Search Results

Compunere despre animalul meu preferat

Posted in Compuneri on Sep 29, 2014 with No Comments →

Animalul meu preferat este cainele. Imi place sa am caini inca de cand am fost o fetita mica. Imaginati-va bucuria cand parintii mi-au prezentat drept cadou la 10 ani un catelus adorabil. Avea blana alba si o pereche frumoasa de ochi ce-l faceau adorabil. Era foarte prietenos si dadea din coada entuziasmat. L-am numit “Cutu” si m-am indragostit de el pe loc.

Dupa cum ma asteptam, Cutu a fost unul din cele mai iubitoare animale de companie pe care le-am avut. Mereu statea langa mine si dadea din codita si se uita cu ochii lui adorabili. Cum sa nu-l iubesc?

Cand catelusii cresc si devin catei nu mai sunt neaparat atat de draguti dar tot sunt cei mai buni prieteni ai omului. Zicala aceea, “cainele, prietenul cel mai bun al omului” este foarte adevarata deoarece cainii ramani loiali stapanilor pana in ziua in care mor.

Cainii sunt inteligenti si animale folositoare. Te ajuta sa pazesti casa. Cand straini se apropie de casa ta ei latra puternic la ei. Unii caini sunt dresati sa gasesasca victime dupa dezastre naturale, calamitati si pot gasi si persoane pierdute in jungla sau paduri. De asemenea, politistii au caini care pot mirosi droguri sau explozibil. Sunt de asemenea capabili sa identifice suspecti sau persoane care au evadat din puscarie. Am fost surprinsa sa aflu ca atunci cand un caine politist este ucis la datorie i se ofera o inmormantare exact ca la politisti.

animalul meu preferat

Foarte multe persoane oarbe se bazeaza pe caini pentru a fi asistati in activitatile de zi cu zi. Nu numai ca sunt o pereche de ochi pentru stapanii lor dar sunt de asemenea si o companie placuta. Acesti caini, de obicei din rasa German Shepherd,  sunt dresati sa nu-si asculte stapanii cand situatia o cere, acest lucru este pentru a proteja stapanii de pericole de care ei nu pot fi constienti.

Exista vremuri cand familia, prietenii si altii ne intorc spatele. Imi este greu sa inteleg de ce cateodata oamenii sunt asa de neseriosi, probabil omul ar trebui sa invete mai multe de la prietenii nostri cainii.

 

Compunere despre animalul meu preferat trimisa de Andreea.

Animalul ranit

Posted in Compuneri on Dec 04, 2011 with 5 Comments →

A sosit iarna in caleasca ei de cel mai scump argint,trasa de fluturasi,alb imbracata cu o rochie de cea mai fina catifea,pe cap poarta o cununita batuta cu pietre pretioase in forma de stelute de zapada.Copacii parca sunt pudrati cu zahar si lacu-i de oglinda.
Zapada s-a asternut ca o mantie alba.Norii au inceput sa cearna stelute de zapada.Fluturasii de argint zboara pe arile nevazute ale vantului si se joaca prinelea .Iarna a pictat flori de gheata.Casele si-au pus caciula de blana alba.
Eu impreuna cu familia mea am plecat la munte,in excursie,Dupa multe ore de drum am ajuns la locatia dorita.Imediat am despachetat bagajele si am fugit la joaca.Ne-am urcat pe sanie si am urcat coasta.Eu impreuna cu fratele meu ne-am urcat pe sanie si am inceput sa ne dam pe ea.
Dupa acea ne-am urcat putin mai sus de coasta.Langa un brad era un pui de ursoaica inghetat.M-am dus repede si l-am chemat pe padurar.L-am scos pe pui de acolo si l-am adus casa la padurar.El l-a ingrijit,l-a hranit si i-a oferit dragostea bine meritata.
Ce frumos a fost din partea padurarului de ai oferii ajutorul puiutului!

Clasa a IV-a. Izabela .

