Compuneri

A venit iarna.A inconjrat totul intr`o mantie alba.Fulgii care coboara din inaltul cerului pe pamant fac un mic dans sprinten.
In timp ce priveam peisajul absolut minunat am fost atrasa de mirosul cozonacilor proaspat scosi din cuptor,cu mirosul lor specific de vanilie si scortisoara.Pe masa intinsa erau mancaruri care se intreceau in miros si aspect:sarmalele erau fruntase,urmand dulciurile de toate formele si modelele.
Eu si tata impodobim bradul.Mirosul lui a verde proaspat ne imbie pe toti cei din jurul sau.Globuletele si ghirlandele multicolore sclipesc,parca spunand:”Ce frumoase suntem!”.Steaua din varful lui ne aminteste de nasterea Domnului si de steaua trimisa de ingeri celor trei magi.
Afara suna cu glas duios cantecele copiilor anuntand sarbatoarea care era numai la o zi de noi.In toate casele gospodarilor este veselie,iar munca e in toi.Prajiturile si cozonacul,sarmalutele si friptura,nimic nu lipseste de pe mesele lor.
Este o atmosfera ca de basm.Sub bradul fermecator se aseaza cadourile pentru cei dragi,asteptand sa fie deschise si privite cu mult drag.
Craciunul este fantastic!

Compunere trimisa de Deeutza.

Este o zi fabuloasa de toamna,in care,putinii nori cenusii se zaresc pe cer.Ca intr-un vis,zana toamnei parca mi-a aparut in fata.Coborand din caleasca ei de aur,a venit spre mine.Am intins mana sprea ea si am zburat impreuna printre frunzele ruginii.Am vazut copaci cu mere rumene,pere aurii si gutui parfumate.Miresmele lor ma imbatau.
Deodata,am deschis ochii si am auzit-o pe mama spunandu-mi: ‘Trezeste-te!’.
Atunci am realizat ca tot timpul acesta fusesem acasa,admirand miliardele de frunze care impanzeau padurea si se leganau usor,vesele,prin copaci.

Compunere trimisa de Madalina.

Paseam ieri pe strazile orasului cenusiu, in care nu e iarna, e doar frig. Ma uitam la cladirile mohorate si la oamenii zgribuliti care treceau pe langa mine.
Am simtit ca vreau sa vad altceva si mi-am lasat mintea sa alerge si sufletul sa viseze. Intai s-a schimbat cerul, care s-a facut albastru si deodata ochii ferestrelor au clipit veseli. Apoi a aparut soarele bland si vesel al primaverii din sufletul meu si mi-am imaginat verdele crud al ierbii cu coltul abia iesit si al mugurilor pe care ii urmaresc in fiecare an in devenirea lor in frunze si flori. Mi-am dar seama cat de dor mi se facuse de timida frunza a ghiocelului , de frunzele de lalea olandeza brazdate cu mov, de mirosul de neegalat al zambilelor. Apoi au sclipit in lumina luciul frunzelor de trandafir, palma frunzei de stejar, uimitorul contrast dintre verdele mesteacanului si coaja lui, culorile fluturilor ingemanandu-se si contrazicandu-se cu marea de verdeata din jurul meu.
Alunecasem deja spre vara, spre frunzele de fag si brad ale muntilor vacantei, cu florile firave, dar nespus de frumoase ale inaltimilor. Coboram cu gandul spre vale si am simtit ca incepe sa miroasa a galben de toamna. Acea simfonie avea nuante atat de fine, incat cu greu ni le putem imagina si chiar vedea daca imbratisam cu privirea padurea lui septembrie.
Nu mai era demult frig pentru mine cand am ajuns in fata casei si l-am intalnit pe prietenul meu, bradul, care mi-a fost si mai drag acum, fiindca era singurul care imi alina iarna dorul de frunzele restului de an.

Compunere trimisa de Zavoi Georgiana Nicoleta .

In ajunul Craciunului

.Este miercuri, Ajunul Craciunului.Era o frumoasa zi de iarna.Eu ma jucam linistita in curte impreuna cu varul meu Florin si cu bulgarii de zapada.Parintii si bunicii nostri stateau de vorba in bucatarie.
. Noi asteptam cu mare emotie impodobirea pomului de Craciun cu ghirlande multicolore de flori, cu globulete de diferite marimi si culori, cu colorata instalatie si apoi cu stralucitoarea stea :
. — Ce frumos este bradul !am spus eu catre toata lumea.
–Asa este!Ai foarte mare dreptate!a spus mama catre mine si Florin.
.Dupa un moment de tacere, se aude mama strigand :
–Masa este gata!Haideti cu totii sa mancam!
–Imediat!a spus varul meu gandindu-se la suculenta masa ce urma. Dupa ce am mancat, eu si Florin am plecat sa ne jucam la calculator:
–Vrei suc,Florin?am intrebat eu.
–Desigur ca vreau!multumesc de intrebare.
–Nu ai pentru ce !
.Noi asteptam cu nerabdare sosirea Mosului.Dupa o ora buna, iata, a venit si Mos Craciun cu multe cadouri in sacul lui.
.Dupa ce a venit Mos Craciun, noi ne-am dus la culcare pentru ca era foarte tarziu.
.Dimineata urmatoare era o atmosfera de sarbatoare.Toti aveau zambetul pe buze.Ce frumoase au fost acele doua zile!Toata lumea s-a distrat cum a stiut mai bine.

