Delicata iarna

Amurg…
Din vazduhul cenuşiu, curge un zăbranic de omăt peste pământul îngheţat de frigul mânios.Muscelele se odihnesc sub zăpada fină cernută ca făina.
Din căbănuţa mea de stejar, urmăresc lângă văpaiţa mea copii zburdalnici ce fug de acolo-acolo, bulgărindu-se şi împiedicându-se.Altora mai mici le curg mărgele reci de lacrimi, îngheţate de frig, pe faţa roşioară.
Lângă pădurea cercelată cu promoroacă, copiii se grăbesc să de-a viaţă unui om de zăpadă.Zâmbetul pietricelelor  aşezate delicat pe faţa pufoasă a omului de zăpadă, împreună cu cei doi ochi ca de smarald şi nasul îngheţat al omului de zăpadă, îl ajută pe acesta să se bucure de acest anotimp fabulos-iarna.
Pălăria bunicului, ornamentată frumos cu fragi şi frunzuliţe verzi, este aşezată pe capul omului de zăpadă, aşa de bucuros de dragistea cu care este înconjurat . Şi, desigur, nu s-a uitat să i se pună şi crenguţe bucuroase în loc de mâini, şi nici fularul croşetat cu  mare drag de către bunica.
Copiii, bucuroşi de noul lor prieten, i-au făcut omului de zăpadă un minunat cadou. I-au adus nişte  năsturei delicaşi pe care i-au “cusut” pe hăinuţa pufoasă a prietenului lor.
Dar, bucuria fu întreruptă de către vocea blândă a mamei :
“ Copii, veniţi în casă ! “

 

Compunere trimisa de Sabina Popescu.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Visul de Maria

….mereu imi pierdeam gandurile in visuri….cand intr-o zi silita sa ma trezesc la realitatea de “azi”, am constientizat cu o mare dezamagire ca lumea nu este nici pe departe aceea raza de lumina ce-mi starbatea capul,ci doar o umbra care acopera visurile noastre ale tuturor;si cum spun eu mereu “daca,crezi orice se va indeplinii” am decis sa imi urmez instinctele si sa ma lupt pentru a iesi de sub aceasta umbra si sa privesc spre soare.Increderea si dorinta de a privi macar o data co ochii deschisi spre lumina,am reusit sa gasesc curajul pe care eu il tineam ascuns.Si chiar daca ambitia mea era peste limitele oricarui copil….cu cat eu fugeam mai tare sa ies din umbra cu atat ea se largea si mai mult si chiar daca nu am vrut sa cred…optimismul si puterea mea de a mai lupta pentru visurile mele s-a stins…si de cate ori incerc sa ma ridic din nou si sa alerg,ceva ma trage inapoi si-mi aminteste ca nu pot scapa de sub infer si ca oricat as incerca,ochii mei nu vor avea posibilitatea sa desluseasca acea puritate de deasupra….de aceea prefer sa inchid ochii mei micuti si sa ma las purtata de mireasma visului unde chiar pot sa-mi indeplinesc orice dorinta….

Compunere trimisa de Maria.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Poezie Eroii

pentru noi voi ati murit
pentru noi ati suferit
pentru noi voi ati plecat
prea mult v-ati sacrificat
pentru ai vostri copii
pentru ai vostri nepotiii
sa traiasca-n lumea buna
fara ticalosi si hoti
nici azi oamenii din tara
nu se iubesc,se omoara
dar sa stiti ca pentru noi sunteti cei mai mari eroii

Trimisa de Bojan Marian Viorel.

Posted in Poeziiwith 2 Comments →

Petrecerea de ziua mea

Compunere – Petrecerea de ziua mea
Astăzi e ziua mea. Părinţii m-au pus să aleg între o petrecere la McDonald’s şi o sărbătorire la mine acasă. Anul trecut mi-am sărbătorit ziua la McDonald’s, astfel că am hotărât ca anul acesta să mi-o petrec acasă, împreună cu câţiva prieteni. M-am decis să chem 10 din colegii mei de clasă şi 10 prieteni cu care nu sunt coleg de şcoală. Cu toţii ne înţelegem foarte bine şi sper că ne vom distra la fel bine. I-am invitat pe toţi începând cu ora 16 la mine acasă. Cu toţii vom asculta muzică, vom povesti şi ne vom distra cât ne vor ţine puterile.

Mama mea a pregătit nişte prăjituri delicioase, iar marea surpriză a serii va fi un tort mare cu 12 lumânări, vârsta mea. Am ales deja melodiile pe care vom dansa, câteva lente, căci am invitat şi câteva fete la petrecerea de astăzi. Părinţii mi-au promis că putem să ascultăm muzică şi să dansăm cât dorim, cu o singură condiţie, să nu dăm muzica prea tare să nu-i deranjăm pe vecinii de bloc.

