Compuneri

Este o zi de noiembrie.Afara,peisajul pare coborat dintr-un tablou al unui pictor celebru.Iarba inca verde incearca sa supravietuiasca frigului.Frunzele cad cu miscari incete facand totul mai trist, odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor.Vantul matura frunzele pe aleile pustii. Nu se mai aude nici cantecul pasarelelor.
A cazut bruma !Iarba, si pamantul par trase intr-o foita de staniol.Pe firele panzelor de paianjen s-au asternut stropi de roua. Cerul albastru este acum ascuns in spatele norilor fiorosii.
Soarele nu mai mangaie pamantul cu razele sale. Toate vietuitoarele isi cauta adapost pentru iarna care va venii.
In case se simte mirosul de preparate traditionale.Sarbatorile se aproprie cu pasi repezi.
Toamna este pe sfarsite.

Compunere trimisa de Alexandra.

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Compunere trimisa de Candoi Andreea .

Dupa o vara fierbinte cu zile minunate si lungi,toamna se apropie cu hainele ei frumos colorate cu miros de fructe si recolte bogate,dar si cu zile mai scurte si mohorate
Prunii,merii,perii si alti pomi din livada deschid ochii uimiti si se scutura zgribuliti de frigul de afara, intrebandu-se-ntre ei “nu cumva e iarna?”.Un gutui mai marunt dar mai bine imbracat le spuse “ca-i toamna si ca a venit vremea sa arate fiecare ce-a facut toata vara”.Se scuturara,iara infrigurati si crengile lor imbelsugate de rod,umplu cu varf cosul toamnei.Fructele aurii si gustoase, frumos mirositore ajung in camara.Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie si le adulmeca mirosul si aromele placute,admirandule cu placere culorile:mere rosii,galbene si verzi s-au adunat din belsug in camara si stau pe rafturi ca niste globuri de aur si arama,gutui pufose,burtoase si-aromate s-au adunat in camara toamnei asteptandu-si randul la compoturi si dulceata,o gramada de nuci suna-n sacii mari si burdusiti,prunele si-asteapta cu nerabdare randul la cazanele de facut magiun sau tuica,
strugurii ajung in butoaie de lemn care aproape dau pe dinafara si mustul lor e dulce si bun ca mierea.
Soarele este departe si din cand in cand parca ne e dor de o zi calduroasa de vara.Dar cel mai nostalgic se pare,e un greier care dupa cum spune poetul tota vara a cantat si a dansat si nimic n-a adunat.
Toamna se apropie de sfarsit prin vai si pe la rascruci vanturile suna neincetat ducand cu ele frunze moarte si ciulini. o liniste apasatoare, o liniste grea si rece care ne prevesteste venirea iernii.

Compunere trimisa de Cristina.

Este o zi racoroasa de luni.Din ingalbenitul codru sosete toamna cea domoala.Soarele palid vesteste inceperea unui nou an de scoala.Razele lui timide imi soptesc ca voi invata bine si anu acesta.
Am plecat voioasa spre scoala cu ghiozdanul in spate.In curtea scolii erau multi elevi printe care si colegii mei de clasa.Cu totii asteptau cu nerabdare  reinceperea scolii.
Curtea scolii devenea tot mai incantatoare de multimea de elevii si parintii.Preotul ne da binecuvantarea de inceperea cursurilor.Busuiocul imprastie stropii reci de aghiazma pe chipurile bronzate ale scolarilor.
Imi pare bine ca am incepun un nou an de scoala.

Compunere trimisa de Socea Paula.

Iarna este anotimpul rece si albastru.El are o domnisoara pe numele ,,Printesa Iernii“.De cand s-a nascut, in fiecare an apare la sfarsitul anului cu Mos Niolae,prietenul copiilor si Mos Craciunull cel de-al doilea prieten al copiilor.
ea traieste o poveste frumoasa dar friguroasa in palatul ei de cristal.tot timpul poarta cu ea lantisorul daruit de mama ei la moartea sa,papucii de cristal,pantalonii albi ca si spuma laptelui iar ultima dar nu cea din urma haina de puful de zapada.In fiecare an o poti vedea cu alta pereche de papuci,alta pereche de pantaloni dar cu aceasi haina.
Ea poarta acea haina in fiecare an pt. ca ii aduce noroc si in anul de gheatza lumea ,,moare“ in racoare si doar ea este vie impreuna cu Dumnezeu.Decand parintii ei sau dus in lumea norilor,a ramas cu Dumnezeu singurul om pe care il cunoaste impreuna cu surorile ei adika Doamna primavara care este prima fata,Domnisoara vara care este cea dea doua fata,Domnita toamna crae este cam rece pt ca atunci cand sa nascut parintii ei erau pe moarte si ultima fata Fetita Iarna.
Asa sau format anotimpurile,iar din ziua in care  Iarna a aflat ca surorile ei vor imbatrani sa mai inveselit putin deoarece a stiut ca ea va fi in centru atentie.

