Compuneri

A venit toamna. Un lung rastimp vremea ramane egala cu ea nsasi: senina si calda , blanda si dulce . Sunt noile zile de neuitat.. cand razele soarelui par filtrate prin miere.
Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer “pata” rotunda, aurie se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul. Vantul de miazanoapte batea taicios , subtire , patrunzand pana in inima padurii.
Vacanta a zburat ca un stol de randunele. Padurea trista se inalta catre cerul albastru si zarile in ceata se desluseau zile dupa zile , in aceiasi tihna blanda.
A inceput sa rugineasca frunza-n codru si in vii. Gaze plapande, amortite de frig , cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate. Negurile se lasa perdeluind zarile.
Noiane de frunze desprinse par ca sunt purtate de vanturi.
Soarele se ascunde dupa norii cenusii . A inceput ploaia din cerul posomorat.
Toamna picteaza copacii goi. Luncile se rosesc si ele..

Compunere trimisa de Andreea.

Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer, soarele auriu se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna, este una din ficele Mosului An: Primavara, Vara, Toamna si Ianrna. Toamna ne bate la geam, pentru a privi spre culoarea maronie care domina natura. De acum frunzele vor dansa în vazduh, purtate de vânt.
Regina Toamna are părul auriu, o rochie moronie, făcută din mii şi mii de frunze vestejite, dar totusi are un chip luminos. Ea este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei.
Pe dealuri, pe campii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie.In padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul padurii.
Copacii au azvarlit frunzele de pe ei, ramanand goi si asteptand sa fie acoperiti de patura alba si pufoasa.
Strazile au imbracat haina aurie a frunzelor. Covorul de frunze moarte fosneste sub picioarele trecatorilor ce sunt din ce in ce mai rari.
Serenada greierilor din timpul verii a amutit. Ei se adapostesc sub covorul multicolor de frunze. Din cand in cand cate o veverita jucausa sare dintr-un copac intr-altul adunand ghinde pentru a-si face provizii pentru iarna.
Din cer incep sa cada picaturi ca nijte margaritare stravezii din ce in ce mai mari, mai reci si mai grele. Dar oare de ce plang norii ?! Poate dupa pasarile calatoare ce le tineau de urat in timpul verii, poate dupa incantatorulsoare ce deodata s-a facut nevazut sau poate dup copiii ce odinioara se jucau prin parcuri , facandu-i sa-si dezvaluie zambetul lor magic pe care nu multi il puteau aprecia. Acesta este un mister ce pare ca nu poate fi dezlusit !

Compunere trimisa de Bianca.  Multumim, este foarte frumoasa!

Pe inserarea unei zile de toamna, doi tineri se pierd in linistea codrului.
In amurgul pustiu tinerii isi impartasesc dragostea. Frunzele erau purtate de un vant amarnic. Ciripitul pasarelelor se auzea din departate ca un cor de copilasi ce cantau cantecul vietii. Se auzeau frunzele cum se desprindeau din ramurile copacilor trecand pe langa ele un puternic vant de toamna, facand astfel un covor al iubirii.
Natura parca se intrista pierdandusi astfel si ultimii oaspeti. In tacerea noptii copacii se dezbracau  de vesmantul lor de frunze aurii asteptand cu intristare  iarna, crivatul si gerul.
.Si ziua cea melancolica de toamna se termina cu o ploaie care se napostea pe covorul cu frunze, inundand cu dor de toamna si ultimele crapaturi ale naturii

O compunere foarte frumoasa scrisa de Zaharia Daiana.

O mica compunere intitulata toamna, trimisa de Buzoiu Bianca Nicoleta.

Este toamna.Frunzele stralucesc ca niste monezi.Oameni  strang recolte si sunt pregati de iarna. Animalele fac ultimile pregatiri pentru toamna.Pasarile sunt pregatite de zbor.Toamna rasfoieste cu repeziciune filele ceaslovului naturii.Se vad pe cer , cad fulgi de nea si iarna se apropie!

