorbe de neexplicat.Ochii lui erau blanzi si patrunzatori.De-l priveai..nu-l uitai viata toata chiar de ti-ai fi dorit asta.
Cand se supara pe noi,sau afla ca am facut vre-o traisnaita,ne privea in ochi si ne spunea:”Ce-ai mai facut mataluta?”
Dar Dumnezeu nu a mai putut trai fara el,avea nevoie de dumnealui acolo”Sus” si ni l-a luat.
Acum, as da orice sa ma mai intorc o zi in clasa intai,alaturi de “Domnul invatator”,dar el nu se mai intoarce.
Doar amintirile raman vesnic in sufletele noastre.

Compunere trimisa de Gîm Dana.

Venirea Iepurasului

Posted in Poezii on Mar 14, 2010 with No Comments →

Iepurasul a sosit , a pus la usile noastre oua de ciocolata.
Cand el vine pe la noi florile si copaci infloresc.
Copii ies la joaca cu mingea pe campii.
Mamele fac cozonaci, oua bune de ciocolata.
Cand copii se intorc seara fericiti de la joaca,

Poezie trimisa de Rarinca Mihail.

Tags:

Venirea primaverii

Posted in Compuneri on Mar 14, 2010 with 28 Comments →

Vine primavara! Ciripitul pasarelelor ne aduce alinare in suflet, florile sunt viu colorate, pomii infloresc, iarba creste nencetat.Gioceii cei plapanzi sunt oferiti mamelor .Pe o ramurica se aseaza un porumbel vesel de razele soarelui.
Primavara este un anotimp frumos iar noi o primim cu bucurie. Copii se joaca cu mingea pe iarba verde si lucioasa. Toata natura este trezita la o noua viata.
Spre seara toate vietuitoarele obosite de aceasta zi lunga se duc inapoi la casele lor primitoare.

Compunere trimisa de Rarinca Nicoleta.

Carabusul in lumea gandaceilor

Posted in Compuneri on Mar 13, 2010 with 6 Comments →

E o zi racoroasa de toamna tarzie.Razele soarelui sunt putine si fara putere,nu mai incalzesc pamantul ca altadata.
Carabusa Lizi a iesit din casuta parintilor sa isi dezmorteasca piciorusele si sa isi gaseasca ceva prieteni de joaca.
Intr-un luminis,locul lor de joaca i-a intalnit pe prietenii sai:Spidi,Bondarel,Biluta,Furnicuta-Harnicuta si Ochiosul,cel care purta ochelari.Au facut minge dintr-o samanta de floare si s-au jucat pana cand au scapat mingea intr-un bob lucios de roua.Doamna si domnul Spider au iesit sa-si plimbe gemenele.
Deodata a inceput sa ninga.Ochiosul privea uimit cum doi fulgi uriasi i-au astupa lentilele.
-Sa mergem acasa!
-Casa mea e departe si mi-e frica sa merg singura!
-Toata lumea la noi acasa!spuse autoritarul domn Spider
Dupa faimoasa supa de iarba a doamnei Spider,Lizi,carabusa ofta de doua ori gandindu-se la parintii ei,dar adormi in culcusul din coaja de nuca.

Compunere trimisa de Dedu Miruna.

Tags:

