Compuneri

Fragmente/ Expresii /Idei – In gradina

Este o frumoasa zi de vara. Impreuna cu parintii mei mergem la tara.Ajunsi la bunici eram nerabdator sa ajung in gradina magica a bunicii.Pasind pe alee vad cum soarele bland arunca cu sulite de argint peste splendoarea verde din gradina.Pomii incarcati in lumina si culoare isi aratau frumusetea,era fermecator.Florile te intampinau cu parfumu’ lor imbatator.Dar deoadata se auzisera un zgomot!-Nu te speria,zise bunica.Este un flututure.Si deodata vad iesind dintr-o floareun fluture colorat.-Vai,dar ce culori are!Fluturii aurii roiesc prin jurul florilor.Am stat toata ziua in gradina cu bunica sa ingrijesc legumele pe care le are in gradina.Spre seara am ajuns acasa.Ce zi minunata am petrecut azi!Abia astept sa ma intorc in gradina.

Fragmente/ Expresii /Idei – despre toamna

E toamna tirziu.Totul e trist print jur.Vintul sufla suparat. Dimineata se aseaza bruma.Citeodata cade ploaia cu picaturi marunte. Padurea isi ia dorul de la cintareti vestiti. Dealurile sunt amortite. Soarele s-a ascuns dupa nor I plumburi. Vremea frumoasa a trecut. Pa toamna ,Doamna bogata

Fragmente/ Expresii /Idei – o frumoasa

Și e frumoasă și blajină,Ca o zambilă din gradină.Merge dansând..chiar grațiosCu plete negre de-abanos.Și păru-și lasă lin pe spate,Și te învăluie în șoapte,Dulci ca mierea de albinăCăci așa-i iubita mea cu zâmbet de regină.

Fragmente/ Expresii /Idei – despre sarbatori

Dupa cum bine stiti cu toti cele mai importante si frumoase sarbatori sunt Pastele , Craciunul, Anul nou . De paste vine “iepurasul” cu multe cadouri pentru cei mici si pentru cei mari. In categoria Craciunului imtra mai multe obiceiuri , anume : taierea porcului pe care toata lumea o face , mersul la biserica de Anul nou si de Craciun , deoarece sunt cele mai importante seri . Revelionul pe stil vechi sau nou , pe care toti il sarbatorim mai ales noaptea cand toti       il sarbatorim mai ales noaptea cand toti stau la geam si privesc artificile frumoase si colorate pe cer . Acestea sunt niste sarbatori importante pe care toti trebuie sa le resptectam , deoarece ele sunt foarte imporitante si tot in acelasi timp frumoase !

Vrei sa scrii o compunere despre anul scolar? Cum a fost anul tau scolar trecut, despre inceputul de an scolar , despre cum va fi noul tau an scolar sau despre sfarsitul acestuia ? Atunci citeste sfaturile si exemplele noastre de mai jos:

SFATURI

Asadar ai o tema pentru acasa. Despre anul scolar. Ei bine, trebuie sa iei in vedere ca primul aspect ar fi acela ca orice compunere originala este mai buna decat una copiata de pe internet. Asadar incearca sa fii original, urmareste exemplele date de noi si incearca sa folosesti propriile idei.

Compunerile scrise de noi sunt originale si nu le vei mai gasi pe alte site-uri, asadar nu uita sa te abonezi la pagina noastra de Facebook si la canalul nostru de YouTube. Publicarea compunerilor fara acordul nostru pe alte site-uri este interzisa.

EXPRESII FOLOSITOARE

• ”Doamna invatatoare radia de bucurie”
• ”Copiii sunt cuprinsi de o imensa bucurie, anul scolar a inceput”
• ”Toamna a ajuns pe teritoriul Romaniei dar la noi in suflet era primavara”
• ”Cele mai frumoase ganduri erau impartasite de noi toti”
• ”S-a terminat asa de repede vacanta, au trecut clipele la fel ca apa peste pietre”
• “Nu vreau sa las scoala in urma, pun pe pauza invatatul si revin cu spor la anul”

COMPUNERE SCURTA

Vacanta s-a terminat. A venit timpul sa merg la scoala.