Ca un palat pustiu ,cu geamuri sparte,pădurea tace.Frunzele danseaza in vazduh .Liniştea profundă cuprinde şesurile multicolore,dealurile îngîndurate.Cintaretii au plecat.Norii negri te infricoşeaza.Afara e din ce in ce mai frig.Fulgerul negru,trăsnetul lung zguduie pămîntul.Ca un zid de cetate trei stejari bătrîni stau aproape dezgoliţi.Un tablou de neuitat .O frumuseţe inexplicabilă.Ploaia tot mai des bate in geam.Solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramura.Un pui de ciocîrlie plînge sus pe cumpăna fîntînii.Valul de bruma argintie a împodobit grădina.Vîntul groaznic hoinareşte printre crengi.Enigma toamnei nu va fi aflată niciodată.

O compunere frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc.

Monica Elena din Suceava ne-a trimis o compunere intitulata toamna:

Toamna

Un peisaj simbolic,vis albastru al naturii se revarsa asupra mea uneori si ma face sa ma simt inconjurata de minunile naturi.
Fosnetele pline ale frunzisilor,hohotirea despletita a vanturilor, clinchetele moi ale apelor imi dau speranta de mai multa viata……
In departarile albastre pacea serilor de toamna isi arata patutul de mlaja.
Roadele campiilor dorm, ploaia cerne marunt sita deasa pe pamantul somnoros si adormit.
Cearta salciilor care toata ziulica dorm,isi aplecau crengile frumoase si lungi asupra pamantului.Tinutul diafan al campiilor de argint sunt colorate cu un covor galben-auriu.Reci oglinzii de apa se revarsa asupra naturi prevestind soarele care isi trimite cu darnicie razele printre miile de flori,pe care sa gasesc fluturii mici cu rugina pe albastrele aripioare.
Pe iarba de matase se gaseste furnica cu antene curioase care isi cauta de mancare.Brazii ca lumanarile de flacara galbuie cu radacina da de otel nu se lasa batuti si isi arata si ei frumusetea uni altora.
O lumina dulce se cerne printre crengile brazilor si ne arata ca vrea si ea sa participe la marea adunare a naturii…..
Ce frumos este acest anotimp toamna…..!!

Rosculet Ioana, din Urziceni, clasa a VI-a a scris o compunere foarte frumoasa, “Toamna”.

Toamna

Este o zi de noiembrie.Afara,peisajul pare coborat dintr-un tablou al unui pictor celebru care a pus rosu aprins pe frunzele de vita salbatica si galben ruginiu pe cele de nuc.Iarba inca verde contrasteaza puternic cu galbenul roscat al craitelor inflorite.
Frunzele cad cu miscari de aripi moi.Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor in care mi se afunda pasii.Raspandind tristete,vantul cu a lui suflare matura frunzele pe aleile pustii.Printre ramurile goale,impodobite de lumina,crivatul canta la xilofon.La inceput notele sunt interpretate cu usurinta,apoi rafalele perturba intreaga simfonie!Copacii ofteaza,iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte.
Vreau sa aud cantecul pasarelelor,dar degeaba!Dupa un timp in care totul parca a incremenit se aude cioc…cioc …cioc !Este ciocanitoarea care-si cauta hrana sub scoarta copacilor !
In aer miresmele de toamna plutesc fiind accentuate de parfumul fin al gutuilor pufoase.A cazut bruma !Iarba,crizantemele si pamantul par trase intr-o foita de staniol argintiu.Panzele de paianjen s-au transformat in fire de mohair pufos din care natura impleteste haine pentru crizantemele care inca isi desfac bobocii incantandu-ne cu cascadele de flori.
Dintr-o data cerul devine plumburiu !Soarele incearca din toate puterile sa-si faca simtita prezenta,dar norii grosi ca o mantie de fum ii ingreuneaza efortul.
Oare iarna bate la usa ???

Am rămas plăcut surprins, când, în ajun de Crăciun, Antonia mi-a trimis un e-mail cu o compoziţie proprie, mail în care şi-a exprimat dorinţa de a fi publicată compunerea ei. Mulţumesc Antonia, a fost cel mai frumos cadou de Crăciun primit pentru compuneri.co.cc !

Va urez din inimă tuturor Crăciun fericit alături de cei dragi !

Magia padurii in plina toamna

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasi marunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .

