Compuneri

Era o zi frumoasa de iarna.Eu si cu prietenii mei ne-am gandit sa iesim la sanius.
Afara cadeau mii si mii de margaritare din norii albi si pufosi ca pernele care parca erau atasati de cerul albastru ca si cuartul.Pamantul era invelit intr-o plapiumoara de matase brodata cu diamante.Copacii zaharisiti priveau indulgenti copii care se jucau prin curte. Am plecat spre derdelus.O gloata de copii urcau pe dealul din diamante pentru a se da cu sania.Noi am ales un loc unde nu prea erau copii si ne-am jucat acolo.Mai intai am facut un om de zapada cu haine ca de cristal.Acesta era baiat.Avea ochi fermi, de culoarea pietrei lunii.Nasul ii era prelung si portocaliu ca aragonitul.Zambetul ii era bland.Iar obrajii, obrajii ii erau imbujorati de un rosu aprins.Apoi dupa omul de zapada ne-am bulgarit o gramada, facand unui prieten de-al meu si botez.Dupa ceva vreme ne-am mai urcat odata pe derdelus cu saniile.Ma rog, incercam, dar pana la urma…nu ne-am mai dat.Am plecat spre casele noastre abea cand si noi faceam parte din covorul alb al iernii, adica eram plini de zapada.
A fost o zi minunata si sper sa nu fie ultima!

Compunere trimisa de Sirghi Theodora.

La săniuş

Fiind week-end, tata ne-a dus pe mine şi pe sora mea la bunici. Când am ajuns, se făcuse seară. Tot satul era îmbrăcat într-o haină albă şi pufoasă.
Dimineaţa ne-am trezit, uitându-ne  curioase să vedem peisajul Doamnei Iarnă. Bunicul făcea cărări în curte, iar Azorică zburda bucuros în ninsoare.
Am luat micul dejun, ne-am pregătit şi am plecat la sănuiuş, anunţându-ne toţi prietenii de la mic la mare.
În drum spre derdeluş, am văzut cum fumuri albe se ridicau in văzduhul plumburiu. La orele amiezii, noi alunecam cu săniile, glasurile noastre vesele tulburând liniştea din jur.
De sus, priveliştea era minunată! Drumurile păreau nişte oglinzi poleite de soarele strălucitor.
La-ndemnul unui băiat, a  început  bătaia cu bulgări. Eram atât de fericiţi! În jurul nostru zăpada cristalină părea un lan de diamante.
Pe înserate, când în sfârşit ne-a  cuprins frigul si foamea ne dădea târcoale, am pornit-o către casele noastre, după o zi de neuitat. Ne-am despărţit de prietenii noştri, cu gândul ce va urma week-endul viitor.

Compunere trimisa de Luana Iovanesc.

A sosit iarna. Stelute argintii de zapada cad din cer. Pamantul s-a acoperit cu o mantie alba de zapada. Este un peisaj de vis.
Gerul naprasnic nu i-a impiedicat pe copii sa iasa la sanius. Saniutele lor se auzeau scartaimd pri omatul alb ca spuma laptelui.
Cei care faceau oamenii de zapada incercau sa gaseasca un morcov, o palarie sau o cratita veche,cativa taciuni negri si doua sfecle.Copiii erau foarte bucurosi. toti aveau obraji rosii,ca para focului.
Seara se lasa pe neasteptate , iar copiii s-au dus la casele lor,istoviti,dar fericiti.

Compunere trimisa de Andreea.

