Search Results

Sarbatoarea Craciunului

Posted in Compuneri on Nov 15, 2009 with 13 Comments →

Sarbatoarea Craciunului este unica deoarece in acea noapte sfanta,cu totii ne simtim copii si ne dorim minuni.
Sarbatoarea nasterii lui Iisus ne umple inimile de dragoste si fericire.Pe cat posibil noi oamenii,facem ca acea seara magica sa fie o sarbatoare pe care sa n-o uitam niciodata.
Traditiile stramosesti se organizeaza din an in an.Toate femeile pregatesc cozonaci,sarmale,carnati si multe alte bucate gustoase.
In ziua de Ajun,in fiecare casa gasesti un brad impodobit foarte frumos,cu ghirlande stralucitoare,globuri multicolore si bomboane.
Povestea Craciunului este deosebita,asa trebuie sa ne simtim si noi in acea seara minunata!

O compunere scrisa de Arcana Delia . Multumim!

Problema trimitere compuneri rezolvata

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Nov 14, 2009 with 1 Comment →

Salut!

Pentru o perioada de timp nedeterminata, formularul de trimitere compuneri nu a functionat. Am observat aceasta problema recent si s-a rezolvat.

Ne pare rau de inconvenienta creata si ne cerem scuze. De asemenea va rugam , in cazul in care ati trimis o compunere acum cateva saptamani, si nu a fost pusa pe site, sa o retrimiteti, nu am respins-o noi ci pur si simplu nu am primit compunerile si cererile voastre de idei.

Imi cer scuze din nou si va invit sa ne contactati, sa ne trimiteti compuneri sau cereri de idei aici : http://www.compuneri.co.cc/contacteaza-ne/

Compunere – De vorba cu o randunica

Posted in Compuneri on May 12, 2009 with 29 Comments →

De vorba cu o randunica

Este primavara .
La scoala,am nevoie sa aflu legenda randunicii si alte cateva informatii.Ma gandesc bine pe cine oare sa intreb.Am sa intreb o randunica ,cine isi stie mai bine povestea decat ea ?Ma grabesc sa ajung in padure pana pasarelele nu ajung deja.
Acolo,vanrul adia usor printre crengile copacilor,imprastiandploi de iresme imbatatoare.In matasuri lungi de vant primavara lasa in urma galben puf de papadie.Macul rosu la fata doarme dus,toporasi se inchina gingaselor laceamioare,iar plapanzii ghiocei vestesc primavara.Pe cerul cristalin se ivesc ca o sageata un stol de randunici.
Una coboara,chiar langa mine.Aceea randunica avea o siluieta eleganta,un corp firav de culoarea abanosului si doua pene lungi,subtiri.Spun eu :
-Buna,doamna Randunica !Ma numesc Alina.Imi puteti raspunde la cateva intrebari ?
-Buna ,spune-mi Randunica.Desigur ca iti raspund !Doar intreaba-ma !
-Prima intrebare ,este de ce veniti primavara si nu stati si pe marcursul celorlalte anotimpuri ?
-Este foarte simplu !Este prea frig iarna pentru noi,nu avem mancare si nu putem sa ne adaptam acestor conditii.
-Inteleg.Care este legenda voastra?
-Buna intrebare !Odata,in lume traia un imparat rau care avea o fata care se numea Randunica.Ea ramasese fara mama ,de mica.Biata fata traia intr-o odaie mica.Ea avea ochii mari,albastri la culoare,parul mai auriu ca spicul si fata era mai alba ca laptele.Cand a crescu mare tatal sau a vrut s-o marite,dar fata nu a acceptat.Ea se ruga lui Dumnezeu s-o scimbe intr-o pasare sis a zboare de la castelul unde se nascuse.Cand tocmai se impodobea cu pene,iata ca intra pe usa tatal ei.Randunica isi lua zbotul pe fereastra.
-Dar…cum de aveti coada ca o furculita ?
-Ajungem si acolo !Doar asculta-ma !Atunci,imparatul a apucat-o de mijlocul cozii in mana si i s-au smuls cateva pene.De aceea noi avem coada ca o furculita !Ai inteles ?
-Da,dar voi pentru ce existati ?
-Pentru a bucura oameni cu ale noastre cantece !
-Multumesc,sper sa ne mai intalnim,Randunica !Eu trebuie sa plec vad ca soarele pleaca la culcare.La revedere !
-La revedere,Alina !
A doua zi la scoala informatiile date de Randunica mi-au fost de un mare folos.Am luat un zece.Am sa merg sa-i mai multumesc o data !

