Search Results

Amurg de vara in ochii unui adolescent

Posted in Compuneri on Nov 27, 2009 with 18 Comments →

Vara iar…Fiica ea mai stralucitoare cu gene firave de mărar,ochi de mărgăritar şi cercei de cireşe,a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori şi fluturi multicolori.Cu multă măiestrie ea pluteşte între cer şi pământ într-un joc copilăresc ,în tăcerea blajină a nopţii ,spre nemurire…Aşa o vedeam eu în anii copilăriei mele,când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuţei bunicilor,ca pe un joc.Atâtea dimineţi!Atâtea dimineţi copilăreşti!Şi într-o clipă toţi anii din urmă se acoperi de lanul de aur al florilor.
Acum,începe adevărata viaţă a acestui copil,noi drumuri i se deschid,noi oportunităţi i se ivesc.Dar tot aceaşi privire blajină şi angelică parcă îţi spune că”Vreau să fiu copil din nou!”.Oare acest adolescent poate să redevină copil?
Îmi aduc aminte de o fetiţă mică,gingaşă,cu părul cârlionţat ce i se prelingea pe umerii acoperiţi cu bretelele unei rochiţe vaporoase.Alerga fericită toată ziua prin grădina bunicilor ei,dornică de a cunoaşte sub răsfăţul naturii!La amurg,privea  cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca nişte spinări de amurg…Era ultimul tablou  pe care l-a văzut când încă era un copil.A venit ziua aceea când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veşnicei copilării. Acel copil care devinea  adolescent sunt eu,şi acum iată-mă întoarsă la vechea casă a bunicilor.De întâmplările hazlii,poveştile spuse seara de bunica,ultimul amurg mi-am adus aminte când am păşit în casă,întâmpinată de bunici mei,poate mai  bătrâni cu aceaşi dragoste.
Se apropia momentul magic al asfinţitului astrului diurn în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele.Am rămas singură lângă băncuţa de lemn care se odihneşte la umbra unui nuc falnic,cocoşat de încercările mele de a ajunge în vârf.M-am aşezat ghemuită,cu bărbia sprijinită de genunchi.Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar.Obosită se aşeză be băncuţă.Pe frunză văd cum o mică gărgăriţă pictată cu un roşu intens se odihnea în bătaia lină a vântului.Am luat-o încet cu degetele din culcuş şi am încercat să îi dau un mic avânt,suflând încet pentru a-şi regăsi libertatea.Două aripioare subţiri,translucide       s-au desfăcut în zbor şi iată că gărgăriţa s-a pierdut în zarea trandafirie.
Stăteam şi priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire.Dar acum puteam înţelege adevărata frumuseţe.Ştiu că zborul fluturilor din floare în floare înseamnă graţie,iar simfoniile şi sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire şi armonie.Cunosc mirosul ierburilor,al  frunzelor arse de soare dar şi culorile intense ale roadelor din livadă,în preajma amurgului.Priveam în zare marea verde,agitată de vântul fugar,iar de departe aud basmul vechi al izvorului al cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam  la mingea roşiatică şi la jocurile ei de raze,stând la pieptul bunicii,aceasta mângâindu-mi părul cârlionţat.Priveam grădinile înflorite şi viile care împodobeau livezile prin care alergam nebună şi mă jucam cu bunicul”De-a  v-aţi ascunselea”.De fiecare dată când mă prindea mă săruta cu drag,luându-mă în braţe şi îmi făcea cerc
ei din cireşele cele mai mari şi lucioase.”Ce amintiri!”am exclamat,iar un zâmbet mi se ivi pe faţa îmbujorată.
Deodată,aurora ca un arc se iveşte pe cer iar zbuciumul pământului mă trezeşte din visul meu…O ultimă strigare de lumină,o rază pâlpâietoare de pasiune şi totul se ascunde în umbra nopţii!…Astrul zilei se stinge cu durere,sângerând de pe plaja vânătă a cerului.E ireal!Câtă durere,chin,jale!Departe se vedea satul ca într-o ceaţă subţire,învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunţă venirea nopţii.Dar aceasta dură nelinişte este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide,şi ivirea stelelor pe cer ca un zbor luminos de hulubi.Mă întorc într-o parte şi văd cum florile de câmp,obosite,s-au culcat în căpiţele de fân parfumat,iar cântecul greierilor  se înalţă către văzduhul înstelat.Se simte o umezeală înăbuşitoare afară,dar din casă vine un miros din copilărie amintit,cel de plăcintă cu mere coapte.
Primul amurg din lumea adolescenţei,va rămâne  amintit pe paginile unui jurnal,dar zâmbesc pentru că este noapte,şi totul o va lua de la început….

