Compuneri

Animalul meu preferat este cainele. Imi place sa am caini inca de cand am fost o fetita mica. Imaginati-va bucuria cand parintii mi-au prezentat drept cadou la 10 ani un catelus adorabil. Avea blana alba si o pereche frumoasa de ochi ce-l faceau adorabil. Era foarte prietenos si dadea din coada entuziasmat. L-am numit “Cutu” si m-am indragostit de el pe loc.

Dupa cum ma asteptam, Cutu a fost unul din cele mai iubitoare animale de companie pe care le-am avut. Mereu statea langa mine si dadea din codita si se uita cu ochii lui adorabili. Cum sa nu-l iubesc?

Cand catelusii cresc si devin catei nu mai sunt neaparat atat de draguti dar tot sunt cei mai buni prieteni ai omului. Zicala aceea, “cainele, prietenul cel mai bun al omului” este foarte adevarata deoarece cainii ramani loiali stapanilor pana in ziua in care mor.

Cainii sunt inteligenti si animale folositoare. Te ajuta sa pazesti casa. Cand straini se apropie de casa ta ei latra puternic la ei. Unii caini sunt dresati sa gasesasca victime dupa dezastre naturale, calamitati si pot gasi si persoane pierdute in jungla sau paduri. De asemenea, politistii au caini care pot mirosi droguri sau explozibil. Sunt de asemenea capabili sa identifice suspecti sau persoane care au evadat din puscarie. Am fost surprinsa sa aflu ca atunci cand un caine politist este ucis la datorie i se ofera o inmormantare exact ca la politisti.

Foarte multe persoane oarbe se bazeaza pe caini pentru a fi asistati in activitatile de zi cu zi. Nu numai ca sunt o pereche de ochi pentru stapanii lor dar sunt de asemenea si o companie placuta. Acesti caini, de obicei din rasa German Shepherd,  sunt dresati sa nu-si asculte stapanii cand situatia o cere, acest lucru este pentru a proteja stapanii de pericole de care ei nu pot fi constienti.

Exista vremuri cand familia, prietenii si altii ne intorc spatele. Imi este greu sa inteleg de ce cateodata oamenii sunt asa de neseriosi, probabil omul ar trebui sa invete mai multe de la prietenii nostri cainii.

Compunere despre animalul meu preferat trimisa de Andreea.

A sosit iarna in caleasca ei de cel mai scump argint,trasa de fluturasi,alb imbracata cu o rochie de cea mai fina catifea,pe cap poarta o cununita batuta cu pietre pretioase in forma de stelute de zapada.Copacii parca sunt pudrati cu zahar si lacu-i de oglinda.
Zapada s-a asternut ca o mantie alba.Norii au inceput sa cearna stelute de zapada.Fluturasii de argint zboara pe arile nevazute ale vantului si se joaca prinelea .Iarna a pictat flori de gheata.Casele si-au pus caciula de blana alba.
Eu impreuna cu familia mea am plecat la munte,in excursie,Dupa multe ore de drum am ajuns la locatia dorita.Imediat am despachetat bagajele si am fugit la joaca.Ne-am urcat pe sanie si am urcat coasta.Eu impreuna cu fratele meu ne-am urcat pe sanie si am inceput sa ne dam pe ea.
Dupa acea ne-am urcat putin mai sus de coasta.Langa un brad era un pui de ursoaica inghetat.M-am dus repede si l-am chemat pe padurar.L-am scos pe pui de acolo si l-am adus casa la padurar.El l-a ingrijit,l-a hranit si i-a oferit dragostea bine meritata.
Ce frumos a fost din partea padurarului de ai oferii ajutorul puiutului!

Clasa a IV-a. Izabela .

