Search Results

Compunere – Familia primavara

Posted in Compuneri on Mar 25, 2009 with 11 Comments →

Primavara

Bunicul il cunostea de mult pe acest domn impunator si stia ca avea sa vina din nou cu idei noi si nou pentru noi toti.Imi povestea bunicul ca acest domn are patru fice care pentru dragostea lui nemarginita ele au devenit nemuritoare.Acestea erau una mai frumoasa si mai deosebita decat cealalta.toata lumea le iubeste si asteapta nerabdatoare sosirea lor Dar eu o iubesc pe cea mai mica dintre ele.De cum am cunoscut-o am stiut ca e ea.M-au fermecat conturul ochilor ei verzi caci iarba a prins si ea culoare si parfumul ei imbietor caci florile au inflorit si ele iar vocea ei era murmurul izvoarelor.Toti oaspetii ei m-au incantat caci erau imbinarea intre frumos proaspat si incantator.Micuta randunica ce ma saluta facand reverente in zborul sau rotat neostenita albinuta sturzul auriu ce se inalta in albastrul infinit al cerului si micutul gingasul ghiocel ce-si scutura clopotelul anuntand venirea ei. Ati ghicit ea este frumoasa mae prietena Primavara iar tatal ei este Anul.De ce nu este intotdeauna primavara?Respir si respir din nou aerul caldut si parfumat si stiu ca a sosit mult iubita mea primavara.Oh da a sosit primavara sa ne incante si sa ne veseleasca cu minunile sale.

Tudor Viorel, Slobozia, Clasa a III-a

Tags:

Compunere – Simfonia noptii

Posted in Compuneri on Mar 25, 2009 with 12 Comments →

Simfonia noptii

Iubesc tacerea…Carbunele de foc s-a stins lasand pe cer o dara-nflacarata. Mantia de catifea a noptii se asterne peste cer. Noaptea cu fruntea-i lata de poet apare. Are aripi usoare. E de o frumusete demonica. In ochii ei negri ca doua perle se vede infinitul.
Privind visatoare spre cerul ne-ntrerupt al lunii pline isi scutura aripile negre pline de fantasme. Vantul aduce dinspre vest miresme dulci de flori. Ca un copil zburdalnic se apropie de geam . Trimite salutari tuturor si fuge.
Noaptea cu parul despletit priveste in unda stravezie a apei. Umbra ei cheama natura la somn. Atenta, asculta o privighetoare. Canta si ea. Are o voce frumoasa:o voce a tacerii. De fapt nici nu stiu nici ce cauta. Ar vrea sa planga , dar nu poate , ar vrea sa rada, dar nu are de ce . E trista. A fost oropsita de soarta sa arate ca un cioclu, desi e cea mai buna si blanda fiinta din lume. Ea nu se supara , ci tace. Cand  toti se tem de ea, le trimite vise placute si le da speranta.
Dar pe ea cine o ajuta?Cine-i da incredere?Acest raspuns nu se va sti nicicand…
Baloi Raluca, Targu-Jiu , clasa a6-a

Compunere – Calatoria din vis

Posted in Compuneri on Mar 23, 2009 with 37 Comments →

Calatoria Din Vis

De visat,visez mereu,cred ca la fel patiti si voi,dar acum o sa va povestesc despre un vis de-al meu cu adevarat ciudat..Eram undeva la mijlocul unui ocean imens,stateam pe o barca care plutea in deriva,era aproape dimineata,soarele rasarea,lumina parca strapungea intunericul cu fiecare secunda trecuta.Deodata ceva lumina in adancul apelor sub care eram,aceea lumina se apropia tot mai mult.Era foarte aproape de mine,iesind in sfarsit la suprafata am vazut ce era.Un pestisor auriu.Statea pur si simplu si se uita la mine.Era singur,ca mine.Am crezut ca el poate imi va indeplini niste dorinte,prin absurd.Totul parea real,pestisorul,oceanul,soarele,tot ce priveam.Am inceput sa il rog sa-mi indeplineasca prima dorinta.Aceasta fiind:Draga pestisor as vrea sa nu existe raul,ca oamenii sa zambeasca si sa fie fericiti.Deodata am vazut partea buna a visului,zambeam,uitasem ca eram in mijlocul unui ocean,singur.Pestisorul era tot acolo,langa mine.A doua oara mi-am dorit sa ii pazeasca pe toti oamenii buni din intreaga lume.Ultima dorinta a mea a fost sa il ajute pe copilul orfan de la colt de strada sa gaseasca o familie iubitoare,care sa aiba grija de el.Deodata totul a disparut treptat,parca pluteam prin timp,dintr-o data eram acasa unde erau toti cunoscutii mei,eram si eu,suflam in lumanarile de ziua mea de nastere,toti zambeau,erau fericiti,fara probleme.Am iesit afara,am vazut ca pe strada trecea acel baiat impreuna cu noua lui familie,era imbracat bine si foarte vesel.Apoi o lumina puternica a acoperit privirea ochilor mei.M-am trezit din vis,tot nu-mi venea sa cred ca am visat asa ceva.Am deschis fereastra,baiatul orfan era tot acolo,la colt,tot cu hainele jerpelite,tot trist.M-am trantit in pat si mi-am dat seama ca a fost un vis,suparat ca nu a fost realitate,oftand.Mi-am mai dat seama ca unele lucruri nu pot fi schimbate nici macar de un pestisor auriu,indeplinator de dorinte,iar singurul care poate face ceva e DUMNEZEU si timpul.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Matei Danut din Slobozia, clasa a 7-a .