Compunere trimisa de Alina din Pitesti, clasa a IV-a.

Compunere – Primavara

Posted in Compuneri on May 02, 2009 with 17 Comments →

A sosit prima fiica a batranului an intr-o caleasca verde trasa de cai albi cu alai de flori multicolore.Intreaga natura primeste primavara cu bratele deschise.Pomii capata un vesmant cusut cu tesaturi de flori.Iarba se trezeste la viata,impreuna cu vestitorii primaverii:ghioceii.Cerul nu mai plange,acum e fericit si senin.Dupa norisorii dragalasi se iveste maiastrul soare,care topeste zapada ramasa.Pasarile calatoare se intorc acasa din tarile calde iar animalele care au hibernat se trezesc si ele la viata.
Campiile sunt acoperite cu un covor multicolor.Florile sunt pata de culoare pe panza iscusitului pictor,adica una dintre cele mai frumoase creatii ale lui Dumnezeu.Intreaga natura este schimbata,dar intr-un mod placut.Apele nu mai sunt chiar atat de reci,iar pestii danseaza in cinstea primaverii.Cu totii suntem fericiti ca este primavara,in primul rand ca am renuntat la hainele groase si din multe alte motive.Primavara este un anotimp pe care eu il ador si il caracterizez ca fiind ceva mirific,unic.

De Brumar Roxana-Iuliana, Barbatesti, clasa a VI-a.

Compunere – Brandusa

Posted in Compuneri on Apr 27, 2009 with 4 Comments →

Brandusa
La miezul zilei soarele ca un bulgar de aur ,se joaca de-a prinselea prin aer cu ramurile dezgolite ale padurii.In linistea neclintita a padurii ,bratele golase ale copacilor trufasi incep sa tremure intr-un dans ametitor.
Ghiocelul ,brandusa,toporasul isi scot capsoarele timide de sub pamantul umed si negru.Firicelele subtiri de apa curg nelinistite printre pietrele parca aruncate de un capcaun suparat.Sub adierea vantului,brazii parca desprinsi dintr-o poveste cu uriasi isi povestesc unul altuia visele.
Brandusa ,imbracata intr-o rochie multicolora punctata spre exterior de o frumoasa nuanta de bronz,. ii povesteste toporasului de ce suratele ei au atatea culori.
Mai demult,intr-un timp uitat,brandusa era o floare simpla,mica, fara importanta.Nu intelegea de ce natura o facu-se asa de mica si pricajita!Intr-o zi pe cand soarele bland incepea sa se arate si lumina lui zbura intr-o revarsare calda ,iar celelalte flori inca mai erau pe taramul viselor ,s-a intamplat ceva.Zana florilor s-a oprit langa brandusa trista intreband-o cu un glas suav de ce suspina toata ziua.Floarea necajita nu indraznea sa-si spuna necazul .Era tocmai Zana florilor! Dupa ce a aflat dorinta tristei flori ,Zana i-a spus ca pentru zece zile poate sa se transforme in ce vrea ea ,dar cand luna va rasarii a zecea oara asa va ramane pentru totdeauna.
Prima dorinta a brandusei a fost sa fie un brad,inalt si trufas.Era bucuroasa ca de acolo putea vedea in toata splendoarea , padurea ei draga.Acolo sus se simtea sigura si stapana .Vantul cu dintii ascutiti si cu ghiare de vultur si-a facut simtitor prezenta.Abia atunci a inteles suava floare ce greu este sa te lupti cu bicele de gheata ale vantului pribeag si rautacios.
Bandusa s-a plicisit repede si s-a transformat intr-un val inspumat de mare.Era tare fericita pentru ca in larg se intalnea cu pestii ,cu delfinii prietenosi .Dar cum valurile ajung la mal ,se sparg si se intorc din nou in mare, brandusa jucausa s-a plictisit din nou.
Apoi a fost o pasare calatoare.A vazut multe lucruri uimitoare,multe frumuseti ale pamantului,a zburat pana la cerul albastru,a facut cunostinta cu vulturul plesuv parca coborat din povestile cu capcauni.Brandusei ii lipsea ceva .Nici unde nu isi gasea locul.In ultima zi s-a hotarat sa se intoarca in tinuturile ei dragi unde avea toti prietenii.
Surpriza! Aici toate florile aveau alte culori.Cat timp lisise ea Zana le-a vopsit pe fiecare in culoarea preferata.Necajita brandusa s-a dus la Zana ,dar aceasta terminase toate culorile.Ca sa nu ramana nevopsita Zana a luat cate putin din fiecare cutie ,astfel ca brandusa calatoare a fost imbracata in culorile curcubeului.
Luna s-a suit in zare ,izvoarele suspina linistite iar padurea doarme obosita dupa atata agitatie.Sub razele protectoare ale stelelor jucause brandusa suspina fericita.Ce bine este acasa!