E o dimineata placuta. Soarele palid abia se zareste pe cerul  albastru.Maria ia micul dejun.Suna telefonul.
-Alo!
-Alo!Ce faci Maria?spune Ana.
-Uite iau si eu micul dejun.
-Azi vrei sa mergem la sanius impreuna cu Andrei si Ioana?
-Desigur! Cand ne vom intalni?
-Eu zic sa ne intalnim la 12:00 fix pentru ca mai tarziu se  va face frig si vom ingheta.
-Bine.Eu voi aduce sania cea mare pe care incap  trei persoane.
-Bine. Si eu voi aduce o sanie.Am vorbit deja cu Andrei si Ioana si ceilalti au zis ca ne vom intalni  in fata casei Mihaelei.
-Bine. Atunci ne vom intalni acolo.Pa!
-Pa!
Maria a terminat de luat micul dejun.Acum se pregateste de sanius .Se imbraca gros pentru ca ii e frica sa nu raceasca. A luat sania si a plecat salutand-o pe mama ei.
-Pa, mama! Ma voi intoarce intr-o ora.
-Pa! Ai grija de tine!
Copii s-au intalnit toti in fata casei Mihaelei .Chiar atunci cand au ajuns toti,  a iesit din casa Mihaela cu o sanie frumos aranjata.
-Buna !Ce faceti?
-Noi mergem la sanius, zise Maria.
-Pot sa vin si eu cu voi la sanius? spune Mihaela.
-Da! a zis Ioana.
Copii s-au distrat de minune la sanius.Dar seara se lasa si ei trebuie sa plece acasa.
– Eu plec.Ia-m promis mamei ca ma voi intoarce peste o ora si deja am intarziat se va supara pe mine daca  nu merg acasa,spune Maria.
-Noi mai ramanem.
-Bine. Pa!Pa!

Compunere trimisa de Daria.

E o zi linştită de iarnă.Prieteniimei au venit să mergem la săniuş.
Totul e acoperit de un strat pufos de zăpadă sclipitoare.Deodată,o ploaie de steluţe argintii începu să curgă din tavanul de gheaţă.Straşnicul ger şi ninsoarea nu i-a oprit pe copii să se joace,afară,în zăpada albă ca spuma laptelui.Copiii jucăuşi se ascundeau pe după cuşmele de omăt.Fulgii pluteau ca nişte fluturi gingaşi deasupra noastră.Am căzut de mai multe ori de pe sanie,dar totuşi nu am renunţat la joacă.După aceea am făcut împreună un om de zăpadă.
Spre seară,valuri de copii se îndreptau către casele lor.Cu toţii am petrecut o zi minunată şi am ajuns acasă cu obrajii ca merele.

Compunere trimisa de Ramon.

La sanius
E o dimineata placuta. Soarele palid abia se zareste pe cerul  albastru.Maria ia micul dejun.Suna telefonul.
-Alo!
-Alo!Ce faci Maria?spune Ana.
-Uite iau si eu micul dejun.
-Azi vrei sa mergem la sanius impreuna cu Andrei si Ioana?
-Desigur! Cand ne vom intalni?
-Eu zic sa ne intalnim la 12:00 fix pentru ca mai tarziu se  va face frig si vom ingheta.
-Bine.Eu voi aduce sania cea mare pe care incap  trei persoane.
-Bine. Si eu voi aduce o sanie.Am vorbit deja cu Andrei si Ioana si ceilalti au zis ca ne vom intalni  in fata casei Mihaelei.
-Bine. Atunci ne vom intalni acolo.Pa!
-Pa!
Maria a terminat de luat micul dejun.Acum se pregateste de sanius .Se imbraca gros pentru ca ii e frica sa nu raceasca. A luat sania si a plecat salutand-o pe mama ei.
-Pa, mama! Ma voi intoarce intr-o ora.
-Pa! Ai grija de tine!
Copii s-au intalnit toti in fata casei Mihaelei .Chiar atunci cand au ajuns toti,  a iesit din casa Mihaela cu o sanie frumos aranjata.
-Buna !Ce faceti?
-Noi mergem la sanius, zise Maria.
-Pot sa vin si eu cu voi la sanius? spune Mihaela.
-Da! a zis Ioana.
Copii s-au distrat de minune la sanius.Dar seara se lasa si ei trebuie sa plece acasa.
– Eu plec.I-am promis mamei ca ma voi intoarce peste o ora si deja am intarziat se va supara pe mine daca  nu merg acasa,spune Maria.
-Noi mai ramanem.
-Bine. Pa!Pa!

Compunere trimisa de Avasiloaie Catalin.