Animalul meu preferat

Posted in Compuneri on Nov 26, 2010 with 8 Comments →

Animalul meu preferat

Animalul meu preferat este calul.Pot sa spun ca iubesc toti caii,  dar cel mai mult il iubesc pe Lira, manzul meu . El are cinci luni , iar parintii mei mi l-au facut cadou de ziua mea.
Lira este un Hutul de culoare maro , foarte jucaus. Eu m-am atasat foarte mult de el si pot sa spun ca, calul este intradevar cel mai bun prieten al omului. Calului meu ii place foarte mult sa alerge în curte , sa se joace si sa fie alintat. El manânca fân , dar ii place sa mai manânce si fructe, ciocolata.De asemenea, Lira este un cal foarte inteligent. Chiar daca are numai cinci luni, el asculta de comenzile pe care i le dau si a invatat sa inteleaga ce i se spune. Sunt foarte    fericita ca il am, pentru ca ma inveseleste de fiecare data, cand sunt trista.
Chiar daca nu vorbeste, eu stiu ca si el ma iubeste la fel de mult cat il iubesc si eu.

Compunere trimisa de  T3kl@.

Aventurile lui Patrick în lumea animalelor

Posted in Compuneri on Apr 06, 2009 with 8 Comments →

Juganaru Andrei Calin, clasa a V-a vine cu o propunere interesanta, o poveste care sa speram ca o va continua. Bravo!

Aventurile lui Patrick în lumea animalelor

I
Sub semnul eclipsei

Totul a început în vara anului 1999 pe când Patrick, eroul povestirii noastre avea doar trei anişori. Părinţii lui tocmai cumpăraseră un teren într-un cartier nou de locuinţe, în apropierea oraşului. Doreau să-şi construiască acolo o casă pentru a-i oferi lui Patrick un mediu mai apropiat de firea şi preocupările lui. Obişnuiau să rămână peste noapte acolo, deoarece aveau mult de lucru, dar şi pentru că dimineţile răcoroase de la curte erau, mai ales pentru Patrick, o binecuvântare.
Într-o noapte, somnul dulce de după o zi istovitoare de muncă le-a fost tulburat de schelălăitul unui căţeluş. Nu ştiau exact de unde vine, dar spre dimineaţă, la rugăminţile mamei, tatăl a ieşit să cerceteze împrejurimile. În scurt timp a apărut în pragul uşii ţinând în mâini un ghemotoc de blană neagru ca smoala. Era un pui de căţel maidanez, abandonat de un om fără suflet, pe care ei l-au adoptat bucuroşi. Noul membru al familiei s-a ataşat imediat de salvatorii săi şi a primit numele Zorilă, inspirat de momentul găsirii lui.
Încă din primele momente băieţelul s-a ataşat puternic de mica făptură atribuindu-i pe loc calitatea de cel mai bun prieten. Nu ştia prea multe despre câini, dar era hotărât să înveţe din mers oferindu-i acestuia necesităţile primare; hrană, un culcuş călduros şi foarte multă dragoste.
Părinţii îl rugau să fie atent cu el când se joacă, să nu-l chinuie, să nu i se întâmple ceva rău, dar căţeluşului părea să-i facă o deosebită plăcere. Chiar şi când Patrik abandona joaca obosit, micul prieten îl provoca din nou.
Pentru băiat această zi era una cu totul deosebită, chiar dacă a trebuit să se trezească mult mai dimineaţă faţă de cum era obişnuit, avea sentimente din cele mai plăcute. Dar aceasta nu era totul. Ziua era cu totul specială datorită evenimentului rar ce avea să se întâmple, aşteptat cu interes de către toţi pământenii şi anume ultima eclipsă totală de soare a mileniului II. Patrick nu prea înţelegea ce o să se întâmple, dar vedea că toată lumea vorbeşte şi este preocupată de acest eveniment. Tatăl său cumpărase de la un magazin, pentru toată familia, ochelari speciali prin care puteau privi eclipsa. Specialişti au avertizat pe toată lumea să folosească ochelari, altfel pot rămâne fără vedere. Apariţia noului prieten l-a făcut pe băiat să uite de eclipsă. Chiar şi un eveniment atât de rar şi spectaculos cade pe locul doi când îţi găseşti un prieten atât de drag.
Anunţul tatălui că peste cinci minute va începe eclipsa a făcut rumoare în rândul familiei. Patrick l-a lăsat pe Zorilă dormind; prefera să-l ştie acolo în siguranţă, şi a plecat să-şi caute ochelarii. ”Ultima eclipsă a mileniului II şi prima din viaţa mea!” gândi el emoţionat. „Oare o să fie beznă totală ?”. Şi-a ocupat locul între părinţii lui trăgându-i mai aproape şi privind spre cer. În câteva clipe cineva parcă a început să muşte din soare ca dintr-o pizza, acesta devenind din ce în ce mai mic. Părinţii îi explicaseră că luna se aşează pentru puţin timp între pământ şi soare, dar el nu vedea nicio lună. Când luna a acoperit în întregime soarele, spectacolul era desăvârşit. Patrick privea cu gura căscată imagini pe care nici măcar desenele animate nu i le puteau oferi. În acel moment lătratul inconfundabil al lui Zorilă l-a făcut să tresară şi a fugit repede spre el. Cu o mişcare bruscă, instinctuală, şi-a scos ochelarii acoperindu-i cu ei ochii prietenului drag. O lumină puternică i-a învăluit atunci, copil şi câine fiind pătrunşi de un sentiment straniu, dar totuşi plăcut.
Părinţii îngrijoraţi, dar şi surprinşi de comportamentul băiatului, i-a dus repede în casă şi nu după mult timp Patrick şi Zorilă au adormit împreună. Când băiatul s-a trezit a alergat spre părinţii lui strigând:
-Tată! Mamă! Căţelul vorbeşte! Am înţeles tot ce a spus! Şi el m-a înţeles pe mine! Este minunat!
Părinţii îi spun zâmbind:
-Ai avut un vis frumos, Patrick!
Băiatul se întoarce dezamăgit la prietenul său, care îi spune:
-Vezi, ţi-am spus că n-o să te creadă nimeni!