Compunere trimisa de Rusu Roberta.

Era toamnă. Soarele strălucea pe cer clocotind mările si răurile cu puterea sa uimitoare, iar eu, in loc să mă duc să înot,trebuia să merg la închisoarea cărți, deacum până la vară.
Încarcerați cu muncă grea șase ore, iar restul ținuți  acasă ca să nu mâncăm banii statului cu cazare și mâncare, prinși în cătușele învățarii eram torturați pînă târziu în camera de tortură a temelor.
Ziua începea devreme, cu patruzeci de biciuri-pagini luate la matematică în pedeapsă ca să pricepem că nu-i bine să furăm secunde prețioase de distracție. Alți încercau să evadeze, dar erau prinși  a doua zi și băgați în etajul nouă unde toți se numeau elevi periculoși,  și aveau media de purtare scăzută cu un punct. Cei care ajungeau la patru, erau executați pe loc cu moartea. Alții, ca să le fie viața mai ușoară și să mănânce mai bine, mituiau sergenți și pe cei de gardă.
Eu raspundeam peste toți din carcera in care stateam, numită și carcera VI-C(clasa poate fi înlocuită cu clasa ta), iar când cineva nu corespundea cu legile închisorii, și încerca să evadeze, eu eram luat și bătut că nu i-am putut opri.
ÃŽn ziua aceea, toÈ›i au încercat să scape când au auzit că vine sergent Popescu Ion(numele poate fii înlocuit cu profesorul/profesoara ta), de frică să nu-i mai bată la cap cu puteri. Atunci, pe mine m-au luat È™i m-au bătut mai rău ca niciodată, iar sentinÈ›a era executerea cu moartea. Doar trei secunde am simÈ›it durerea … apoi nimic!

Compunere trimisa de Denis.

Este o zi frumoasa , calduroasa de vara .Mingea de aur de pe bolta azurie este pe cerul senin plin de lumina.

Vara taranii culeg recoltele bogate de pe camp, de dimineata pana seara . Altii doar acum planteaza roade ca sa le culeaga la toamna .Tot in acest anotimp al verii copiii se joaca pe afara jocuri precum : baba oarba,sar elastic se joaca fotbal si volei .Fiica cea mai strălucitoare a venit in vizita la noi,toÅ£i pomii sunt în sărbătoare,fluturii aleargă din floare în floare,în copaci atârna mere ÅŸi pere rumene,florile te întâmpină cu parfumul lor si a doua pâine proaspătă facuta de mama sta pe masa.Vara eu cu prietenele mele avem si un obicei numit,,Ploaie de vara“.Frunzele inverzite din gradina ne privesc cum ne udam cu stropitoarea in curte si ne distram.

Mie imi place anotimpul vara pentru ca este cald si este o atmosfera care parca nu te-ar mai lasa sa intri in casa ci doar sa stai doar afara ca o frunza in bataia vantului.

Compunere trimisa de Diana.

