Search Results

Calatorie pe luna

Posted in Compuneri on Jan 20, 2010 with 27 Comments →

Privesc spre luna de pe cer…apoi privesc în mine…spre luna din mine.Se toarna peste mine o cernealã pe care o gust doar cu ochii…apoi închid geamul şi mã pun în pat.Casc ochii mari si îi arunc pe perete.Intru-n tãrziu mã las purtatã de “acel” somn.
Acum cuprinsã de o mireasma “somnoroasã” intru în visul meu.Acolo vãd cum din depãrtare Luna mã cheamã…şi plec la ea.
Am ajuns pe Lunã.E aşa de mare,aşa de plina de luminã,lumina care provine din ochii mei.Mã plimb.Totul e rece,iar când lumina ochiilor mei dispare se lasã întunericul.Dar acolo, undeva vãd “acel ceva” cum strãluceşte.Mã îndrept spre el…este o piatrã roşie-gãlbuie,un fabulos dar,pe care mi l-am însuşit.
Simt acum ceva care mã trage înapoi, pe pamânt.Era vocea mamei cea care m-a chemat înapoi.Deschid ochii şi încep ai povesti ce s-a întâmplat.Când termin mama rosteşte:”A fost doar un vis”şi pleacã.Dau de “acel dar”.Pentru mama probabil a fost doar un vis dar pentru mine a fost realitate:”AM FOST PE LUNĂ” .

Compunere trimisa de Maria.

Tags: , ,

Magia Craciunului

Posted in Compuneri on Jan 06, 2010 with 58 Comments →

Magia Craciunului

In ajunul Craciunului, afara ningea linistit,pomii erau acoperiti de o plapuna de albinute albe, casa mirosea a bunatati…iar eu stau si privesc bradul impodobit cu cu frumoasele globulete.
Privind la el ma gandesc ce cadou o sa primesc si anul acesta stiind ca am fost destul de cuminte si am  impodobit cu multa dragoste si pasiune bradul care statea falnic in coltul camerei dar care lumineaza intreaga camera cu stelutele lui multicolore.
Cat timp stateam si il asteptam pe Mos Craciun, am adormit.
Visam ca bradul imi vorbeste si imi multumeste ca l-a impodobit atat de frumos si spunea ca ii va spune Mosului sa imi aduca cel mai frumos cadou.
In dimineata de Craciun cand m-am trezit am vazut sub bradul care statea falnic cau un soldatel, cadoul care mi-l doream de mult timp, si langa el o scrisoare de la Mos care imi spunea sa fiu la fel de ascultatoare si cuminte pentru ca el imi va fi recunoscator si imi va aduce un cadou la fel de frumos.

A fost unul dintre cele mei frumoase Craciunuri!

Compunere trimisa de Denisa Valentina.

Ganduri de Craciun

Posted in Compuneri on Jan 06, 2010 with 2 Comments →

Afara ninge lin,iar fulgii mici si pufosi de nea danseaza liberii prin vazduhul sur.Zana Iarna a sosit cu mantia sa plina de gheata si turturi stralucitorii precum cristalul.Fereastra este inghetata,impodobita cu ghirlnde reci de sticla.Intregul sat este acoperit de o plapuma grea,alba,precum spuma laptelui.Mos Crivat a sosit impreuna cu copilasii sai mici si plapanzi care incearca sa ii calce pe urme.Fratii si surorile Zanei,fulgii,cad pe pamant,sfiosi,parca speriati de ce vor afla aici.Acest tarm este necunoscut pt.ei,dar incearca sa isi intre in drepturi.Gandul meu zboara la cei dragi.Imi doresc ca noul an sa imi aduca pace,liniste si fericire in caminul meu drag si primitor.Sper ca cei dragi vor fii alturi de mine in noaptea in care Mantuitorul s-a nascut,dar si in seara magica dintre ani.Le doresc tuturor sanatate,bucurie,pace si liniste.Sarbatori fericite!

Urari din partea Ioanei!