Va urma…

Regina toamna

Posted in Compuneri on Nov 04, 2013 with 1 Comment →

Toamna si-a pus amprenta pe intreaga tara dandu-le frunzelor culoare pentru a forma un covor multicolor. Doar soarele care, candva era imbujorat, acum sta trist pe cer, privind cum pleaca pasarelele si cum se dizolva cantecul lor.
Ma uit me geamul lovit de lacrimi uimita de schimbarile radicale  , dar cel mai rau imi pare de pasarelele care mereu imi indemna zambetul sa apara pe buze, iar acum, nepasatoare, pleaca fara nici o grija , lasandu-si cuiburile.  Parca si natura plange, plange pentru ca va ramane singura, lipsite de orice nota muzicala.
Unele animale se pregatesc si ele sa hiberneze, caci nu vor rezista fara cantecul acelor mici vietati sau a frigului ce va urma, dar unele isi pregatesc provizii, caci vor urma momente grele.
Oamenii culeg toate roadele din copaci, in special vecinii mei. Trec pe la ei si vad ca toti din acea ograda sunt fericiti, in afara de o para micuta, care sta intr-un copac, si plange:
-De ce esti suparata?intreb eu.
-Pentru ca sunt prea mica si urata , si nimeni nu ma vrea…
-Cum sa nu? Fiecare are rostul lui in viata, chiar acum te voi lua si te voi pune intr-o ladita, alaturi de semenele tale!
Dupa ce am pus-o, para imi multumi frumos, nerabdatoare sa fie transportata in beci, caci vrea si  ea sa aiba un rol important.
Toamna are partile ei pozitive si partile ei negative, ca fiecare anotimp, insa ea ma atrage in mod special deoarece , la venirea ei, toate vietatile si plantele o primesc cu dragoste, supunandu-se tuturor poruncilor ei .

 

Compunere trimisa de Pricop Ana.