Momentan nu am nici cea mai mica idee ce anume simt, fericire, tristete, in orice caz, lucrurile urmeaza sa se schimbe. Nu mai pot dormi pana la ce ora vreau, nu mai pot sa ma joc cat vreau eu.

Totusi, sunt fericit, urmeaza sa ma intalnesc cu colegii mei care nu au fost langa mine mereu, au fost plecati cu parintii, au fost plecati in vacanta, acum pot sa-mi vad prietenii zi de zi. De asemenea, nu pot sa zic ca-mi displace scoala, imi este dor sa merg la ore, sa ma intalnesc cu profesorii mei, persoanele care petrec atata timp incercand sa ma faca sa retin multe lucruri.

In orice caz, lucrurile se schimba, nu voi mai fi acelasi eu care poate eram acum o luna, stau si astept, scoala incepe, bun venit doamna invatatoare!

COMPUNERE LUNGA

Scoala s-a terminat, sfarsit de an scolar. Clasa s-a incuiat, lumina s-a stins. Salile de curs sunt goale acum. Nimeni nu a mai ramas in scoala, poate doamna care face curatenie, poate…

Sau a fost un vis? Vara a trecut, acum trebuie sa merg iar la scoala. Oare ce s-a intamplat ? Sa recapitulam. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc era ca am fost in ultima zi de scoala. De acolo ceata. Nimic, nu-mi amintesc nimic. Oare de ce? Trece vacanta de vara chiar asa de repede? Ce cauta acei tigri la fereastra mea? De ce le lumineaza ochii asa puternic? Andrei!!! Andrei!!! Cine ma striga?

-Andrei, trezeste-te, trebuie sa mergi la scoala, vei intarzia! spuse mama

Ce vis ciudat, nu stiu ce s-a intamplat. Probabil am emotii pentru ca noul inceput de an scolar m-a prins oarecum nepregatit. Inca nu eram gata, mai vreau putina vacanta. Parca asa se intampla in fiecare an. Nu mai inteleg nimic, cand sunt la scoala vreau vacanta, cand sunt in vacanta vreau la scoala, vreau sa ma intalnesc iar cu colegii mei. Ciudat mai sunt si eu, ar trebui sa ma hotarasc.

Acum nu mai conteaza, trebuie sa ma pregatesc pentru scoala, trebuie sa mananc, nu am timp de alte ganduri. Totusi, pot visa cu ochii deschisi si sa-mi aduc aminte despre tot ce am facut in aceasta vacanta de vara. Ce frumos a fost. Mi-a placut foarte mult cand am fost cu parintii mei si am urcat pe munte. Ma simt asa de bine in natura, miroase asa de bine, totul este asa de frumos, mai ales de sus, cat mai sus, muntii m-au fascinat mereu.

-Andrei, ce faci, hai mai repede, iar intarziem! imi intrerupe mama sirul gandurilor

-Gata mama, sunt gata, sa mergem!

Abia astept sa ma intalnesc cu toti colegii. Sunt foarte curios ce au facut anul acesta, abia astept sa petrecem pauzele impreuna si sa povestim cate si mai cate. Mereu mi-au fost dragi colegii mei, daca ar fi un dezavantaj al vacantei ar fi acela ca nu te mai vezi la fel de des cu colegii, cu prietenii tai. Si de profesori mi-a fost dor. Cand ai atata timp liber iti dai seama ce important este sa inveti, sa studiezi, nu doar sa pierzi vremea. Eu unul am incercat sa citesc cat mai mult. Imi place sa citesc, cand citesti imaginatia ta explodeaza, vizualizezi fiecare detaliu descris in carte, sorbi fiecare cuvant si incepi sa iubesti sau sa urasti unele personaje. Inteleg ca e mai usor sa te uiti la un film dar cartile au farmecul lor.

Gata, am ajuns la scoala. Il vad pe Bogdan, o vad pe Oana, ce zambet larg pe buze, e clar, a inceput un nou an scolar si un nou an super pentru noi!

Începând de astăzi veți găsi compuneri și pe canalul nostru de YouTube.

