Compuneri

Dimineaţa mă trezesc uitandu-mă pe fereastră văd ghioceii din grădină,rândunelele care cânta minunat şi doritul soare.
Animalele din pădure se bucurau nespus:veverţele sar sin copac in copac,iepuraşii fug liberi prin iarba verde plină de roua dimineţii,căprioarele care se jucau cu alte căprioare,vulpea care se pregătise de alte vicleşuguri şi multe alte vieţuitoare care se pregăteau de întâmpinarea primăverii.Primăvara aduce cu ea tot ce are mai frumos îndepărtând cumplita iarnă rece,iar acum copii sunt liberi să se joace pe iarba cea cerde sub soarele cel cald.Ţăranii îşi ară meleagurile,bunicuţele pregătesc seminţele de flori multicolore şi de legumele foarte bune.
Copacii înfloresc cu floricele mici de culorile alb si roz,gândăceii au aşteptat sa iasă din pământul umed si ciupercile vor să iasă la suprafaţă.

Compunere trimisa de Ofelia.

O apreciere a site-ului din partea unei persoane anonime:

Sunt foarte frumoase compunerile mai ales prima:).Aceste compuneri ne fac sa iubim din ce in ce mai mult anotimpul mult dorit “primavara”  care ne aduce numai bucurii .Ne aduce Pastele, caldura ,soarele,iarba,pasarelele voioase ,albinele  si furnicile harnice,insectele gingase,fluturi multicolori dar mai si mai ales ne aduce florile ei gingase de frumoase cum ar fi vestitorul primaverii ghiocelul.Acesta pot spune eu ca este un peisaj foarte minunat de PRIMAVARA!Va rog mai continuati sa scrieti compuneri pe acest site deoarece nu numai pe altii ii ajuta ci si pe voi asa va puteti exprima sentimenetele fata de anotimpul PRIMAVARA.Va multumesc foarte mult ca va intereseaza si altii inafara de voi asa e bine sa fii!Va doresc din tot sufletul meu sa aveti (toti) o PRIMAVARA cat mai frumoasa,mai vesela, cu cat mai multe succese si mai ales o PRIMAVARA cum va doriti voi sa o aveti!

Primavara, fiica cea mai tanara si mai frumosa fiica a batranului an a sosit pe la  noi.Maria  si Andrei au iesit afara.
Cei doi pleaca spre padure .Acolo mai intalnesc cativea copii. Baietiise joaca cu mingea ,iar fetele culegeau suavele floricele.
Deodata parintii Maria si a lui  Andrei vin si le spun sa vin cu ei  deoarece trebuie sa se pregateasca pentru primavara.
Acestia pornesc spre casa. Copiii vad o randunica voioasa care taie albastrul cerului ca o sageata.
Ajung acasa si intra in livada cea proaspat inflorita si impodobita cu culori frumoase si vii.
Ei incep munca si pregetirile.Parintii varuiesc copacii proaspeti infloriti,iar Maria si Andrei plantau gingase floricele.
Maria a simtit cum pamantul umed si negru i-a atins pielea cea fina .
Firicele de iarba subtiri au aparut incet ,incet.
Dupa ce si-au terminet treaba au intrat in casa si au vazut sub streasina doua pasarele albe si frumoase care si-au facut cuibul acolo.
Cei doi au fost fericiti si bucurosi de acea zi minunata de primavara.

Compunere trimisa de Crisu Alina.