Aur de vara

Posted in Compuneri on Oct 12, 2013 with 7 Comments →

Pe bolta cereasca se zareste cu usurinta mingea de aur ce se joaca cu randunelele. Ciripitul pasarelelor rasuna prin imprejurimi.Anul scolar s-a terminat, iar copii asteapta sa plece la tara la bunici, la munte sau la mare…Fluturii viu colorati alearga din floare in floare..Livezile scaldate-n aur, ne asteapta pe toti cu roade din belsug. Soapta padurilor si surasul marii ne mangaie auzul. Soarele arunca sclipiri de platina peste intreaga natura care juca in codrii, paduri si luminisuri… Animalele incep sa isi stranga hrana…Albinele zboara dintr-o floare in alta sa adune polen. Blanda batere de vant lua toate florile parfumate la un vals vienez.  Zana Verii a sosit pe meleagurile noastre in caleasca ei de raze de soare, trasa de doi fluturi colorati… Ea poarta o rochita tesuta cu fir de aur…. Vrea sa poposeasca la noi ceva timp… A venit impreuna cu niste animalute pufoase.. Roua diminetii se aseza delicat pe florile inmiresmate. Pe nisipul fin si auriu, pe langa marea cea nesfarsita si inspumata se plimba copii. Glasul pasarilor se amesteca cu glasul copiilor care se joaca cu natura pe ulitele satelor, iar apoi formeaza o melodie fermecatoare. Natura este in mare sarbatoare, a intins o masa mare si lunga plina de mancaruri fructe, legume din belsug.
Zana Verii a imbracat toata natura in culorile ei preferate.In livezile bunicilor asteapta cosuri pline cu mere, pere, prune si alte roade din belsug…Oamenii si natura sarbatoresc venirea verii pana nu e prea tarziu si vara pleaca si soseste toamna cu norii grei care isi poarta plumbul, cu ploile ei reci si albastre, cu frunze caramizii si rosiatice, cu fructe care te imbata cu mirosul lor inmiresmat. Parca primavara a trecut sa de repede ca o stea cazatoare, dar oamenii si-au pus dorinta la ea sa nu le aduca greul, si a venit un anotimp mirific, fascinant plin de culoare cu fructe din belsug cu vacante , si asa s-a si intamplat pe taramurile noastre dupa primavara calduta,unde vantul adie si ne aduce sub nas mirosul florilor si al ierbii incoltite si inverzite, vine cel mai frumoas anotimp dintre toate.. VARA este preferata mea.

Compunere trimisa de Bianca.

Compunere despre caini

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Sep 14, 2013 with No Comments →

Asadar trebuie sa scrii o compunere despre caini? Prima intrebare pe care trebuie sa ti-o pui este, ai avut vreodata un caine? In functie de raspunsul pe care-l vei da vom discuta abordarea acestei compuneri. Daca nu ai avut un caine, atunci ne vom concentra in jurul ideii de ce ce iti doresti un caine si de ce te-ar bucura sa ai un caine. Daca ai avut un caine, atunci vom povesti despre timpul petrecut impreuna si cum ai grija tu de el.

Cei care nu au avut caini

Daca nu ai avut un caine pana acum nicio problema, tot poti scrie o compunere despre caini. Trebuie sa incepem prin a spune de ce ne dorim un animal de companie si de ce anume un caine. Sunt frumosi, loiali si jucausi, nu sunt foarte greu de intretinut. Ti-ai dorit mereu sa ai un animald e companie, poate ai vazut la bunici si te jucai cand erai micut/micuta cu cainii din satul bunicilor tai. Ai avea grija de caine? Da, il vei scoate la plimbare in fiecare zi, vei alerga cu el in parc. Vei avea de asemenea grija sa-l hranesti si sa-i dai apa in fiecare zi. parintii tai sunt ocupati si sigur nu vor avea timp. Poti povesti in aceasta compunere si despre cum il vei dresa pe cainele tau si ce trucuri va sti.

Cei care au caine

Daca aveti sau ati avut un caine atunci va fi mai usor sa scrieti o compunere despre caini. Trebuie sa incepeti prin a descrie cainele vostru: ce rasa, ce culoare, cum il chema. De asemenea, veti povesti cum ati ajuns sa aveti acest caine. Trebuie sa povestesti ce trucuri stia sa faca sau pe care tu l-ai invatat. vei povesti amintirile tale cu cainele, cum ieseati in parc, cum il hraneai in fiecare zi sau cum se juca mereu cu tine si te astepta sa te intorci de la scoala. Concluzioneaza cu ce te-a invatat cainele si cat de mult il iubesti.

