Compuneri

Bunica este mama sufleteasca care mereu ne ajuta la greu si ne mangaie durerile. Parca chiar si acum imi amintesc privirea blanda a bunicii, uitandu-se in ochii mei, leganandu-ma si cantandu-mi sa adorm. Ea era cea care ma tinea strans cu mana ei parca desenata in linii de frica sa nu ma pierd. Si tot ea statea in noptile furtunoase citindu-mi din “Marea Carte de Povesti”. Cum o pot descrie pe bunica? Un inger pazitor gata sa ma apere si sa imi faca toate poftele. Ochii ei caprui ma urmareau oriunde mergeam iar la fiecare pas, doua maini ma protejau sa nu ma lovesc.
Bunica nu va pleca de langa mine nici cand voi fi destul de indemanatica incat sa ma descurc singura. Ma trateaza ca pe un copil, desi nu mai sunt si stiu ca sunt capabila de multe dar nu as vrea sa stiu ca spatele nu-mi e pazit de catre bunica.
Orice s-ar intampla o am pe bunica sa steie cu mine. Ma simt in siguranta in bratele ei si stiu ca bunica si-ar da viata, sa fiu in siguranta si fara griji.
Oriunde as merge si orice as face, nu mi-e frica sa fac fata provocarilor lumii, deoarece o am pe bunica langa mine.

Compunere trimisa de Damian Iulia.

Trimite-ne compuneri pentru a fi publicate pe site și în fiecare lună poți câștiga unul din cele 3  vouchere în valoare de 50 lei pentru librarii online. Iti cumperi asadar ce carte vrei tu!

Cum functioneaza concursul?

1. Lasi aici un comentariu cu numele tau si cuvantul PARTICIP.
2. Ne trimiti compunerea/compunerile folosind aceasta pagina CLICK . Nu uita sa te semnezi.
3. La sfarsitul fiecarei luni se va face extragerea, fiecare compunere trimisa inseamna o sansa de castig.

Reguli

Compunerea trebuie sa fie scrisa de tine. Daca este publicata pe site sau o gasim in alta parte nu va fi luata in considerare.

Urmareste comentariile, vom scrie acolo daca participarea a fost validata si vom anunta castigatorii.

CASTIGATORI

Luna Octombrie- va fi un singur castigator deoarece a inceput concursul pe data de 20. Va fi anuntat la sfarsitul lunii

1. .

Luna Noiembrie- vor fi anuntati la sfarsitul lunii

1. .
2. .
3. .

Luna Decembrie – vor fi anuntati la sfarsitul lunii

1. .
2. .
3. .

Am citit intr-o carte ca animalele nu pot vorbi, si oamenii nu pot zbura, pot decat sa mearga. Uite ca printr-o minune, se facea intr-un vis de-al meu ca m-am intalnit cu o pisica care se pregatea sa cante la un concert. Eu am ramas uimita si am vazut ca in lumea in care ma aflam, era invers. Animalele erau ca niste oameni se duceau la servici, iar oamenii ca animalele mergeau in patru labe, nu puteau vorbi. Fiindu-mi frica sa nu ma transforme si pe mine intr-un animal, am inceput sa alerg printr-un parc cat de tare ma tineau picioarele. Obosind, m-am asezat pe o banca si am vazut ca pasarile au inceput sa faca curat prin parc, iar cainii stateau de paza ca nu cumva cineva sa rupa florile sau sa calce pe iarba cea verde. Am mai observat ca pe fiecare banca se afla si cate un laptop care era conectat la internet. Am navigat pe internet, si am constatat  ca aici se afla si o cofetarie nemaipomenit de buna. Eu fiind fana a dulciurilor. Am vrut sa merg si prin scoli sa vad cum s
e invata, insa nu am mai apucat deoarece mama m-a trezit spunandu-mi ca e vremea sa plec la scoala.

Compunere trimisa de Ana.

