Primavara de Claudia03.20.10

Este din nou primavara.natura se spala pe ochi somnoroasa fiinda s-a trezit din somnul anotimpurilor reci.odata cu ea au venit si pasarele calatoare care ne canta recitalurile lor compuse de curand.copacii imbracati in hainele lor de primavara au prins viata iar acum stau de vorba.primavara si-a pregait frumoasa ei rochie si dupa ce si-a inchis fermoarul florile au inceput sa zambeasca soarelui minunat si sa-si deschida petalele.lumina rosiatica a soarelui aprindea parca cerul oglindit in apele stravezii ale unui lac strajuit de brazi falnici.peste tot flori verdeata pomi falnici in floare zumzet de albine si ciripit de pasarele freamata de viata.cea dintai randunica venita de departe taie albastrul cerului ca o sageata ascutita si voioasa.plapanzii ghiocei isi scot clopoteii de sub zapada si vestesc primavara.

Compunere trimisa de Serbu Claudia.

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

Sosirea primaverii03.20.10

Iarna s-a sfarsit.Dealurile imbraca haina multicolora a primaverii.
Ghioceii,vestitorii primaverii au inflorit.Au inmugurit ramurile copacilor care se inalta spre cer.Vantul adie usor printre crengile inmugurite ale copacilor.Mieii zburda veseli impreuna cu copiii zglobii.Razele stralucitoare ale soarelui ii mangaie pe ei.
Toata natura a reinviat si este plina de bucurie.

Compunere trimisa de Andras Norby, clasa a II-a.

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

Dragul meu invatator03.17.10

Totul se intampla in toamna anului 2005.Eram boboci in clasa intai,mici de te-mpiedicai de noi, si rosii ca para focului.
Cand a intrat domnul invatator in clasa,s-a lasat o liniste profunda.Cu ochii mari si speriati il analizam din cap pana-npicioare;si ne uitam la cata zapada avea pe acoperis.
El,om trecut prin viata,ne-a aratat un suras senin de parinte iubitor.Atunci,toti copiii au rasuflat oarecum usurati.
Cu vremea,a inceput sa ne fie drag de el;dar lui ii era drag de noi ca bujorii din gradina Dumnezeiasca.
Daca cineva ne intreba cine ne invata,raspundeam cu multa bucurie:”Domnul Gheorghe Manoliu!”Pentru noi…nu doar numele era sfant, ci si persoana.
Era un om inalt cu o bunatate si o caldura-nvorbe de neexplicat.Ochii lui erau blanzi si patrunzatori.De-l priveai..nu-l uitai viata toata chiar de ti-ai fi dorit asta.
Cand se supara pe noi,sau afla ca am facut vre-o traisnaita,ne privea in ochi si ne spunea:”Ce-ai mai facut mataluta?”
Dar Dumnezeu nu a mai putut trai fara el,avea nevoie de dumnealui acolo”Sus” si ni l-a luat.
Acum, as da orice sa ma mai intorc o zi in clasa intai,alaturi de “Domnul invatator”,dar el nu se mai intoarce.
Doar amintirile raman vesnic in sufletele noastre.

Compunere trimisa de Gîm Dana.

Posted in Compuneriwith 9 Comments →

Carabusul in lumea gandaceilor03.13.10

E o zi racoroasa de toamna tarzie.Razele soarelui sunt putine si fara putere,nu mai incalzesc pamantul ca altadata.
Carabusa Lizi a iesit din casuta parintilor sa isi dezmorteasca piciorusele si sa isi gaseasca ceva prieteni de joaca.
Intr-un luminis,locul lor de joaca i-a intalnit pe prietenii sai:Spidi,Bondarel,Biluta,Furnicuta-Harnicuta si Ochiosul,cel care purta ochelari.Au facut minge dintr-o samanta de floare si s-au jucat pana cand au scapat mingea intr-un bob lucios de roua.Doamna si domnul Spider au iesit sa-si plimbe gemenele.
Deodata a inceput sa ninga.Ochiosul privea uimit cum doi fulgi uriasi i-au astupa lentilele.
-Sa mergem acasa!
-Casa mea e departe si mi-e frica sa merg singura!
-Toata lumea la noi acasa!spuse autoritarul domn Spider
Dupa faimoasa supa de iarba a doamnei Spider,Lizi,carabusa ofta de doua ori gandindu-se la parintii ei,dar adormi in culcusul din coaja de nuca.

Compunere trimisa de Dedu Miruna.