Cum arata un oras fantastic

Posted in Compuneri on May 31, 2012 with No Comments →

Am citit intr-o carte ca animalele nu pot vorbi, si oamenii nu pot zbura, pot decat sa mearga. Uite ca printr-o minune, se facea intr-un vis de-al meu ca m-am intalnit cu o pisica care se pregatea sa cante la un concert. Eu am ramas uimita si am vazut ca in lumea in care ma aflam, era invers. Animalele erau ca niste oameni se duceau la servici, iar oamenii ca animalele mergeau in patru labe, nu puteau vorbi. Fiindu-mi frica sa nu ma transforme si pe mine intr-un animal, am inceput sa alerg printr-un parc cat de tare ma tineau picioarele. Obosind, m-am asezat pe o banca si am vazut ca pasarile au inceput sa faca curat prin parc, iar cainii stateau de paza ca nu cumva cineva sa rupa florile sau sa calce pe iarba cea verde. Am mai observat ca pe fiecare banca se afla si cate un laptop care era conectat la internet. Am navigat pe internet, si am constatat  ca aici se afla si o cofetarie nemaipomenit de buna. Eu fiind fana a dulciurilor. Am vrut sa merg si prin scoli sa vad cum s
e invata, insa nu am mai apucat deoarece mama m-a trezit spunandu-mi ca e vremea sa plec la scoala.

Compunere trimisa de Ana.

Toamna in parc

Posted in Compuneri on May 29, 2012 with 8 Comments →

Este toamna… Anotimpul racoros si roditor, jocul frunzelor formand un covor multicolor,,, sunt elemente ale acestui anotimp. In parc,vietuitoarele sunt speriate de vantul si sunetele infricosatoare.Copiii se tem ca nu cumva sa cada din topogane sau din leagane. Parintii isi au sub priviri copiii ca sa nu li se-ntample ceva. Bancile sunt inconjurate de frunze argintii, aurii, ba chiar si multicolore, iar parcul este tot mai gol, intunecat si racoros. Oamenii se intorc la casele lor,infriguurati, asteptand sa gaseasca lumina si caldura…dar mai ales liniste. Seara se lasa tot mai repede.Parcul este pustiu. Toate animalele se cuibaresc in casele lor…la caldura. In anotimpul toamna, nu este vreme de mers in parc, deoarece seara nu este una placuta, deoarece vantul impinge totul in cale. Animalele scot tot felul de sunete infricosatoare, fiindca le este frig si sunt speriate. Asta inseamna ,, TOAMNA IN PARC,, pentru mine…!

Compunere trimisa de Adelina Elena.

Poezie – In necunoscut

Posted in Poezii on May 24, 2012 with 2 Comments →

Intru in padurea aproape adormita,
Care cu mirosul de brazi e-nnabusita
Ale caror trunchiuri sunt facute din otel
Si in care se culca si cucul mititel.

Si soarele se dizolva printre stele
Iar acum, Luna se mandreste cu ele
Un sasait de sarpe opreste galagia
Iar cantecul de greier creeaza armonia…

Si un nufar care de-abia-a scapat de apa
Fuge in departare unde soarele-nca crapa
Unde bila de foc se reflecta in mare
Unde razele inca se pierd in departare…

Si vantul bate de parca m-ar indruma
De parca ar vrea sa ma duca undeva
Si ma mai impinge odata cu putere
Si apoi se opreste si aud ce-mi cere :

« Te rog, pleaca din aceasta padure
Noaptea, animalele sunt atat de dure !
Nu te-ar cruta nici de le-ai da o stea
Ele vor urla si te vor manca ! »

Dar cand aud glasul acestui suierat
Eu nu am plecat. Nici nu m-am miscat !
Eu doar am tacut si mi-am continuat drumul
Si totul era negru, mai negru decat fumul

Uneori, ce nebuni sunt, Doamne, visatorii!
Cand vad orice priveliste, in creier, lucratorii
Creeaza o poveste ce o stiu numai ei
Stiu ca si tu poti. Imagineaza-ti ce vrei !

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

  • You Avatar