Compunere – O minune

Posted in Compuneri on Mar 23, 2009 with 14 Comments →

O MINUNE
Este o zi putin noroasa la sfarsitul iernii.Soarele palid sta ascuns dupa nori.
Deodata ,se zareste o zana frumoasa cu parul lung din toporasi ,ochii negri ca abanosul,gene din marar si cu buzele rosii.Avea o rochie lunga din care iesau din cand in cand raze aurii de soare .Rochia era de culoare alba cu mii de siraguri in nuante verzi.In urma ei lasa iarba verde si frageda,flori in toate culorile curcubeului,iar pomii tristi se imbraca in flori rozalii ca si asfintitul soarelui.
O opresc si o intreb cine este.Ea imi raspunde ca este Zana Primavara si ca vine de pe tinutul Atlantidei,unde locuieste doar ea si florile sale.Eu ma uit mirata la ea si raman fara cuvinte.
Zana Primavara poate trezi natura la viata la timpul potrivit.Ea imi spune ca trebuie sa plece mai departe sa trezeasca la viata si alte tinuturi care inca sunt stapanite de Zana Zapezii.Eu am ramas incremenita ,iar ea a plecat mai departe cu alaiul ei de flori in mii de culori.
In ziua aceea mi-am dat seama ca am vazut o minune pe care alti oameni nu au vazut-o.Era minunea mea!

O compunere foarte frumoasa trimisa de Oana Iovanovici, clasa a IV-a, Cugir-Vinerea.

Compunere – Frumusetea locului necunoscut

Posted in Compuneri on Mar 17, 2009 with 9 Comments →

Inca o compunere minunata trimisa de Ioana Rosculet .

Frumusetea locului necunoscut

De acel loc ma indragostisem fara sa vreau…nu-l cunosteam in intregime decat din auzite !Eram atat de atenta cand ai mei vorbeau despre el,iar povestile spuse seara ,povesti cu care adormeam ,ma fascinau si-mi purtau visele catre lumea minunata, acolo unde orice este posibil.
Imi doream din ce in ce mai mult sa merg sa vad diminetile care te saruta gingas pe frunte si soarele care-ti mangaie faptura.
Imi doream ca serile sa deschid fereastra sa simt mirosul unic …de mare,campie ,dealuri,munti amestecat cu aerul rece ce poarta mireasma inconfundabila a florilor de fan.
Imi doream sa ascult greierii si broastele galagioase din delta si sa simt linistea apasatoare ce inconjoara manastirile cladite acum sute de ani.
Imi doream sa intalnesc oamenii buni,aceia care stiu sa te asculte si nu-ti tradeaza niciodata increderea pe care ti-o ofera impreuna cu bucata de paine rumena si sare.
Imi doream sa zbor alaturi de vulturul plesuv si cu agerimea ochilor lui sa privesc inaltimile,sa ma prind cu mana de un nor calator si sa duc ploaia sa racoreasca granele coapte si nisipul fierbinte.
Imi doream sa le soptesc valurilor inspumate versuri din Eminescu si sa le rog sa duca in toata lumea vestea ca exista un loc minunat…UNDEVA…AICI !
Toate aceste lucruri m-au vrajit si intr-o zi,pe globul pamantesc ce trona pe biroul meu ,am conturat ROMANIA si am scris mare :ACOLO ESTE TARA MEA !