Animalul meu preferat

Animalul meu preferat este calul.Pot sa spun ca iubesc toti caii,  dar cel mai mult il iubesc pe Lira, manzul meu . El are cinci luni , iar parintii mei mi l-au facut cadou de ziua mea.
Lira este un Hutul de culoare maro , foarte jucaus. Eu m-am atasat foarte mult de el si pot sa spun ca, calul este intradevar cel mai bun prieten al omului. Calului meu ii place foarte mult sa alerge în curte , sa se joace si sa fie alintat. El manânca fân , dar ii place sa mai manânce si fructe, ciocolata.De asemenea, Lira este un cal foarte inteligent. Chiar daca are numai cinci luni, el asculta de comenzile pe care i le dau si a invatat sa inteleaga ce i se spune. Sunt foarte    fericita ca il am, pentru ca ma inveseleste de fiecare data, cand sunt trista.
Chiar daca nu vorbeste, eu stiu ca si el ma iubeste la fel de mult cat il iubesc si eu.

Compunere trimisa de  T3kl@.

Juganaru Andrei Calin, clasa a V-a vine cu o propunere interesanta, o poveste care sa speram ca o va continua. Bravo!

Aventurile lui Patrick în lumea animalelor

I
Sub semnul eclipsei

Totul a început în vara anului 1999 pe când Patrick, eroul povestirii noastre avea doar trei anişori. Părinţii lui tocmai cumpăraseră un teren într-un cartier nou de locuinţe, în apropierea oraşului. Doreau să-şi construiască acolo o casă pentru a-i oferi lui Patrick un mediu mai apropiat de firea şi preocupările lui. Obişnuiau să rămână peste noapte acolo, deoarece aveau mult de lucru, dar şi pentru că dimineţile răcoroase de la curte erau, mai ales pentru Patrick, o binecuvântare.
Într-o noapte, somnul dulce de după o zi istovitoare de muncă le-a fost tulburat de schelălăitul unui căţeluş. Nu ştiau exact de unde vine, dar spre dimineaţă, la rugăminţile mamei, tatăl a ieşit să cerceteze împrejurimile. În scurt timp a apărut în pragul uşii ţinând în mâini un ghemotoc de blană neagru ca smoala. Era un pui de căţel maidanez, abandonat de un om fără suflet, pe care ei l-au adoptat bucuroşi. Noul membru al familiei s-a ataşat imediat de salvatorii săi şi a primit numele Zorilă, inspirat de momentul găsirii lui.
Încă din primele momente băieţelul s-a ataşat puternic de mica făptură atribuindu-i pe loc calitatea de cel mai bun prieten. Nu ştia prea multe despre câini, dar era hotărât să înveţe din mers oferindu-i acestuia necesităţile primare; hrană, un culcuş călduros şi foarte multă dragoste.
Părinţii îl rugau să fie atent cu el când se joacă, să nu-l chinuie, să nu i se întâmple ceva rău, dar căţeluşului părea să-i facă o deosebită plăcere. Chiar şi când Patrik abandona joaca obosit, micul prieten îl provoca din nou.
Pentru băiat această zi era una cu totul deosebită, chiar dacă a trebuit să se trezească mult mai dimineaţă faţă de cum era obişnuit, avea sentimente din cele mai plăcute. Dar aceasta nu era totul. Ziua era cu totul specială datorită evenimentului rar ce avea să se întâmple, aşteptat cu interes de către toţi pământenii şi anume ultima eclipsă totală de soare a mileniului II. Patrick nu prea înţelegea ce o să se întâmple, dar vedea că toată lumea vorbeşte şi este preocupată de acest eveniment. Tatăl său cumpărase de la un magazin, pentru toată familia, ochelari speciali prin care puteau privi eclipsa. Specialişti au avertizat pe toată lumea să folosească ochelari, altfel pot rămâne fără vedere. Apariţia noului prieten l-a făcut pe băiat să uite de eclipsă. Chiar şi un eveniment atât de rar şi spectaculos cade pe locul doi când îţi găseşti un prieten atât de drag.
Anunţul tatălui că peste cinci minute va începe eclipsa a făcut rumoare în rândul familiei. Patrick l-a lăsat pe Zorilă dormind; prefera să-l ştie acolo în siguranţă, şi a plecat să-şi caute ochelarii. ”Ultima eclipsă a mileniului II şi prima din viaţa mea!” gândi el emoţionat. „Oare o să fie beznă totală ?”. Şi-a ocupat locul între părinţii lui trăgându-i mai aproape şi privind spre cer. În câteva clipe cineva parcă a început să muşte din soare ca dintr-o pizza, acesta devenind din ce în ce mai mic. Părinţii îi explicaseră că luna se aşează pentru puţin timp între pământ şi soare, dar el nu vedea nicio lună. Când luna a acoperit în întregime soarele, spectacolul era desăvârşit. Patrick privea cu gura căscată imagini pe care nici măcar desenele animate nu i le puteau oferi. În acel moment lătratul inconfundabil al lui Zorilă l-a făcut să tresară şi a fugit repede spre el. Cu o mişcare bruscă, instinctuală, şi-a scos ochelarii acoperindu-i cu ei ochii prietenului drag. O lumină puternică i-a învăluit atunci, copil şi câine fiind pătrunşi de un sentiment straniu, dar totuşi plăcut.
Părinţii îngrijoraţi, dar şi surprinşi de comportamentul băiatului, i-a dus repede în casă şi nu după mult timp Patrick şi Zorilă au adormit împreună. Când băiatul s-a trezit a alergat spre părinţii lui strigând:
-Tată! Mamă! Căţelul vorbeşte! Am înţeles tot ce a spus! Şi el m-a înţeles pe mine! Este minunat!
Părinţii îi spun zâmbind:
-Ai avut un vis frumos, Patrick!
Băiatul se întoarce dezamăgit la prietenul său, care îi spune:
-Vezi, ţi-am spus că n-o să te creadă nimeni!