Mos Craciun exista

Posted in Compuneri on Jan 03, 2010 with 8 Comments →

Mos Craciun.O mica parte dintr-o lume de basm,din ceea ce a insemnat copilaria mea.O lume pe care nu as vrea s-o uit niciodata, pe care as vrea s-o pastrez de-a pururea in sufletul si in inima mea.O lume a copilariei, a imaginatiei,a povestilor nemuritoare cu zmei ,cu zane, cu seri petrecute cu gandul la cadoul adus de la Mosul.Nu primeam foarte multe, dar ma gandeam ca Mosul nu m-a uitat nici anul acesta si nu a uitat sa vina si pe la mine in seara de ajun.Imi pare rau ca anii acestia frumosi se duc pe rand si pe zi ce trece devenim mai intoleranti,mai rai,odata cu trecerea timpului.Nu as vrea sa fie asa ,dar…nu am nicio putere pentru a schimba asta!Oricum ar fi,partea frumoasa ramane,si, pentru mine Mos Craciun exista!

Compunere trimisa de Caplea Ana-Maria.

Adio frunza

Posted in Compuneri on Dec 14, 2009 with 28 Comments →

Intr-o lume miraculoasa, unde copacii si frunzele lor pot vorbi a sosit toamna. Frunzele acestor copaci au ingalbinit si eratimpul ca ele sa cada jos.
Intr-o zi,o frunza mica, a unui copac a vazut ca toate frunzele cad si a intrebat de copac:
-Eu tot voi cadea jos ca celelalte frunze?
-Sper ca nu.Daca vei cadea si tu ca celelalte frunze eu voi ramine singur si nu voi avea cu cine sa vorbesc,dar cel mai rau tu te vei ofeli si noi nu ne vom vedea niciodata.
Cind s-a inoptat a batut un vintul foarte tare si unica frunza care a ramas pe acest copac s-a dezlipit de  pe o creanga si a cazut pe Pamint.Copacul s-a intristat,si stiind ca frunza nu se va mai intoarce niciodata la el,a strigat:
-Adio frunza!!!
Si asa s-a terminat toamna in aceasta lume miraculoasa.Iar copacul acela va tineminte toata viata lui pe frunza cea mica frumoasa si isteata.

O compunere frumoasa trimisa de Corina. Multumim!

Tags: ,

Noi suntem copiii naturii

Posted in Compuneri on Dec 14, 2009 with 6 Comments →

Florile,munţii,ape cu adîncuri străvezii,cîmpiile,şesurile,toate acestea compun natura.Darurile naturii sunt de nepreţuit.Văzduhul a încremenit deasupra lumii.Florile albastre de cicoare sunt mai curate ca albastrul cerului.Florile de cîmp s-au culcat în căpiţele de fîn parfumat.Aburii argintii de rouă ,pajişti odihnitoare asta e sfînta armonie a naturii.Omul dornic să cucerească tot ce-i stă în cale trebuie să fie atent ca să nu omoare vreo gănganie.Omul a murdărit faţa naturii cu gunoaie şi deşeuri.Cu ajutorul tunetului,fulgerului ,tornadei,inundaţiei,secetei,natura se răzbună pe om.Nicăieri no să te simţi mai bine decît în leagănul naturii.O poiană în mijlocul pădurii este ca un mic univers.Ca un zid de cetate copacii privesc mîndri ca flamurile spre livezile îmbelşugate.Natura nu trebuie forţată ci păzită ca ochii din cap.Dacă nu vom ocroti natura se va întîmpla ceva groaznic.Plantele vor muri şi tot aşa pîna va muri to
t. Dacă vei ajuta natura la răndul ei ea te va ajuta pe tine.Ocrotiţi natura şi nu veţi regreta de asta.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc. Multumim!

Dansul frunzelor

Posted in Compuneri on Dec 06, 2009 with 8 Comments →

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Rib Bianca
Clasa a 7 a
Sighisoara

Foarte frumoasa compunerea Bianca. Nici eu nu as fi putut sa realizez aceasta compunere asa bine. Ai talent, felicitari! Mai asteptam alte compuneri.

Dansul frunzelor

Posted in Idei,sfaturi,resurse on Dec 02, 2009 with 3 Comments →

Ok, deci Bianca m-a rugat sa o ajut cu o compunere cu titlul “Dansul frunzelor”.

Ei bine, putem face aceasta compunere destul de interesanta. Pai cum am putea reusi acest lucru? Ne vom imagina aceste frunze drept niste personaje, deci implicit le vom personifica. Ele se vor juca , vor povesti, vor face nenumarate lucruri pana ce ajung la acest “dans al frunzelor” (sau dupa el, depinde cum preferi) iar acest dans al frunzelor reprezentand initierea frunzelor in : fie adolescenta, fie in lumea reala, fie o trecere intre primavara si iarna, fie in descoperirea sinelui, tu alegi.