Compunere trimisa de Oana Iovanovici , clasa a IV-a. Multumim, este foarte frumoasa.

Compunere – Culorile ploii

Posted in Compuneri on Apr 27, 2009 with 61 Comments →

Culorile ploii

De pe cerul azuriu de vara a disparut brusc soarele. Norii se aduna a ploaie, iar vantul patrunde orice suflare, purtand cu sine mirosul si freamatul cald al verii.
Arborii isi infioara frunzele fosnind ametitor si furtuna cucereste pamantul insetat. Peisajele posomorate se amesteca in valtoarea furtunii amenintatoare. Din cerul fumuriu si sumbru cad picaturi mari si reci de ploaie, atat de curate si stravezii ca lacrima unui izvor. Ploaia saruta pamantul cuprizandu-l in bratele sale cu suvoaiele indraznete si paraiele zglobii. Vantul si ploaia se intetesc sugrumand zapuseala acestei zile de vara. Natura suspina prin fulgere, fulgere lungi ce strabat norii si care infricoseaza. Doar frunzele se mai misca ametite valsand in pustietatea ploii. Strazile impartasesc gustul linistii fiind spalate de picaturile acestei ploi.
Cuprinsa de vraja ploii, mi-am luat umbrela cea veche si am plecat la plimbare. Pas cu pas pasind pe strazi, curcubeu` ma intampina, iar ploaia se indeparta de pe meleagurile noastre. Natura se bucura, dandu-ne mirosul de aer proaspat cu amprente dulci de miresme, de capsuni, de cirese si de flori de soc. Nimic nu se compara cu imaginea naturii de dupa ploaie, iar totul capata viata. Ploaia pentru mine a capatat culoare!

Compunere trimisa de Anca din Iasi, clasa a VII-a.