Va urma…

Mereu mi-am dorit sa merg in Delta Dunarii. M-a atras natura, nu stiu de ce, orasul ma face sa ma simt inghesuit, amortit si mereu obosit.

Prima oara cand am ajuns in Delta a fost impreuna cu parintii mei. La momentul respectiv nu am vrut sa merg cu ei. As fi preferat sa stau cu prietenii mei si sa joc pe calculator, dar au insistat si am mers.

Mi-a placut foarte mult aerul de acolo. Mirosea foarte bine, da, aerul nu miroase, dar probabil asta era ce-mi placea. Nu gaze de la masini, nu praf. Era mai racoare, nu era asfalt mult in zona in care stateam.

Am ajuns seara, tarziu, nu m-am plimbat mult, doar pe langa locul unde am fost cazati. A doua zi dimineata, tata a vorbit cu cineva si am mers cu barca in Delta. Peisajul a fost superb, razele soarelui atingeau Delta in orizont si apa stralucea. Multe animale, pasari, pesti care sareau jucausi in apa. Barca nu mergea foarte repede, dar avea motor si era racoritor sa te plimbi cu ea. Am mancat niste fructe de apa, erau protejate de spini dar daca indepartai coaja dadeai de un miez dulce. Localnicul care ne-a plimbat cu barca a aporit pentru a manca aceste plante.

Tata a vrut sa mearga la pescuit, eu l-am insotit. Am stat toata dupa-amiaza la prins de peste. Nu am avut mult succes, dar oricum, fiecare peste pe care-l prindeam il aruncam inapoi in apa. Nu aveam timp de gatit si pensiunea avea mancare foarte buna.

Ne-am plimbat foarte mult in aceasta calatorie dar m-am relaxat, m-am bucurat sa ies din oras si sa fiu in mijlocul naturii.

Stau scufundata in intuneric privind la cer.Cel mai bun loc de unde puteam observa astrele este stiut numai de mine.Stau pe un camp deschis,intinsa pe iarba si lasand-o sa imi mangaie pielea deja rece.

Simt in mine ceva, ceva ce niciodata nu experimentez inafara padurii,sentimente de nedescris. Linistea padurii ma calma,animalele padurii imi erau surate,cerul imi era mama,iar pamantul imi era tata.Soarele imi era sursa de fericire,luna sursa de tristete si sfatuitoarea mea, iar stelele imi erau sursa de inspiratie pe care nu o aveam.Stelele erau muzele mele,idolele mele.Visez sa ajung printre astre,sa plec din acest loc lacrimos si sa ajung in al vostru frumos. Totul pare atat de minunat, sa fii pe ”scena”,aplaudat.Sa fii admirat de toata lumea care te vede,sa fii inspiratia tuturor poetiilor sau scriitorilor.Inima si mintea mea tanjesc dupa acestea,dar trupul meu nu apartine astrelor.