Tags:

Posted in Compuneriwith 6 Comments →

Corabia03.12.10

Imi i-au ghiozdanul in spate si ies din casa,incui usa si pun cheia sub streasina pentru a o gasi mama cand se intoarce de la servici.Afara ploua marunt ,nu indeajuns incat sa ma ude pana la piele,pleoscaitul cizmelor mele prin imensele balti ma calcau pe nervi ,imi doream sa ma opresc ,insa trebuia sa ajung la scoala.Imi era dor de vacanta de odinioara,de scartaitul normal al pietrisului incins sub talpile mele ,de valurile involburate ale marii,de verdele crud al frunzelor de trandafiri rosii ca focul,care imi aminteau de o zi torida de vara.Ma apropiam de scoala .Era prima mea zi de scoala din primul an de liceu ,eram destul de entuziasmata ca promovasem si ca ajunsesem intr-o clasa buna din liceu ,insa stiind stresul pe care mi-l vor provoca anumiti profesori,parca imi pierea zambetul de pe buze,oricum usor,usor am ajuns la scoala.Am intrat in scoala pe la intrarea elevilor ,fara niciun chef ,mergeam alene ,imi scuturam umbrela pe langa mine si imi cautam clasa,am umblat ceva prin liceu pana am gasit-o ,desi nu era foarte mare ,avea in jur de 500 de elevi si 10 clase la parter si la etajul 1.Odata ce am trecut de secretariat ,un 9C mare si negru desenat pe un patrat alb in coltul de est al unei usi de stejar,vopsita cu alb.Treptat ,mi-am simtit respiratia accelerandu-se ,pe masura ce ma apropiam de usa ,insa am incercat sa mi-o controlez ,am pus mana pe clanta si am intrat.Sala de clasa era mica,insa era foarte inalta ,in prima banca erau doi elevi,o fata si un baiat .Fata era micuta ,cred ca avea in jur 158 de cm ,iar parul ei negru si salbatic de cret compensa inaltimea,la prima vedere mi se parea destul de prietenoasa mam facut cunostinta cu ea ,mi-a zis ca se numeste daria ,insa nu retineam numele tuturor ,iar acest nume desi era extrem de frumos ,eu deja il uitasem.Baiatul era inalt si subtire ,nu prea voinic ,cu parul castaniu ,dezordonat ,avea in crestet tepi facuti cu gel de par,am facut si cu el cunostinta,a zis ca se numeste Andrei.Imi era destul de simpatic,imi placea,avea un zambet foarte larg si niste dinti perfecti.Era si vorbaret,fata de fata care nu scotea niciun cuvant,era extrem de timida,Cu el am schimbat mai multe cuvinte si am vorbit despre viitorii profesori .Usor,usor clasa s-a umplut ,Daria s-a intalnit cu o fosta colega ,iar eu cu Andrei necunoscand pe nimeni,am decis sa ramanem o perioada in aceeasi banca.Si-a facut prezenta si domul diriginte,era un domn inal,facut bine,la vreo 40 de ani,era profesor de matematica ,se vedea pe fata dansului ca este un tip cult.A facut prezenta,ne-a impartit manualele ,dupa care ne-a zis sa ramanem in liniste ,deoarece doamna de romana doreste sa ne cunoasca.Dar la cateva minute dupa plecarea domunului a venit si doamna de romana.Era o doamna inalta ,voinica,avea ochii negrii ca murele ,buzele carnoase si parul roscat,extrem de voluminos.Primul ,,buna ziua” a fost infratit de un zambet strengareste in coltul gurii ,mi se parea destul de simpatica ,imi doream enorm de mult sa o cunosc mai bine .S-a prezentat ,ne-am prezentat si noi ,dupa care ne-a citit un mic fragment din ,,viata de licean”Ascultand cu multa atentie la profesoara,desi trebuie sa recunosc ,inca din clasele primare imi doream sa citesc ,si-mi placeau enorm de mult lecturiile in care eroii erau elevi de varsta noastra ,in unele dintre ele chiar regasindu-ma.Asa trecut si prima zi e scoala ,o data cu ea si prima saptaman,si prima luna ,se apropia iarna,inca nu daduse prima zapada,desi afara era un ger naprasnic,mercurul termometrului batea de o grade C.Era 19:15 ,mai erau 5 minute si se suna de iesire,o data cu terminarea celor 5 min se terminau si cursurilepe acea zi.Eram la ora de istorie cu doamna Pavlescu,era o profesoara destul de exigenta ,stiam ca o sa ne ,,manance pauza” ,ca multi alti profesori care incercau sa ne arate cat sunt de punctuali si cat de bine isi fac meseria .Aceasta doamna era destul de recalcitranta ,imi amintesc ca o data la o ora de-a dansei,un coleg