Antonia

Felicitari Antonia, este o compunere foarte frumoasă, ai talent la Limba şi Literatura Română. Se pare că tu ştii să apreciezi magia pădurii în plină toamnă. Deşi în general toamna, ca anotimp , este unul dezolant, nu uita că poţi găsi multe părţi îmbucurătoare şi nu trebuie să priveşti neaparat ca o hibernare a naturii. Probabil mă voi gândi la acest aspect şi voi veni ulterior cu mai multe comentarii. Înca o dată felicitări, o compunere foarte frumoasă.

Avem pentru voi câteva expresii frumoase ce pot fi folosite în compuneri cu titlul “Toamna” sau ce ţin de anotimpul toamna:

“soarele mângâie pământul amorÅ£it”
“copaci roÅŸiatici”
“frunze aurii, arămii, ruginii”
“lacrimile lui septembrie udă pământul”
“zâna cu rochie din frunze ruginii”
“toamna în caleaÅŸca ei de frunze moarte”
“îmbrăcată cu o rochie Å£esută cu fire de aur”
“pe cap poartă o cununiţă bătută în pietre scumpe, în formă de fructe”
“soarele se ascunde după norii cenuÅŸii”
“frunzele strălucesc ca niÅŸte monezi de aur”
“pădurile s-au îmbrăcat într-o platoşă de aramă”
“mere aurii cu miros parfmat ÅŸi miez dulce”
“picăturile de argint stropesc pământul”
“toamna pictează copacii goi”
“toamna picură pete ruginii peste pământ”
“bruma argintie a împodobit grădina”
“ramuri împodobite de culoare ÅŸi lumină”

“un vânt potolit aduce miresme de toamnă”
“culorile toamnei sunt fără egal : de la galbenul pal, la roÅŸul de foc”
“bruma apleacă florile gingaÅŸe spre iarba ofilită”
“vesela verde câmpie acu-i tristă, veÅŸtejită”
“lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită”
“zâna belÅŸugului ÅŸi bogăţiei”
“covor foÅŸnitor”
“frunzele plutesc ca niÅŸte bărcuÅ£e”
“razele palide ale soarelui”
“pomii îmbrăcaÅ£i de roade”
“nori plumburii”
“frunze moarte”
“pădurea tristă”
“nu se mai aud triburile privighetorii”
“covor de frunze multicolore”
“munca e în toi”
“covor moale de frunze”

“copaci cu veÅŸmântul de aramă”
“toamna a vopsit frunzele ÅŸi fructele”
“vacanÅ£a a zburat ca un stol de rândunele”
“clinchetul clopoÅ£elului”
“miresme de toamnă”
“covor de aur”
“pământul stors caută odihnă”
“recolte din belÅŸug”
“nopÅ£i răcoroase”
“gutui amărui cu puf galben”
“pădurea e ca un castel din basme”
“se scutură o ploaie albastră”
“pleacă păsările călătoare vâslind în înălÅ£imi”
“parfumul florilor”
“a spălat frunzele cu ploaia rece”
“culcă animalele în vizuini”
“cheamă copiii la ÅŸcoală”

“a început să ruginească frunza-n codru ÅŸi în vii”
“trimite păsările călătoare în ţările de soare pline”
“gâze plăpânde , amorÅ£ite de frig, caută adăpost, sub stratul gros de frunze uscate”
“au rumenit frunzele plopilor”
“frunzele de crengi se dezlipesc”
“cu crengile ude ÅŸi fără veÅŸmânt”
“salcâmii la poartă se-ndoaie”
“pe stradă se plimbă iernaticul vânt”
“ÅŸi plânge cu lacrimi de ploaie”
“ploua întruna, ploaie măruntă ÅŸi bătea un vânt iute ÅŸi rece”
“nouri albi din care săgetau ace de gheaţă”
“zilele umede ÅŸi reci vesteau apropierea iernii”
“grădinele rămăseseră fără verdeaţă”
“val de brumă argintie mi-a împodobit grădina”
“peste creÅŸtet de dumbravă norii suri îşi poartă plumbul”
“si cum de la miază-noapte vine vântul fără milă”
“plânge-un pui de ciocârlie sus pe cumpăna fântânii”

