Compuneri

Dansul frunzelor

In jocul acesta al frunzelor asternute ca un covor pe pamantul putin  jilav datorita ploilor din ultima vreme,parca uitasem ca este toamna.
Si frunzele cad,si tot cad…pana ce copacii vor fi din ce in ce mai goi si mai infigurati.Mi-am amintit cu placere de mirosul toamnei,de multitudinea gamei de culori revarsate pe pamant,de razele pale ale
soarelui care picteaza acest tablou desprins dintr-o poveste frumoasa.
Vantul bate si odata cu el este minunat sa privim cum frunzele ruginii ne ating in caderea lor,dandu-ne un fior al temerii ca maine poate va veni iarna.
Si in tot acest dans al frunzelor,ma intreb unde vor pleca milioanele de frunze asternute pe pamant,atunci candii vor lua locul fulgii de zapada transformand tot acest spectacol intr-unul alb,imaculat.

Compunere trimisa de Adrian.

Cum am urcat dealul din spatele casei, dintr-o data mi sa parut ca am intrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mai frumos. Regele soare si-a impus stapanirea pa marele albastru, cerul. Roua cea rece era asternuta pe iarba cea verde si pufoasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.

Read the rest of this entry »

Un singur vis aveam odată
Să nu mai mor niciodată.
Naiv fiind de felul meu
Credeam c-o să trăiesc mereu.

La zece ani m-am deÅŸteptat,
Iar visul meu s-a spulberat.
Dorinţa de-a trăi mereu
Sa rătăcit pe traseu.

Viaţa-i lucrul cel mai de preţ
Şi nu poate fi tratată cu dispreţ.
Poate doar când te îmbeţi,
Poţi crede că ai nouă vieţi.

Daca-ş trăi cum aş dori,
Sensul vieţii acelaşi n-ar mai fi.
În bogăţie şi-n putere,
Aş fi dispus să trăiesc-n tăcere.

Suntem născuti să dominăm
Pe planeta ce-o abandonăm
Atunci când fiinţa ne este luată
De-o forţă imaculată.

Aşadar trăiţi cât vreţi,
Luptaţi şi treceţi peste dimineţi.
Căci sensul fiinţei este unul,
Să trăieşti ca nebunul.
by.Bell.a

O veche traditie spune ca de Craciun trebuie sa fim mai buni.Daca noi o sa respectam aceasta traditie va fi mai bine de noi.
De Craciun trebuie sa mergem la biserica sa ne spovedim si sa ne impartasim. La biserica trebuie sa ne rugam pentru noi si pentru aroapele nostru. Biserica este casa Domnului si ar trebui sa ne ducem acolo in fiecare duminica si sarbatoare.
Preotul, episcopul,patriarhul si toate gradele bisericesti sunt trimisii lui Dumnezeu pe pamant. Ei Il slujesc pe Dumnezeu si ii invata pe oameni despre religie si credinta.
De sarbatori copiii vin cu colindul si ureaza la fiecare om “Sarbatori fericite” De sarbatori se prepara cozonaci, paini calde si alte preparate speciale pentru sarbatori.
Daca sunteti certati cu cineva trebuie imediat sa dati mana cu acea persoana si sa fiti prieteni. Copiii trebuie sa apere pamantul asa cum stiu ei:cu credinta si speranta.
De sarbatori si nu numai nu trebuie sa fim nepasatori fata de oameni si de Dumnezeu. De cum rasare soarele trebuie sa fim alaturi de Dumnezeu si sa ne rugam lui.
Speram ca toti copiii sa aiba parte de un brad de Craciun si sub el sa ploua cu multe daruri. Iarna este un anotimp minune pentru ca atunci s-a nascut Domnul Iisus Hristos.

Compunere pentru ora de religie.

Copilaria este un mister
Caruia trebuie sa ii gasesti cheia
Caci fara ea nu poti simti fericirea

A fi copil inseamna puritate
A fi copil inseamna bunatate
A fi copil e ceva deosebit
A fi copil e un vis implinit!

Sunt copil,ce vis frumos
Totul mi se pare roz
Nu am griji,nu ma stresez
Eu ma joc si ma distrez!

Parintii imi sunt alaturi
Imi dau sfaturi
Ma iubesc
Eeeee ce vis frumos traiesc!

Profesorii ne explica
Cum sa nu ne fie frica
Ne ajuta,ne invata
Totul despre o noua viata.

Prietenii ii am cu mine
Si la rau,dar si la bine
Imi dau sfaturi,ma-nteleg
Doar cu ei timpu-mi petrec.

As vrea sa fiu mereu copil
Sa vad florile din april
Sa zburd vesel ca un fluturas
Oooo ce bine e sa fi copilas
Sa suflu flori de papadie
Sa mananc struguri copti la vie
Sa ma dau cu saniuta
Si in leagan huta-huta

Sa nu ma fac vreodata mare
Ca nu vreau sa am nici o suparare
Sa ma vad fetita-n oglinda
Si-mpacarea-ncet sa ma cuprinda!

Poezie trimisa de Ana-Maria.