Ar fi urat ca sa nu vad rasaritul sau apusul.Sa nu imi mai vad Maretul Soare. Pe langa toata admiratia as fi si judecata. Urasc specia noastra de oameni scarnavi, nu realizam ce se intampla in jur. Sunt copila si realizez de pe acum cat de stricata este aceasta omenie.

De aceea imi doresc eu sa fac parte dintre stele, sa nu ma mai despart de ele.Stelele imi incalzzesc sufletul, facandu-ma sa uit de oamenii rai.Stelele sunt stralucitoare, imi lumineaza calea si imi arata cararea. Stelele, atunci cand dispar, ma simt distrusa. As vrea ca viata sa fie la fel de usoara. Stelele sunt frumoase, dar nu as renunta,totusi, la a mea padure.Nu as renunta la ale mele surate, la ai mei parinti.

Acuma stau si plang, gandindu-ma la poveri,sper sa nu ma schimb mai mult decat m-am schimbat deja. Adevarata mea fata este aceasta. O expresie care exprima dorinta,tristete,durere si rareori fericire.

Compunere trimisa de Ciubotaru Giorgiana

Fragmente/ Expresii /Idei –scrisoare catre noapte

Ma ridic somnoroasa din pat .Am senzatia ca ma sufoc.Ora 4 dimineata.Deschid geamul,sunt curioasa.Ce liniste e!E frig. Defapt nu e frig.. e ucigator.Aerul e un diamant taios si rece ,splendid. Nicio lumina.Ma asez pe scaun.Respir adanc. Miroase a liliac si si a ploaie .E atat de liniste.Bate vantul,cred,dar copacii nu se misca..Mi-a inghetat pieptul in bluza decoltata .Am sentimentull ca voi plange,sau poate ca nu.Ieri era altfel. Mirosea a paine calda si dulce ,era cald ,se auzeau gaze ,aripi batand ,greieri.Ieri m-as fi dus si as fi fi dormit afara .Ieri zambeam,nu era un DA,era tacere.

Fragmente/ Expresii /Idei – despre animalul preferat, cainele

animalul meu preferat este cainele.cainele meu se numeste bobi.il iubesc pt ca imi este loial ca orice caine.aceste fiinte sunt foarte inteligente,de incredere si niste prieteni extraordinari.cand era mic bobi avea niste ochisori adorabili si dadea din coada foarte des.

acum s-a facut mare,dar tot e adorabil.

cainii sunt adevarati,dar pisicile sunt false.cainii stau cu tine numai de dragul tau,insa pisicile numai pt mancare.cainii si-ar da viata pt noi,oamenii.unii oameni orbi se bazeaza pe caini pt a face activitatile de zi cu zi.cateodata s-ar putea ca apropiatii sa-ti intoarca spatele,dar exista vietatea aceea cu numele de caine care nu-ti intoarce spatele pana la deces.

Fragmente/ Expresii /Idei –despre toamna

Este toamna. Frunzele copacilor sunt galbene, uscate. Fructele aurii, parfumate si gustoase ajung in camarile bunicilor. Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie.       Bunicii nostri fac dulceturi din mere, pere si gutui, iar din struguri fac must sau vinuri. Nepoti lor ajuta bunicii la strangerea fructelor. Bunicul ii roaga pe Cornelia si Alexander sa culeaga strugurii si gutuile din livada.        Gutuile cu puf galben ca de pui si cu parfumul lor ametitor colinda prin livada.          Struguri colorati nu mai au rabdare si asteapta sa fie zdrobiti de gospodari.        Merele aurii, rosiatice, verzui sunt adorate de copiii.         Bogatiile toamne trebuie sa fie aprieciate.

a sosit toamana cu multe frunze de diferite culori si forme.pasarelele sunt pe cale sa plece in tarile calde. fara pasarile noastre cuiburile vor ramane pustii.