Vorbeste-ncet
De  Mihai Eminescu

Ca si majoritatea creatiilor lirice ale lui Mihai Eminescu, poezia „Vorbeste-ncet” este o creatie dedicata in intregime dragostei.
Structura poeziei este una cu formă fixa, poezia fiind alcatuita din doua catrene şi doua tertine, rima catrenelor este imbratisata iar a tertinelor de forma „cdc” . Datorita acestei structuri poezia „Vorbeste-ncet” este un sonet, avand ca tema dragostea.
Poetul abordeaza aceasta dragoste prin intermediul unui discurs de dragoste realizat ca o declaratie de dragoste adresate iubitei direct folosind verbe la imperativ înca din titlul poeziei, la începutul fiecarei strofe şi a pronumelui personal la persoana a II-a care sugereaza prezenta unui interlocutor.
Este prezent monologul deoarece este absenta vocea persoanei iubite în timp ce vocea poetului este prezenta pe tot parcursului poeziei. Chiar daca dialogul ce presupune comunicare între doua persoane este absent din cauza inexistentei unui raspuns verbal la rugamintile poetului, se realizeaza o comunicare intre cei doi pentru ca iubita ii raspunde poetului prin gesturi, astfel schitand un dialog de dragoste bazat pe exprimarea sentimentelor fie prin vorbe, fie prin gesturi.
Poezia este concepută ca o declaratie de dragoste adresata persoanei iubite ale carei gesturi le considera raspunsuri afirmative la rugamintile neincetate ale poetului, fapt ce ii incurajeaza sentimentele.
Poetul insista pe puterea de convingere a ochilor ce exprimă o multitudine de sentimente: mila, dragoste, durere.
Numeroasele substantive şi adjective realizeaza portretul iubitei din care se desprind atribute ca trasaturi angelice ale feţei, profunzimea ochilor. Fermecat de aceasta imagine angelica, poetul idolatrizeaza aceasta figura astfel rugămintile lui se transforma în rugaciuni catre un „scump inger sfant”.
Iubita reprezinta pentru poet sensul vietii, motivul existentei, singurul lucru care conteaza cu adevarat.
Figurile de stil ca metafora: „dulcea mea lumina”, comparatia: „vorba ta ca lamura de miere”, epitetul: „inteles cuminte” întregesc portretul iubitei. Toate aceste figuri de stil realizeaza un portret al iubitei atat moral cat şi fizic deoarece putem din aceste versuri sa deducem ca iubita este una blanda, dulce, inocenta avand un chip angelic, asemenea unui inger sfant iar profunzimea ochilor exprimă milă, dragoste, durere, sentimente ce orice îndragostit la un moment dat le are.
Comunicarea dintre cei doi se realizeaza prin vorbe dulci, rostite „incet”, adverb ce reda intensitatea, ritmul, tonul vorbirii si al privirii care întareste spusele poetului.
Acest sonet liric este conceput ca o declaratie de dragoste catre persoana iubita care devine un idol caruia se inchina, o muza ce il inspira, ca o a opta minune terestra.

Cea de a treia fiica a anului,cu mireasma sa impatatoare care se risipeste in aer,toamna si-a asezat covorul de frunze moarte si asortate.
Oamenii culeg recolta de pe dealurile in culori de maro,bej,crem,verde si rosu.Se ridicau in vazduh larma vorbelor culegatorilor iar carele porneau spre sat scartaiind de povara recoltei bogate.
Padurile s-au imbracat intr-o platosa de arama iar norii suri poarta plumbul.
Cad frunzele galbene din pomi,fosnind uscat,desprizand-se de crengile ude si fara vesmant.
A ruginit frunza din copacii mari,in timp ce toamna plange cu lacrimi de ploaie.
Merele pline de culoare incovaiau crengutele precum cerceii cu grele nestemate.
Toamna imprastie arome dulci si amrui,miresme stinse.
Soarele managie pamantul amortit iar furnicile marsaluiesc in cautarea proviziilor.
Cad ploi reci de toamna pe pamant care Zana melopeelor raspandeste evantai de frunze ruginii, ploi marunte,stropi de tina.
Doamna curcubitaceelor boteaz natura uda,aducandu-na prilej de bucurie.

A sosit mandra primavara cu alaiul ei fermecat!
Zambetul bun al batranului soare apara frunzele proaspete ca niste fluturi verzi si minunea ghiocelului ce abia a scos capsorul din pamant. Miscarea continua a gazelor abia dezmortite dau un contur muzical minunat. Cerul, senin ca lacrima, este doar fondul picturii in care pasarile calatoare se intorc , nerabdatoare sa isi reintalneasca ale lor cuiburi…
In sfarsit pamantul se trezeste la viata si de aceea oamenii muncesc de zor. Pamantul umed si negru este numai bun pentru plantat , iar copacii abia asteapta sa fie varuiti. Parfumurile fine ale florilor aduna fluturasii care formeaza hore in jurul lor.
Harnicile albine privesc cum gradina se trezeste si mandrele ei flori formeaza covoare multicolore ce seamana cu un curcubeu iesit dupa ploaie.
Copiii sunt vrajiti de frumusetea naturii si se joaca sprinteni. Roua cristalina a diminetii hraneste trilurile neobosite ale pasarilor. Toata lumea se bucura de venire acestei printese numite primavara!