Intr-o zi calduroasa de vara, in parc era multa plictiseala.
Pe banca ,statea Analia ,si se gandea ce sa faca inafara de a o supraveghea pe verisoara ei , Margareta  jucandu- se la nisip. Se gandea ,se gandea , dar idea nu aparea. Stand asa , zari dintr-o data o stralucire de dupa tufisuri. Uitand de verisoara ei si de datorie se indrepta spre locul luminilor. Dand crengile la o parte , intra dincolo de tufis. Lumina puternica disparu , dar minunea ce o vedea parea a fi un vis. Privea in jur tot uiminduse de ce de ce era acolo. Casute mici , oameni mai mici ca si casutele. Erau pitici.
– Un intrus! Un intrus! se auzi o voce slaba de jos.
Analia se apleca si zambi.
– Nu va temeti ! Eu am venit fiindca am zarit o lumina pternica , si vreau sa aflu ce  a fost.
Piticii se priveau unii pe altii si apoi unul dintre ei a spus:
– Priveste ! Noi avem un diamant pe care l-am gasit ieri. Azi l-am pus intr-un suport special pe care l-am facut dimineata. Acesta ne poate apara de soarele la amiaz. Soarele este prea puternicsi nu putem indura lumina si caldura lui.
– Da… Chiar aveti dreptate. Sunteti isteti pentru niste pitici.
– Desigur! Cate-odata poate chiar mai destepti decat voi, oamenii. noi ne punem ideile la un loc, astfel realizam ceva maret, grai un pitic mai suparacios.
– Da, da. Iarta-ma dar n-am vrut sa te supar .
– Hmm! se facu neinteresat piticul.
Toti piticii se adunara in jurul Analiei. Erau atat de interesta sa vada un om de indeaproape. Nu mai vazusera  niciodata. Iar acesta era unul de o fir mai blanda. Analia le povestea cat de diferita era lumea ei decat a piticilor.
– As vrea sa pot sa fiu si eu la fel voi , mica. Cat as vrea…
– Dar poti! striga un pitic din multime.
– Cum… adica?  Eu sa fiu la fel de mi ca ca si voi? Cum ar fi posibil?
– Foarte simplu arata cu degetul spre o sticla cat el de mare, aceasta te poate face ca si noi.
– Serios?
Analia se apleca sa ia siropul . Ii desfacu capacul si bau ce era in sticluta. Si… mare minune! Dupa 10 secunde se facu si ea o fetita pitic. Se uita in jur , vazu ca era la fel ca toti ceilalti.Era bucuroasa. Analia s-a plimbat cu copii de pe acolo. A vazut cum aratau casele lor pe dinauntru. Aveau paturi din scoarta de copac sau din cutii de chibrituri. Se acopereau cu frunze iar toamna si iarne cu materiale din matase gasite in timpul verii.Si cand zapada era prea mare, cu o lanternanuriasa pentru ei, o asezau pe un turn de supraveghere , pentru a inlocui soarele si asa zapada se topea. Erau foarte descurcareti. Vorbeau cu albinele sa le imprumutemiere , polen, propolis si bondari pe care ii puneau in loc de cai, in schimb macar zburau. Aveau si carute. Analia era atat de fascinata de lucrurile lor incata a uitat complet de  indatorirea sa de a avea grija de Magareta . Penru ea nu era nimic mai interesant decat aceasta lume a piticilor. Avazut ca s-a intunecat si ap
oi si-a  amintit.
– Vai, vai! Uitasem complet .
– Ce? Ce ai uitat? au intrebat piticii speriati.
– Pai verisoara mea, Margareta este singura in parc. Imi pare rau , dartrebuie sa plec.
– Cum ? Sa pleci? Am crezut ca vei ramane pentru totdea-una aici, cu noi.
– Oh! As fi vrut eu, dar trebuie sa plec.
– Bine . Dar sa nu spui nimaniu ce ai vazut aici, bine? Si sa ne  mai vizitezi.
– Asa am sa fac. Salut!
– Salut!
Si Analia dupa ce iesi de dupa tufis reveni la statura ei normala. Si pentru usurarea ei , Margareta se juca in acelasi loc .Acum se simtea mai linistita. A mers pana la ea a luat-o in brate si a pornit spre casa. Se gandea la ce a vazut azi. Si pana la urma n-a fost o zi plicticoasa.
Ori ce om , ori cat de mic ar fi el poate sa gandeasca mai bine decat unul obisnuit.

Compunere trimisa de  Opris Sarah – clasa a IV-a.

In prim-plan,pe iarba verde-cenusie frunzele uscate fosneau la atingerea boarei,merele pline incovoiau cerngutele ca cerceii cu grele nestemate, arome dulci si amaruie de imbatau. Soarele palid cu caldura lui buna incepea sa se joace in valuri fine deasupra lanurilor.Oamenilor le radeau inima de bucurie pentru recolta bogata. Toate aceste minunatii sunt maiestrele frumusetii naturale care impodobesc celelalte tinuturi ale Europei care ti se primenesc in suflet. Aproape de lanurile de grau invelite cu foite de aur se afla o moara vorbareata langa ea un gard negru ca zmoala si niste pomi uscati cu frunze aurii aramii si ruginii. Frunzele cazute formau un covor multicolor. Miresmele intinse ale fructelor coapte iti umple sufletul de bucurie,nucile cad din copaci in cojoace zdrentuite. Cantecul dumnezeisc al pasarilor se ducea. Norii nu mai sclipesc ca doi ochi albastrii,ci sunt foarte tristi. E toamna, iar natura se pregateste de odihna si de un somn lung. Din care va renaste di
n nou mai plina de viata ca niciodata.

Compunere trimisa de Luana .

Pomii au inceput sa-si scuture frunzele ,asternand pe jos un covor gros de aur care stralucea ca o lumina vie colorata.Pomii se clatinau si tremurau intrebandu-se uimiti unul pe celalalt daca cumva se apropie iarna.intr-un colt in livada  unde era un pom foarte batran le raspunse cu o voce duioasa sa se pregateasca ca a venit toamna. Fructele care erau unele mai frumoase decat altele ,ajung pe rafturile din camara  pe care toamna le admira.Pasarile se aduna fiecare in locuintele sale si se hotarasc  sa-si iau zborul spre tarile calde .Pe un lac,un card de lebede erau ca niste zane care straluceau si foarte  mirate se intrebau daca nu cumva a sosit timpul sa-si ia si ele zborul spre tarile calde . Soarele stralucea pe cer din ce in ce mai putin si noi vom astepta o alta zi calduroasa  .

Compunere trimisa de Andreea .