Corabia

Posted in Compuneri on Mar 12, 2010 with 12 Comments →

Imi i-au ghiozdanul in spate si ies din casa,incui usa si pun cheia sub streasina pentru a o gasi mama cand se intoarce de la servici.Afara ploua marunt ,nu indeajuns incat sa ma ude pana la piele,pleoscaitul cizmelor mele prin imensele balti ma calcau pe nervi ,imi doream sa ma opresc ,insa trebuia sa ajung la scoala.Imi era dor de vacanta de odinioara,de scartaitul normal al pietrisului incins sub talpile mele ,de valurile involburate ale marii,de verdele crud al frunzelor de trandafiri rosii ca focul,care imi aminteau de o zi torida de vara.Ma apropiam de scoala .Era prima mea zi de scoala din primul an de liceu ,eram destul de entuziasmata ca promovasem si ca ajunsesem intr-o clasa buna din liceu ,insa stiind stresul pe care mi-l vor provoca anumiti profesori,parca imi pierea zambetul de pe buze,oricum usor,usor am ajuns la scoala.Am intrat in scoala pe la intrarea elevilor ,fara niciun chef ,mergeam alene ,imi scuturam umbrela pe langa mine si imi cautam clasa,am umblat ceva prin liceu pana am gasit-o ,desi nu era foarte mare ,avea in jur de 500 de elevi si 10 clase la parter si la etajul 1.Odata ce am trecut de secretariat ,un 9C mare si negru desenat pe un patrat alb in coltul de est al unei usi de stejar,vopsita cu alb.Treptat ,mi-am simtit respiratia accelerandu-se ,pe masura ce ma apropiam de usa ,insa am incercat sa mi-o controlez ,am pus mana pe clanta si am intrat.Sala de clasa era mica,insa era foarte inalta ,in prima banca erau doi elevi,o fata si un baiat .Fata era micuta ,cred ca avea in jur 158 de cm ,iar parul ei negru si salbatic de cret compensa inaltimea,la prima vedere mi se parea destul de prietenoasa mam facut cunostinta cu ea ,mi-a zis ca se numeste daria ,insa nu retineam numele tuturor ,iar acest nume desi era extrem de frumos ,eu deja il uitasem.Baiatul era inalt si subtire ,nu prea voinic ,cu parul castaniu ,dezordonat ,avea in crestet tepi facuti cu gel de par,am facut si cu el cunostinta,a zis ca se numeste Andrei.Imi era destul de simpatic,imi placea,avea un zambet foarte larg si niste dinti perfecti.Era si vorbaret,fata de fata care nu scotea niciun cuvant,era extrem de timida,Cu el am schimbat mai multe cuvinte si am vorbit despre viitorii profesori .Usor,usor clasa s-a umplut ,Daria s-a intalnit cu o fosta colega ,iar eu cu Andrei necunoscand pe nimeni,am decis sa ramanem o perioada in aceeasi banca.Si-a facut prezenta si domul diriginte,era un domn inal,facut bine,la vreo 40 de ani,era profesor de matematica ,se vedea pe fata dansului ca este un tip cult.A facut prezenta,ne-a impartit manualele ,dupa care ne-a zis sa ramanem in liniste ,deoarece doamna de romana doreste sa ne cunoasca.Dar la cateva minute dupa plecarea domunului a venit si doamna de romana.Era o doamna inalta ,voinica,avea ochii negrii ca murele ,buzele carnoase si parul roscat,extrem de voluminos.Primul ,,buna ziua” a fost infratit de un zambet strengareste in coltul gurii ,mi se parea destul de simpatica ,imi doream enorm de mult sa o cunosc mai bine .S-a prezentat ,ne-am prezentat si noi ,dupa care ne-a citit un mic fragment din ,,viata de licean”Ascultand cu multa atentie la profesoara,desi trebuie sa recunosc ,inca din clasele primare imi doream sa citesc ,si-mi placeau enorm de mult lecturiile in care eroii erau elevi de varsta noastra ,in unele dintre ele chiar regasindu-ma.Asa trecut si prima zi e scoala ,o data cu ea si prima saptaman,si prima luna ,se apropia iarna,inca nu daduse prima zapada,desi afara era un ger naprasnic,mercurul termometrului batea de o grade C.Era 19:15 ,mai erau 5 minute si se suna de iesire,o data cu terminarea celor 5 min se terminau si cursurilepe acea zi.Eram la ora de istorie cu doamna Pavlescu,era o profesoara destul de exigenta ,stiam ca o sa ne ,,manance pauza” ,ca multi alti profesori care incercau sa ne arate cat sunt de punctuali si cat de bine isi fac meseria .Aceasta doamna era destul de recalcitranta ,imi amintesc ca o data la o ora de-a dansei,un coleg de-al meu i-a cerut unui