O zana cu rochie din frunze ruginii a sosit.Este toamna.Vacanta a zburat ca un stol de randunele.

Zilele calde s-au dus iar soarele nu mai incalzeste asa de tare. Pe cer putem observa pasari care vaslesc in inaltimi spre tarile calde printre norii plumburii.

Voua va place toamna?

 

Culorile toamnei au un aspect aparte ,deoarece nu toate frunzele au aceleași culori. Culorile toamnei apar atunci când vara si căldură trec si vine toamna și frigul ei care ajuta frunzele sa își schimbe culoarea si sa cada. Toamna este anotimpul in care zilele devin din ce in ce mai scurte si mai răcoroase,noptime devin din ce in ce mai lungi si mai friguroase. Toamna se mai numește si anotimpul schimbarii , deoarece totul se schimba când vine toamna. Atunci când frunzele își schimba culoarea si cad înseamnă ca a venit toamna. Toamna este un anotimp plin de culori si farmec. Frunzele pot cădea pe zi ce trece , pana la venirea iernii toți copacii rămân fara frunze frumos colorate. Toamna toate culorile sunt închise la culoare.

 

 

Este o zi posomorita de toamna.

Pe strazile noastre niciun om nu indrazneste sa dea piept cu ploaia rece de tomna. Alungati de vremea rea, oamenii stau in casele lor calduroase , privesc pe geamuri vremea rea de afara .   Stropii mici de apa cad si cad din ceruri . Parca ar fi in ceruri un ocean. Pe strada vezi vezi numai biltoace de apa . din unde-n unde mai vezi si cite o masina si cite un om cu o umbrela . Pasarile sunt sgribulite ,oamenii tristi deoare ce nu pot merge la munca.Cel ce poate rezista la apa este arborele chiar daca are frunze aurii .Natura ,viile ,livezile si lanurile sunt cele mai bucuroase de ploaie .

Asa este o zi posomorita pentru mine!

Toamna în pădure

Sunt în pădure cu părinţii mei.Aici totul este minunat.

Am plecat să adun lemne pentru foc. Lângă un copac eu întâlnesc o rândunică care este rănită la aripă. O duc la cort şi acolo o îngrijesc.Îi pun un bandaj la aripă, iar apoi îi dau nişte firimituri de pâine. După aceea mâncăm şi ne culcăm. A doua zi dimineaţa ne îmbrăcăm şi plecăm acasă.Rândunica şi-a revenit şi a plecat la cuibul ei.

A fost foarte frumos în pădure.

Este toamna.Soarele mangaie pamantul.Razele lui sunt din ce in ce mai palide si mai putin calduroase. Iarba se ingalbeneste.Peste coroanele copacilor adie vantul scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Animalele se grabesc sa-si adune provizii pt toamna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul senin,lasand cuiburile si locurile lor pustii.Copiii isi i-au ramas bun de la vacanta si merg la scoala.Pomii fructiferi se scutura din cauza frigului de afara.Fructele aurii gustoase frumos mirositoare ajung in camara.Toamna este un anotimp imbelsugat si plina de culoare.

In racoarea diminetii,padurea parea de arama,poleita de razele timide ale soarelui. Pe pamantul amortit cad miresme stinse si frunze vestejite . Vantul adie usor prin livezi,imprastiind arome dulci si amarui. Se simte parfumul imbietor al fructelor coapte . Copacii si-au pierdut podoaba,iar frunzisul ruginiu este asezat in tot codrul . Fiecare frunza imi sopteste fericire . Linistea se inabusa in sunetul cristalin al raului. In curand nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor .

A sosit toamna , cu nouri plingaciosi , frunze ruginii si cu veseli copiii . Toamna asta ne – a adus un belsug bogat din fructe si legume ca toti erau bucurosii sa – le adune . Ploua incet ,domol , agale . Peste sat nu vine o ploaie oarecare ci ca o binecuvintare cereasca . Pasarile stau zgribulite sub stresina calda .Iar stropii cad mascati si blinzi pe pamintul Moldovei . O zii intreaga a tot turnat iar oamenii se tot mitau de atita frumusete si prospetime a Domnului . O! tablou fantastic!!!…

 

Fragmente/ Expresii /Idei – despre prietenie

Ea este o prietena extraordinara pentru mine. Mereu vei fi în amintirea ochilor și zâmbetului meu. Mereu ai știut sa mă sprijini când am am avut nevoie de tine. Inima mea va vorbi mereu pentru mine. Chiar dacă am avut mici certuri nu schimba cu nimic prietetnia noastră. Voi tine mereu la tine și rugamințile tale . De fiecare data când ne certam inima mea este sfâșiată dar și vesela știind ca te am aproape de mine, cu sufletul. Chiar dacă tu vei uita amintirile noastre , eu însă nu le voi uita. Te voi iubi mereu pentru tot ce faci pentru mine.

Fragmente/ Expresii /Idei – despre copilarie

Vã împãrtãsesc tuturor momentele frumoase pe care le-am avut in aceastã copilãrie de neuitat! Pe la vârsta frageda de numai sase ani,eu împreuna cu prietenii mei ne distram de minune printre copacii infloriti si viorelele albastre din parcul alãturat. Jocurile acelea pe care nu le pot uita erau basse-ball,fotbal,vați-ascunse-lea si multe alte jocuri interesante. Când se insera cu toții ne cãutam ascunzisuri si fugeam cat puteam de repede fara sa fim vazuti.Pot spune ca iarna este anotimpul meu preferat,si de aceea asteptam cu drag prima zapada pentru a ne pregati cu toti saniutele.Pe valea abrupta si plina de zapada sãniile erau asezate una in spatele celeilalte ca un trenuleț cu multe vagoane. Gerul care ne imbujora obrajii ne baga in case langa sobã si cu drag mergeam spre mama care pregatea aluatul acela dulce specific cozonacilor. Nu pot uita aceasta copilarie,cu toate ca s-a spulberat iar prietenii mei au plecat fiecare la casa lui.

Fragmente/ Expresii /Idei – O plimbare prin padure

Era o dimineata calduroasa de vara . Razele de soare stralucesc precum niste scantei . Firele de iarba se leganau sub adierea vantului . Natura plina de culoare , te facea sa te simti ca intr-o poveste . Impreuna cu prietenii mei am vrut sa avem cea mai frumoasa zi . Am zis sa facem o calatorie prin padure deoarece erau multi copaci, plante si un aer foarte curat. In padure am descoperit multe lucruri frumoase , cum ar fi : animale , tot felu de plante si de flori si multe alte . Chiar a fost o zi minunata .

Fragmente/ Expresii /Idei – intamplare sub clare de luna

Luna picură stropi de argint în timp ce stelele îşi fac jocul de lumini.-Lună dragă,luminează-mi curtea ca să văd ce se întâmplă!o rog eu,privind pe fereastră.-Imediat.-Mulţumesc!Priviţi steluţelor,căţeluşul meu a găsit ceva.Căţelul săpase o groapă şi descoperise un cufăr mic şi prăfuit.-Azorel,ce ai găsit?îl întreb eu.-Este un cufăr.Vino să-l deschizi!Eu nu am mâini.Am deschis cufărul iar înăuntru se aflau monede vechi.Ele sclipeau de-ţi luau ochii.Era o adevărată comoară!-O!Ce minunat!Bravo Azorel!au strigat stelele şi luna în cor.Ce întâmplare minunată!

Iarna,incaltata cu paslari moi,a pornit prin munti si vai venind si pe la noi. Flori sclipitoare de argint se tes pe geamuri.Roiurile de fluturi albi se plimba prin vazduh,raspandind fiori de gheata.Zapada cristalina pare un lan de diamante ce scartaie sub picioare.Casele satului dorm sub acoperamantul de omat.Glasurile copiilor se aud ca niste vrabii gurese.Toti arborii poarta un palton gros de nea alba.Vantul geme jalnic,dealurile ca niste uriasi dorm sub zapada.Soarele nu mai este puternic in acest anotimp,caci el se ascunde pein rapi adanci,unde fulgii plutesc rar. Iarna,toata natura se ascune dupa o armura alba si aproape nemarginita.  De vorba cu un fulg de nea Afara ninge . Ionel stind afara ii cazu un fulg de nea in mina . El il intreba :-Fulgule, in cit timp ajungeti la pamint?