Poti incepe prin prezentarea frunzelor, sa zicem ca avem 4 frunze, cate una pentru fiecare anotimp: frunza primavara- bruneta,vesela, foarte frumoasa, jucausa, plina de viata. Frunza vara- satena, fericita, vesela, vorbareata. Frunza toamna-blonda, tacuta, friguroasa, suparata. Frunza iarna- decolorata, fara viata.

In cuprin cele 4 frunze se intalnesc, povestesc despre ele, fiecare isi spun pasul ca apoi sa urmeze acest dans al lor, dansul frunzelor. In care fiecare dintre ele uita greutatile, si danseaza, fericite, lipsite de griji.

In concluzie poti preciza ce a inteles fiecare frunza si de fapt ce inseamna pentru tine aceasta initiere a lor.

Am venit doar cu niste sfaturi in linii mari pentru ca nu prea am timp. Sper ca am fost de folos. Mult succes Bianca la olimpiada!

Tags: ,

Un taram vrajit

Posted in Compuneri on Nov 28, 2009 with 9 Comments →

Intr-o zi de toamna,s-a intamplat o minune ce mi-a schimbat gandurile mele despre viata.
Era 27 noiembrie.Pentru mine,o zi cam trista.Ma gandeam la Craciun.O sarbatoare atat de frumoasa,care ne face sa fim mai buni,mai intelegatori si mai iubitori.Ma gandeam la cei saraci si osteniti care nu au familie si nu pot trai indeajuns sentimentul bucuriei nasterii lui Iisus.
Dar sa trec la subiect.Nu credeam in puteri supranaturale pana cand, cu o zi inainte,o matusa de a mea mi-a daruit o carticica,,foarte vrajita”.Bineinteles ca nu am crezut si o foloseam ca decoratie a camerei mele.Era o carticica mov,foarte fosforescenta.Asezata pe un raft al mobilei mele,imi atragea mereu atentia si o priveam pana ma plictiseam.Dar,intr-o zi, am inceput sa o rasfoiesc.Pagina numarul 24 era foarte speciala in afara de faptul ca era cea mai sclipitoare pagina din carticica.Am atins-o.Eram uimita in ce taram de basm am intrat.Nu stiam ce fenomen fizic a avut loc si cine sau cum ma va ajuta sa ies de acolo.Dar dupa ce am vazut in ce loc minunat eram,oamenii aveau aripi,natura era tanara si vrajita iar unicorni umblau dintr-un loc in altul.Era fermecat.
La un moment dat m-am intalnit cu cativa oameni.Erau foarte buni si intelegatori.Le-am povestit ce am patit dar, nu erau prea uimiti spunand ca au mai avut vizitatori.Le-am cerut ajutor,ingrijorandu-ma pentru parintii mei.M-au intrebat daca vreau sa raman in taramul fermecat  sau sa plec acolo unde ii am pe cei dragi.Nu am stat pe ganduri si am ales sa plec.
Impreuna cu oamenii am mers intr-un palat.Inauntru era o poarta catre Pamant.M-am indreptat direct spre ea.Mi-am luat ramas bun de la oameni si le-am multumit pentru ajutor.
Calatoria mea spre Pamant a fost foarte fericita pentru mine.Si brusc am cazut in pat.In timp ce radeam,mama a intrat in camera si m-a intrebat ce vroiam sa mananc la cina.M-am bucurat deoarece…nu ma intrebase unde am fost.
Asta a fost povestea.Sper ca v-a placut!

Da, mi-a placut povestea. Multumim Arcana Delia.