Vă invităm să vă abonați la el, click aici pentru a merge la canalul de YouTube:  http://www.youtube.com/channel/UC4fK631dHzxfrG5-6XEbB_Q

Pentru început veți găsi o compunere despre toamnă:

și una despre școală:

Ce părere aveți?

Povestea copilariei

Intr-o seara de vara s-a nascut la spital o fetita pe nume Teodora .Ea este blonda si ochii ii are albastri.Parintii acestei fetite,Izabela si Eduard,s-au bucurat foarte mult de nasterea ficei lor deoarece ei au facut treizeci si cinci de ani  si pana acum nu au avut parte de nici un copil.
Cand mica noastra Teodora a implinit un an stia sa mearga,sa alerge si sa vorbeasca. Parintii acesteia au petrecut un an de neuitat, un an unic in viata lor si al Teodorei. La un an Teodora este inca mica dar isteata, sociabila si creativa deoarece si-a facut deja o prietena imaginara cu care sta tot timpul cu ea. Prietena imaginare a Teodorei se numeste Claudia.
Dupa inca un an micuta noastra Teodora a implinit doi anisori. Aceasta a devenit o fetita pe placul tuturor deoarece este: sociabila,jucausa,inteligenta,creativa si nu este alintata.Ea s-a plictisit doar de un prieten imaginar si acum are ca prietene imaginare pe Claudia si Stefania. Pentru ea Claudia este loial si prima cea mai buna prietena, iar Stefania este o fata pe care a cunoscut-o de curand asa ca nu poate spune multe despre ea.
Cand mica Teodora a implinit trei ani a trebuit sa mearga la gradinita.Teodora a mers la gradinita , dar desigur ca orice copil nu a vrut sa mearga. Cu timpul aceasta s-a obisnuit cu gradinita, iar educatoarea i-a devenit a doua mama.S-a obisnuit cu tot ce facea parte din gradinita, dar exista o exceptie: trezitul de dimineata.In fiecare dimineata Teodora se trezea plangand, ca orice copil.
A mai trecut un an, iar mica Teodorei  a implinit patru ani.Cand de ducea de dimineata la gradinita aceasta nu mai plangea, iar la patru ani avea prieteni imaginari.Ea avea trei prietene imaginare:Ana,Claudia si Stefania, si doi prieteni imaginari:Andrei si Stefan. Lumea ei imaginare era cam asa: ea este o printesa care isi cauta parintii pierduti.Andrei si Stefan sunt budygurzii ei, iar Ana ,Claudia si Stefania sunt cele mai bune prietene.Parintii fetei se bucura de unica lor fica.Se uita mirati cat de repede au trecut anii,parca ieri au nascut-o pe mica lor Teodora cu parul ei de aur si ochii ca cerul.
La cinci ani Teodora si-a mai adaugat in lumea ei imaginara parintii, dar ea mai avea pe langa lumea sa o prietena imaginara,Maria care statea mereu cu ea. Teodora se juca si cu copii de varsta ei, doar ca Maria este o prietena care face ce vrea ea,nu comenteaza si nu se cearta niciodata cu ea.
Dupa inca un an,mica domnisoara Teodora a trebuit sa mearga la scoala.Aceasta si-a petrecut trei ani frumosi alaturi de doamna educatoare si de colegii sai. Doamna educatoare ii era ca a doua mama pentru ea.Educatoarea, pentru Teodora este un om deosebit care i-a fost alaturi mereu,mai bine zis o prietene pe care nici nu si-o putea imagina.Cu sau vara voia ei a trebuit sa se desparta de educatoare.
In toamna cand Teodora trebuia sa mearga la scoala ea avea sase ani si cateva luni. Ea a intrat pe poarta scolii tinandu-si parintii de mana,iar cand a vazut cladirea scolii cat doi munti la un loc s-a infricosat.In curtea scolii erau foarte multi copii, uni cat muntii, iar altii cat furnicile.Dupa ce a intrat in sala de clasa impreuna cu alti copii, invatatoarea i-a primit cu blandete in sala de clasa si se uita cu ochii caprui si blajini la ei, spunandu-le cu vocea ei cristalina despre acest an scolar.
La sapte ani Teodora a invatat sa scrie, iar scrisul ei este asa de frumos, mai frumos ca un curcubeu, ca un soare sau toate frumusetile pamantului la un loc. Ea a incheiat clasa intai cu premiul intai.  Incetul cu incetul Teodora a invatat sa o iubeasca pe invatatoarea sa. Aceasta le-a castigat increderea copiilor imbinand lauda cu exigenta.
Lumea ei imaginara a inceput sa se destrame. Ea a ramasa doar cu prietenele ei: Maria, Claudia si Stefania.Teodora s-a plictisit de cei doi boudygurzii si sa fie printesa.
La opt ani, cand a ajuns in clasa a doua Teodora a ajuns printre cei mai bunei din clasa. Ea scria frumos,repede si corect.Teodora este buna la matematica,romana si restul materiilor. Si anul acesta a terminat clasa cu premiul intai.Parintii acesteia sunt mandrii de ea, dar creste prea repede, parca ieri a inceput sa gangureasca ,iar astazi este clasa a doua.
In clasa a treia Teodora ramane la fel de isteata,indemanatica,sociabila si buna ca in totdeauna.Clasa a treia o termina tot cu premiul intai. Prietenii ei imaginari incep sa dispara unul cate unul, au mai ramas doar Stefania si Claudia. Ea nu se mai joaca cu prietenii ei imaginari asa cum se juca cand era mica. Nici cu Stefania si Claudia nu se mai joaca asa de des, vorbeste cu ele doar atunci cand are nevoie de consolare, in rest ii place mai mult se se joace cu copii adevarati de varsta ei.
In clasa a patra fetita se aproprie tot mai mult de invatatoare si de colegii sai.In fiecare an a incheiat cu premiul intai la scoala. Anul acesta se desparte de cea care a indrumat-o patru ani de zile,a doua mama, cea care i-a fost aproape la nevoie si a ajutat-o. Pentru Teodora invatatoarea sa este unica in adevaratul sens al cuvantului.Peste aceasta durere nu o putea ajuta sa treaca nici prietenele ei imaginare, ea hotaraste ca din acel moment nu mai are prietene imaginare.
Intr-o zi de toamna, domnisoara Teodora a inceput scoala si-a revazut colegii si a trecut in clasa a cincea.Cand s-a dus in fosta ei clasa erau covorase pe jos, mese si scaune mici.Nu a durat mult ca sa isi dea seama ca fosta sala de clasa este locuita de piticii lui Alba-ca-Zapada. Nu acum mult timp era si ea un pitic de a lui Alba-ca-Zapada ,,Ce zile frumoase!”.Acum a cresct, ii este dor de zilele de gradinita, de educatoare, de scoala, de invatatoare, pe scurt de copilarie.
Cand suntem mici vrem sa fim mari, dar la un moment dat nu ne dam seama ce repede a trecut timpul copilariei neintors. Nu apreciem destul timpul si perioada vietii noastre, nu ne dam seama ce repede am crescut, iar cand trecem de perioada copilariei am vrea sa intoarcem timpul inapoi si nu stim cum, dar sa va dau un sfat: Bucurati-va de perioada vietii in care sunteti deoarece va trece si acea perioada.