Compunere trimisa de Alexandra.

Mos Craciun cel din poveste
Vine si ne da de veste
Ca,Craciunul iar soseste
Cu cadouri,o poveste

Norii-au inceput sa cearna
Iata vine dulcea iarna
Fulgi frumosi,strat de zapada
Ni se umple mica strada

Pomii plini de fulg de nea
Asa este strada mea
Este iarna mult dorita
De copii cea mai iubita.

Poezie trimisa de Cristina .

Unui pictor celebru care a pus rosu aprins pe frunzele de vita salbatica si galben ruginiu  pe cele de nuc.  Frunzele cad cu miscari de aripi moi . Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor .Raspandind tristete, vantul cu a lui suflare le alunga pe frunze . Printre ramurile goale impodobite de lumina , crivatul canta la un nai . Copacii ofteaza iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte . Lacrimile lui septembrie uda pamantul  pentru ca urmeaza sa vina iarna cea grea . Pasarile pleaca vaslind in inaltimi.
Toamna este un anotimp plin de culoare!

Compunere trimisa de Pop Luciana.

Vara aceasta ,impreuna cu parintii mei am fost la mare.Am stat acolo 7 zile minunate pe care nu le voi uita curand.
In ultima zi , am ramas pe plaja sa vad apusul de soare.N-am regretat insa caci avea sa se intample ceva minunat.
Brusc,lumina si caldura razelor aurii de soare parca disparusera in vazduh.Valurile inspumate ale Marii Negre s-au potolit si ele incetul cu incetul.Doar cateva persoane s-au incumetat sa ramana pa plaja pustie deoarece nu era foarte cald caci soarele ne parasisera pentru cateva ore,dar locul soarelui a fost luat de noaptea neagra si racoroasa.
Nu am regretat niciun moment ca am ramas pe plaja sa vad cum soarele isi ia ramas bun si ne asteapta sa-i fim alaturi a doua zi!

Compunere trimisa de Raluca.

Era o zi de 34 , luna Ianuarie , afara ningea si totul in jur era alb, in casa focul ardea in soba si era cald. Parintii mei erau la munca , singur acasa am zis sa ies afara sa ma joc in zapada. In spatele casei era padurea , totii brazii erau acoperiti de nea. Seara mereu auzeam niste sunete stranii venind dinspre padure , imi era foarte frica sa ma apropii prea mult si sa intru in padure. Intr’o zi , eu impreuna cu 2 prieteni ne’am hotarat sa rezolvam acest mister deoarece sunetele nu incetau deloc noaptea. Cu frica in brate, ne apropiam incetul cu incetul de padure, eu mergeam in fata in timp ce ceilalti 2 stateau in spatele meu speriati si imi asigurau spatele. Ora 17:00 , incepea sa se intunece rapid , noi avansasem destul de mult in padure, deodata se auzi din nou acel sunet ciudat, ne’am oprit si ne uitam in jur speriati, ceva nu era bine , unul dintre noi lipsea, banuiam ca a fugit acasa, am inceput sa tremuram si stateam pe loc. Deodata se auzi un zgomot puternic venind dinspre EST , cu dintii tremurand am mers intr’acolo, cand am luminat calea am vazut raspunsul, sunetul era produs de un iepure mistret , era la pamant si parea inofensiv , ne’am apropiat incet si am observat ca avea un ciot in picior, am scos acel ciot si iepurele mistret se ridica si o luase la fuga in padure. Ora 18:30 , ne’am gandit ca e timpul sa merge inapoi acasa , ne’am luat dupa urmele lasate si am reusit sa gasim drumul inapoi spre casa. A doua zi seara, nu puteam sa dorm , asteptam sa aud acele sunete ciudate dar nimic, atunci am inteles ca am rezolvat misterul si am adormit linistit.

Compunere trimisa de Mantu Andrei.

Afara au inceputsa roiasca albinele albe peste raurii inghetate ca oglinda,ninge ca-n povesti cu sirag de stelute albe.
Haina argintie imbraca,casele vechi ale orasului nostru impodobit de fluturii lucitorii.
Copaci de zahar,zgribuliti de cununa de stelute arginti care ii inconjurau.
Stelute de zapada se prind pe pamantul inghetat care asteapta primavara.
Stelute sclipitoare se tes pegeamurile oamenilor,ca un desen frumos de iarna.
Florile de gheata,covorul moale,apa inghetata si fulgii marii,toate ne spun despre …,,IARNA”…

Compunere trimisa de Ungureanu Lorena.

Cartea

Cartea este o alinare a sufletului gol. Ea te invata sa fii bun,drept cinstit dar mai ales sa ierti.
Cartea e scrisa de scriitorii care pe moment simt acea emotie.Ei trudesc zi si noapte ca sa faca oamenii fericiti.Povestea acestei mici comori este scrisa in fiecare secunda.Ea incepe intr-un fel si se termina in alt fel.Unele carti se termina intr-un mos fericit,altele trist.Majoritatea personajelor sunt bune,altele rele,dar toate au rolul lor.
asa cum zanele sunt buna,vrajitoarele sunt rele,dar toti traiesc in aceeasi lume,binele si raul dragostea si ura.

Compunere trimisa de Oroian Adela.