Un alt motiv special pentru care sunt nerăbdător să înceapă petrecerea sunt cadourile pe care le voi primi. Îmi plac cadourile! Îmi place le să deschid! Anul trecut, copiii care au sărbătorit împreună cu mine, mi-au adus cadouri foarte frumoase, am fost deosebit de încântat de ele.

Pentru anul acesta, deja am primit câteva cadouri. Părinţii mi-au cumpărat ultimul model de PSP şi 3 jocuri noi pentru el. Mi-am dorit foarte mult acest playstation portabil, iar acum îl am. Mi-ar plăcea ca ceilalţi copii să-mi aducă câte un CD pentru acest joc, deoarece îmi place foarte mult să mă joc pe playstation. Dar voi fi extrem de bucuros şi cu alte cadouri pe care le voi primi!

Ziua mea de naştere este o adevărată sărbătoare. Mi-ar plăcea să fie ziua mea în fiecare zi!

Trimis de Andreea Constantin

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

La sanius de Theodora

Era o zi frumoasa de iarna.Eu si cu prietenii mei ne-am gandit sa iesim la sanius.
Afara cadeau mii si mii de margaritare din norii albi si pufosi ca pernele care parca erau atasati de cerul albastru ca si cuartul.Pamantul era invelit intr-o plapiumoara de matase brodata cu diamante.Copacii zaharisiti priveau indulgenti copii care se jucau prin curte. Am plecat spre derdelus.O gloata de copii urcau pe dealul din diamante pentru a se da cu sania.Noi am ales un loc unde nu prea erau copii si ne-am jucat acolo.Mai intai am facut un om de zapada cu haine ca de cristal.Acesta era baiat.Avea ochi fermi, de culoarea pietrei lunii.Nasul ii era prelung si portocaliu ca aragonitul.Zambetul ii era bland.Iar obrajii, obrajii ii erau imbujorati de un rosu aprins.Apoi dupa omul de zapada ne-am bulgarit o gramada, facand unui prieten de-al meu si botez.Dupa ceva vreme ne-am mai urcat odata pe derdelus cu saniile.Ma rog, incercam, dar pana la urma…nu ne-am mai dat.Am plecat spre casele noastre abea cand si noi faceam parte din covorul alb al iernii, adica eram plini de zapada.
A fost o zi minunata si sper sa nu fie ultima!

Compunere trimisa de Sirghi Theodora.

Posted in Compuneriwith 6 Comments →

Iarna de Raluca Stefania

Era o zi friguroasa de iarna. Eu si prietenii mei am stat la o cabana timp de o zi si o noapte. A fost foarte distractiv!
Ziua ne-am jucat impreuna cu catelusul lui Petrica,Zuzu, am facut un gratar si am facut un concurs de desenat ceva ce ne-nconjoara.
Se-nserase.Toti intraram la culcare. Nu dupa mult timp m-am trezit. Un frig de nedescris ma cuprindea,caci fereastra era deschisa.Iarna era de vis sub clar de luna.Iesirea mea pe usa i-a atras atentia lui Zuzu,care veni cu mine afara.
Peisajul inmarmurit arata ca un mic Coltisor de Rai rece. Coacii erau invelitiintr-o mantie alba si protectoare,cabana era acoperita cu o mantie stralucitoare ce agata de margini turturi de gheata, iar lui Zuzu ii crescuse ca prin minune o salba de zapada. Se zareau in intuneric doua puncte ca doi ochi de lup. Zuzustatea in fata mea maraind curajos.  Noi ne dadeam in spate, iar jivina se apropia. Iesira sub lumina lunii.Era un iepuras ratacit si infometat. L-am ademenit cu un cub de zahar. Nu realizasem ca Zuzu se indepartara. A venit apoi catre mine tare vijelios si m-a speriat atat de tare incat am tras un tipat ce a trezit intreaga cabana. Toti au iesit degraba sa vada ce se intamplara. Le-am povestit tot, dupa care dimineata incepu cu sfarsitul unei batai zdravane cu zapada de una sau doua ore.
A fost cea mai interesanta excursie la care am participat!