Tags: ,

Compunere – Copilaria mea

Posted in Compuneri on Mar 15, 2009 with 301 Comments →

Copilaria mea

Ce pot spune oare despre copilaria mea…?A fost si inca mai este una dintre cele mai pretuite comori pe care nimeni nu ti-o poate lua din sufletul tau in care infloreste din ce in ce mai mult.Copilaria mea este cel mai important lucru pe care l-am primit in aceasta viata.Ma gandesc cum sa mi-o traiesc din plin ,sa o impart cu pritenii si cu toata natura care imi poate oferi adevarate jocuri felurite.
Nu voi sta in fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma voi duce afara si voi dsescoperi minunile ce ma poarta spre lumea viselor reale.Aici pot redescoperi ce este copilaria fara sa ma gandescla sfarsitul ei.In cele din urma sfarsitul ei va veni:sufletul se va maturiza,zambetul de pe fata noastra va pieri.Dar de ce sa vorbesc de ce va fi?Eu ma gandesc la prezent,la fericirea ce este in sufletul meu,la prietenii mei care ma asteapta afara sa ne jucam.Astept sa vina dimineata sa ies la joc,sa uit de scoala,de invatat,de griji,de tot ce ne poarta cu gandul la lumea de maine.Clipa aceasta nu o voi mai intalni niciodata in aceasta viata,in alta zi.Cand oare am creat atatea jocuri de care ne bucuram acum.Chiar daca am foarte putini ani de viata am invatat sa ma bucur dinadis de frumusetea lucrurilor care ma inconjuara.
Acum copiii nu se mai bucura de copilarie.Locuiesc in orase aglomerate si poluate.Poate daca se nasteau si ei intr-un sat cu flori si parfumuri,copaci si verdele nesfarsit,veselie si gingasie,si-ar fi gasit si ei fericirea sufleteasca.M-am nascut intr-un sat magic,iar in fiecare zi descopeream ceva nou.Am cei mai minunati prieteni din lume.Povestile au o vraja necunoscuta in linistea infernala.Exista insa o poveste pe cat de fumos va povestesc pe atat de magica este ea.Povestea satului este una fericita
si gingasa.
Era de mult,pe meleagurile de odinioara,o floare atat de viu colorata si frumoasa,dar aceasta floare era trista pentru ca nu avea prieteni,dar intr-o zi,cand razele soarelui cadeau pe fata galbena a flori facand-o sa se simta macar o clipa fericita,crescu langa ea un bujor rosu ca focul,catifelat si gingas.La inceput si el a fost trist ca nu avea o prietena,dar o zana asa de buna la dus in padurea celor o mie de minuni.acum are o prietena cu care poate sa se joace.Asa este si cu un copil:are nevoie de prieteni pentru a gasi veselia, de spijin pentru a o cauta si de indrumare pentru a se gandi la aceasta idee stralucita.

Compunere realizata de  Constantinescu Denisa din Calarasi, clasa a V-a.

Compunere – In lumea cartilor

Posted in Compuneri on Mar 13, 2009 with 85 Comments →

In lumea cartilor

Era inceputul lunii iulie.Vacanta de vara tocmai incepuse, iar eu ma plictiseam.Mama imi spunea mereu ca pentru a-mi imbogati vocabularul trebuie sa citesti,dar pe mine nu pre ma incanta ideea.
Intr-o zi m-am decis sa mergla biblioteca.Ajunsa acolo doamna bibliotecara m-a intreabat ce carti as vrea sa citesc.Tot ea mi-a recomandat “Amintiri din copilarie”de Ion Creanga.Pe prima fila era portretul autorului.Priveam cuprinsul.Erau povesti parca te rugau sa le citesti.Am inceput sa citesc si nici nu mi-am dat seama ce repede a trecut timpul.Din aceea zi am descoperit o lume fantastica a cartilor.Era o lume in care puteai intra si te puteai transforma in orice personaj vrei.Asa cum si Ion Creanga isi povestea amintirile sale.
In povesti ca si in amintiri traieste aceeasi lume taraneasca harnica si curata sufleteste miscata de instincte simple, uneori sireata , plina de umor.
“Amintiri din copilarie” de Ion Creanga este o opera valoroasa a literaturii noastre.Autorul reinvie intamplari la care a participat oameni pe care i-a cunoscut in copilaria sa si locurile in care a trait.
Lumea cartilor este o lume frumoasa in care poti sa evadezi ori de cate ori vrei.
Daca esti trist citeste o carte , fii tu personajul principal si vei vedea ca te vei simti mult mai bine.
Lunile au trecut , iar noi ne-am intors la scoala.Vacanta aceasta a fost pentru mine cea mai frumoasa pentru ca descoperisem ceva nou:”Lumea Cartilor”.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Madalina din Focsani, clasa a V-a. Multumim!