de-al meu i-a cerut unui alt coleg un stilou ,aceasta fiind in spatele lui,deoarece s-a intors la ea ,doamna s-a enervat si ne-a at la toti lucrare de control,iar colegul nostru s-a imbogatit si cu 2 palme din partea doamnei ,ramanandu-i si urmele inelului e logodna ale doamnei,acest lucru ne-a amuzat destul de tare pe toti,insa mai putin pe victima.Doamna si-a terminat lectia de predat ,bineinteles si morala,deoarece la fiecare final de ora trebuia sa se gaseasca cate ceva in neregula prin clasa.Am iesit din scoala,iar cand sa ies din curtea scolii puful albca de vata se asternea pe cimentul inghetat,toata lumea era bucuroasa ca daduse prima zapada din acea iarna ,numai eu nu eram bucuroasa,pot zice ca detest anotimpurile reci,insa singurul lucru care imi placea ,erau Sarbatorile de iarna.De parca nu er de ajuns ca venise zapada si frigul,nici n-am pasit bine sa ies din curtea scolii si m-am trezit cu un bulgare de zapada in ghiozdan.
-Hei,striga un baiat la mine,am tresarit ,vocea mi se parea cunoscuta ,m-am intors,era Andrei.
-Hai si tu cu noi , sa ne jucam!
-Nu in,ma duc acasa,am inghetat,am zis eu desi imi doream sa ma joc putin cu Andrei,si sa-i intorc si eu cativa bulgari.A doua zi ma asteptau la scoala 2 extemporale ,unul la geografie si acesta era usor,,aveam e invatat numai lectiile predate in clasa,la romana era mai greu,deoarece era creatie si nu eram foarte sigura ca am sa ma descurc.am ajuns acasa leoarca la picioare,cand m-a vazut mama m-a pus sa ma schimb imediat si mi-a pus sa mananc,nu prea aveam pofta de mancare.dupa ce am mancat m-am retras in camera mea ,ca de fiecare data la calculator ,uneori aveam senzatia ca devenisem dependenta de calculator.imi scot cartile din ghiozdan si imi iau dintr-un buzunarel mai mic si pixul,acolo tineam eu mai multe maruntisuri si observ si un plic roz.nu stiam nimic de el,nu era al meu ,eu nu-l pusesem insa era la mine in ghiozdan,asadar l-am deschis ,inauntru am gasit un traddafir rosu presat,erau preferatii mei si un servetel parfumat ,unde scria,,dragostea nu piere”mi-am amintit de acest titlu,era titlul unei carti scrise de o autoare de origine indiana,era foarte ciudat .toata noaptea m-am framantat si nu stiam ce cauta acele lucruri la mine in ghiozdan,insa mi-am amintit abia pe la 3 noaptea ca avusesem sportul cu o zi inainte si ca mi-am lasat ghiozdanul in vestiar si probabil cineva a incurcat ghiozdanele.
Zilele treceau,eu treceam cu brio multe extemporale,insa mai putin la informatica,era cosmarul meu,nu intelegeam nimic la ora si nici acasa nu reuseam sa pricep mare lucru,mi-am rugat o colega care stia mai bine decat mine informatica si am chemat-o la mine sa ma ajute putin,dar totul era in zadar,oricum stiam de o nota de trecere ,asadar nu-mi puneam probleme de corigenta.
incepusem sa gasesc din ce in ce mai des biletele,flori in banca si diferite mesaje de dragoste,era clar aveam un admirator sau cineva se tinea de poante.insa cel mai des primeam in zilele incare aveam sportulsi cand lasam ghiozdanele la vestiar.Asadar intr-o zi m-am hotarat sa-l rog pe domnul profesor sa ma invoiasca de la ora pentru a ma duce la medic.am stat toata ora ascunsa in vestiar ,pe la sfarsitul orei l-am surprins pe Andrei ,cum imi baga in ghizdan ceva ,acum stiam ca el era cel care se tinea de poante si m-=am dus la el destul de nervoasa
-Auzi ,tu Andrei ,ai gresit cumva ghiozdanul???
-poi.poi……,stii tu…. ,incepe el sa se balbaie
-ce sa stiu??il intrebai eu pe un ton destul de rastit,adica stiu tu esti cel care imi punea toate alea in ghiozdan si care se tine de glume proaste
-imi pare rau,dar n-am avut curajul sa-ti spun anumite lucruri
-tu n-ai ce sa-mi mai zici .am terminat orice relatie de prietenie
andrei pleaca cu,,coada intre picioare”si numai zice nimic.zilele treceau ,Andrei ma astepta la colt zilnic ,at cand mergema la scoala,dar eu treceam pe partea cealalta cand il vedeam si nici macar nu-l salutam. nu este terminata,vreau numai cateva comentarii,sa vad daca e merita sa continui sa mai scriu.multumesc!