Posted in Compuneriwith 9 Comments →

Bunica de Iulia

Bunica este mama sufleteasca care mereu ne ajuta la greu si ne mangaie durerile. Parca chiar si acum imi amintesc privirea blanda a bunicii, uitandu-se in ochii mei, leganandu-ma si cantandu-mi sa adorm. Ea era cea care ma tinea strans cu mana ei parca desenata in linii de frica sa nu ma pierd. Si tot ea statea in noptile furtunoase citindu-mi din “Marea Carte de Povesti”. Cum o pot descrie pe bunica? Un inger pazitor gata sa ma apere si sa imi faca toate poftele. Ochii ei caprui ma urmareau oriunde mergeam iar la fiecare pas, doua maini ma protejau sa nu ma lovesc.
Bunica nu va pleca de langa mine nici cand voi fi destul de indemanatica incat sa ma descurc singura. Ma trateaza ca pe un copil, desi nu mai sunt si stiu ca sunt capabila de multe dar nu as vrea sa stiu ca spatele nu-mi e pazit de catre bunica.
Orice s-ar intampla o am pe bunica sa steie cu mine. Ma simt in siguranta in bratele ei si stiu ca bunica si-ar da viata, sa fiu in siguranta si fara griji.
Oriunde as merge si orice as face, nu mi-e frica sa fac fata provocarilor lumii, deoarece o am pe bunica langa mine.

 

Compunere trimisa de Damian Iulia.

Posted in Compuneriwith 4 Comments →

Poate, candva…

Inainte sa te cunosc pe tine, pot spune ca nu stiam ce este aceea  „iubire”. Crezusem de mai multe ori ca „sunt indragostit” sau ca „iubesc”, dar odata ce te-am cunoscut mi-am dat seama ca in trecut nimic nu fusese adevarat, totul fusese o joaca, o copilarie. Noaptea, odata ce puneam capul pe perna adormeam brusc; nu aveam nicio grija. Dar, chiar daca lumea mea era stearsa si lipsita de viata eram liber, vesel si fericit.
Apoi, intr-o zi ai aparut. In acea clipa m-am simtit pentru prima data „viu”, am simtit ca traiesc cu adevarat.  In scurt timp am devenit prieteni, am inceput sa tinem unul la celalalt. Eram fericit! Odata ce te cunosteam mai bine incepeam treptat treptat sa te plac. Putin cate putin, apoi din ce in ce mai mult. Totul era frumos, iar astfel niste clipe si niste mici gesturi poate nesemnificative pentru altii, pentru mine au devenit cele mai frumoase amintiri.
Acea „simpatie”, acea „mica atractie” s-a transformat mai apoi in ceva nemaiintalnit, ceva cu totul si cu totul nou. Totul a inceput cu niste usoare furnicaturi in stomac, niste fluturi ce se agitau de fiecare data la vederea ta. Mai apoi eram cuprins de o dorinta, o nevoie arzatoare de a fi mereu in preajma ta, de a vorbi si de a te vedea nonstop.  Te cautam intruna, iar atunci cand nu imi raspundeai sau te comportai ca si cum nu as exista simteam ca lumea se prabuseste asupra mea. Nu mai eram bun de nimic, eram trist si fara viata. Tot atunci au inceput si primele mele nopti nedormite. Oricat de mult incercam sa inchid ochii si sa adorm asa cum faceam odata, in fata ochilor imi aparea imaginea ta, inima incepea sa imi bata haotic si deveneam nelinistit, fara stare.  Atunci am simtit pentru prima data ce este „iubirea”!
Ai fost singura care a reusit sa ma schimbe vreodata, poate fara intentie. Cu ajutorul tau am inceput sa vad totul altfel decat inainte. Am invatat sa dau atentie si sa apreciez multe lucruri marunte pe care pana atunci nici macar nu le obesrvam.  Toate simturile, sentimentele si dorintele erau intensificate.
Mi-am dat seama ca „iubirea” este cel mai de pret lucru, cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu il poate oferi. Dar din pacate, nu mult a durat pana cand am descoperit ca totodata, „iubirea” poate deveni cea mai cruda si mai letala arma. Atunci cand mi-am dat seama ca tu nu simti nimic pentru mine am fost cufundat intr-un nesfarsit abis. Totusi nu m-am dat batut din prima, ignoranta ta ma facea sa te iubesc din ce in ce mai mult, sa te doresc  mai mult ca pe orice. Dar, incepusem sa obosesc  incercand si sperand. Ma consumasem usor usor si ajunsesem de nerecunoscut. Am decis ca toate sperantele mele sunt in zadar si am hotarat sa te uit. Sa incerc sa te ocolesc si sa te ignor pana ce voi putea sa te scot complet din inima mea. Din pacate acest lucru a fost imposibil de realizat. Chiar daca o lunga perioada nu mai vorbeam cu tine, sau chiar nu te mai vedeam, o fractiune de secunda era mai mult decat suficient pentru a trezi la viata acele sentimente.
Acum am inceput sa ma impac cu gandul… Totusi acele amintiri, acele clipe, acei fluturasi si acele sentimente au ramas si vor ramane intotdeauna in inima mea. Ai fost si vei ramane pe veci prima mea iubire, iar pentru tine va exista mereu o portita acolo, in sufletul meu. Poate cine stie..