“ÅŸi-a furat de prin ponoare puful păpădiilor”
“toate florile ÅŸoptiră întorcându-ÅŸi feÅ£ele”
“un salcâm privi spre munte mândru ca o flamură”
“solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramură”
“cică-n munte la povarna, plopii ÅŸi râsurile spun că vine un vânt de iarnă”
“ÅŸi-auzind din depărtare vocea lui tiranică”
“toÅ£i cilinii pe cărare fug cuprinÅŸi de panică”
“a început să cadă bruma”
“toamna frunzele sunt galbene ÅŸi arămii”
“frunzele copacilor s-au aÅŸternut pe câmp sub forma unui covor multicolor”
“au început să cadă fulgi de nea , ÅŸi iarna este aproape”
“soarele nu mai încălzeÅŸte aÅŸa de tare”
“oamenii îşi strâng recoltele de pe câmp în hambare”

Fragmente/ Expresii /Idei –despre iarna

Frumoasa iarna si-a facut aparitia in mantia sa argintie.Copiii au intampinat-o cu mare veselie.Pe intreaga suprafata a tarii s-a asezat un covor alb de nea.Ramurile copacilor s-au impodobit cu ghirlande ca bezeaua. Privit de sus, satul pare ca o campie cu mici denivelari.     Casele adormite, mai dau din când in când un semn de viata prin fumul hornurilor ce se inalta mandru in vazduh.Natura pare amortita, fiind trezita la viata de sunetul copiilor.Cate o pasare ramasa ratacita zboara in cautarea unui cuib mai calduros.La ferestrele caselor se zareste cate o luminita multicolora, aducandu-ti aminte de sarbatori.     Se lasa seara…Partia satului devine din ce in ce mai nerabdatoare, in asteptarea saniilor frumos colorate.Zarva copiilor mai inmoaie gerul nemilos.     Imparateasa zapezii nu vrea sa mai paraseasca taramul nostru desprins dintr-o carte de povesti.

 

Este o zi de iarna,norii au inceput sa cearna in stelute argintiii,jos s-a asezat o mantie alba de de omat cu mii de diamante.Pe campul de cristal unde copii se jucau mereu am spus sa maduc la partie cu saniuta .Aculo multe saniute se dadeau pe iazul de gheata ca oglinda dar odat un copil a spus ca i place zapada…omatul din povesti

 

Era o zi frumoasa de iarna.Copacii erau impodobiti intr.o mantie alba de zahar. Au inceput a roii albinele albe de zapada , suavele floricele au pierit din pacate…Dar din fericire Craiasa Zapezii ne.a adus florile de gheata care astept a fi zarite de copii care se vor duce la derdelus. Peste doua zile va venii Mos Craciun care le va aduce copiilor jucarii sau hainute. Copii impodobesc bradul alaturi de familiile lor. In sfarsit a sosit si Ajunul Craciunului. Copiii s.au dus la colindat. Toti au primit bombonele , covrigei mandrine si alte dulciuri sau fructe.

Dimineata ,toti copii cuminti au primit cadouri de la Mos Craciun , dar cei rai au primit cate o nuelusa.

Asa se serbeaza craciunul…

A sosit multasteptata iarna.Totul este alb.Copiii zglobii iesau afara.Ei se dau cu saniuta de pe derdelus,luneca cu patinele pe gheata,mesteresc omuleti de apada,se bat cubulgari de nea.Iarna aceasta a fost minunata.

“fluturi albi argintii”

“albinele albe roiesc ”

“Craiasa Zapezii”

“fulgi arginti ”

“fluturi de nea se joaca prin aer ”

“plapama de nea pufoasa ” Etc

A sosit iarna pe meliagurile noaste cu mantia ei argintie si pufoasa. Ea pardoseste cerul cu margaritare si pamantul cu sclipici scartaitor. Mii de stelute sclipitoare plutesc in aer ca un roi usor de fluturi. Valuri nemiloase de zapada s-au revarsat asupra orasului. Intinderea de zapada seamana cu un ocean alb de nea. Copacii au capatat straie albe si pufoase. Campiile au si ele un cojoc de omat stralucitor si imaculat. Cu siguranta aceasta v-a fi o iarna ca-n povesti!!