Compunere trimisa de Alexandra

-Cum ai ajuns la geamul meu, frunza rupta din soare?
-Pe mine m-a adus vantul rece de toamna.
-De ce esti trista? intreaba fetita.
-Pentru ca salcamul in care traiam s-a scuturat.
-Ce trista e povestea ta!Poti ramane la mine si sa prinzi viata iarasi.
-Cum? intreaba frunza mirata.
-Am sa te ia-u la scoala si am sa te pun intr-un tablou de toamna

Trimis de Marcu Violeta.

Intr-o seara de vara s-a nascut la spital o fetita pe nume Teodora .Ea este blonda si ochii ii are albastri.Parintii acestei fetite,Izabela si Eduard,s-au bucurat foarte mult de nasterea ficei lor deoarece ei au facut treizeci si cinci de ani si pana acum nu au avut parte de nici un copil.
Cand mica noastra Teodora a implinit un an stia sa mearga,sa alerge si sa vorbeasca. Parintii acesteia au petrecut un an de neuitat, un an unic in viata lor si al Teodorei. La un an Teodora este inca mica dar isteata, sociabila si creativa deoarece si-a facut deja o prietena imaginara cu care sta tot timpul cu ea. Prietena imaginare a Teodorei se numeste Claudia.
Dupa inca un an micuta noastra Teodora a implinit doi anisori. Aceasta a devenit o fetita pe placul tuturor deoarece este: sociabila,jucausa,inteligenta,creativa si nu este alintata.Ea s-a plictisit doar de un prieten imaginar si acum are ca prietene imaginare pe Claudia si Stefania. Pentru ea Claudia este loial si prima cea mai buna prietena, iar Stefania este o fata pe care a cunoscut-o de curand asa ca nu poate spune multe despre ea.
Cand mica Teodora a implinit trei ani a trebuit sa mearga la gradinita.Teodora a mers la gradinita , dar desigur ca orice copil nu a vrut sa mearga. Cu timpul aceasta s-a obisnuit cu gradinita, iar educatoarea i-a devenit a doua mama.S-a obisnuit cu tot ce facea parte din gradinita, dar exista o exceptie: trezitul de dimineata.In fiecare dimineata Teodora se trezea plangand, ca orice copil.
A mai trecut un an, iar mica Teodorei a implinit patru ani.Cand de ducea de dimineata la gradinita aceasta nu mai plangea, iar la patru ani avea prieteni imaginari.Ea avea trei prietene imaginare:Ana,Claudia si Stefania, si doi prieteni imaginari:Andrei si Stefan. Lumea ei imaginare era cam asa: ea este o printesa care isi cauta parintii pierduti.Andrei si Stefan sunt budygurzii ei, iar Ana ,Claudia si Stefania sunt cele mai bune prietene.Parintii fetei se bucura de unica lor fica.Se uita mirati cat de repede au trecut anii,parca ieri au nascut-o pe mica lor Teodora cu parul ei de aur si ochii ca cerul.
La cinci ani Teodora si-a mai adaugat in lumea ei imaginara parintii, dar ea mai avea pe langa lumea sa o prietena imaginara,Maria care statea mereu cu ea. Teodora se juca si cu copii de varsta ei, doar ca Maria este o prietena care face ce vrea ea,nu comenteaza si nu se cearta niciodata cu ea.
Dupa inca un an,mica domnisoara Teodora a trebuit sa mearga la scoala.Aceasta si-a petrecut trei ani frumosi alaturi de doamna educatoare si de colegii sai. Doamna educatoare ii era ca a doua mama pentru ea.Educatoarea, pentru Teodora este un om deosebit care i-a fost alaturi mereu,mai bine zis o prietene pe care nici nu si-o putea imagina.Cu sau vara voia ei a trebuit sa se desparta de educatoare.