Compunere – De Paste singura

Posted in Compuneri on Apr 24, 2009 with 26 Comments →

Este luna Aprilie. Zarzari inflorira si mirosul florilor lor, mirosul rozetelor si al zarnacadelelor se imprastia adormitor.
Intr-un mic sat, in care toate acestea erau deja inflorite de Paste, traia o femeie. Femeia se gandea cu multumire la viata ei tihnita, alaturi de un om batran care se purtase cu ea pana acum cu dansa ca un tata. Si totusi, parca-i venea sa planga. In pieptul ei simtea ceva ca un val care se ridica repede de a inima spre gat, spre sufletul ei si o chinuia, parca o nadusea. Si cum isi apasa pieptul fara de voie cu mana, lacrimile ii izvorara din ochi si incpu sa planga cu sughituri.
Batranul se repezi spre ea, ii lua capul in maini, il alinta ca pe al uni copil si o legana cuprins de mahnire. Batranul a intrebat-o ce se intampla cu ea. Ea i-a reaspuns cu o voce stinsa ca nu are nimic. Apoi au ramas tacuti.
Batranul, dndu-si seama ca defapt femeia ascundea ceva, el a chemat un doctor. Doctorul le-a spus ca boala ei isi gaseste leacul. Batranul cumpani vorbele acestea; apoi in mintea lui, deprinsa sa apropie si sa cantareasca toate, parca se facu lumina. Totusi nu-si dadu seama de ce doctorul nu i-a spus ce are femeia. Doctorul i-a spus ii spusese doar ca demeia nu se poate vindeca decat daca ea s-ar descarca de propiile-si ganduri amarnice. Batranul incerca sa discute cu ea. Femeia i-a impartasit problemele tatalui sau vitreg.
I-a spus ca toata viata ei a stat singura nedorind ajutorul nimanui, facand si rezolvand absolut tot de una singura. Pregatirile de Paste le-a facut tot ea in toti anii. Nu a ravnit nimic, nici macar un cadou. De ziua ei a stat singura, uitandu-se la televizor. Meniul niciodata nu si l-a schimbat, chiar si asa, nu este multumita de tihna ei vesnica. Spunea ca vrea un Paste in familie, ceea ce nu a avut niciodata. Nu a avut nicio dgrija insa in timp i-a daunat vietii. O viata nepalpitanta, in timp, a facut-o sa regrete. Spunea ca numai ea isasi este devina. Nu a obligat-o nimeni sa stea numa in cas si sa isi vada tot timpul numai si numai de viata si numai e viata ei. Insa toate acestea spuse de ea au fosr spuse prea tarziu. Btranul era sleit de puteri, iar pentru ca niciodata nu iesise la o plimbare, nu avea prea multi cunoscuti, ci doar pe parintele satului si pe doctorul ce venise mai acum cateva zile s-o examineze.
Femeii nu i-au fost folositoare cuvintele spuse iar de Paste a ramas singura, ca intotdeauna.

Compunere scrisa de Alexandra din Constanta, clasa a 6-a .

Tags:

Compunere – reinviere naturii

Posted in Compuneri on Apr 16, 2009 with 32 Comments →

Reinvierea naturii
A sosit primavara cu mandrul ei alai.Se-nalta abur moale din gradina.In casa intra soarele si vantul. Matasuri lungi de vant starnesc puful papadiilor. Pe drum sunt balti albastre si-nsorite. Pe dealuri se vad araturi de catifea.In aier se simte o boare calda.
Galbenii codrii au inflorit.Dumbrava este plina de lumina si se aude un zumzet viu.Un fir de ghiocel plapand ii spune soarelui care imprastia suvoaie de lumina aurie:
-Bunule Soare,trimite-mi o raza care sa topeasca zapada din jurul meu!
-Indata voi trimite prima raza a acestei primaveri,pentru a mangaia gingasul tau cloptel.
-Iti multumesc,Soare!Voi inflori si voi straluci pentru bucuria oamenilor.
-Voi incalzi pamantul sa iasa si sora ta,Vioreaua si veselele Zambile.
Deodata vine si un greiere mic cat un fir de linte,avea niste ochisori marunti cat niste fire de colb si piciorusele fragede.In timp ce greierele s-a bagat in vorba cu soarele si ghiocelul, a aparut o furnica negricioasa,mica la trup,avea sase picioare cat sase firicele,neobosita,harnica si era foarte grabita. dupa ce o privi o clipa greierele intreba:
-Incotro,draga furnica,asa grabita?
-Cum sa nu fiu grabita,cand o multime de treburi sunt pe capul meu.
-Ai dreptate! Si eu m-am gandit la acest lucru.
-Hai sa muncim impreuna! Ne vom putea ajuta la greu si nu ne vom plictisi.
-Gata!sari greierele bucuros.
Din sudul insorit veneau siruri negre de cocoare.O data cu pasarile vin si florile-n campie,aducand cu ele cantec si veselie.

Compunere realizata de Tamba Miruna Georgiana , clasa a V-a, Moldoveni.