-Noi pina la pamint plutim cam o luna de zile.

-Voi , fulgii sunteti tineri?

-Nu , deobicei picaturile de ploaie sunt mai tinere.

-Care este circuitul vostru?

-Venim de sus. In nori ii avem pe cei mai buni prieteni ,ingerii.Apoi ne ducem la Dumnezeu . Acolo el ne trimete pe pamint cind vrea el . Putem sa atam acolo chiar un an . Doar ca sa ii facem fericiti pe copii ca tine.

-De ce plingi fulgule ?

-Caldura miinilor tale ma topeste.

Fulgul se transforma intr-un pic de apa.Ninsoare se opri . Iarna se linisti in noapte aceia .

Batrinii spun ca noapte aceia a fost ce mai linistita noapte din toate iernele.

Descriere de iarna

Peste dealurile masive,cu copaci tristi si pustii bate un vint rece ca ghiata.Fulgii cag spre pamint printr-un dans in continu.Natura adormita se apleaca in fata aerului rece.Frigul nemilos a patruns si pina in scoarta copacilor, suntul crengilor inghetate se aude de departe.E iarna, cerul s-a deschis si cerne o ploita de stele albe.Casele aoperite cu zapada stralucesc in lumina unei raze ratacita de soare. Magia iernii Adierea usoara a vantului taios imi rumeneau obrajii, fulgii gingasi se asterneau intr-un dans ametitor peste intreg orasul, formand un covor alb precum spuma laptelui,care se asternea sub uimirea ochilor mei, impingandu-ma sa-mi continui drumul. totul era acum pregatit , pasarile plecasera demult , fulgi dansau neincetat , umezindu-mi mereu obraji la fiecare pas, copii faceau oameni de zapada, amintindu-mi de copilarie ….pomii se faleau cu noua lor podoaba cristalina, care le frangea crengile sub puterea frumusetii neinchipuite .din hornurile caselor iesea fumul cenusiu care trezea fiori in fiinta mea … Gandurile ma impingeau spre casa cu gandul la ciocolata calda, facuta de mama !!! din aceea zi mi-am dat seama de frumusetea cu care magia iernii isi facu loc in inima mea !!!!!  In sfarsit a sosit iarna in caleasca sa de nea urmata de un alai de fulgi ,unii mai mari,iar altii mai mici. Copacii si-au luat haina lor argintie si sclipito are.Campiile sunt invelite de o patura de fulguleti daraguti,iar vantul bate amenintand mari gheturi ce urmau sa vina si sa puna stapanire pe lume. Totul e pustiu . Stau si ma gandesc :,,Ce se va mai intampla oare?”Ganditoare cum eram mi-am spus:,,Eiarna!O iarna misterioasa!”                        Sfarsit. Aha, si acesta e doar inceputul unei ierni friguroase si inghetate!!!!!  Norii au inceput sa cearna stelute argintii , iar iarna a pictat flori de gheata pe la geamuri . Craiasa zapezii poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii . Soarele nu mai straluceste asa darnic si nu mai are putere, iar vremea este mai figuroasa . Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.    Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi . Padurile parca sunt de cristal cu o haina argintie . Zapada este un imn inchinat naturii . Dealurile stau ca niste uriasi care dorm sub zapada rece si stralucitoare .                                                                Pe la portite se aud clicnete de clopotei , iar zapada cade pe deasupra pomilor , potecilor , florilor si animalelor .  Fulgul-floare mica si rotunda , o minune de-o secunda , alb ca spuma laptelui , lucitor ca si cristalul . Casele poarta caciuli de blana alba , friguroase .            ”Fulg de nea esti ca o stea ,           Tu cobori in mintea mea .           Si cand iarna va pleca .            Vei ramane-n viata mea ”