Cartile scrise,citite,rascitite de sute de ani.Cartile care nu se vor sfarsi niciodata si pline de viata.Cu iubire,ura,amuzament.tristete,prietenie,dusmanie.Ele au de toate si din toate.Sunt cele mai minunate creatii ale omului.Cuprind tot ce s-a intaplat in trecut si prezent.
Dar,din pacate,tehnologiaatrage tot mai multi tineri.Spune tu 5 copii care n-ar lasa cartea din mana ca sa se uite la TV sau sa se joace pe calculator.Recunosc-si eu sunt printre aceia.Mai de mult,e adevarat,ca se citea mai mult.Emisiunile TV erau putine,iar cand nu erai pe afara sau iti faceai lectiile-citeai.Eeee,acuma-i alata viata.Lumea-i prea ocupata pentru chestii de astea.Vreau sa spun ca o carte e unica insa o emisiune TV sau un joc pe calculator nu.Cititul e ca un sport extrem.Odata ce ”intri” cu adevarat in poveste e ca si cum practici un sport extrem.
Cititul are multe calitati si una dintre ele este ca este minunat!De fapt mai mult decat atat.
Si chiar e mai util sa citesti decat sa iti strici ochii cu computerul sau televizorul.

Compunere trimisa de Diana.

Sosise toamna cu al sau alai de frunze aramii,presarand este intreaga natura picaturi de ploaie.Soarele nu mai mangie pamantul cu ale sale raze calde,si nu ne mai trezeste dimineata pentru a ne zambi bland.Frunzele nu mai sclipesc ca o moneda de aur ,acum ele sunt ruginii,rosiatice si portocali,formand un covor multicolor.
toamna linistita si blanda picteaza copacii goi si rosiatici inghetand de frig.Bruma isi face si ea aparitia in cartea anotimpurilor,si se opreste la pagina cu anotimpul ei prefeat:TOAMNA.Norii nu mai sclipesc ca doi ochi albastri,ci sunt foarte tristi,deoarece ei isi picura lacrimile cristaline si inghetate.
Toamna deasemenea este bogata in roade.Pe cap poarta o coronita batuta in pietre scumpe,in forma de fructe.acestea sunt:strugurii cu bobele mari,gutuile cu puful lor galben si perele zemoase.Ea nu vine cu mana goala niciodata la noi.Pe langa fructe,toamna ne imparte si miresme imbietoare de:gem,compot,muraturi si multe alte bunataturi.
Stoluri de pasarele calatoare vaslesc in inaltimi facandune cu mana.Iar insectele plapande,amortite de frig cauta adapost,sub stratu gros de frunze uscate.toamna nu uita de animale si are grija sa le culce inviziuni.
Dansa nu a uitat nici e floricele.Ea o cheama pe prietena ei BRUMA pentru a apleca florile gingase spre iarba ofilita.
Toamna harnica si darnica a venit din nou in vizita la noi.

Compunere trimisa de Andreea.

Ningea cu fulgii pufosii.Cerul dorea zambete pamantul nu se rotea. Era o zi posomorata cu multa zapada masini ce claxonau, oamenii grabiti unii faceau cumparaturi.Eu ma pierdeam prin multime.Imi doream sa fie un cosmar.Lumea era dura, plictisita suparata ,altii aveau necazuri.Un lucru era cert.Eu doream libertate, incredere.Dupa 40 de minute s-a facut liniste.Cartierul era ca si pustiu.Un om se mai vedea  pe trotuarul alaturat ,iar eu inspaimantata imi cautam parinti.Probabil ca si ei ma cautau dar se facu liniste odata si cu ei.Cerul se intristase.A apurut  o ceata ciudata.Iar apoi din cer a cazut un fulg foarte mare gros si real.Mi-a cazut lin in palma mea intinsa l-am strans in brate si mi-am pus o dorinta.A doua zi m-am trezit acasa cu familia mea, era craciunul.Era doar imaginatia mea uitandu-ma pe fereastra iar eu uituca parca citind o carte am adormit iar mama ma dus in camera.A fost o iarna de poveste si un craciun minunat dar si infiorator cel putin pentru mine.