Amurg de vara in ochii unui adolescent

Posted in Compuneri on Nov 27, 2009 with 18 Comments →

Vara iar…Fiica ea mai stralucitoare cu gene firave de mărar,ochi de mărgăritar şi cercei de cireşe,a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori şi fluturi multicolori.Cu multă măiestrie ea pluteşte între cer şi pământ într-un joc copilăresc ,în tăcerea blajină a nopţii ,spre nemurire…Aşa o vedeam eu în anii copilăriei mele,când priveam prin geamurile albăstrii ale căsuţei bunicilor,ca pe un joc.Atâtea dimineţi!Atâtea dimineţi copilăreşti!Şi într-o clipă toţi anii din urmă se acoperi de lanul de aur al florilor.
Acum,începe adevărata viaţă a acestui copil,noi drumuri i se deschid,noi oportunităţi i se ivesc.Dar tot aceaşi privire blajină şi angelică parcă îţi spune că”Vreau să fiu copil din nou!”.Oare acest adolescent poate să redevină copil?
Îmi aduc aminte de o fetiţă mică,gingaşă,cu părul cârlionţat ce i se prelingea pe umerii acoperiţi cu bretelele unei rochiţe vaporoase.Alerga fericită toată ziua prin grădina bunicilor ei,dornică de a cunoaşte sub răsfăţul naturii!La amurg,privea  cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca nişte spinări de amurg…Era ultimul tablou  pe care l-a văzut când încă era un copil.A venit ziua aceea când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veşnicei copilării. Acel copil care devinea  adolescent sunt eu,şi acum iată-mă întoarsă la vechea casă a bunicilor.De întâmplările hazlii,poveştile spuse seara de bunica,ultimul amurg mi-am adus aminte când am păşit în casă,întâmpinată de bunici mei,poate mai  bătrâni cu aceaşi dragoste.
Se apropia momentul magic al asfinţitului astrului diurn în care mi-am luat rămas bun de la locurile copilăriei mele.Am rămas singură lângă băncuţa de lemn care se odihneşte la umbra unui nuc falnic,cocoşat de încercările mele de a ajunge în vârf.M-am aşezat ghemuită,cu bărbia sprijinită de genunchi.Adia un vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar.Obosită se aşeză be băncuţă.Pe frunză văd cum o mică gărgăriţă pictată cu un roşu intens se odihnea în bătaia lină a vântului.Am luat-o încet cu degetele din culcuş şi am încercat să îi dau un mic avânt,suflând încet pentru a-şi regăsi libertatea.Două aripioare subţiri,translucide       s-au desfăcut în zbor şi iată că gărgăriţa s-a pierdut în zarea trandafirie.
Stăteam şi priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire.Dar acum puteam înţelege adevărata frumuseţe.Ştiu că zborul fluturilor din floare în floare înseamnă graţie,iar simfoniile şi sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire şi armonie.Cunosc mirosul ierburilor,al  frunzelor arse de soare dar şi culorile intense ale roadelor din livadă,în preajma amurgului.Priveam în zare marea verde,agitată de vântul fugar,iar de departe aud basmul vechi al izvorului al cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam  la mingea roşiatică şi la jocurile ei de raze,stând la pieptul bunicii,aceasta mângâindu-mi părul cârlionţat.Priveam grădinile înflorite şi viile care împodobeau livezile prin care alergam nebună şi mă jucam cu bunicul”De-a  v-aţi ascunselea”.De fiecare dată când mă prindea mă săruta cu drag,luându-mă în braţe şi îmi făcea cerc
ei din cireşele cele mai mari şi lucioase.”Ce amintiri!”am exclamat,iar un zâmbet mi se ivi pe faţa îmbujorată.
Deodată,aurora ca un arc se iveşte pe cer iar zbuciumul pământului mă trezeşte din visul meu…O ultimă strigare de lumină,o rază pâlpâietoare de pasiune şi totul se ascunde în umbra nopţii!…Astrul zilei se stinge cu durere,sângerând de pe plaja vânătă a cerului.E ireal!Câtă durere,chin,jale!Departe se vedea satul ca într-o ceaţă subţire,învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunţă venirea nopţii.Dar aceasta dură nelinişte este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide,şi ivirea stelelor pe cer ca un zbor luminos de hulubi.Mă întorc într-o parte şi văd cum florile de câmp,obosite,s-au culcat în căpiţele de fân parfumat,iar cântecul greierilor  se înalţă către văzduhul înstelat.Se simte o umezeală înăbuşitoare afară,dar din casă vine un miros din copilărie amintit,cel de plăcintă cu mere coapte.
Primul amurg din lumea adolescenţei,va rămâne  amintit pe paginile unui jurnal,dar zâmbesc pentru că este noapte,şi totul o va lua de la început….

Inca o compunere deosebita trimisa de Cioata Andreea-Elena. Multumim!

  • You Avatar

Reclame