Compunere trimisa de Radu.

Posted in Compuneriwith 1 Comment →

Vacanta de iarna- de Iulia

Este prima zi din vacanţa de iarnă . Fulgii strălucitori de zăpadă acoperă totul în jur cu frumuseţea lor îngheţată . Totul arată ca-n poveşti . Beculeţe strălucitoare ard pe acoperişurile caselor şi decoraţiuni de Crăciun , care mai de care mai originale şi mai frumoase , le împodobesc geamurile stropite cu argint . Pe ici , pe colo , se mai zăresc chipuri de copii care privesc cu un licăr de încântare în ochi feeria ce se dezlănţuie dincolo de gemuleţul camerei lor . Alţii , se joacă afară în zăpada adâncă . Nu le pasă de frigul care începe să le înroşească tot mai tare obrajii , de foamea care începe să-şi spună cuvântul încet încet , de nimic . Sunt învăluiţi doar de frumuseţea acelei zile superbe de vacanţă .
Eu , personal , consider că aceasta este diferenţa dintre vacanţă şi timp liber din cursul şcolii . Această bucurie feerică ce încolţeşte în sufletele noastre odată cu încheierea cursurilor , când nu mai trebuie să ne trezim devreme , să ne culcăm devreme , să ne îngrijorăm aproape tot timpul pentru teste şi mai ales pentru teze . Acel sentiment de libertate , unic în toată copilăria , pe care îl simţim cu toţii când e vacanţă .
În vacanţa de iarnă , însă , se mai adaugă un sentiment minunat pe lângă toate celelalte : bucuria sărbătorilor . Sentimentul magic care ne cuprinde în Ajunul Crăciunului , când găsim cadourile sub brad sau când mergem cu zâmbetul larg pe buze la colindat , aşteptând cu mânuţele întinse fiecare bomboană , nucă , cozonac sau bănuţ , care parcă au cel mai mult farmec în acele momente şi de care nici un copil nu se lipseşte de sărbători .  Apoi vine Crăciunul , ziua în care îţi petreci timpul cu familia , o zi foarte specială care-i uneşte pe toţi cei dragi în jurul focului .
Orice copil din lume se bucură de clipele minunate şi speciale pe care i le oferă mult aşteptata vacanţă.

Compunere trimisa de Iulia.

Posted in Compuneriwith 21 Comments →

Tablou de iarna- de Bogdan

Era o zi de sambata a lunii decembrie.Cand m-am trezit si m-am uitat pe geam am vazut fulgii de zapada cum cadeau ca niste roi de fluturi albi.Afara ningea ca-n povesti.Zapada se asterna pe pamanat ca o mantie alba si stralucitoare.Copacii erau acoperiti de zapada ca si aratau ca niste soldati muti cu zale de gheata.Copacii erau impodobiti cu o betea alba.Imediat ce s-a oprit zapada am iesit afara sa vad cum arata.Totul parea un mare ocean de lapte.Nu a durat mult si din cer au inceput sa cada cativa fulgi,pentru moment ne-am bucurat dar ne-am dat seama ca vremea s-a inrautatit asa ca am intrat in casa si m-am asezat repede la geam si am vazut cum noi fulgi incepeau sa intareasca covorul deja format.Norii cereneau stelute argintii.Zapada s-a marit din ce in ce m-ai mult,de parca cineva ar fi obligat-o.
Am adormit si parca in acel moment mi-am imaginat lumea astfel. O doamna rece ca gheata a venit la mine si mi-a spus sa ma urc in caleasca sa care era trasa de 2 cai din gheata.Cand mi-a pus mana pe obraz era rece ca gheata.Atunci am intrebat-o cine este si ea mi-a raspuns ca o cheama Craiasa Zapezii,dupa care a disparut.Atunci m-am inspaimantat.M-am vazut intr-o astfel de lume cu muntii uriasi.Am mers ce am mers si am dat peste un imens castel.Am intrat si am vazut ca nu e nimeni dar se pare ca m-am inselat in spatele meu era aceeasi doamna pe care am vazut-o,Craiasa Zapezii.A pus mana pe umarul meu si in acel moment un fior de gheata m-a cuprins.Tot in acel moment m-am trezit din somn si mi-am dat seama ca a fost un vis.
I-am povestit mamei ce am patit si m-am indreptat catre geam.Atunci am vazut zapada asternuta si cerul alb.Am iesit pe afara si m-am jucat cu prietenii.

Posted in Compuneriwith 3 Comments →

  • You Avatar