In toamna cand Teodora trebuia sa mearga la scoala ea avea sase ani si cateva luni. Ea a intrat pe poarta scolii tinandu-si parintii de mana,iar cand a vazut cladirea scolii cat doi munti la un loc s-a infricosat.In curtea scolii erau foarte multi copii, uni cat muntii, iar altii cat furnicile.Dupa ce a intrat in sala de clasa impreuna cu alti copii, invatatoarea i-a primit cu blandete in sala de clasa si se uita cu ochii caprui si blajini la ei, spunandu-le cu vocea ei cristalina despre acest an scolar.
La sapte ani Teodora a invatat sa scrie, iar scrisul ei este asa de frumos, mai frumos ca un curcubeu, ca un soare sau toate frumusetile pamantului la un loc. Ea a incheiat clasa intai cu premiul intai. Incetul cu incetul Teodora a invatat sa o iubeasca pe invatatoarea sa. Aceasta le-a castigat increderea copiilor imbinand lauda cu exigenta.
Lumea ei imaginara a inceput sa se destrame. Ea a ramasa doar cu prietenele ei: Maria, Claudia si Stefania.Teodora s-a plictisit de cei doi boudygurzii si sa fie printesa.
La opt ani, cand a ajuns in clasa a doua Teodora a ajuns printre cei mai bunei din clasa. Ea scria frumos,repede si corect.Teodora este buna la matematica,romana si restul materiilor. Si anul acesta a terminat clasa cu premiul intai.Parintii acesteia sunt mandrii de ea, dar creste prea repede, parca ieri a inceput sa gangureasca ,iar astazi este clasa a doua.
In clasa a treia Teodora ramane la fel de isteata,indemanatica,sociabila si buna ca in totdeauna.Clasa a treia o termina tot cu premiul intai. Prietenii ei imaginari incep sa dispara unul cate unul, au mai ramas doar Stefania si Claudia. Ea nu se mai joaca cu prietenii ei imaginari asa cum se juca cand era mica. Nici cu Stefania si Claudia nu se mai joaca asa de des, vorbeste cu ele doar atunci cand are nevoie de consolare, in rest ii place mai mult se se joace cu copii adevarati de varsta ei.
In clasa a patra fetita se aproprie tot mai mult de invatatoare si de colegii sai.In fiecare an a incheiat cu premiul intai la scoala. Anul acesta se desparte de cea care a indrumat-o patru ani de zile,a doua mama, cea care i-a fost aproape la nevoie si a ajutat-o. Pentru Teodora invatatoarea sa este unica in adevaratul sens al cuvantului.Peste aceasta durere nu o putea ajuta sa treaca nici prietenele ei imaginare, ea hotaraste ca din acel moment nu mai are prietene imaginare.
Intr-o zi de toamna, domnisoara Teodora a inceput scoala si-a revazut colegii si a trecut in clasa a cincea.Cand s-a dus in fosta ei clasa erau covorase pe jos, mese si scaune mici.Nu a durat mult ca sa isi dea seama ca fosta sala de clasa este locuita de piticii lui Alba-ca-Zapada. Nu acum mult timp era si ea un pitic de a lui Alba-ca-Zapada ,,Ce zile frumoase!”.Acum a cresct, ii este dor de zilele de gradinita, de educatoare, de scoala, de invatatoare, pe scurt de copilarie.
Cand suntem mici vrem sa fim mari, dar la un moment dat nu ne dam seama ce repede a trecut timpul copilariei neintors. Nu apreciem destul timpul si perioada vietii noastre, nu ne dam seama ce repede am crescut, iar cand trecem de perioada copilariei am vrea sa intoarcem timpul inapoi si nu stim cum, dar sa va dau un sfat: Bucurati-va de perioada vietii in care sunteti deoarece va trece si acea perioada.