Inca o compunere deosebita trimisa de Cioata Andreea-Elena. Multumim!

Dansul – pasiunea mea

Posted in Compuneri on Nov 27, 2009 with 6 Comments →

Terpsihora-muza din sufletul meu

Privesc  în trecut şi văd cum o fetiţă mică,încă bebeluş,cu obrajii trandafirii şi păr brunet,inelat,dansa în premergătorul ei pe muzica ce se auzea la radio.Era atât de fericită şi mereu zâmbetul ei cristalin aducea tuturor persoanelor din jurul ei o bucurie neasemuită!O văd din nou peste  câţiva ani…A crescut,dar zâmbetul ei angelic era cel pe care l-am zărit mai de mult pe chipul său.Era la o serbare a clasei şi figura ei concentrată inspira încredere şi voinţă care o caracterizează şi în prezent. Dansul îi impunea acea stare de joc , de liber acces pe tărâmul imaginaţiei, unde totul este posibil prin improvizaţie unde problemele îi apăreau  altfel, unde stereotipurile şi blocajele se pierd în varietatea posibilităţilor.Acea fetiţă eram eu…
În dans am găsit o formă de a-mi exprima sentimentele,fiecare mişcare semnificând o stare de suflet.Am crescut într-o familie de balerini şi am descoperit pe parcursul copilăriei mele tainele dansului.Câteodată dansam în faţa oglinzii din camera mea  şi mereu ţineam reprezentaţii de dans de sărbători în familie…
Dar dansul este ceva mai mult decât o formă de comunicare.Imaginează-ţi oameni dansând într-o zi de sărbătoare: o horă duminica în sat, carnavalul de la Rio, un bal într-un salon din Viena, un dans tribal în jurul focului, o petrecere între prieteni la o zi de naştere. Gândeşte-te câteva momente la unul din aceste exemple… Cred că faţa ţi s-a luminat deja, zâmbeşti poate, dacă te gândeşti mai mult începi să auzi muzica, să vezi mişcările, să simţi atmosfera de bună dispoziţie – nu-i aşa că te simţi mai bine?… şi asta dovedeşte că este o adevărată artă.
În această vară,am trăit cea mai fericită experienţă din viaţa mea împreună cu colegii mei,într-o tabără la munte.Tabăra  a avut loc într-un mic complex privat din Râşnov,dedicat turismului,dar şi al taberelor.Cele două activităţi speciale ne-au umplut tot timpul,dar am rămas cu multe amintiri superbe şi de neuitat.În această tabără  am învăţa tainele călăriei şi am putut să îmi pun în valoare mişcările şi cunoştinţele despre dans,deoarece aveam cursuri.Ne-am distrat pe ritmuri de Hip-Hop,ne-am “electrizat” pe  ritmuri de tehno,acompaniaţi de profesoara noastră de dans.Mişcările noi,stilurile spectaculoase  au fost cu siguranţă cele mai importante elemente prin care noi ne puteam exprima liber.Repetiţiile pentru marea seară începură din a doua zi de tabără. Am avut emoţii în  privirea unor mişcări pe care nu le stăpâneam bine şi cu toţii am avut nesincronizări şi momente de slăbiciune când poate a
m uitat coregrafia…dar profesoara  noastră mereu ne motiva şi ne încuraja.După multe ore de repetiţii,oboseala acumulată nu ne-a împiedicat  să ne distăm şi să dăm tot ce putem în Marea Seară.Aveam,desigur fluturi în stomac din cauza emoţiilor,pentru că eu dau startul dansului colegilor din grupa mea…am închis ochii şi mi-am adus aminte că eu fac asta de mic copil şi trebuie să las muzica să mă poarte pe ritmurile ei.Şi aşa a început spectacolul! Dansuri explozive au avut loc pe scenă,iar fiecare a impresionat prin stilul lui:dansul nostru prin ritmul tehno şi coregrafia spectaculoasă,iar dansul celorlalţi prin mişcările şi muzica lor  semnată Michael Jackson. Petrecerea nu se oprise şi  urma concursul Miss&Mister,unde m-am decis să particip,mai ales că erau probe legate de dans şi talent,cât şi amuzament.Până ce fericiţii Miss & Mister a fost aleşi ,noi ne-am distrat dansând(Chiar şi doamna dirigintă ni s-a alăturat).Sear
a s-a terminat după ce am sărbătorit ziua de naştere a unei colege.Următoarea zi toţi am regretat că s-a terminat aşa de repede,dar eram fericiţi pentru că ne-au lăsat pe filele jurnalelor nişte amintiri deosebite .
Această experienţă a fost una  inedită,în care mi-am redescoperit adevărata pasiune pentru dans şi am trăit clipe minunate alături de colectivul clasei 6B.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Cioata Andreea-Elena. Felicitari!