Compunere trimisa de Ene Luminita.

Primavara a sosit.Primii ghicei ies de sub mantia alba a iernii.Soarele rasare cu razele moi de sub norii care au vegheat intraga iarna.Paraul limpede ca o picatura de roua a inceput a curge din nou,a strabate muntii cu brazii ametitor de inalti.Prin paduri este o negraita fericire.
In miezul zilei inflacarat a inceput un dumnezeiesc concert carese auzea peste hotarele pustiului.Cantaretii erau pe crengile copacilor cu florile lor imbalsamate de un parfum pur parca zugraveau fantastic padurea.
Dimineatza este o roua care se oglindeste pe intreg tinutul.Adierea racoroasa a vantului leagana molatic funzele ascutite ale pomilor.Razele soarelui spintecau vazduhul cu o radiere calda.
Padurea cu minunata ei floare albastra,cu scobiturile captusite in trunchiurile albe ale copacilor.Veveritele alergau dupa cateva ghinde,albinele,fluturi zburau din floare-n floare,buburuzele dansau pe cantecul vrabiutelor care dadeau culoare si grai padurii,acum deasupra veghea un vultur cu un zbor indraznet,isi astepta prada.
Din lacuri si pesti ies din maluri si incep a face diverse acrobatii prin apa cristalina.Albastrul limpede al cerului lumineaza cu putere natura.
O zi de primavara alaturi de o natura minunata teface sa traiesti momente fantastice,sa intri intr-o atmosfera de basm cu printi si printese.

Compunere trimisa de Georgy.

Este din nou primavara.natura se spala pe ochi somnoroasa fiinda s-a trezit din somnul anotimpurilor reci.odata cu ea au venit si pasarele calatoare care ne canta recitalurile lor compuse de curand.copacii imbracati in hainele lor de primavara au prins viata iar acum stau de vorba.primavara si-a pregait frumoasa ei rochie si dupa ce si-a inchis fermoarul florile au inceput sa zambeasca soarelui minunat si sa-si deschida petalele.lumina rosiatica a soarelui aprindea parca cerul oglindit in apele stravezii ale unui lac strajuit de brazi falnici.peste tot flori verdeata pomi falnici in floare zumzet de albine si ciripit de pasarele freamata de viata.cea dintai randunica venita de departe taie albastrul cerului ca o sageata ascutita si voioasa.plapanzii ghiocei isi scot clopoteii de sub zapada si vestesc primavara.

Compunere trimisa de Serbu Claudia.

luna e pe cer acus,
soarele e in culcus,
luna galbena si plina
semana cu o lumina
toata lumea in pat era
soarele nu se culca
toata noaptea ,a stat treaz
pana s-a trezit in zori
plin de viata  de culori
luna si-a pus o caciula  sa mai  doarma  pana seara

Poezie trimisa de Chirita Violeta.

A sosit iarna. Stelute argintii de zapada cad din cer. Pamantul s-a acoperit cu o mantie alba de zapada. Este un peisaj de vis.
Gerul naprasnic nu i-a impiedicat pe copii sa iasa la sanius. Saniutele lor se auzeau scartaimd pri omatul alb ca spuma laptelui.
Cei care faceau oamenii de zapada incercau sa gaseasca un morcov, o palarie sau o cratita veche,cativa taciuni negri si doua sfecle.Copiii erau foarte bucurosi. toti aveau obraji rosii,ca para focului.
Seara se lasa pe neasteptate , iar copiii s-au dus la casele lor,istoviti,dar fericiti.

Compunere trimisa de Andreea.