Compunere trimisa de Alexandra.

Pe bolta cereasca se zareste cu usurinta mingea de aur ce se joaca cu randunelele. Ciripitul pasarelelor rasuna prin imprejurimi.Anul scolar s-a terminat, iar copii asteapta sa plece la tara la bunici, la munte sau la mare…Fluturii viu colorati alearga din floare in floare..Livezile scaldate-n aur, ne asteapta pe toti cu roade din belsug. Soapta padurilor si surasul marii ne mangaie auzul. Soarele arunca sclipiri de platina peste intreaga natura care juca in codrii, paduri si luminisuri… Animalele incep sa isi stranga hrana…Albinele zboara dintr-o floare in alta sa adune polen. Blanda batere de vant lua toate florile parfumate la un vals vienez.  Zana Verii a sosit pe meleagurile noastre in caleasca ei de raze de soare, trasa de doi fluturi colorati… Ea poarta o rochita tesuta cu fir de aur…. Vrea sa poposeasca la noi ceva timp… A venit impreuna cu niste animalute pufoase.. Roua diminetii se aseza delicat pe florile inmiresmate. Pe nisipul fin si auriu, pe langa marea cea nesfarsita si inspumata se plimba copii. Glasul pasarilor se amesteca cu glasul copiilor care se joaca cu natura pe ulitele satelor, iar apoi formeaza o melodie fermecatoare. Natura este in mare sarbatoare, a intins o masa mare si lunga plina de mancaruri fructe, legume din belsug.
Zana Verii a imbracat toata natura in culorile ei preferate.In livezile bunicilor asteapta cosuri pline cu mere, pere, prune si alte roade din belsug…Oamenii si natura sarbatoresc venirea verii pana nu e prea tarziu si vara pleaca si soseste toamna cu norii grei care isi poarta plumbul, cu ploile ei reci si albastre, cu frunze caramizii si rosiatice, cu fructe care te imbata cu mirosul lor inmiresmat. Parca primavara a trecut sa de repede ca o stea cazatoare, dar oamenii si-au pus dorinta la ea sa nu le aduca greul, si a venit un anotimp mirific, fascinant plin de culoare cu fructe din belsug cu vacante , si asa s-a si intamplat pe taramurile noastre dupa primavara calduta,unde vantul adie si ne aduce sub nas mirosul florilor si al ierbii incoltite si inverzite, vine cel mai frumoas anotimp dintre toate.. VARA este preferata mea.