Magia Craciunului

Posted in Compuneri on Nov 23, 2009 with 9 Comments →

Crengi îmbrăcate într-un palton de nea,cîmp de cristal,iaz de oglinda.Frumuseţea acelei nopţi magice nu putea fi exprimata în cuvinte. Vad acea noapte ca prin vis.Flacăra lumînărilor strălucea în inimile noastre.Afară era un ger grozav.Stateam lîngă o sobă mare de fier ,care avea deasupra un capac lucios de aramă.Înăuntru ardea focul şi era aşa de cald.În odaia de alături era o masă mare acoperita c-o faţă albă, pe care sclipeau porţelanuri subţiri stătea în mijlocul mesei o gîscă friptă umplută cu prune si cu mere ce raspandea un miros placut în odaie.Pomul de crăcin era nespus de frumos.Mii de lumînărele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce împodobesc ferestrele prăvăliilor, îmi zîmbeau.Frumuseţea Crăciunului este de neperceput.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc.

Povestea unui copac

Posted in Compuneri on Nov 19, 2009 with 12 Comments →

Sunt o fetita de 11 ani careia ii place sa se joace mult in natura. Intr-o dupa-amiaza de vara calduroasa, m-am oprit sa-mi trag sufletul putin sub coroana umbroasa a unui tei. Sulitele intepatoare ale astrului ceresc razbateau cu greu printre crengile acestuia.
Deodata imi pare ca aud soapte.O voce groasa , ragusita razbate dintr-o scorbura aflata pe tulpina teiului.Speriata, dar mai ales curioasa imi lipesc urechea de copac.
Si minune!Acesta vorbea cu mine!
-De mult nu am mai avut cu cine povesti! imi zice el!
Cu mine vorbesti ? intreb sfioasa.
-Sigur ,fetita mea!Esti asa de mica si de gingasa!Imi amintesti de mine cum eram la tinerete!
Primavara, florile cu parfum pretios imi incarcau ramurile, vara, frunzele dese ca o perdea ofereau racoare calatorului ostenit, toamna eram popas bine meritat pentru stoluri de randunele.
Cat mai stateam cu ele la sfat!Imi aduceau povesti din tarile cele indepartate, cu printese cu pielea ca de ciocolata si cu printi calare pe armasaricu ochi focosi si ageri, negri ca abanosul.
Iar iarna…iarna cea alba, maiestuoasa, imi  ningea bratele si mi le imbraca Intr-o mantie diafana, de dantela sclipitoare.
Ascultam fascinata povestea batranului copac! Cate anotimpuri au trecut peste el si tot falnic imi parea!
-Dar de ce vorbesti la trecut, prietene? inca multi ani vor vedea ochii tai!
Pana astazi nici un om nu mi-a ascultat povestea!zise el cu blandete.Si … credeam ca am murit! Dar, daca imi promiti ca ma vei mai vizita, iti garantez ca vei cunoaste istorii minunate adunate de mine de la surorile pasari,,fratele vant sau zanele- anotimp.
Incantata, i-am fagaduit ca ma voi intoarce.Se legase o tainica prietenie intre mine si ciudatul meu tovaras.
Oare ma va crede cineva?

O compunere foarte frumoasa trimisa de Alisia maria Opinica .