Tags: ,

Compunere – Bunica

Posted in Compuneri on Mar 12, 2009 with 92 Comments →

Bunica

Era odata o femeie batrana, harnica si isteata. Era bunica. Pe bunica o gaseai peste tot. Lumea zorita de griji se impiedica de ea la tot pasul, dar bunica framanta si razbea, si ducea pana la capat trebsoara. Cele doua puncte de argint viu care licareau mereu din fundul capului, pareau doua luminite departate, ce bateau in stingere. Pe obrajii vechi, izvora de la imbinarea nasului cu umerii obrajilor, se rasfira pe toata fata ca niste raulete, din mijloc porneau incretituri ce trageau spre coada ochiului.
-Bunico! Bunico!- srigau copiii – Lasa-ne pe noi sa-ti facem treaba!
-Nu va osteniti, spiridusi mici. Ma descurc eu singura. De ce sa va opresc din joaca voastra?
-Te rugam, bunico…
Vrand nevrand , bunica ii lasase pe copii sa o ajute. Obrajii lor rosii ca macul o bucurau pe bunica care parea ca o floare vestejita.Cele doua dungi usoare de sprancene rare,ale bunicii, se tot ascund si iar ies de sub invelisul alb.

O compunere frumoasa trimisa de Anca Adriana din Calarasi, clasa a VI-a .Multumim!

Compunere – Vestitorul primaverii

Posted in Compuneri on Mar 11, 2009 with 57 Comments →

Oana Iovanovici ne-a mai trimis o compunere foarte frumoasa.Felicitari si multumim!

VESTITORUL PRIMAVERII
Pamantul somnoros a inceput sa se trezeasca la viata.Norii suri au captusit tolba posomorata a iernii , apoi si-au luat zboul catre taramurile ingetate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde si aurii ale soarelui poleite in culori de primavara,incalzesc pomii golasi.
Primavara, fica cea mai tanara si mai frumoasa a anului,trezeste la viata intraga natura .Peste tot este veselie si agitatie.
La munte, baba iarna inca nu si-a adunat cojoacele.Langa firicelele subtiri de apa , din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica. Ghiocelul ,cu gluga lui cea verde si cu clopotelul de argint priveste imprejur la razele soarelui care dezmiarda muntele golas si pustiu.
-Ghiocelule de ai iesit de sub zapada? intreaba bradul imbracat in dantela alba cercelata.
-Zana Zapezii imi este datoare pentru ca i-am imprumutat culoarea si in fiecare primavara, ma lasa sa ies de sub zapada poleita cu margaritar.
-Ghiocelule ,fii bucuros ca ai stat toata iarna sub pamantul somnoros.A fost o iarna grea dar si frumoasa!Bine ca ne-ai adus primavara!
Ghiocelul gingas ,subtirel la trup si cu clopotelul delicat a fost ales de catre Zana Primavara sa vesteasca intregii naturi ca domina zapezii a luat sfarsit.
Undeva intr-un taram ascuns ,Cra-iasa Zapezii imbracata intr-o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii se pregateste sa plece.Primavara incepe sa coboare grabita din caleasca ei in culori de curcubeu.
La revedere dulce iarna !Bine ai venit duce primavara!

Compunere – Inceputul primaverii

Posted in Compuneri on Mar 11, 2009 with 96 Comments →

Inceputul primaverii
A venit primavara… In spatele casei bunicilor se afla padurea prin care au indraznit sa patrunda cateva raze aurii. Firicelele de iarba au inceput sa se zareasca pe langa ghioceii abia iesiti la lumina de sub pamantul negru si umed cu delicatii clopotei, nu de mult infloriti. Pasarelele au inceput sa cante cu glasul lor subtire si induiosator.
Copacii au inflorit oferind padurii o raza de lumina in intunecimea ei. cateva picaturi de roua se zaresc pe firele de iarba verzi. zumzetul albinelor a inceput sa se auda pe deasupra campului de flori. Dulcele vant de primavara adie usor printre crengutele copacilor. cea dintai randunica, venita de departe, taie albastrul cerului ca o sageata.
Primavara s-a intors din nou cu ce are ea mai frumos.

Compunerea aceasta frumoasa a fost scrisa de Dutu Ionut Robert , din Giurgiu, clasa a VI-a .

  • You Avatar