A sosit CraciunulTata cumpara un bradut,eu sunt nerabdatoare sa il impodobesc impreuna cu familia mea.S-a pornit ninsoarea.Un necunoscut bate la usa,ma intreb:

-Oare cine e?

Deschid usa,un batranel cu un sac in spate plin de daruri,cu o barba alba ca fulgii de nea,si cu imbracaminte rosie.Strig bucuroasa:

-Mos Craciun!!!!! Mama,Anca,veniti!

Am ramas incremeniti,deodata,ajunse tata cu bradul,ramase incremenit,si intreaba:

-El e Mos Craciun?

-Da,tata,e Mosul!

Noi si cu mosul ne imprietenim,si ne ajuta sa impodobim bradul,apoi ne lasa cadouri si pleaca.A fost o seara de neuitat.

Iarna cu zapada ei alba ca spuma laptelui, a fost alungata de primavara.Soarele ca un glob de lumina incepe sa fie mai blind iar razele lui mai stralucitoare.Mici firisoare de verdeata scot capul, la lumina. Isi fac aparitia si vestitorii primaverii ghioceii, cu capsorul lor plapind.Pomii odinioara goi au inmugurit deja,dind semne ca ei urmeaza sa infloreasca si mai frumos decit anul trecut.Vintul acum adie usor, imprastiind mirosul florilor multicolore,vesele de venirea primaverii.Fluturii si gizele zburda prin aer ca intr-un dans iar pe pamint copiii zglobii isi reiau jocurile preferate si cinta impreuna.Stoluri de pasari zboara aproape de cerul limpede ca cristalul spre locurile in care aveau cuiburi anul trecut. Pe cimp se aud tractoarele oamenilor ,grabiti sa mearga sa are pamintul ,care de-abia s-a trezit din somnul lui lung.Totul in natura invie.In aer pluteste veselia si iubirea.

 

A sosit cea mai friguroasa fiica a batranului an,Zana Iarna.Totii copiii au astept acest anotimp minunat.Cand au vazut ca ninge s-au bucurat nespus si au inceput sa iasa afara pentru a se bate cu bulgari,sa faca oameni de zapadasau sa se dea cu sania.S-au bucurat cand a venit vacanta de iarna si se puteau duce la bunici sa se joace prieteni lor de-a colo si sa stea impreuna cu bunici sai la caldura focului si sa povesteasca ceea ce au facut la scoala si unde au mai mers.Le au povestit tot ce-au facut.S-au distrat de minune la bunici.Acasa le-au povestit parintilor tot ce au facut la bunici.De Mos Nicolae au primit multe dulciuri,iar de Craciun lafel si la scoala au povestit totul intre ei.Pe urma a fost Anul Nou si au petrecut de minune.Cand s-au reunit s-au imbratisat si se-au spus totul.               Ce frumoasa este ZANA IARNA!!!!!!!!!!!!

 

Peripetii in zapada

Sunt in camera hotelului privind pe geam. Afara ninge ca in poveste. Norii plumburii acopera cerul ca intr-un decor fantastic. Fulgii cristalini coboara incet formand un covor moale si pufos. Aici, la Predeal totul in jur este alb. Brazii nu mai au acea culoare tonica pe care o au toamna, acum sunt albi , ca de zahar. Astazi o sa invat sa skiez pe o partie de incepatori. Sincer imi este putina teama de cazaturi deoarece cand eram mica am avut foarte multe. Mi-am luat echipamentul de ski pe mine si am inceput sa skiez usor, la vale. Simteam ca zbor, o senzatie extraordinara pana cand am pierdut controlul si am cazut direct cu capul in zapada. Toti cei din jur au inceput sa se amuze de cazatura mea. Am simntit o durere groaznica, dar acest fapt nu ma putea opri sa rad. M-am ridicat usor si am plecat sa las echipamentul, dornica sa ajung acasa sa ma odihnesc putin pentru ca am avut o zi plina de peripetii.    Sper ca maine sa nu mai am aceasta intamplare si sa skiez mai bine. Iarna isi ninge amintirile. Fulgii plutesc intr-un dans alb de gheata. Caldura din camera ma adoarme. Ninge dincolo de fereastra. E iarna !