De Craciun

Posted in Compuneri on Nov 16, 2009 with 21 Comments →

E iarnă. Totul este o întindere tăcută şi albă. Casele  sunt îmbrăcate cu steluţe argintii.
Astăzi, în Ajunul Crăciunului, Luana, Teodora, Ionuţ şi mama lor împodobesc  bradul. De-abia aşteaptă  sosirea Moşului. Mama a spus:
– Copii, haideţi să ne îmbrăcăm pentru a pleca cu colinda!
S-au îmbrăcat şi au mers prin tot satul, cu „ steaua” , pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. Un fulg alunecă uşor pe obrazul Luanei.
– Mamă, a spus ea, începe să ningă!
– Da, Luana, aşa este!
Teodora, fiind mai micuţă şi nevăzând niciodată o ninsoare,  spuse:
– Mami, cum se numeşte aceasta?
– Ce, draga mea?
– Chestia aceasta albă.
– Zăpadă!
După ce Teodora s-a lămurit, au pornit-o mai departe.
Se făcuse seară. Mama le citea copiilor o poveste de iarnă înainte de culcare.
După ce toată lumea a adormit, Moş Crăciun s-a urcat in sanie şi a zburat pe la
fiecare casă. El a lăsat in urma sa jucării, dulciuri si multe altele copiilor cuminţi,
iar celor răi câte un sac de cărbuni.
Dimineaţa, când s-au trezit, copiii au fost foarte încântaţi.
– Mamă, uite ce mi-a adus moşul! Un trenuleţ! se auzi Ionuţ.
– Mami, mie mi-a adus o răţuşcă! spuse Teodora.
– Mamă, pentru mine a lasat o păpuşă! zise Luana.
– Da, dragii mamei,toate sunt frumoase!
Si aşa a continuat an de an, fiecare Crăciun în familia lor.

Copii, luaţi aminte! Dacă vreţi să vină Moşul şi la voi, să fiţi cuminţi! Dacă nu, vă va aduce un sac de cărbuni.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Luana Iovanescu.

Un vis magnific

Posted in Compuneri on Nov 15, 2009 with 10 Comments →

Am visat odata primavara.
Era intr-o seara de iarna.Stateam in casa la caldura,impreuna cu parintii mei.Inainte sa adorm ma gandeam ca primavara e tanara si frumoasa in fiecare an.Am adormit si am visat ca o pasare nu stiu din ce soi ma plimba in spinarea ei.Zburam deasupra unui taram de basm.Ma miram si eram foarte entuziasmata deoarece parea ca in vremea aceea era  anotimpul primavara.Pluteam deasupra muntilor si ce sa vezi un tablou de vis!Dupa un kilometru zaream un iaz umbrit de salcami iar
langa,niste petale de lalele tinere ce patinau pe un lac fermecator.Randunelele din jur scoteau sunete minunate ca sunetele unui maiestru al muzicii,iar ciocarliile cantau cu glasul lor dulce triluri dumnezeiesti.Razele calde ale soarelui cadeau incet-incet pe pamant,printre crengile copaciilor.
In vazduh se plimba mirosul imbatator al teiului si al crinilor.Ce poate fi mai frumos de atat?
Deodata am auzit un glas.Glasul mamei…M-am trezit si i-am povestit mamei ce vis minunat am avut.Si-a dat seama cat de mult as fi vrut sa fie cat mai repede primavara.
Un vis frumos nu se poate uita niciodata!

Inca o compunere foarte frumoasa trimisa de Arcana Delia !

Sarbatoarea Craciunului

Posted in Compuneri on Nov 15, 2009 with 17 Comments →

Sarbatoarea Craciunului este unica deoarece in acea noapte sfanta,cu totii ne simtim copii si ne dorim minuni.
Sarbatoarea nasterii lui Iisus ne umple inimile de dragoste si fericire.Pe cat posibil noi oamenii,facem ca acea seara magica sa fie o sarbatoare pe care sa n-o uitam niciodata.
Traditiile stramosesti se organizeaza din an in an.Toate femeile pregatesc cozonaci,sarmale,carnati si multe alte bucate gustoase.
In ziua de Ajun,in fiecare casa gasesti un brad impodobit foarte frumos,cu ghirlande stralucitoare,globuri multicolore si bomboane.
Povestea Craciunului este deosebita,asa trebuie sa ne simtim si noi in acea seara minunata!

O compunere scrisa de Arcana Delia . Multumim!

Problema trimitere compuneri rezolvata

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Nov 14, 2009 with 1 Comment →

Salut!

Pentru o perioada de timp nedeterminata, formularul de trimitere compuneri nu a functionat. Am observat aceasta problema recent si s-a rezolvat.

Ne pare rau de inconvenienta creata si ne cerem scuze. De asemenea va rugam , in cazul in care ati trimis o compunere acum cateva saptamani, si nu a fost pusa pe site, sa o retrimiteti, nu am respins-o noi ci pur si simplu nu am primit compunerile si cererile voastre de idei.