Compunere trimisa de Rafaila Alexandra.

Tags:

Posted in Compuneriwith 9 Comments →

Planeta Zipper03.12.10

Planeta Zipper O planeta indrazneata ,dar e cam petrecareata .Are pomi din acadele si ferestre din margele.Toate casele sunt mari imbracate in multi bani.Si catei mici si draguti prin tuburi de ciocolata ascunsi,si broscute fermecate dand tarcoale pe la case.Zippere o planeta fermecata parca din Rai adunata .A,era sa uit acolo nu-i nimic de ascuns.Toate sunt lucruri minunate de Printesa Leticia fermecate,e o printesa frumoasa cu rocha ca de zapada.Aceasta este planeta minunata pe care as vrea sa calatoresc odata .

Compunere trimisa de Dinculeanu Georgiana.

Tags:

Posted in Compuneriwith 2 Comments →

Un mister din noapte03.12.10

Ma aflam singura acasa cintind o carte,cand am auzit un zgomot destul de puternic.Eram destul de speriata asa ca,mi-am luat inima in dinti si m-am indreptat spre usa de la iesire.Vazandu-ma afara am facut cativa pasi spre locul unde am auzit zgomotul.Cu cat mai apropiam mai mult cu atat nu mai vedeam nimic.Doar vantul adia usor si misca crengile copacilor batrani.Sutele de stele doar straluceau in jurul lunii aurii.Am mers spre locul in care credeam ca o sa gasesc explicatia zgomotului.Pana sa ajuns acolo fiecare pas imi era tot mai greu de facut.Intunericul si linistea de afara ma faceau sa-mi fie frica…printre crengile copacilor batrani se vedea doar lumina lunii si a stelelor care parca se inghesuiau pe cer.Treceam prin iarba uda si rece si mai aveam putin…latratul cainilor imi dadea fiori dar contiunuam sa pasesc inainte…
Luna lumina tot mai puternic si cu cat mi se parea mai frig cu atat auzeam mai multe sunete.Am ajuns in dreptul copacului misterios de unde am auzit asa-zisul zgomot si m-am uitat in spate,mi se parea ca este cineva…si atunci m-a trezit mama sa plec la scoala,iar misterul din noapte e inca intiparit vag in mintea mea.

Compunere trimisa de Gabi.

Tags:

Posted in Compuneriwith 8 Comments →

Primavara bine ai venit03.12.10

Primavara draga eu iti spun din tot sufletul meu curat ,,Bine ai venit!”.
Prima zi de primavara este o incantare pentru mine si mai ales pentru natura. Ghiocei isi scot caputul cel alb din plapuma cea pufoasa, pasarele se intorc si copaci infloresc.
Intr-o  dimineata  insorita  dintr-o trasura fermecata a coborat o tanara dominta cu o  rochie verde de matase, pantofi din cristal si ochii albastri ca si cerul limpede.Acesta domnita se numea Primavara si avea pe cap o coronita impletita din ghiocei si panselute. Natura a intampinat-o , pasarelele ii cantau imnuri sfinte iar copaci se aplecau in fata ei.
Iarba a prins colt fraged si nou, ea a fost inviata de ploia de raze aurii ale soarelui. Frunzele copacilor se scalda in albastrul vazduhului.
Cu venirea primaveri livezile au ales sa se imbrace intr-o  haina  alba de sarbatoare.Soarele desteapta cu caldura si lumina lui pamantul cel inghetat care si-a pirdut puterea.

Vara este in capul meu,dar primavara in sufletul meu.

Primavara te iubesc!

Compunere trimisa de Diana Bacarcea.

Posted in Compuneriwith 19 Comments →

Compunere – Descriere de primavara12.26.08

Antonia ne-a mai trimis o compunere foarte frumoasă, intitulată “Descriere de primăvară”. Mulţumim Antonia! Mai aşteptăm şi alte compuneri din partea ta.

DESCRIERE DE PRIMAVARA

Este din nou primavara.Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor.

Primavara , asezata in fata oglinzii , se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli.Stiti cine erau? Copacii , imbracati in haine de sarbatoare , prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas.

Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar , florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare .Dupa ce si-a pieptanat parul , si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele ,ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii.

Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara ?Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete.Oare este trecatoare aceasta frumusete ? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna ,iar paradisul alb este doar iarna.

Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.Acum cateva zile livada era acoperita cu o patura alba de nea care s-a asternut peste frunzele cazute toamna trecuta ce nici nu se mai vad.In urma cu cateva saptamani ,puteam observa de la fereastra dansul balerinelor cu rochite in mii de forme sau minusculele furnicute ,ce erau de fapt copii distrandu-se la sanius.

Si iata ca am ajuns astfel , la concluzia ca toate anotimpurile sunt frumoase ,dar parca primavara ocupa un loc special in sufletul meu.Eu cred ca nimic nu este mai frumos decat un peisaj de primavara , in care toate elementele descrise se afla intr-o conexiune si armonie perfecta , asemenea unor reguli luate din tipare.

Antonia

Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.

Foarte frumos spus Antonia :) !

Posted in Compuneriwith 336 Comments →

Comunere – In ajunul Craciunului12.16.08

O frumoasă compunere despre Ajunul Crăciunului trimisă de Bogdan Veselovski, Cluj-Napoca, clasa a VI-a.

În Ajunul Crăciunului

A venit Baba Iarna. Suntem în ajunul Crăciunului.
Peste tot, pământul este acoperit cu un cojoc gros de zăpadă. Casele stau sub clăbucii albi de fumSub mustaţa-i albă , cerul a-nceput să sufle gerul. Din zarea mută ninge lin.
Pădurile , în depărtare, cu tulpini fumurii , ciucurate de ninsoare , par cercelate cu flori de zarzări şi de cprcoduşi .
Norii încă mai varsă lacrimi îngheţate.
Eu mă uit pe fereastră atras de jocul fulgilor care se roteau.
Mama face cozonaci pufoşi şi rumeni. Sunt atras de mirosul de scorţişoară şi vanilie .
Pe lângă asta văd un munte de colaci şi doi saci de nuci poleite. Friptura se frige în cuptor în sosuri gustoase.
După ce mâncărurile sunt gata mergem să împodobim bradul de Crăciun care veşnic stă verde şi drept ca lumânarea.
Prima dată am arnajat beteala aurie şi frumos strălucitoare.
Au urmat globuleţele în fel de fel de culori.Unele roşii, altele galbene ca soarele care acum nu mai este, verzi, albastre, fiecare în felul şi forma lui.
Am mai pus câteva bomboane , caramele şi ciocolate. Când totul a fost aproape gata, am montat instalaţia cu beculeţe multe .
Partea de jos a bradului era împodobită. Mai rămâne să pun o steluţă în vârf. Gata! Am terminat ! Mă duc la culcare să-l aştept pe Moş Crăciun.
Patul mă aştepta cu blândeţe şi căldură. Peste puţin timp Moş Ene a venit pe la gene. Lumea viselor mă cuprindea.
Mergeam pe o cărare poleită cu aur. Eram înconjurat numai de zăpadă. Înaintea mea era un palat de cristal care era păzit de doi oameni de zăpadă. I-am întrebat unde mă aflu – mi-au răspuns :
-Te afli în lumea lui Şom Nuicărc la Lulop Drom .
-Ce-nseamnă asta? am întrebat eu.
-Trebuie să dezlegi tainele !
-Mă lăsaţi să intru?
-Da!
-Vă mulţumesc!
Când am intrat am văzut peste un milion de spiriduşi care făceau jucării pentru toţi copiii . I-am întrebat pe câţiva dintre ei:
-Ce faceţi voi aici?
-N-avem timp de discuţii !
-Atunci spuneţi-mi, vă rog, ce-nseamnă Şom Nuicărc ?

Uff..!Ce mă fac?
Privind pe fereastră am văzut doi reni înhămaţi la o sanie mare. Mai uitându-mă la nămeţii albi de zăpadă mi-am dat seama ce-nseamnă Lulop Dron. Este polul nord scris pe dos iar Şob Nuicărc înseamnă Moş Crăciun.
-Uraa!Am dezlegat taina !
M-am dus la oamenii de zăpadă şi le-am zis ce aflasem. Ca răsplată mi-au dat nişte bomboane care te făceau să zbori şi permisiunea de a-l putea vedea pe Moş Crăciun. Am stat mult de vorbă cu el.
-Scoală-te, Bogdan!
Auzisem glasul blând al mamei.
-Moş Crăciun? Am mormăit eu.
-Da! A venit Moş Crăciun, cu multe daruri şi te aşteaptă Mihai şi Cosmin să pleci cu colindul.
Eu i-am mulţumit lui Moş Crăciun în gând. Când să plec pe uşă m-am cotrobăit în buzunare şi am văzut nişte bomboane. Crezând că sunt cele primite de la Polul Nord, le-am înghiţit, dar nu aveau nici un efect.

Posted in Compuneriwith 26 Comments →

  • You Avatar