Compunere trimisa de Patrascu Paula Adriana .

Trei randuri fara glas a fost tot ce mi-a ramas dupa plecarea ta in agonie. Voi pastra la piept aceste randuri magice,pierdute ..pe care tu le-ai scris cu mana ucisa de frigul iubirii pierdute.. Cand ai plecat ai ars totul in urma ta ,lasand in urma o mare de tristete asuprita de simplele cuvinte scrie pe hartie. As vrea sa pot oprii ziua in care ne-am cunoscut…s-o oopresc in palma mea si s-o tin mereu acolo daca s-ar putea… Ma pierdut in amintirile cu tine,doar ele imi dau sperante,doar ele ma mentin treaza…tu nu stii… Stau in pat,citesc o carte dar nu inteleg nimic.. Randuri scrise..litere ce-mi fug prin fata ochiilor plini de lacrimi..Lacrimile dau navala pe chipul meu trist…si imi este dor de tine!

Compunere trimisa de Roman Cristina.

Era o zi de primavarǎ.In desisuri a albit floarea ghiocelului cu cǎputul de smarald si clopoteleul de argint.Mingea de foc isi prelinge culorile sclipitoare pe cer.Era vinerea mare inainte de sǎrbǎtoarea pascalǎ .Anul acesta am hotǎrât sǎ petrecem Pastele alǎturi de bunici .Aici pentru fiecare copil ,zilele de sǎrbǎtoare sunt un mic colt de Rai.Atunci toti prichindeii se intâlnesc cu alti tainici de seama lor si merg de mânǎ cu bunicuta la bisericǎ  .In fiecare an ,de Pasti,privesc apusul fermecǎtor iar apoi natura picteaza cerul cu stele care ard feeric transmitându-ne nouǎ caldura sufleteascǎ si linistea.

Am auzit-o pe vecina Mǎrioara  spunându-le bunicilor  cǎ toti copiii  fac cele mai multe nazbatii in zi de sǎrbǎtoare iar bunica a surâs spunandu-i ca nu existǎ om ce odatǎ in viata nu a stiut ce inseamnǎ copilaria ,toti au fǎcut lucruri specifice copilǎriei toti oamenii si-au pretuit copilaria si incǎ o mai pretuiesc.Vecina Mǎrioara la vorbele bunici a inceput sǎ isi aminteascǎ de copilaria  ei ,zâmbind.Dupa toate aceste  Ana,Mihai,Dea si Ioana au venit se ciocnim un ou si apoi sǎ mergem in Pdurea Mǎrgǎritarului care este un loc fermecǎtor datorita florilor sale,pe lacul diamantin nuferii se rǎsfatǎ mereu.Aceastǎ pǎdure ruptǎ din cartea de basme pe care mi-o citea bunica când eram micǎ este locul de joacǎ al copiilor din sat .Parcǎ era un vis cand te uitai imprejur.Dupa incǎ o zi a venit duminica  mare m-am imbrǎcat intr-o rochitǎ rosie si elegantǎ si cu niste pantofi rosii dati cu lac.Cand  am iesit din casǎ toata strada era plinǎ cu oameni fel si fel care se indreptau spre lǎcasul sfant.Ajunsi la bisericǎ am aprins cu totii cate o lumânare care dansa  feeric .Dupa slujba sfântǎ toate rudele au venit la noi si am ciocnit ouǎle la care bunica si mama au lucrat migǎlos si am gustat bucatele pregǎtite de bunicul si de tata .Dupa ce lumea a plecat acasa eu am iesit pe pridvor gâ,ndindu-mǎ la viata tainicǎ si linistitǎ pe care toti copiii o duc aici si in reteta copilariei lor se adaugǎ doar lucruri de bine pe când la noi cei de la oras mai uitǎm cǎ Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat si-a lǎsat singurul Sau fiu sǎ piarǎ pentru mântuirea noastrǎ iar ei spun inainte de culcare ,zi de zi, Doamne iti multumesc !