Compunere trimisa de Bianca.

spraza lui Grigoras Greieras

Vara tocmai plecase.Grigoras greieras tocmai sa trezit plin de bruma iar vantul rece sulfa amenintator.Venise toamna.Nu avea un adapost si nici macar ceva de mancat.Imediat gandul lui sa indreptat catre vecina sa furnicuta Bulinuta.Dar oare ea ii va da o mina de ajutor?Toata vara sa rugat de Grigoras sa inceapa sa isi faca provizii pentru toamna,dar el nu a ascultat-o si a cantat cit a fost vara de lunga.Mai auzise el din poezii si din fabule ca furnica este rea si zgarcita si toti greierii care iau cerut o mina de ajutor,au murit cuprinsi de foame si dde frigul iernii.
Ud,trist si plin de bruma,de abia isi tara picioarele catre casa furnicutei,unde din iarba il privea cu pofta o broscuta ratacita,moarta probabil si ea de foame.Cu ultimile sale forte se repezi la usa furnicii batand cu pumnii si picioarele si strigand:
-Deschide!!!!!Deschide!!Sunt un artist in devenire si prea tanar ca sa mor!Deschide!!!!Deschide ca ma mananca mostrul asta!!!!Deschide!!!!!!!
Era atat de aproape ca Grigoras sa ajunga in burta broastei,dar la momentul potrivit furnicuta a deschis usa/iar Grigoras navali inauntru gafaind de frica:
-Era cat pe aci sa ma manance mostrul ala!!!Noroc ca ai deschis usa la timp! Stai sa ma asez si eu putin pe acest pat moale din muschi ca sa-mi revin din sperietura…..
-Draga greiere,olguta broscuta e nemiloasa.Ai avut mare noroc.Doresti cumva un pahar cu apa?
-Sigur ca da…….si ceva de mancare daca ai ,te rog!N-am mai mancat nimic de 3 zile.Si ce cald si bine e aici la tine!Poate as putea saraman la tine,pana vine primavera?Ti-as canta in fiecare zii….stii doar ca sunt un artist desavarsit si sensibil!!
-Nici sa nu tegandesi!Mai tii minte cand toata vara ti-am spus sa nu mai canti sis a ma ajuti sa strangem provizii pentru iarna?Tu ce-ai facut?Ai stat toata vara si ai cintat la afurisita aia de chitara,cat timp eu am mncit de dimineata pana seara.Dar,ca sa nu seman cu surorile mele din poezii,te voi lasa sa te incalzesti aici pana maine dedimineata.De mancare insa,nici nu poate fi vorba.
Grigoras greieras amuti si se aseza langa foc.Din vechea cochilie de melc,furnicuta facuse o soba numaibuna pentru casa iei.Patul era acoperit cu cel mai fin muschi moale si pufos.Intr-un colt al camerei,pe post de lampadar era un licurici ce state ape 2 ciupercute.
Greierasul nostrun,nu-si putea lua ochii de la usa camarii unde furnicuta isi tinea provizile.In  mintea lui,face un plan cum ar fi reusit sa ia si el macar un saculet. Astepta ca furnicuta sa adoarma si tip-til intra in camara.Apuca un saculet de graunte si in cea mai MARE GRABA PORNI SPRE iesire.Uitandu-se inapoi vazu insa ca rafturile camarutei erau pline cu grunte.Toate erau asezate cu grija.Privi corpul mic si plapand al furnicii si dintr-o data se rusina de fapta sa.Puse saculetul al loc si se duse sa se culce.
A doua zi de dimineata,furnicuta intra in camara si observa ca cineva umblase la saculetul cu graunte,dar spre marea ei mirare nu lipsea nimic.Si-a dat seama atunci ca greierele ar fi pu tut sa ii fure provizile dar nu a facut-o.
-Pana la urma,pot avea incredere in tine.Se pare ca esti cinstit chiar daca esti puturos.Ai vrea sa ramai cu mine toata iarana,dar cu conditia ca ma vei ajuta sa strang provizi?
Greierasul se uita la chitara,se uita la camara si nu stia ce sa zica.intr-un final spuse:
-Chiar daca imi palce sa cint iti promit ca te voi ajuta toata primavera sa stringi provizii!
De atunci greierasul nostrun a strins provizii impreuna cu furnica in fiecare primavera.El a inteles ca fara munca si riteni adevarati nu se poate trai.