Imi cer scuze din nou si va invit sa ne contactati, sa ne trimiteti compuneri sau cereri de idei aici : http://www.compuneri.co.cc/contacteaza-ne/

Compunere – De vorba cu o randunica

Posted in Compuneri on May 12, 2009 with 31 Comments →

De vorba cu o randunica

Este primavara .
La scoala,am nevoie sa aflu legenda randunicii si alte cateva informatii.Ma gandesc bine pe cine oare sa intreb.Am sa intreb o randunica ,cine isi stie mai bine povestea decat ea ?Ma grabesc sa ajung in padure pana pasarelele nu ajung deja.
Acolo,vanrul adia usor printre crengile copacilor,imprastiandploi de iresme imbatatoare.In matasuri lungi de vant primavara lasa in urma galben puf de papadie.Macul rosu la fata doarme dus,toporasi se inchina gingaselor laceamioare,iar plapanzii ghiocei vestesc primavara.Pe cerul cristalin se ivesc ca o sageata un stol de randunici.
Una coboara,chiar langa mine.Aceea randunica avea o siluieta eleganta,un corp firav de culoarea abanosului si doua pene lungi,subtiri.Spun eu :
-Buna,doamna Randunica !Ma numesc Alina.Imi puteti raspunde la cateva intrebari ?
-Buna ,spune-mi Randunica.Desigur ca iti raspund !Doar intreaba-ma !
-Prima intrebare ,este de ce veniti primavara si nu stati si pe marcursul celorlalte anotimpuri ?
-Este foarte simplu !Este prea frig iarna pentru noi,nu avem mancare si nu putem sa ne adaptam acestor conditii.
-Inteleg.Care este legenda voastra?
-Buna intrebare !Odata,in lume traia un imparat rau care avea o fata care se numea Randunica.Ea ramasese fara mama ,de mica.Biata fata traia intr-o odaie mica.Ea avea ochii mari,albastri la culoare,parul mai auriu ca spicul si fata era mai alba ca laptele.Cand a crescu mare tatal sau a vrut s-o marite,dar fata nu a acceptat.Ea se ruga lui Dumnezeu s-o scimbe intr-o pasare sis a zboare de la castelul unde se nascuse.Cand tocmai se impodobea cu pene,iata ca intra pe usa tatal ei.Randunica isi lua zbotul pe fereastra.
-Dar…cum de aveti coada ca o furculita ?
-Ajungem si acolo !Doar asculta-ma !Atunci,imparatul a apucat-o de mijlocul cozii in mana si i s-au smuls cateva pene.De aceea noi avem coada ca o furculita !Ai inteles ?
-Da,dar voi pentru ce existati ?
-Pentru a bucura oameni cu ale noastre cantece !
-Multumesc,sper sa ne mai intalnim,Randunica !Eu trebuie sa plec vad ca soarele pleaca la culcare.La revedere !
-La revedere,Alina !
A doua zi la scoala informatiile date de Randunica mi-au fost de un mare folos.Am luat un zece.Am sa merg sa-i mai multumesc o data !

Compunere trimisa de Alina din Pitesti, clasa a IV-a.

Compunere – Primavara

Posted in Compuneri on May 02, 2009 with 17 Comments →

A sosit prima fiica a batranului an intr-o caleasca verde trasa de cai albi cu alai de flori multicolore.Intreaga natura primeste primavara cu bratele deschise.Pomii capata un vesmant cusut cu tesaturi de flori.Iarba se trezeste la viata,impreuna cu vestitorii primaverii:ghioceii.Cerul nu mai plange,acum e fericit si senin.Dupa norisorii dragalasi se iveste maiastrul soare,care topeste zapada ramasa.Pasarile calatoare se intorc acasa din tarile calde iar animalele care au hibernat se trezesc si ele la viata.
Campiile sunt acoperite cu un covor multicolor.Florile sunt pata de culoare pe panza iscusitului pictor,adica una dintre cele mai frumoase creatii ale lui Dumnezeu.Intreaga natura este schimbata,dar intr-un mod placut.Apele nu mai sunt chiar atat de reci,iar pestii danseaza in cinstea primaverii.Cu totii suntem fericiti ca este primavara,in primul rand ca am renuntat la hainele groase si din multe alte motive.Primavara este un anotimp pe care eu il ador si il caracterizez ca fiind ceva mirific,unic.

De Brumar Roxana-Iuliana, Barbatesti, clasa a VI-a.

  • You Avatar