alt coleg un stilou ,aceasta fiind in spatele lui,deoarece s-a intors la ea ,doamna s-a enervat si ne-a at la toti lucrare de control,iar colegul nostru s-a imbogatit si cu 2 palme din partea doamnei ,ramanandu-i si urmele inelului e logodna ale doamnei,acest lucru ne-a amuzat destul de tare pe toti,insa mai putin pe victima.Doamna si-a terminat lectia de predat ,bineinteles si morala,deoarece la fiecare final de ora trebuia sa se gaseasca cate ceva in neregula prin clasa.Am iesit din scoala,iar cand sa ies din curtea scolii puful albca de vata se asternea pe cimentul inghetat,toata lumea era bucuroasa ca daduse prima zapada din acea iarna ,numai eu nu eram bucuroasa,pot zice ca detest anotimpurile reci,insa singurul lucru care imi placea ,erau Sarbatorile de iarna.De parca nu er de ajuns ca venise zapada si frigul,nici n-am pasit bine sa ies din curtea scolii si m-am trezit cu un bulgare de zapada in ghiozdan.
-Hei,striga un baiat la mine,am tresarit ,vocea mi se parea cunoscuta ,m-am intors,era Andrei.
-Hai si tu cu noi , sa ne jucam!
-Nu in,ma duc acasa,am inghetat,am zis eu desi imi doream sa ma joc putin cu Andrei,si sa-i intorc si eu cativa bulgari.A doua zi ma asteptau la scoala 2 extemporale ,unul la geografie si acesta era usor,,aveam e invatat numai lectiile predate in clasa,la romana era mai greu,deoarece era creatie si nu eram foarte sigura ca am sa ma descurc.am ajuns acasa leoarca la picioare,cand m-a vazut mama m-a pus sa ma schimb imediat si mi-a pus sa mananc,nu prea aveam pofta de mancare.dupa ce am mancat m-am retras in camera mea ,ca de fiecare data la calculator ,uneori aveam senzatia ca devenisem dependenta de calculator.imi scot cartile din ghiozdan si imi iau dintr-un buzunarel mai mic si pixul,acolo tineam eu mai multe maruntisuri si observ si un plic roz.nu stiam nimic de el,nu era al meu ,eu nu-l pusesem insa era la mine in ghiozdan,asadar l-am deschis ,inauntru am gasit un traddafir rosu presat,erau preferatii mei si un servetel parfumat ,unde scria,,dragostea nu piere”mi-am amintit de acest titlu,era titlul unei carti scrise de o autoare de origine indiana,era foarte ciudat .toata noaptea m-am framantat si nu stiam ce cauta acele lucruri la mine in ghiozdan,insa mi-am amintit abia pe la 3 noaptea ca avusesem sportul cu o zi inainte si ca mi-am lasat ghiozdanul in vestiar si probabil cineva a incurcat ghiozdanele.
Zilele treceau,eu treceam cu brio multe extemporale,insa mai putin la informatica,era cosmarul meu,nu intelegeam nimic la ora si nici acasa nu reuseam sa pricep mare lucru,mi-am rugat o colega care stia mai bine decat mine informatica si am chemat-o la mine sa ma ajute putin,dar totul era in zadar,oricum stiam de o nota de trecere ,asadar nu-mi puneam probleme de corigenta.
incepusem sa gasesc din ce in ce mai des biletele,flori in banca si diferite mesaje de dragoste,era clar aveam un admirator sau cineva se tinea de poante.insa cel mai des primeam in zilele incare aveam sportulsi cand lasam ghiozdanele la vestiar.Asadar intr-o zi m-am hotarat sa-l rog pe domnul profesor sa ma invoiasca de la ora pentru a ma duce la medic.am stat toata ora ascunsa in vestiar ,pe la sfarsitul orei l-am surprins pe Andrei ,cum imi baga in ghizdan ceva ,acum stiam ca el era cel care se tinea de poante si m-=am dus la el destul de nervoasa
-Auzi ,tu Andrei ,ai gresit cumva ghiozdanul???
-poi.poi……,stii tu…. ,incepe el sa se balbaie
-ce sa stiu??il intrebai eu pe un ton destul de rastit,adica stiu tu esti cel care imi punea toate alea in ghiozdan si care se tine de glume proaste
-imi pare rau,dar n-am avut curajul sa-ti spun anumite lucruri
-tu n-ai ce sa-mi mai zici .am terminat orice relatie de prietenie
andrei pleaca cu,,coada intre picioare”si numai zice nimic.zilele treceau ,Andrei ma astepta la colt zilnic ,at cand mergema la scoala,dar eu treceam pe partea cealalta cand il vedeam si nici macar nu-l salutam. nu este terminata,vreau numai cateva comentarii,sa vad daca e merita sa continui sa mai scriu.multumesc!

Compunere trimisa de Rafaila Alexandra.

Tags:
  • You Avatar