Compunere trimisa de Alexandru Stefan.

Zilele de sarbatoareofereau o perioada de odihna dupa munca grea, de zi cu zi, a oamenilor. Festivalul Primaverii, care intmpina noul an, dura cateva zile. Oamenii aprindeau felinare si pocnitori din bambus.Mancau in special bucate din legume, beau vin aromat, urmareau reprezentatiile stradale si participau la ceremomniile de alungare a demonilor. Multe sarbatori dateaza din perioada dinastiilor Han si Tang. Ziua mancarii reci, bunaoara, le aminteste oamenilor de Zhi Tui, care l-a slujit pe Printul Chong Er in timpul perioadlor de primavara si de toamna. Cand Jie Zhi a murit intr-un incendiu, Chong Er a decretat o zi de comemorare care se tine in fiecare an. De Ziua mancarii recii, focurile din bucatarii nu se aprindeau si nu se gatea. Copiii din palatul imparatuui aprindeau un nou foc invardind repede betisoare pe scanduri de lemn pentru un premiu constand in trei suluri de matase si un castron lacuit. Unele festivaluri din Antichitate si-au pastrat si astazi importanta in China.

Compunere trimisa de Cristea Iulia.

As vrea sa plang…Dar nu mai am lacrimi. Si atunci imi spun: „De ce sa plangi ca s-a terimat,bucura-te ca s-a intamplat”, dar imi este atat de greu sa cred…
Toamna anului 2003: Primul inceput. Vara anului 2011: Primul sfarsit. În primele zile nici nu îmi trecea prin cap că acest vis frumos, la care au contribuit douăzeci şi patru de persoane, se va termina atat de curand.
Acum, cand  ne aducem aminte, vrem sa plangem. Dar de ce? De ce doar acum la final? De ce nu am plans la fiecare final de an? Speranta care ne alina sufletul era doar gandul ca ne vom revedea peste 3 luni. Dar acum,cand fiecare o ia pe un alt drum, ne dam seama cat de mult ne doare ca se termina.
Acum patru ani noi şi doamna dirigintă aveam un vis: sa devenim un colectiv unit. Exceptând anumite momente, am reusit.
Noi. 8A. Doar un grup de adolescenti pe care dacă i-ai privi cu atenţie nu a-i zice că au ceva în comun. Dar avem: prietenia.
Pana azi am fost colegi, de maine vom fi fosti colegi. Acum, trebuie doar sa ne stergem lacrimile si sa zambim,de dragul amintirilor pe care nu ni le poate lua nimeni.
Nu pot să închei fără să îi mulţumesc doamnei diriginte care s-a străduit să ne ţină în frâu şi să scoată tot ce e mai bun din noi.Un singur lucru mai am de spus: nu sunteţi doar diriginta noastra, ci sunteti o parte din noi, din 8A, cei ce vor fi mereu in frunte.

Compunere trimisa de Rib Bianca.