Si asa am hotǎrât ca oricând voi putea imi voi vizita bunici si acest sat mirific.

Compunere trimisa de Goja Andreea.

Ma aflam singura acasa cintind o carte,cand am auzit un zgomot destul de puternic.Eram destul de speriata asa ca,mi-am luat inima in dinti si m-am indreptat spre usa de la iesire.Vazandu-ma afara am facut cativa pasi spre locul unde am auzit zgomotul.Cu cat mai apropiam mai mult cu atat nu mai vedeam nimic.Doar vantul adia usor si misca crengile copacilor batrani.Sutele de stele doar straluceau in jurul lunii aurii.Am mers spre locul in care credeam ca o sa gasesc explicatia zgomotului.Pana sa ajuns acolo fiecare pas imi era tot mai greu de facut.Intunericul si linistea de afara ma faceau sa-mi fie frica…printre crengile copacilor batrani se vedea doar lumina lunii si a stelelor care parca se inghesuiau pe cer.Treceam prin iarba uda si rece si mai aveam putin…latratul cainilor imi dadea fiori dar contiunuam sa pasesc inainte…
Luna lumina tot mai puternic si cu cat mi se parea mai frig cu atat auzeam mai multe sunete.Am ajuns in dreptul copacului misterios de unde am auzit asa-zisul zgomot si m-am uitat in spate,mi se parea ca este cineva…si atunci m-a trezit mama sa plec la scoala,iar misterul din noapte e inca intiparit vag in mintea mea.

Compunere trimisa de Gabi.

Intr-o frumoasa zi de vara in care discul auriu ne zambea pe cerul albastru ca floarea de nu ma uita,stand in camera mea,si citind o carte imi aduc aminte de vremurile in care eram mic si mergeam la bunicii mei, care adesea mai stateau pe prispa veche a casei si ma asteptau cu bratele deschise stand cu ochii tintiti spre ulita sa vada daca apar.
Mi-aduc aminte de casa din lut acoperita cu dranita de brad,de gradina cu meri si cu otava,de livada unde bunicul imi spunea toata ziua povesti din batrani sau chiar inventate de dansul ,de fantana din larga ograda,de florile inmiresmate a salcamului de langa portita si de micuta gradina cu ghiocei si viorele ce inflorea in fiecare primavara spre bucuria mea.
Mi-aduc aminte de chipul cald al bunicului meu ,de surasul dulce ce se asundea pe sub mustata lui lunga si ninsa dede anii grei si multi  ce au cazut asemenea unei zapezi grele care nu se mai sfarseste.Parul sau carunt parca era o vale inflorita numai cu floricele albe.
Mi-aduc aminte de bunica mea, o femeie batrana,harnica si isteata.Pe obrajii ei vechi izvorau ca niste raulete incretituri ce trageau spre coada ochiului.Cele doua dungi usoare de sprancene rare ale bunicii se tot ascundeau si iar ieseau de sub invelisul alb.
Toata ziua eu si fratele meu ne jucam prin ocolul larg si o preiveam pe bunica cum muncea de zori si pana-n seara.
-Bunico!Bunico!-strigam veseli.Lasa-ne pe noi sa-ti facem treaba!
-Nu va osteniti,spiridusii mei.Ma descurc eu singura.De ce sa va opresc din joaca voastra?
-Te rugam bunico…
Vrand nevrand,bunica ne lasa sa o ajutam.Obrajii nostri rosii ca macul o bucurau pe bunica care parea ca o floare vestejita.
Si acum, cand sunt mare, de fiecare data cand merg la casa bunicilor,parca traiesc inca o data acele minunate clipe din copilaria mea.

Compunere trimisa de Trifoi Ioana.