Apusul soarelui frumos aduce noaptea şi o data cu ea vine şi dorinţa de a opri timpul pentru a mai fi tineri înca o zi.
Razele de soare aurii dispar încet,încet aducand lunii,stăpânire peste cer.
Un apus este ca o copilărie sfârşita.
Apusul soarelui “omoară” lumina,lumina care face minuni.

Compunere trimisa de Nanu Bianca.

Mireasma florilor in adierea vintului iti trezeste sentimentele de bucurie. Un cer de primavara pluteste pe apele aurii ale vazduhului. Nimic nu se compara cu acest peisaj miraculos. Pe floro albinele deja au inceput sa stringa polenul. Mii de gize si gindaci zboara fericiti purtati de adierea lina a vazduhului. In miezul zilei inflacarate, florile isi arunca mireasma pretutindeni. Florile impinzesc natura cu frumusetea lor ne maipomenita. Lin, lumina soarelui se coboara pe florile pomului. O nebunie in care te lasi pierdut, de fiecare data . Razele soarelui spintecau vazduhul cu o adiere calda. Iar iarba a prins colt fraget si nou. Totul e minunat in gradina mea.

Compunere trimisa de Ana.

Soarele stralucea cu putere intr-o zi de vara.Mos Ilie om gospodar si care avea gadilici la limba adica spunea verde in fata ce gandea avea un fiu tare lenes incat ziua doar atat facea:manca si dormea.Mos Ilie intr-o zi ii spuse:
-Mai iliuta ia apucate mai de treaba si tu ca tot omul ca tare lenes mai esti!
-Da tata,dar unde sa muncesc?
-La nea Alecu la fierarie!mai are posturi libere!
-Da tata de maine o sa incep sa muncesc ca acum eu mi-am dat seama ca ,,Cine se trezeste de dimineata departe ajunge”.
-Ai dreptate mai baiete vad ca ai chitit bine lucru’ acesta.
Ziua trecu ca si gandul si se lasa seara pe neasteptate.Iliuta se baga in pat cu gandul ca maine trebuie sa se scoale la ora 6:30 nu cum se trezea el la ora 9.10.Noapte trecu si cand se crapa de ziua iaca si Iliuta se trezi.
-Tatuca azi e o zi mare!Prima mea zi de lucru!
-Ai dreptate baiete si ar fi bine sa te grabesti ca acusi se deschide fieraria si ar fi rau sa intarzii.
-Da tatuca,acum pornesc.
Si si-a luat traista cu mancare si a pornit spre sat.Cand a ajuns la fierarie s-a salutat cu nea Alecu si a inceput sa lucrezi.Pe la ora 21 a pornit spre casa.Cand a ajuns acasa tatal lui inca era treaz.
-Ei bine,cum ti-a mers azi baiete?
-Tatuca mi-a mers grozav!
de acum n-o sa mai fiu lenes si o sa muncesc pentru a strange bani sa intretin casa tu ai imbatranit si iti este greu sa mai muncesti dar eu voi avea grija de matale.
-Multumesc mult! spuse mos Ilie
Si de atunci Iliuta nu a mai lenevit deloc si a reusit sa se insoare sasi formeze o familie si copiilor le-a dat povata ,,Cine se trezeste de dimineata departe ajunge”.

Compunere trimisa de Musat Diana Casiana.

la bunici

Intr-o zi de primavara,cum nu s-a mai vazut,insorita,inflorita stateau pe camp trei lalele  cum nu s-au mai vazut.din codrii verzi apare o floare maiastra insotita de altele purtând în frunte picatele de pe-o rază.Ele merg, s-aduna-n  grupe, se feresc de buruienI,iată vin şi gândăceii în hamide smălţuite.La bunici,totul inflorit si inverzit,mai lipseam doar eu si familia mea. Dupa ce am luat vacanta de paste eu si familia mea am plecat la bunici mei.In masina m-a luat un somn adiac si cand m-am trezit am intrebato pe mama mea.:

-mami,cat mai avem?

-putin!spuse ea cu glasul ei dulce si cald.

cand am ajuns m-am schimbat si am plecat pe afara.pe la 15 fix mama mea a spus:

-haideti la masa!
Am mancat,ne-am saturat,si ne-am culcat. De dimineata peste tot flori , verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărel,iar ghioceii bunicii mele  isi aratau gluga fermecatoare si tulpinile imbibate cu aurul verde al naturii.Mingea de aur incalzeste planeta dupa o iarna geroasa.Pamantul reiese din sarbatoare si incepe sa lucreze fara incetare.Ursul iese din barlog,pasarelele trezesc vazduhul cu o sageata si asa totul reinvie dupa o iarna friguroasa.  Asa am petrecut eu la bunici.

Compunere trimisa de Edy Surlicarea Valentin.

Era o zi de toamna . Soarele isi prelingea culorile palide pe cerul plumburiu . Ploua cu cristale mici, mici care detineau deja de o ora tot cerul si pamantul.Trandafirul , floarea iubirii ,se lasa spalata incontinu de lacrimile cerului.Si incet, ,incet isi lasa caputul cel firav sa cada lin pe tarana neagra .Am mers la floarea ofilita luandu-I petalele ruginii in mana dreapta si am inceput sa le las sa zboare impreuna cu vantul in departari .

Compunere trimisa de Goja Andreea.