Compunere – Procesul vestitorilor primaverii

Posted in Compuneri on Apr 01, 2009 with 3 Comments →

Procesul vestitorilor primaverii
(Elevul Deaconu Iulian Madalin)
La marginea padurii , zapada a inceput sa se topeasca. Primavara,prima fiica a anului,a sosit impodobita cu noi straie ,verzi, lungi si frumoase.
Sora ei, baba Iarna, trebuia sa-si ia la revedere de la tronul ei de cristal si sa o lase pe primavara sa il transforme intr- un tron de smarald.
Dupa ce a plecat Iarna , au aparut primii ghiocei .Acestia se numeau Tommy si Dommy.
Proaspata regina a naturii le-a spus ca este incantata sa ii aibe acolo si ca ii iubeste.
In acel moment,ghioceii cu petalele ca ciorchinii albi de struguri au inceput sa se certe pentru ca nu stiau pe cine iubeste ami mult prima fiica a anului.Dialogul suna cam asa:
-Eu am iesit primul!
-Ba eu!
-Pe mine ma iubeste mai mult pentru ca sunt mai verde!
-Ba pe mine,ca sunt mai inalt!
-Ba pe mine,ca nu sunt ca tine!
Auzind aceste lucruri,primavera spuse:
-Stop! Daca nu va opriti chemam juratii,sa decida ei soarta voastra si a neamului vostru!
Juratii chemati au fost familia de buburuze, pe nume Bubutino,iar procesul s-a desfasurat in barlogul lui Mos Martin.
-Liniste in sala de judecata! a zis judecatorul Bubutino Sed.
-Ghioceii Tommy si Dommy! Ati deranjat linistea publica si ati suparat-o pe Primavara !Ce aveti de spus in apararea voastra? adauga fratele mai mic al lui Sed,pe nume Bed.
Ghioceii nu spusera nimic.Atunci Sed spuse:
-Daca nu spuneti nimic.Nu veti mai aparea primii!
Auzind asta,primavera zise:
-Eu ii iert pentru ca nu vreau sa stric traditia.
-Atunci am hotarat! Va vom ierta si veti aparea in continuare primii!au zis toti juratii in cor.
Asa au scapat cei doi ghioceii de primul lor process!

Compunere – Este primavara

Posted in Compuneri on Apr 01, 2009 with 31 Comments →

Este primavara

Este primavara,la inceputul lui aprilie.Natura a inceput sa se dezmorteasca la viata. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor.Nu de mult,nu prea departe se afla padurea care este singura din cauza frigului si parasita de toate vietatile.Acum cateva luni aceasta parea tacuta si uitata.Primavara s-a intors din nou cu ce are mai frumos,inveselind din nou padurea singuratica.Copacii au inflorit oferind padurii si naturii o raza de lumina in intunecimea ei. Cateva picaturi de roua se zaresc pe firele de iarba verzi, iar zumzetul albinelor si al insectelor de diferite culori incep sa se auda deasupra campuluicu flori,bucurandu-ne inimile de atata frumusete.Dulcele vant de primavara adie usor pritre crengutele copacilor,iar cea dintain radunica , venita de departe , taie albastrul cerului ca o sageata.Izvoarele au inceput sa murmure povestile adunate in timpul iernii sub gheata groasa.Caldura a pus stapanire peste sau la fel ca si vietatea.Fericirea a intrat in natura dand ce e mai bun din ea.Nu stii unde sa privesti:in gradina brodata cu diferite culori si impodobita cu o mireasma imbatatoare ,in padurea de smarald unde se aflau caprioare zburdand din loc in los si sticlete cu glasul cristalin, sau la minunata Primavara.Fluturii se asezau palpaind din aripi pe florile din care albinele scoteau polen.Pe un lac aproape de o dumbrava pluteau elegant gratioasele lebede.Iti pierdeai ochii in cristalinul cer care arunca pe pamant lacrimi prefacute in diamante ce loveau bobocii.Langa firicelele subtiri de iarba, din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica.Ghiocelul cu gluga lui cea de smarald si cu clopotelul de argint priveste imprejur la rezele soarelui care dezmiarda muntele golas si pustiu.El ghiocelul gingas,subtirel la trup si cu clopotelul sau de argint delicat , a fost ales de catre Zana-Primavara sa vesteasca intregii naturi ca domnia zapezii a luat sfarsit.

Compunere scrisa de Alina Costea, clasa a V-a.

  • You Avatar